ELABORAREA METODICĂ Nr 4

TEMA: Indicaţii şi tratamentul protetic a pacienţilor cu leziuni odontale coronare cu

incrustaţii intra şi extratisulare (inlay-uri, onlay-uri)

1. Indicaţii la tratamentul protetic a pacienţilor cu LOC cu inlay-uri şi onlay-uri

Inlay:
 Cavităţi de clasa I, II, V de mărime medie, dacă creasta marginală și suprafaţa opusă
sunt intacte;
 tratamentul disfuncţiilor mandibulare prin refacerea morfologiei coronare conform
principiilor ocluziei funcţionale;
 imobilizarea (șinarea) dinţilor parodontici;
 elemente de agregare pentru punţi în edentaţii reduse;
 în zona laterală ca menţinător de spaţiu până la protezarea definitivă;
 ca sistem special de menţinere și stabilizare pentru proteza scheletată;

Onlay:
 leziuni coronare mezio-ocluzo-distale;
 cavităţi de clasa IV de mărime medie
 leziuni coronare întinse cu cuspizi vestibulari sau orali intacţi

2. Clasificarea cavităţilor carioase după Black, Ţitrin, Kurilenco

Black:
Clasa I – include cavităţile situate în șanţurile și gropiţele smalţului pe suprafaţa
ocluzală a molarilor și premolarilor, în șanţurile și gropiţele vestibulare sau orale, la fel și
în gropiţele orale ale incisivilor superiori.
Clasa II – include cavităţile situate pe suprafeţele proximale ale molarilor și
premolarilor.
Clasa III – include cavităţile situate pe suprafeţele proximale ale dinţilor frontali, fără
lezarea unghiului incisiv.
Clasa IV – include cavităţile situate pe suprafeţele proximale ale incisivilor, cu lezarea
unghiului incisiv sau imposibilitatea păstrării acestuia.
Clasa V – include cavităţile situate în treimea cervicală pe suprafaţa orală a tuturor
dinţilor.
Clasa VI – include cavităţile situate pe cuspizi premolarilor și molarilor și marginea
incizală a grupului incisiv.

Ţitrin: pentru incrustaţii din aliaje:

Clasa I – varietăţi de leziuni localizate pe suprafeţele orizontale (ocluzal) ale dinţilor;

 Clasa II – varietăţi de leziuni localizate pe suprafeţele verticale (proximal, vestibular,
oral);
Clasa III – leziuni mixte.
Kirilenco: pentru incrustaţii din acrilat:
Clasa I – leziunile dinţilor devitalizaţi;
Clasa II – leziunile dinţilor vitali, care în dependenţă de localizare:
 leziunile situate pe una sau ambele suprafeţe coronare proximale sau proximală –
ocluzală a dinţilor laterali;
 leziunile dinţilor frontali situate pe suprafeţele proximale cu defecte unghiulare;
 leziuni pe orice suprafeţe în afară de cele proximale;
 leziuni atipice.

3. Definiţie „ILSOD”, metoda de determinare

ILSOD - indicele leziunii suprafeţei ocluzale a dinţilor.

Metoda de determinare: raportul dimensiunii suprafeţei atacate la suprafaţa ocluzală
Rezultate:
• 0,2-0,3 mm2 – se recomandă incrustaţie metalică;
• 0,4-0,5 mm2 – se recomandă incrustaţie ce se extinde pe cuspizi;
• >0,6 mm2 – se recomandă să se acopere toată suprafaţa ocluzală.

4. Zonele periculoase a dinţilor după Gavrilov şi Abolmosov. Importanţa practică

Sunt niște zone în care prepararea ţesuturilor dure trebuie făcută cu o mai mare
atenţie, pentru că există pericolul de deschidere a camerei pulpare.

5. Clasificarea incrustaţiilor.

După raportul cu dintele:

 Inlay – se introduce într-o cavitate
 Onlay – acoperă o suprafaţă preparată
 Pinlay – onlay solidarizat prin tije în profunzimea ţesutului dentar
 Inlay-onlay – o combinaţie din cele două varietăţi
 Inlay corono-radicular – incrustaţie intratisulară cu prelungire în rădăcină

După scopul urmărit:

 incrustaţii ce restabilesc morfologia coronară și funcţia dintelui
 incrustaţii ca element de agregare a diferitor lucrări protetice
 incrustaţii pentru echilibrarea presiunii masticatorii
 incrustaţii pentru șinare
 incrustaţii cu funcţii mixte
 După material:
 Metalice (nobile și inobile)
 Acrilice
 Ceramice
 Mixte (metalo-ceramice, metalo-acrilice)

După metoda de realizare a machetei:

 Direct
 Indirect
 Mixt

După numărul suprafeţelor dinţilor care vin în contact cu incrustaţia extratisulară:

 monofeţe
 bifeţe
 trifeţe
 quadrifeţe

Conform modului de confecţionare:

 într-o ședinţă
 în două ședinţe

6. Particularităţile preparării dinţilor sub incrustaţii intratisulare.

Principii generale pentru cavităţi carioase formate după Black:

 marginile trebuie să fie netede, drepte, fără zimţi, marginile subminate, fără dentină
subiacentă trebuiesc înlăturate;
 îndepărtarea minuţioasă și completă a dentinei carioase;
 extensia întru profilaxie până în zonele imune pentru profilaxia recidivei;
 cavitate în formă de casetă este optimă pentru o retenţie și stabilitate maximă a
obturaţiei;
 pereţii și podeaua trebuie să formeze un unghi drept;
 pereţii trebuie să fie divergenţi (6-10o) și plani;
 podeaua trebuie să fie plată și să crepiteze la sondare;
 trecerea unui perete în altul trebuie să fie sub un unghi;
 cavitatea poate avea o configuraţie din cele mai variate.

7. Particularităţile preparării dinţilor sub incrustaţii extratisulare

a) Stabilirea conturului marginal - marginile vestibulare plasate într-o zonă care să

permită accesul pentru igienizare, dar în acelaşi timp să nu fie prea vizibile (suferă
esteticul);
b) Crearea formei de retenţie şi stabilitate – se fac șanţuri paralele sau ușor convergente
între ele (5-6o) pe suprafaţa proximală;
c) Crearea formei de rezistenţă – un șanţ transversal și 2 verticale pe suprafeţele
proximale;
d) Prepararea pereţilor axiali – cât mai paraleli între ei
e) Prepararea zonei terminale gingivale – preferabil în chanfrein

8. Fazele clinico-tehnice la confecţionarea incrustaţiilor intratisulare prin metoda

directă

Clinic: prepararea dintelui și modelarea machetei.

Laborator: ambalarea machetei incrustaţiei pentru transformarea ei în acrilat sau metal.
Clinic: proba incrustaţiei în cavitatea bucală și individualizarea reliefului morfofuncţional.
Laborator: finisarea incrustaţiei (netezire, lustruire).
Clinic: fixarea incrustaţiei prin cimentare în cavitatea bucală.

9. Confecţionarea incrustaţiilor într-o vizită. Dezavantaje

Procesul începe cu prepararea cavităţii, apoi dintr-un dinte acrilic standard se

secţionează o plăcuţă ce corespunde configuraţiei cavităţii de pe suprafaţa vestibulară a
dintelui; urmează prepararea pastei acrilice și aplicarea ei în cavitate, după care se
ajustează și plăcuţa din dintele acrilic; după priză se prelucrează și cimentează.
Dezavantaje: acrilatul auto se colorează repede și are acţiune nocivă asupra pulpei
(trebuie de folosit lacuri dentare); plăcuţa secţionată din dintele standard se adaptează
foarte greu și adesea neprecis.

10. Definiţie „onlay”, varietăţi

O microproteză utilizată în tratamentul protetic prin reconstrucţie a coroanei dintelui,

în cazul leziunilor coronare care afectează ca întindere unul sau mai mulţi cuspizi ai
dinţilor laterali

11. Indicaţii şi contraindicaţii la tratamentul LOC cu onlay-uri

Indicaţii:
 leziuni coronare prea întinse, ţesutul sănătos remanent nefiind apt să susţină o
obturaţie dar nu într-atât de grav încât să fie necesară metoda de acoperire.

Contraindicaţii:
 dinţi temporari;
  leziuni coronare întinse sau greu accesibile;
 pacienţi cu predispoziţie la caria dentară;
 pacienţi cu vârsta mai mică de 18 ani;
 dereglări psihice.

12. Tehnica preparării dinţilor de suport pentru onlay-uri

vezi p. 7
Instrumentar necesar preparării:
 Instrument diamantat cilindro-conic subţire cu vârf rotunjit (aproximativ 0,8 mm)
(granulaţie medie sau mare).
 Instrument diamantat cilindro-conic cu vârf rotunjit de dimensiune normală
aproximativ 1,2 mm (granulaţie fină).
 Instrument diamantat în formă de flacără, scurt, subţire şi efilat.
 Instrument diamantat pentru chanfrein.
 Instrument diamantat în formă de minge de fotbal sau roată de moară (granulaţie
medie).
 Freze cilindro-conice sau fisură din carbid-tungsten.
 Freză rotundă de diametru mic din carbid-tungsten.
 Freză burghiu cu diametru mic.
 Freză con invers din carbid-tungsten.
 Pietre de finisare.
 Oglindă.
 Sondă parodontală.
 Dălţi

13. Fazele clinico-tehnice la confecţionarea onlay-urilor

 Clinic: prepararea dintelui, amprentarea cîmpului protetic și determinarea ocluziei

centrice.
 Laborator: realizarea modelului din material dur, modelarea machetei incrustaţiei
și transformarea în materialul solicitat (acrilat, aliaj) sau depunerea și arderea
maselor ceramice (porţelan).
 Clinic: proba incrustaţiei în cavitatea bucală și individualizarea reliefului
morfofuncţional.
 Laborator: finisarea incrustaţiei (netezire, lustruire).
 Clinic: fixarea incrustaţiei prin cimentare în cavitatea bucală.