Tehnica și etapele

extracţiei dentare cu
cleştii și
elevatoarele. Tehnici
de extracții minimal
invazive.

Elaborat de Storojov Iulian, Grupa S1602

 1.Principii generale de tehnică în extracţia dentară

 Accesul la dinte;
 Mobilitatea dentară;
 Situația coronară;
 Examenul radiologic;
 Configurația rădăcinilor;
 Relația cu formațiunile anatomice învecinate;
 Rapoartele cu foliculul dintelui permanent
succesor.
 2.Indicaţii pentru utilizarea cleştilor:

 Dinții a căror porțiune coronară este integră sau parțial

distrusă, permițînd aplicarea corectă la colet a
instrumentului respectiv;
 Rădăcinile dentare care prezintă o porțiune
extraalveolară suficient de proeminentă și rezistentă
pentru a putea fi prinsă cu cleștele;
 Rădăcinile dentare care se găsesc la limita peretelui
alveolar, osul permițînd crearea, cu elevatorul sau freza,
a unui șanț periradicular unde să poată fi insinuate fălcile
cleștelui, asigurînd o priză eficientă pe rădăcină.
 3.Indicaţii pentru utilizarea elevatoarelor

Dinții cu coroane cronice, care nu permit o

adaptare corectă a fălcilor cleștelui;
Rădacinile situate sub limita marginii
procesului alveolar.
 ETAPELE EXTRACȚIEI
DENTARE

Suplimentare De bază

Aplicarea
sindesmotomia cleștelui

Însinuarea
chiuretajul cleștelui

Fixarea
cleștelui

Luxația dintelui

Extracția
propriu-zisă
 4. Etapele de bază în extracţia dentară
cu ajutorul cleștilor

a) Sindesmotomia-secționarea ligamentului circular al

dintelui, folosind elevatoare sau sindesmotoame
adecvate.

b) Aplicarea cleștelui se face în axul de implantare al

dintelui. Coroana dentară va fi înconjurată de fălcile
cleștelui: porțiunea activă a fălcilor se va insinua cât
mai profund subgingival, adaptîndu-se circular și axial
perfect la conturul coletului. Se adapteză mai întâi falca
ce acționează oral, apoi vestibular. La pluriradiculari, se
va urmări fixarea pintenelui între rădăcini, asigurându-
se o priză cât mai bună.
c) Luxația dintelui se face prin mișcări de
basculare vestibulo-orale și, eventual, prin mișcări
de rotație. Manoperele vor fi lente, bine dozate,
pentru a preveni fracturarea rădăcinilor sau a
pereților alveolari. Mișcările de rotație de fac prin
răsucirea dintelui în axul său de implantare;

d) Extracția propriu-zisă se face după mobilizarea

prin luxație, cînd dintele capătă un joc liber în
alveolă. Mișcarea de tracțiune în ax va fi lentă, în
direcția în care amplitudinea mobilității dintelui este
mai accentuată, respectiv în sensul în care osul
cedează mai ușor.
 5. Etapele de bază în extracţia dentară
cu ajutorul elevatoarelor

• Elevatorul drept trebuie ţinut în mâna dreaptă cu

degetul arătător aplicat de-a lungul părţii active,
lăsând liber capătul activ care se foloseşte
pentru luxarea dintelui;
• Întotdeauna se aplică vestibular, niciodată
lingual sau palatinal;
• Suprafaţa concavă a părţii active trebuie să fie
in contact cu dintele care urmează a fi extras;
• Aplicarea elevatorului la nivelul dinţilor superiori
si posteriori trebuie să fie perpendicular pe axul
dintelui. La ceilalţi dinţi poate fi aplicat
perpendicular, orizontal sau in anumite unghiuri;
• În timpul luxaţiei nu trebuie să folosim ca sprijin
dinţii adiacenţi, pentru că există pericolul lezării
sau luxării dintelui pe care ne sprijinim;
• Elevatorul drept nu trebuie folosit pentru extracţia
dinţilor pluriradiculari pentru că există pericolul de
a se fractura rădăcinile dacă acestea anterior nu
au fost separate.
 6. Etapele auxiliare în extracţia dentară
• Sindesmotomia reprezintă secţionarea
ligamentului circular al dintelui, care va permite
cleştelui sau elevatorului o insinuare cât mai
profundă subgingivală fără a traumatiza
gingivomucoasa alveolară. Pentru această
manoperă se folosesc sindesmotoamele. în
practică, se folosesc de cele mai multe ori
elevatoarele, cu ajutorul cărora se realizează
progresiv atât sindesmotomia, cât şi dilatarea
alveolară.
• Chiuretajul alveolei postextracţionale este
necesar după orice extracţie dentară,
pentru a îndepărta ţesuturile patologice
restante - ţesut de granulaţie periapical
sau parodontal, granuloame sau chisturi
periapicale. Chiuretajul se face cu o
chiuretă dreaptă la maxilar, sau una curbă
la mandibulă, adaptată dimensional
volumului alveolei postextracţionale.
Chiuretajul fundului alveolei se va face cu
presiune bine dozată, pentru a evita
eventualele complicaţii.
• Sutura postextracţională nu este
obligatorie. Se recomandă totuşi şi în
cazul extracţiilor simple, chiar dacă
marginile plăgii nu se pot afronta în
totalitate, protejând astfel cheagul alveolar
şi dirijând cicatrizarea.
7. Tehnici de extracții minimal invasive cu ajutorul
periotomului, piezotomului și
sistemului “Benex Root Control”.
Mulțumesc pentru atenție!