TEMA : Explorri paraclinice

radiologice i radioizotopice
utilizate pentru
depistarea afeciunilor oro-
maxilo- faciale.

GAFTON ADRIANA,
Grupa 1602
 EXAMENUL RADIOLOGIC
ISTORICUL APARIIEI RADIOGRAFIEI

Radiografia, ca metod de diagnostic, a nceput s fie utilizat

nc n anul 1895 de ctre fizicianul german Wilhelm Rontgen, odat
ce au fost descoperite razele X (razele Rontgen). n 1901, pentru
aceast descoperire, savantul a fost decernat cu premiul Nobel. O
etap revoluionar n dezvoltarea rentghenologiei i, n special, a
fluoroscopiei, dateaz din anii 50 ai secolului trecut, cnd i-au
fcut apariia amplificatoarele de imagine i camerele TV, fapt care
a permis mbuntirea calitii imaginii, stocarea ei n memoria
calculatorului sau pe CD. Totui, cea mai mare realizare n domeniu
a fost micorarea dozei de iradiere.
 EXAMENUL RADIOLOGIC
La realizarea radiografiei, sursa de radiaii este dispus de o parte a obiectului, iar
filmul de cealalt parte. Strbtnd obiectul, radiaiile sunt atenuate inegal n
diferitele puncte ale acestuia (n funcie de densitatea i de grosimea materialului),
astfel nct, pe film, componentele obiectelor neomogene se difereniaz prin
contrast.
Unele organe goale pot fi umplute cu o substan radiopac care absoarbe razele
X. Un exemplu n acest caz este sulfatul de bariu este folosit pe cale oral pentru
examinarea esofagului sau stomacului. Alte substane sunt folosite injectabil
pentru angiografie (examinarea vaselor de snge).
Fa de radioscopie, radiografia prezint avantajul de a fixa definitiv imaginea
structural, nregistrnd totodat amnunte pe care ochiul nu le poate percepe la
prima vedere (pe ecranul fluorescent).
Printre dezavantajele radiografiei ar fi: imaginile organelor suprapuse pot fi confuze
sau diferenele mici ntre esuturi nu pot fi detectate uor. Cu toate acestea
radiografia nc se folosete n 50% din imaginile clinice. Pn n anii 60 era singura
metod disponibil rspndit pe larg.
 RADIOGRAFIA ENDOORAL
Radiografia retro-alveolara
Radiografia retro-alveolara sau periapicala este o
radiografie mica pe care se vad 2 maxim 3 dinti.
Obiectivul acestui tip de radiografie este de a vizualiza
varful radacinilor unui dinte.
Astfel, medicul stomatolog poate observa atat dintele
cat si osul inconjurator pe acelasi film. Radiografia
retro-alveolara se poate folosi atat pentru dintii
anteriori cat si pentru cei posteriori.
Acest tip de radiografie are rolul de a oferi detalii mai
exacte privind afectiunile unui anumit dinte sau
eventualele tratamente anterioare. Se poate folosi
pentru a se stabili daca este nevoie de un tratament
endodontic sau pentru a verifica succesul acestui
tratament dupa efectuarea obturatiei de canal.
 RADIOGRAFIA ENDOORAL

Radiografia tip "bitewing"

Radiografia "bitewing" sau "in muscatura" este
folosita pentru a observa coroanele dintilor posteriori
precum si cantitatea de os alveolar de la acest
nivel. Atat coroanele dintilor superiori cat si a celor
inferiori sunt surprinse pe acelasi film.
Radiografia este utila pentru depistarea cariilor
interdentare sau a cariilor secundare care se
formeaza sub obturatiile sau lucrarile existente.
Totodata, pe radiografiile "bitewing" se poate
observa cantitatea de os pierduta din jurul fiecarui
dinte. Acest aspect este important pentru stabilirea
evolutiei bolii parodontale.
 RADIOGRAFIA EDOORAL

Radiografia ocluzala
Radiografia ocluzala este mai mare si arata intreaga
arcada superioara sau inferioara impreuna cu
maxilarul superior sau mandibula.
Radiografiile ocluzale sunt folosite pentru depistarea
dintilor supranumerari, dintilor inclusi care nu au
erupt inca, fracturi la nivelul oaselor maxilare, fisuri
palatine, chisturi sau abcese.
De asemenea, radiografiile ocluzale sunt utile si
pentru depistarea unor corpuri straine in interiorul
oaselor maxilare
 RADIOGRAFIA EXOORAL
Radiografia panoramica
Radiografia panoramica este un film extra-oral pe care se vad toti dintii superiori si
inferiori, oasele maxilare, mandibula, precum si articulatiile de prindere a mandibulei
(ATM).
Radiografiile panoramice sunt utile in localizarea fracturilor sau a unor formatiuni
patologice prezente in interiorul oaselor maxilare. Sunt de asemenea importante
deoarece ofera practicianului o vedere de ansamblu a cazului.
Radiografiile panoramice nu sunt ideale pentru depistarea cariilor, a infectiilor periapicale
sau pentru a verifica succesul unui tratament endodontic.
 RADIOGRAFIA EXOORAL

Tomografia computerizat
O tomografie computerizata (TC) a craniului poate pune in evidenta modificari
degenerative, procese expansive (tumori), accidente vasculare ischemice sau hemoragice.
Este de asemenea utila in evaluarea traumatismelor locale si in patologia din sfera ORL
(sinuzite).
In timpul unei investigatii prin tomografie computerizata (TC), pacientul este pozitionat pe o
masa glisanta, atasata la scanner-ul CT, care este un dispozitiv de forma circulara. Scanner-
ul CT trimite raze X prin zona corpului care urmeaza a fi studiata. Fiecare rotatie a scanner-
ului dureaza mai putin de o secunda si ofera o imagine in sectiune transversala a regiunii de
examinat. Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe un computer si pot fi supuse
postprocesarii in vederea obtinerii de reconstructii in orice plan, utile pentru medic in
vederea stabilirii diagnosticului. De asemenea, ele pot fi imprimate pe film si scrise pe un CD.
 RADIOGRAFIA CU SUBSTAN DE CONTRAST
Substanele de contrast sunt utilizate n toate metodele de radio-imagistic: radiologie
convenional, ecografie, tomografie computerizat (CT), imagistic prin rezonan
magnetic (IRM).
Substanele de contrast se administreaz per os sau intravascular.
Rolul lor este de a determina mrirea contrastului natural al vaselor sanguine i al
organelor interne, ceea ce are drept rezultat un diagnostic corect.
n tomografia computerizat, sunt utilizate substane de contrast care realizeaz contrast
pozitiv. Cel mai frecvent sunt utilizate substanele de contrast iodate. Contrastul pozitiv
conine iod i este folosit pentru opacifierea vaselor sanguine, cilor biliare, cilor
excretorii urinare, articulaiilor i canalului rahidian.

Substanele de contrast iodate sunt incolore, hidrosolubile i stabile n condiii de

depozitare adecvate (loc uscat, ntunecos i fr expunere la radiaii X). Administrarea
substanelor de contrast iodate se face n marea majoritate a cazurilor pe cale
intravascular, de obicei ntr-o ven de la plica cotului.
 Sialografia
 Angiografia Artrografia
 REZONANA MAGNETIC NUCLEAR

Istoria dezvoltrii metodei de Investigare prin Rezonana Magnetic

nceputul dezvoltrii metodei de diagnostic imagistic prin Rezonana

Magnetic este corelat cu Premiul Nobel pentru Fizic din 1952 acordat
savantilor Felix Bloch si Edward Purcell care au descoperit independent unul de
altul fenomenul de rezonan magnetic. Descoperirea lor a demonstrat o
proprietate a nucleului atomic ce are un numr impar de nucleoni care se
rotesc la o frecven radio n jurul nucleului atomic ntr-un cmp magnetic,
frecvena radio fiind dependent de puterea cmpului magnetic. Astfel aceti
doi savani au propus utilizarea rezonanei magnetice n domeniul imagisticii
medicale.

Primele prototipuri de Rezonan Magnetic au fost asamblate in anii 60 ai

secolului trecut.
REZONANA MAGNETIC NUCLEAR
Investigaia prin Rezonan Magnetic este o metod de imagistic
medical, neirandiant i neinvaziv, folosit pentru a vizualiza structura i
funcia corpului uman. Rezonana Magnetic permite examinarea n orice
plan, asigur un contrast excelent dintre diferite tipuri de esuturi, mult
superior comparativ cu alte metode de diagnostic medical, devenind o
modalitate indispensabil n examenul imagistic.
Spre deosebire de Tomografia Computerizat care folosete radiaia
ionizant, Rezonana Magnetic folosete un cmp magnetic puternic
pentru a alinia magnetizarea nuclear a atomilor de hidrogen din ap pe
care o conine corpul uman. Undele de radiofrecven sunt folosite pentru a
modifica sistematic aceasta magnetizare, provocnd nucleii de hidrogen s
produc un cmp magnetic rotativ care este detectat de catre "receiver
coil" a sistemului de Rezonan Magnetic. Acest semnal poate fi modulat
prin cmpuri magnetice adiionale pentru a aduna informaia necesar
pentru a reconstrui imagini ale corpului uman.
 TELERADIOGRAFIA
Examen radiografic obtinut prin indepartarea sursei de radiatie (tub
cu raze x) de organul examinat (capul, de exemplu).

Indicatii - Teleradiografia este utilizata frecvent in neurochirurgia

stereotaxica (reperarea geometrica intracerebrala in 3 dimensiuni), la
spital, si in ortodontie (corectarea asezarii dintilor), la cabinetul medical.
Tehnica asigura o egalizare a contrastelor si/sau o absenta a deformatiilor
imaginii obtinute. Aceasta permite o masurare directa, in marime reala, a
structurilor observate. Astfel, o teleradiografie a capului da o imagine a
craniului si a masivului faciodentar adaptata masuratorilor de distanta si
de unghiuri (cefalometrie) necesare instituirii si apoi urmaririi
unui tratament ortodontic.
MULUMESC PENTRU ATENIE!