ANESTEZIA NERVULUI ALVEOLAR SUPERO-POSTERIOR

Nervul alveolar supero-posterior are traiect în fosa pterigopalatină și pătrunde în fața posterioară a
osului maxilar (și de acolo în fosa infratemporală) sub forma unui fascicul unic, sau sub forma mai
multor ramuri. Nervii au traiect inferior în osul maxilar, în fața posterioară a sinusului maxilar,
participând la inervația senzitivă a sinusului și apoi contribuind major la porțiunea posterioară a
plexului dentar superior.

Locul puncției este la aproximativ 1 cm superior și posterior de apexurile celui de-al treilea molar
maxilar. Fața distală a crestei zigomatoalveolare va fi palpată cu indexul în porțiunea ei superioară, în
fundul de sac vestibular, iar mucoasa este ținută în tensiune. Acul va pătrunde în porțiunea cea mai
înaltă a vestibulului și, în mod normal, va trece prin dreptul rădăcinii distale a celui de-al doilea molar.
Seringa (corpul seringii) este ținută lateral, astfel încât acul va avea o direcție medială, posterioară și
superioară. În general, direcția acului va forma un unghi de 45° cu planurile ocluzal și sagital ale
pacientului. Acest lucru este mai ușor de realizat atunci când gura pacientului este parțial închisă; dacă
și așa există dificultăți în poziționarea corectă a seringii în vederea obținerii unghiului optim, pacientul
poate fi rugat să își deplaseze mandibula către partea ce urmează a fi tratată. Acul va fi introdus
aproximativ 1,5 cm (nu mai mult de 2 cm) în apropierea peretelui posterior al osului maxilar, și apoi
va fi realizată aspirația, motivul fiind acela că acul se găsește în proximitatea micilor artere ce însoțesc
nervul, dar și a plexului venos pterigoidian. Cel puțin 1.5 ml de anestezic local trebuie injectat lent
pentru obținerea unei anestezii satisfăcătoare.

Această tehnică anestezică este utilă în cazul intervențiilor ce implică porțiunea posterioară a osului
maxilar și sinusul maxilar. Nu este o manoperă de rutină pentru intervențiile intraorale și
stomatologice simple. Unii medici stomatologi sunt rezervați în privința adoptării acestui tip de
anestezie, dat fiind faptul că există posibilitatea producerii de hematoame în urma lezării arterei
alveolare supero-posterioare sau a plexului venos pterigoidian; acest lucru nu este des întâlnit.