DETERMINAREA

RELATIILOR
INTERMAXILARE
 Introducere
• Edentatia totala reprezinta una dintre cel mai grave forme de imbolnaviri ale
aparatului dento-maxilar.
• Homeostazia aparatului dento-maxilar este grav afectata de lipsa structurilor
dentare iar refacerea acestuia din punct de vedere functional prin tratament
protetic necesita corelarea a numerosi factori pentru ca acest tratament sa aiba
succes.
• Obiectivele tratamentului protetic sunt:
1. Reabilitarea functiilor aparatului dento-maxilar – masticatie,
fizionomie, fonatie, automentinere (principiile curativ si homeostazie)
2. Asigurarea stabilitatii si mentinerii protezei – principiul biomecanic
3. Stimuarea troficitatii tesuturilor de suport si evitarea lezarii acestora
datorita presiunilor masticatorii , contactului protezei cu partile moi sau
modificarilor chimismului bucal – principiul profilactic si biologic.
Sulbliniem faptul ca realizarea acestor obiective prezentate anterior nu este deloc usoara
si depinde in mare masura atat de starea de sanatate a pacientului cat si de
corectitudinea manevrelor de determinare a parametrilor fiziologici si homeostazici ai
aparatului dento-maxilar.

Una dintre cele mai importante etape reprezinta determinarea relatiilor intermaxilare pe
care o vom prezenta in randurile ce urmeaza.
Aceasta etapa se realizeaza cu ajutorul sabloanelor de ocluzie confectionate in laborator
dupa etapa amprentarii in lingura individuala.
 Relatiile intermaxilare (RIM)
Importanta.Scop.Obiective.

- Reprezinta cea mai importanta etapa clinica de tratament

- Determinarea RIM are ca scop depistarea si inregistrarea
relatiilor functionale mandibulo-maxilare, precum si culegerea
de date suplimentare privind aspectele estetice.
- Ca si obiective urmarim: rezolvarea problemelor de estetica,a
celor functionale, rezolvarea problemelor de echilibru, si
profilaxia structurilor de suport si periorale.
 Etape in stabilirea RIM
1. Controlul pieselor protetice- sabloane de ocluzie
2. Determinarea curburii verstibulare a sablonului maxilar
3. Stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie
4. Determinarea dvo
5. Determinarea rc
6. Stabilirea de indicatii suplimentare privind alegerea si
aranjamentul dintilor
1. CONTROLUL PIESELOR PROTETICE

- se realizeaza extraoral- pe modelul functional, ridicate de pe model, cat si

intraoral( pentru a verifica stabilitatea si confortul acestora).

- se verifica integritatea acestora, sa fie bine adaptate pe model, grosimea si

latimea sa corespunda cu cea a fundurilor de sac cu care trebuie sa fie in
contact. ( grosimea nu trebuie sa fie egala cu latimea fundurilor de sac
deoarece exista riscul fracturarii piesei la dezinsertia de pe model)

- joaca un rol important in aceasta etapa de realizare a tratamentul,

deoarece sabloanele de ocluzie realizate pe modelele functionale
prefigureaza viitoarele proteze dentare.
 Sablonul de ocluzie

• Este o piesa protetica auxiliara compusa dintr-o baza confectionata

din material termoplastic sau acrilat – placa de baza – care copiaza
cu exactitate suprafata mucozala a modelului
• Pe suprafata externa se afla un val de ceara care prefigureaza
arcada artificiala
• 2. DETERMINAREA CURBURII VESTIBULARE A
SABLONULUI MAXILAR

- Obiectivele acestei etape sunt de ordin estetic si

functional(fonatie):
 Estetic- se verifica aspectul buzei atat din fata cat si din
profil, trebuie sa aiba o anumita plenitudine,sa formeze
cu baza nasului un unghi de 90°, valul de ceara sa aiba o
anumita inaltime care depinde de varsta pacientului, de
buza.
 Fonetic- pacientul este rugat sa pronunte cuvinte ce
contin V sau F pentru a observa daca marginea bordurii
vine la limita dintre mucoasa interna si rosul buzei inf.
- Se realizeaza prin interventii la nivelul valului de ocluzie
maxilar din zona frontala, prin indepartare sau adaugare
de ceara.
 3.Determinarea nivelului planului de ocluzie
• Se va realiza pe bordura de ocluzie a machetei maxilare sau mandibulare ,
diferentiat pentru zona frontara a arcadei si pentru cea laterala;
• Astfel Se vor realiza 2 etape separate:
– in zona frontala – unde marginea inferioara a sablonului superior se plaseaza in functie
de varsta pacientului, de aspectul buzei superioare, si de paralelismul cu planul bipupilar.
– in zona laterala - unde trebuie obtinut paralelismul intre planul de referinta ( Planul lui
Camper – intre centrul conductului auditiv extern si spina nazala anterioara) si planul de
orientare protetica. Apropiat de planului lui Camper este planului Ala-Tragus (Andersen)
– utilizat des in practica - ce prelungeste o linie tangenta la aripa nasului pana la mijlocul
tragusului.
 Paralelismul se obtine prin actionarea asupra valurilor de ceara – raclare cu spatula, incalzirea
suprafetei bordurior, razuirea suprafetei valului pe o foaie de smirghel. In final, intreaga suprafata a cerii
trebuie sa se poata plasa uniform pe o suprafata perfect plana.
Orientarea planului de ocluzie se stabileste cu ajutorul planului Fox (foarte utilizat in practica), ce
reprezinta este un instrument alcatuit din 2 portiuni in forma de U dispuse astfel:
 prima portiune care se pozitioneaza intraoral in contact cu valul de ceara
 a doua portiune care se situeaza extraoral
Cu ajutorul unei rigle se materializeaza cele 2 planuri si se urmareste paralelismul acestora cu planul de
ocluzie.
Exista situatii de exceptie in care orientarea planului de ocluzie nu se poate realiza paralel cu
planului Camper. Acestea sunt reprezentate de dismorfii grave, malrelatii mandibulo-craniene
accentuate in sens antero-posterior. In aceste situatii este recomandat folosirea metodei
disocierii analitice Lejoyeux, pe baza unei teleradiografii de profil:
• portiunea anterioara a planului de ocluzie va trece dintr-un punct plasat la 2mm sub marginea
inferioara a buzei superioare, materializat pe radiografie sub forma unei usoare radioopacitati;
• Portiunea posterioara a pLanului de ocluzie trece printr-un punct x situat la intersectia
punctelor mediene ale laturilor formate de marginile ramului ascendent mandibular.
Adaptarea machetei de ocluzie mandibulare se realizeaza din punctul de vedere al nivelului si
orientarii planului de ocluzie plecand de la datele obtinute prin adaptarea machetei maxilare.

Din necesitatea cooptarii perfecte ale celor 2 borduri de ocluzie, orientarea planului de ocluzie pe
macheta mendibulara se face in raport de determinarea anterior realizata.

Nivelul planului de ocluzie pe macheta mandibulara este hotarat pe baza determinarii dimensiunii
verticale a etajului inferior, indepartand sau adaugand ceara pe bordura mandibulara pana cand
dimensiunea verticala corecta este asigurata.
Este foarte important ca orientarea planului de ocluzie cu cel al lui Camper sa tina cont de profilul
pacientului.
 4. DETERMINAREA DVO
- Reprezinta distanta dintre 2 puncte, unul
maxilar (subnazale) si unul mandibular
(gnathion), cand antagonistii sunt in ocluzie.
- reprezinta unul dintre reperele comune relatiei
centrice si relatiei de postura.
- Este unica si trebuie reprodusa cu exactitate!
- Diferenta dintre dimensiunea verticala in
postura si cea in relatie centrice este de
aproximativ 2-4 mm – acesta reprezinta spatiul
de inocluzie fiziologica.
 Stabilirea practica a DVO-ului pe baza valorii deduse a DVR se
realizeaza prin intermediul sablonului mandibular, caruia i se poate
adauga/indeparta de pe suprafata ocluzala un strat de ceara, astfel
incat sa se ajunga la distanta stabilita pe baza masuratorilor.

Se cunosc numeroase metode de determinare a relatiei centrice la

edentatul total, acestea utilizand diverse mijloace de stimulare a
ocluziei prin machetele de ocluzie cu borduri sau diferite mijloace
mecanice.
5. DETERMINAREA RELATIEI CENTRICE
Relatia centrica reprezinta singurul reper nemodificat in cursul vietii
individuale, pozitie unica si reproductibila a mandibulei fata de maxilarul
superior, pozitie ce poate fii inregistrata constant.
- Se realizeaza prin 2 metode: unimanuala si bimanuala.
- Se incearca ducerea mandibulei in RC facandu-se in prealabil miscari de
inchidere si deschidere incomplete ale gurii,astfel pacientul trebuind sa fie
relaxat si capabil de a intelege si raspunde la indicatiile medicului.
- Depistarea si inregistrarea RC, ca pozitie fundamentala, este importanta
pentru montarea celor doua sabloane, in vederea montarii dintilor in IM.
 6. STABILIREA DE INDICATII SUPLIMENTARE PRIVIND ALEGEREA SI ARANJAMENTUL
DINTILOR

Se vor trasa 3 linii pe valurile de ceara astfel:

a) Linia mediana – trebuie sa corespunda liniei mediene a
fetei si de obicei mijlocul filtrului nazal – nu corespunde
intotdeauna cu frenul buzei superioare. Trebuie
trasata perfect vertical.
b) Linia surasului – reprezinta un reper pentru delimitarea
inaltimii dintilor frontali superiori. Aceasta se traseaza pe
bordura de ceara superioara in regiunea frontala, razanta
la buza superioara cand pacientul surade sau mimeaza
rasul.
c) Linia caninilor – acestea cuprind intre ele latimea dintilor
frontali. Este tangenta la aripa nasului.