Realizarea canalelor de turnare,

formarea tiparului. Transformarea

machetei în materialul solicitat.
1.Necesitatea confecţionării şablonului cu borduri de ocluzie
Pe sabloanele de ocluzie , medicul traseaza reperele necesare alegerii
si  montarii artificiali.
1.linia mediana- corespunde liniei mediane a fetei sau filtrulut buzei
2.liniile caninilor- corespund comisiunilor bucale
3.linia surasului - corespunde nivelului pana unde se ridica buza superioara
cand pacientul zambeste

 
 
2.Utilaj, instrumente şi materiale necesare la confecţionarea şablonului
cu borduri de ocluzie la maxilă şi mandibulă.
Utilaj:
 Sursă de gaze naturale sau spirtiere

 Modele de lucru

 Bol de cauciuc

Instrumente:
 Spatulă pentru modelare

 Bisturiu

 Creion chimic

 Cleşte crampon

 Pensă

Materiale:
 Acrilate autopolimerizabile şi termopolimerizabil

 Ceară de bază,

 Ceară de modelare

 Sîrmă de aluminiu
 Limitele protezei la maxilă.

 Marginile vestibulare ale bazei din spațiile edentate ajung pînă la fundul
saclui vestibular, ocolind bridele și frenurile mucozale în zona mucoasei
mixte. În zona posterioară baza protezei acoperă tuberozitîțile maxilare (la
edentațiile terminale trecînd în zona liniei Ah); în regiunile dinților restanți
prezintă contact cu suprafețele palatinale ale dinlor astfel: în zona frontală
marginea bazei ajunge pînă la tuberculii dinților frontali, iar în zonele
laterale marginea bazei se extinde pînă la nivelul supraecuatorial al dinților
masticatori.
Limitele protezei la mandibulă.
Baza protezei la mandibulă acoperă suprafala mucozală a
cîmpului protetic, iar marginile vestibulare în zonele
breșelor edentate ajung pînă la fundul sacului vestibular la
nivelul mucoasei neutre. Posterior în edentațiile
terminale, în funcție de valoarea protetică a tuberculilor
piriformi, marginea bazei îi acoperă în întregime sau
numai 1/3 anterioară, coborîndu-se spre zona
paralinguală pînă la linia oblică internă, extinzîndu-se
orizotal pe fundul de sac lingual. În zona linguală laterală
marginea bazei protezei se extinde pe suprafețele orale ale
dinților laterali restanți pînă la nivelul supraecuatorial, iar
în zona fronală acoperă dinții cu 2/3 din înălțimea lor.
 Dimensiunile bordurilor de ocluzie la
maxilă.
 În zona frontală - lățime 5 mm, înălțime cu 2 mm

mai înaltă ca dinții restanți; în zona laterală lățime

8-10mm, înălțime cu 2 mm mai înaltă ca dinții
restanți.
 În zona frontală bordura se montează în afara

crestei; în zona laterală bordura se montează pe

mijlocul crestei.
 Nu se aplică pe tuberozitatea maxilară.
 Dimensiunile bordurilor de ocluzie la mandibulă. Cerinţe
către bordura de ocluzie.
În zona frontală - lățime 5 mm, înălțime cu 2 mm mai înaltă ca dinții
restanți; în zona laterală lățime 8-10mm, înălțime cu 2 mm mai înaltă
ca dinții restanți.
În zona frontală bordura se montează în afara crestei; în zona laterală
bordura se montează pe mijlocul crestei.
Nu se aplică pe tuberculul piriform.

 
Cerințe :
 baza sabloanelor va acoperi in totalitate suprafata campului protetic,

fara a depasi zona de mucoasa pasiv-mobila

 baza sabloanelor va fi perfect adaptata pe model, incit sa nu basculeze
 indepartarea si reaplicarea pe model sa se realizeze fara dificultati
 baza sabloanelor va avea o grosime de 1,5 - 2 mm.Pentru a rezista in

timpul determinarii rapoartelor intermaxilare

 marginile sabloanelor vor fi prelucrate si vor prezenta incizuri in

dreptul bridelor si frenurilor pentru a nu leza aceste formatiuni.

 
 Necesitatea şi tehnica întăririi şablonului cu borduri de
ocluzie la maxilă şi mandibulă.
Baza șablonului:
 -   trasarea limitelor bazei sablonului la nivelul crestelor edentate si a

dintilor restanti
 -   izolarea modelului in apa 3 -5 minute
 -   adaptarea si modelarea placii de baza - placa de baza se aplica pe

model ,este plastificata cu flacara becului Bunsen si apoi adaptata

prin presiuni digitale pina la obtinerea unui contact intim cu
model.Surplusul de placa este sectionat cu foarfeca in limitele
trasate pe model.Se adapteaza intim baza sablonului prin incalziri
repetate.
Bordurile de ocluzie:
 Se modeleaza frecvent din ceara roz ,conformat paralelipipedic cu

laturile de cca 15 mm.Sunt fixate cu ceara de lipit pe baza sablonului.

 Cerinţele către şablonul cu bordură de ocluzie la maxilă şi mandibulă.

Rigide,nedeformabile ;
Sa acopere intreaga suprafata a campului protetic (sprijin) ;
Sa nu basculeze pe campul protetic ;
Sa nu derapeze in angrenaj ;
Marginal sa aiba grosimea proportionala cu latimea fundului de sac vestibular ;
Inaltimea poate fi scurtata 1-2mm pentru materialalele elastomerice, mai mult pentru cele alginice

(3- 4mm ) ;
Sisteme de ramforsare a sabloanelor-sarma, placute metalice pentru cele din placa de baza.

ȘABLONUL DE OCLUZIE DUPĂ DETERMINAREA RELAȚIEI INTERMAXILARE

Determinarea ocluziei centrice sau a
relaţiilor intermaxilare centrice.
Simulatoarele şi ghipsarea
modelelor în ele.
Ocluzia se defineste ca stare de contact dentodentar dintre arcada
dentara inferioara si arcada dentara superioara.Deosebim ocluzie statica
si ocluzie dinamica.
 
Ocluzia statica prezinta o relatie de contact dintre arcadele dentare in
intregime sau a unui grup de antagonisti indiferent de raportul
mandibulocranian.
 
Ocluzie dinamica are loc atunci cind arcada dentara inferioara va contacta
cu cea superioara,realizind diverse contacte dentodentare incluse intrun
singur
termen.
 
Din punct de vedere practic deosebim urmatoarele variante de relatii
ocluzale: centrica,anterioara,posterioara,laterala din dreapta si laterala
din stinga.
  
 Relatii intermaxile centrice - reprezinta pozitiile pe
care le ocupa mandibula fata de maxilarul superior.Orice
pozitie a mandibulei fata de maxilarul superior se
analizeaza prin 3 repere:
pozitia condililor in ATM care poate fi o pozitie de relatie
centrica sau poate fi o pozitie anterioara pe acea panta,
raporturile care se stabilesc intre cele 2 arcade dentare
care pot fi ocluzie ,inocluzie,intercuspidare maxima,
distanta stabilita intre cele 2 maxilare denumita
dimensiune verticala.
 
 Pozitie de postura a mandibulei. Metode de determinare
Aceasta notiune se caracterizeaza ca o stare de relaxare relativa a
muschilor mobilizatori cu formarea unui spatiu interdendar de
inocluzie,de 1 6 mm la nivelul arcadelor dentare.Acest spatiu numit si
spatiu de inocluzie fiziologica ,se micsoreaza in zonele laterale
considerabil si are un caracter individual,iar in medie constituie 2 3
mm.Starea de postura a mandibulei este considerata ca o
pozitie statica a ei ,iar spatiul de inocluzie fiziologica are inaltimi
variate care pe parcursul vietii sufera diferite modificari.Astfel in
unele cazuri de abraziune fiziologica va creste,iar in caz de restaurare
protetica dentara incorecta se va micsora.Independent de marimea
spatiului interdentar se considera ca pozitia de repaus fiziologic
relativ a mandibulei ramine pe parcursul vietii neschimbata si
determina dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei /reper
important la determinarea dimensiunii verticale de ocluzie .
 Dimensiunea verticala de ocluzie (D.V.O.) este distanta dintre punctele subnasion si
gnation cand dintii se afla in intercuspidare maxima (IM). Se mai numeste si dimensiune
verticala de intercuspidare maxima (D.V.I.M.). Spre deosebire de etajul inferior care poate avea
dimensiuni multiple, DVO are o dimensiune constanta pentru ca este dimensiunea care se
masoara cand dintii sunt in contact.
 
 Dimensiunea verticala de repaus (D.V.R.) este distanta dintre punctele subnasion si
gnation cand mandibula se afla in pozitie de repaus (raport relativ constant care se poate
masura).
 
 Metode clinice de determinare a D.V.O.
Pentru determinarea D.V.O., in literatura de specialitate s-au descris o multitudine de tehnici, de
la cele mai simple, pana la cele mai complicate.
DVO nu exista si de aceea trebuie determinata.
DVR exista si in lipsa dintilor. Aceasta nu s-a pierdut pentru ca orice individ isi pastreaza pozitia
de repaus.
DVR>DVO la un dentat in IM.
Diferenta dintre DVR si DVO este reprezentata de spatiul de inocluzie fiziologica (spatiu liber
interocluzal, 'clearance' interocluzal sau 'free way space'). Marimea acestui spatiu in conditii
normale este de 2- 3 mm, masurat in zona premolarilor.
Pentru a determina DVO, pornim de la DVR care poate fi masurata:
DVR – 2-3 mm = DVO
 Practic, se procedeaza in felul urmator:
-  pacientul cu sabloanele in cavitatea bucala;
-  portiunea posterioara a bordurii mandibulare este prea inalta – se stabilesc contactele
numai posterior – radiem din ceara pana avem contacte pe toata intinderea.
-  scoatem sabloanele (sau numai cel mandibular) si vom masura DVR.
-  avem nevoie de ocluzometru.
Pregatirea pacientului in vederea determinarii DVO:
-  pacientul va fi asezat in fotoliul stomatologic in pozitie sezanda, cu spatele drept,
musculatura cat mai relaxata posibil, capul drept, pozitionat natural in raport cu
centrul sau de greutate, fara a se sprijini pe tetiera.
- privirea va fi indreptata inainte;
- pacientului trebuie sa i se creeze conditiile psihice cat mai favorabile pentru a preveni o
eventuala contractie musculara a muschilor ridicatori ai mandibulei. Efectul de calm si
de liniste poate fi marita prin inchiderea ochilor, antrenand in felul acesta relaxarea
musculara.
- se va trece la determinarea propriu-zisa a D.V.R. Sablonul maxilar va fi introdus in gura
pentru a oferi partilor moi un sprijin similar cu cel al viitoarei proteze.
- dupa aranjarea pacientului asa cum s-a precizat mai sus, creindu-i cele mai bune
conditii de
confort, il invitam apoi sa priveasca pasiv direct inainte, intr-o stare de relaxare
 completa. Va pastra un contact lejer al buzelor, stabilizator asupra pozitiei de repaus.
- se va urmari pozitia fireasca a buzelor si armonia dintre toate trasaturile fetei, insotita de o
infatisare relaxata.
- in aceasta pozitie de repaus vom masura distanta subnasion - gnation cu ajutorul
ocluzometrului. Din distanta gasita vom scadea 2-3 mm pentru a ajunge in felul acesta la
D.V.O. medie, pe care urmeaza sa o determinam in continuare.
- in lipsa ocluzometrului, masurarea se poate face si cu ajutorul unui compas (distanta
compasului se masoara cu rigla), luandu-se de data aceasta doua puncte de reper mai
proeminente (de exemplu: varful nasului si proeminenta barbiei). Si din aceasta distanta
vom scadea 2-3 mm.
- daca determinarea se face fara sablonul introdus in gura, va trebui sa fim atenti asupra
posibilitatii unei subevaluari a D.V.R Apropierea mandibulei fata de maxilar se poate explica
prin modificarea pozitiei limbii cu ridicarea sa si aspirarea tesuturilor moi peribucale spre
interiorul cavitatii bucale.
- odata prestabilita distanta ce va materializa dimensiunea verticala de ocluzie, vom introduce in
gura ambele sabloane, bine centrate pe zona de sprijin. La inchiderea gurii vom urmari daca
cele doua borduri vin in contact pe toata intinderea lor sau contactul se realizeaza numai in
anumite zone. Cu ajutorul spatulei de ceara vom indeparta sau vom adauga ceara pe
bordura mandibulara, pana cand dimensiunea verticala de ocluzie prestabilita de noi este
asigurata iar bordurile vin in contact pe toata intinderea.
- este o metoda functionala cu larga raspandire in practica, care ne va permite obtinerea unei
dimensiuni verticale de ocluzie situata in limite acceptabile functional.
- se impune ca intotdeauna sa se coroboreze cel putin 2-3 metode intre ele.
 
 Verificari asupra corectitudinii determinarii D.V.O.
Dupa ce consideram terminata manopera de determinare a DVO, vom
verifica in final stabilitatea sabloanelor pe suprafata de sprijin a campului
protetic, in timp ce bordurile sunt in contact. Este o proba clinica deosebit
de importanta. La inchiderea gurii, ambele borduri trebuie sa fie in contact,
iar baza sabloanelor in contact intim cu zona de sprijin. Verificarea se face
prin proba spatulei sau prin exercitarea unor presiuni digitale,pe
baza ambelor sabloane in vestibul. Daca la aceasta proba apare o spatiere
intre cele doua borduri fie la stanga, fie la dreapta, insemneaza ca
determinarea s-a facut gresit, cu bascularea sabloanelor pe campul protetic,
respectiv prin desprinderea bazei sabloanelor sau numai al unuia dintre ele
de pe campul protetic.
Cauza este conformarea gresita a bordurii mandibulare dupa cea maxilara, cu
intilnirea in contact prematur pe o parte fata de cealalta. Corectarea se face fie
prin adaus de ceara la nivelul bordurii prea reduse (in subdimensionare), fie prin
radierea unui strat de ceara din partea supradimensionata.
Pe langa proba spatulei pozitiva, contactul prematur la nivelul unei hemiarcade se
poate manifesta si prin deraparea sabloanelor cu devierea liniei mediane.
Proba spatulei – cand ceara este bine racita, introducem sabloanele si vom incerca
sa introducem spatula intre bordurile de ocluzie din dreapta. Daca nu intra,
sabloanele sunt in contact. Daca intra avem proba spatulei pozitiva. Pentru a evita
deformarea cerii – presiuni verticale digitale si pe stanga si pe dreapta. Este
metoda functionala si de baza. Nu ne putem baza doar pe o singura metoda.
 Alte metode:

-  aspectul faciesului cu sabloanele in gura;

-  ar trebui sa se observe o ameliorare a faciesului;
-  sa existe o concordata intre cele 3 taje;
-  baza superioara si inferioara sa aiba o pozitie normala;
- buzele sa aiba pozitia de relaxare;
- santurile nazo-labiale, peribucale sa fie usor ameliorate, iar cavitatea bucala sa ne
relateze ca simte un confort in aceasta pozitie.