Suturile chirurgicale (sinteze)

 
 
= refacerea continuitatii planurilor anatomice
-se fac pentru a grabi vindecarea, impiedicarea infectarii, restabilirea functionalitatii unor tesuturi, impiedicarea
revarsarii unor viscere din cavitati.
-se folosesc materiale si instrumente speciale care corespund unor deziderate specifice. Materialele de sutura
trebuie sa fie sterile, rezistente, maleabile, bine tolerate. Instrumentele folosite trebuie sa fie sterile, de dimensiuni
concordante cu marimea organelor care urmeaza a fi suturate.
          Se folosesc ace chirurgicale, agrafe, port ace, foarfeci, bisturie, pense.
          Materialele de sutura pot fi naturale sau sintetice. Dupa remanenta in plagi pot fi resorbabile sau neresorbabile.
Firele de sutura:  monofilament (guta)
                             polifilament (sunt mai flexibile)
Polifilamente:      rasucite (suprafata e rugoasa)
                             impletite (suprafata e neteda)
          Firele cu maleabilitate mai mica se innoada greu, nodurile costituie spine iritative pentru tesuturi.
Materiale naturale:
 
Catgut
-din submucoasa intestinului de oaie
-tuburi sau plicuri impermeabile, sterilizate prin iradiere, pastrate in lichid conservant, termenul de valabilitate inscris
pe tub sau pe plic - se poate prelungi printr-o noua sterilizare
-in timp se pierde si rezistenta mecanica.
          Avand o structura proteica in tesuturi determina o reactie puternica: aflux leucocitar, supuratii, fenomene
anafilactice
-are diferite grosimi (6/0
          In functie de grosime se fragmenteaza in tesuturi sub actiunea enzimelor proteolitice (leucocitare, microbiene,
locale). Gruparea mai multor filamente nu se justifica deoarece fibrele se fragmenteaza la acelasi interval. Pentru a
mari rezistenta mecanica se impregneaza  cu diverse substante => creste rezistenta dar va fi mai iritant.
-fir simplu sau cu ac traumatic
-se folosesc si fire din colagen, tendoane de animale mari , tunica abdominala la ovine, seroase
-se pot folosi tendoane ale unor specii (cangur, sobolan) prelucrate ca atare.
 
Matasea
-foarte rezistent si maleabil
-se foloseste pentru suturi speciale
-bine tolerat in tesuturi, neresorbabil
-in chirurgia plastica, vasculara (impregnat cu silicon, vaselina, heparina)
 
Firul de in
-origine vegetala, foarte maleabil, rasucit, rezistent
-preferat in sutura de afrontare pe tubul digestiv si in suturile cutanate.
 
Firul de bumbac
-se sterilizeaza in momentul intrebuintarii
-foarte rezistent si maleabil
 
Crinul de Florenta
-foarte rezistent, se prelucreaza greu, pret de cost ridicat
 
 
Materiale sintetice:
-foarte rezistente, se pot prelucra usor, foarte bine tolerate
-mono sau polifilamente
-firele resorbabile se prepara prin polimerizare (structura de baza este acidul lactic sau glicolic)
 
Dexon
-se descompune in organism prin hidroliza, fara sa determine fenomene de respingere. Dupa 90 de zile firul de
catgut e disparut complet, iar  cel de Dexon isi pastreaza inca proprietatile mecanice. Dupa descompunere nu se
produc fenomene inflamatorii.
-se prezinta simple, in manunchiuri, sau cu ace atraumatice
 
Ata chirurgicala
=fir sintetic impletit, se prezinta sub forma de jurubite, pe grosimi nr. 10-6 (6 e cel mai gros).    
-pentru suturi externe
-nu e foarte maleabila => necesita noduri speciale.
 
Firul de nylon
-monofilament, foarte rezistent, bine tolerat, elasticitate mare => se inoada greu
-se poate impregna cu teflon
 
Firele metalice
-din aliaje, Au, Ag, Al, Ni, Cr - foarte bine tolerate
-fire sau agrafe
-in suturi cutanate, ale viscerelor
-fie se scot dupa cicatrizare, fie raman in tesut unde se inchisteaza.
 
Acrilati
-lipesc marginile plagilor => rezistenta mai mare,  se elimina total spatiile.
 
Clasificarea suturilor:
-dupa numarul planurilor:       -monoplane
                                                -etajate
-dupa locul efectuarii:   -superficiale
                                      -profunde
 
 
-dupa gradul de apropiere a marginilor:  -de afrontare
                                                                   -de apropiere
 
          Daca marginile sunt foarte mult departate, dupa afrontare marginile se afla sub tensiune => se pot folosi si
suturi de intarire.
 
-dupa gradul de inchidere a plagii: -complete
                                                          -incomplete
 
-dupa natura materialelor folosite:  -cu materiale resorbabile
                                                          -neresorbabile (se vor extrage dupa cicatrizare)
 
          In cazul materialelor neresorbabile in suturi profunde pot ramane definitiv - se inchisteaza, dar dupa un timp
poate apare respingere.
 
-dupa modul de utilizare a firelor:   -in puncte separate:     -simple
                                                                                                -in U
                                                                                                -Lambert
                                                          -in fir continuu
 
          Pentru o siguranta mai mare se poate folosi sutura in puncte separate, in U - se patrunde cu acul in grosimea
plagii, se scoate firul, se face un pas pe deasupra plagii. E mai rezistenta dar se produce o cicatrice voluminoasa.
 
          Sutura in puncte separate tip Lambert
-se introduce acul la 1.5 cm de plaga, se scoate acul in apropierea plagii, traverseaza perpendicular plaga
 
          Sutura in U tip Lambert

 
 
       
 
 
 
 
         
 
Sutura in X
 
            
 
 
 
 
 
 
Sutura cu burdoneti

 
 
 
 
      
 
 
 
 
 
-se face o bucla prin care trece o bucata scurta de cauciuc
-in plagile cu marginile foarte departate. Tuburile se folosesc pentru ca pielea se ischemiaza si se necrozeaza.
          Regula generala este pastrarea aceluiasi tip de sutura pe toata lungimea plagii.
 
Sutura monoplana:
 
Tip LECENE                                                       Tip MOSER

 
 
 
 
 
 
 
de la exterior spre interior, se traverseaza toate straturile perpendicular
                                                                            
 
 
                                      SUTURILE
 
 
          In puncte fixe: laborioasa, nodurile sunt spine iritative.    
          Sutura in fir continuu - realizata cu acelasi fir. Are avantajul ca e rapida, economie de material, mai putin
traumatizanta. Strangerea buclelor se face uniform. In general nu se recomanda decat la tesuturile profunde.
Tehnica: Se porneste de la un capat unde se face nod. Se face afrontarea marginilor plagii. Trecera firului se face
uniform pe toata lungimea pentru a se afronta marginile corect. Nodul terminal se face cu ultima bucla.
Tip Surget - seamana cu cusatura de croitorie. Buclele se desfac foarte usor in urma datorita tractunii exercitate de
buzele plagii. Se tine firul intins.
          Surjet intretaiat - se trece firul prin bucla, se realizeaza un feston. Se desface mai greu.
Tip Schmieden - folosita pentru organe interne, perete abdominal. Se realizeaza trecand firul printre buzele plagii.
Afrontarea viscerelor
abdominale: stomac, intestin.
 
Sutura in fir dublu
-un fir mai lung, cu ace la fiecare capat
 
Sutura in zig-zag   - rezistenta, nu realizeaza o afrontare buna
 

 
 
 
 
 
Suturi de infundare
-un fir continuu - la terminarea suturilor de afrontare
 
Sutura Lambert - se folosesc fire resorbabile, maleabile. Se trece firul prin seroasa si musculoasa. Prima sutura nu
trebuie sa se vada deloc.
 
 

 
 
 
 
 
 
 
Sutura de tip Blendiger  - firul merge prin grosime
 

 
 
 
 
 
 
Sutura tip Plahotin
 -firul se intoarce oblic si spre inapoi pentru a scurta marginile plagii. Se recomanda in suturile uterine.
 
 
 
 
 
 
 
 
Sutura in bursa (in punga de tutun)
-pentru inchiderea unor inele.
 
Sutura tip Cushing
-se realizeaza peste bratele unei pense.
 
Suturi gastrice si  intestinale
-pentru inchiderea organelor cavitare. Refacerea straturilor anatomice se face pastrand raporturile naturale.
 
Clasificare: trietajate, bietajate, monoplane
          Trietajate - sunt mai rezistente dar laborioase, voluminoase, obliterante, produc stenoza viscerelor respective.
Mucoasa si submucoasa - cu fir neresorbabil
Musculoasa si seroasa - cu fir resorbabil
          Firele  resorbabile sintetice se pot folosi inclusiv la mucoasa.
 

Sutura Hartman
 
 
 
 
 
 
-cand realizam  afrontarea in puncte separate se recomanda ca nodurile sa fie orientate spre interior

 
 
 
 
 
 
 
 Sutura Chaput
 
 
 
 
 

Sutura Fruchot
 
 
 
 
 
Sutura Jourdain                               Sutura Jobert

 
 
 
 
 
 
 
Sutura tendoanelor
          Tendoanele e hranesc prin imbibitie. Prin sutura si imobilizare se poate reface continuitatea in 60-90 zile.
Nylon - materiale sintetice (chiar metalice)
          Capetele tendonului trebuie sa fie regularizate.
Alungiri ale tendoanelor se pot face prin incizii transversale incomplete, se pot folosi autogrefe.
 
Metoda Tihomin                                        Metoda Schwarz

 
  
 
     
 
 
 
 
 
Metoda Tillaux                                 Metoda Cuneo

 
 
 
 
 
 
           
 
 
                                                                                                                                                                            
 
 
          Angiorafie (sutura vasculara)
 
= o interventie de mare chirurgie realizata in conditii speciale care presupune o dotare tehnica adecvata.
          In medicina veterinara se poate realiza numai in plagile longitudinale ale arterelor sau venelor. Materialele de
sutura sunt foarte rezistente, impregnate cu silicon si heparina.
-numai tunica externa a vasului
-fire de matase chirurgicala, catgut cromat, fibre sintetice: Tacrom, Teflon, Tevdek - toate cu ace atraumatice.
-folosita mai ales in transplantul de organe. In cazul accidentelor se folosesc proteze vasculare sau grefe preluate de
la acelasi animal, din alta zona, sau de la alte animale, sau chiar grefe sintetice.
          Grefele se pot realiza din materiale rezistente, flexibile:
                             -grefe textile in retea
                             -grefe tip acordeon
-sutura capetelor - se face usor pentru artere pentru ca peretele este suficient de gros si rezistent, mai greu pentru
vene.
-apare riscul obliterarii segmentului respectiv - pacientul se heparineaza. Dozarea heparinei trebuie facuta de
specialisti pentru ca se ajunge la sindrom hemoragipar.
-se clampeaza vasul in abele parti, se regularizeaza marginile, se realizeaza sutura (in puncte separate)
          Pe capatul dinspre care curge sangele se realizeaza prima sutura, se ridica pensa de baraj, lasand sa curga
catev jeturi, se lasa cateva minute astfel incat in interiorul protezei se formeaza o pelicula de fibrina care va inchide
toti porii. Se clampeaza din nou, se aspira cheagul format in proteza, se realizeaza sutura celui de-al doilea capat  al
protezei.
          In cazul venelor, la locul de imbinare se foloseste un inel de plastic astefel incat marginile sa fie mentinute spre
exterior - firele de sutura vor fi ancorate si la acest nivel. Dupa 3-4 saptamani in proteza se formeaza un tesut
epitelial asemanator cu intima vasului. Firele de sutura de regula nu se mai scot.
           
 
Suturile Prin sutura chirugicală înţelegem totalitatea manevrelor de refacere anatomică a continuităţii
planurilor unei plăgi şi menţinerea lor în contact. Sutura are acţiune temporară, menţinând tensiunea pe
o durată variabilă de timp, în funcţie de viteza de cicatrizare a ţesuturilor. Instrumentele şi materialele
folosite, cât şi pielea, trebuie să treacă anterior printr-un proces de aseptizare; hemostaza trebuie să fie
riguroasă, pentru a împiedica formarea de colecţii care pot compromite sutura; sutura să fie cât mai
puţin traumatică; să respecte structuri importante pentru funcţia zonei respective (nervi, tendoane,
vase); reconstituirea planurilor se realizează din profunzime spre suprafaţă; strângerea firelor trebuie
facută progresiv şi suficient pentru a menţine în contact versanţii plăgii, fără a compromite vascularizaţia
zonei respective. Indicaţii Sunt indicate a fi suturate: Plăgile post-traumatice (sutură cu fire discontinue)
 Plăgile post-operatorii
 Organele cavitare/parenchimatoase
 Vase, tendoane, nervi şi muşchi
 Tuburile de dren, pentru fixarea acestora la tegument
 Instrumente şi materiale necesare Fire Firele de sutură ce vor fi folosite trebuie alese în funcţie de
elementele suturate. Astfel, pentru structuri în tensiune se folosesc fire mai groase, pentru structuri
delicate (vase, intestin, pielea feţei), fire mai subţiri. Obţinem date despre dimensiunea firului şi tipul de
ac chiar de pe ambalajul materialului de sutură. Există şi este folosită la ora actuală standardizarea USP
(United States Pharmacopeia). Conform acesteia, firele mai groase sunt notate cu cifre arabe în sensul
creşterii diametrului (0=0,406mm; 1=0,495mm; 2=0,584mm). Firele mai subţiri decât firul 0 sunt notate
cu cifre arabe urmate de 0 (2/0=0,318mm; 3/0; 4/0; 5/0; 6/0=0,07mm; ... ; 12/0). Firele pot fi
sintetice(poliglactin 910 - Vicryl, polidioxanon – PDS) sau naturale (catgut cromat, silk); monofilament
(acid poliglicolic) sau multifilament (silk, nylon); resorbabile (polidioxanon – PDS, lactomer) sau
neresorbabile (oţel, polietilenă, silk). De reţinut că firele sintentice monofilament sunt cel mai greu de
manevrat, datorită faptului că nodurile pot aluneca mai ușor și a proprietăţii lor de a „memora” poziţia
în care au fost ambalate. Firul ideal trebuie să îndeplinească următoarele proprietăţi: Să fie uşor de
mânuit
 Să aibă un diametru uniform
 Să nu genereze infecţii şi să nu inducă granuloame
 Să fie non-alergenic şi non-electrolitic
 Să nu taie ţesuturile
 Să nu aibă memorie
 Reacţia tisulară diferă de materialul firului. Astfel, firele naturale (catgut cromat, silk) au un răspuns
tisular mai bogat decât firele sintetice (PDS, Vicryl, Prolene). Cea mai mică rată de apariţie a
complicaţiilor o are firul de oţel inoxidabil. Ace Cele mai importante caracteristici ale unui ac sunt:
forma și curbura;
 lungimea și grosimea
 forma vârfului și forma pe secțiune transversală;
 atașarea de materialul de sutură.
 Forma și curbura Aceste caracteristici dictează de cele mai multe ori întrebuințarea acului, unele ace
specializate fiind folosite doar în anumite circumstanțe. - 1/4 de cerc: oftalmologie și microchirurgie -
3/8 de cerc: utilizare generală - 1/2 de cerc: utilizare generală - 5/8 de cerc: cavități ( bucală, nazală,
pelvis) - acul drept: utilizare generală dar descurajată, deoarece se mânuiește fără portac - acul în formă
de J: similar acului 5/8 (hernie femurală) Lungimea și grosimea Cei doi parametri sunt proporționali cu
grosimea firului utilizat și cu structura ce trebuie suturată. Acele lungi sunt utilizate la sutura fasciilor și a
pielii. Acele fine și scurte își găsesc utilizarea în sutura viscerelor, vaselor. Forma varfului și forma pe
secțiune transversală Există trei tipuri principale de ace, conform acestei clasificări: ace triunghiulare,
ace rotunde și ace boante. Acul triunghiular este un ac cu vârful ascuțit care taie țesutul la trecerea prin
el. Din această cauză este folosit la sutura pielii, periostului, tendonului și sclerei. Acul cu muchia
tăietoare orientată în sus are o tendință de incizare către superior, folosind o tehnică standard de
sutură. Acest lucru poate duce la sfâșierea țesutului care se vrea a fi reparat. În opoziție, acul cu muchia
tăietoare orientată în jos nu are această tendință și, în consecință, este cel mai des folosit. Acul rotund
are deasemenea vârful ascuțit, dar este rotund pe secțiune transversală. Inițial penetrează țesutul cu
acest vârf, dar apoi nu îl taie, ci îl scindează(despică). Acest ac se folosește pentru viscere și majoritatea
fasciilor și nu se pretează țesuturilor bogate în colagen, cum ar fi pielea, tendoanele și țesuturile
cicatriceale, pe care le penetrează (cu vârful) dar pentru strapungerea cărora este necesară o forță mult
prea mare. Acul bont este o variantă a acului rotund folosit din considerente de securitate. Pe secțiune
este rotund iar vârful este bont. Poate penetra fasciile, dar nu și structuri mai rezistente, cum ar fi pielea
sau latexul mănușilor. Se utilizează în patologia hepatică și regiuni bogat vascularizate, unde se evită
penetrarea vaselor sangvine. Atașarea de materialul de sutură În zilele noastre, acele ”preatașate” la
materialul de sutură, așa-zisele ace atraumatice sunt utilizate din ce în ce mai mult. În mod tradițional
toate acele aveau ureche (ace traumatice), ajutorul chirurgului montând ața în ac. S-a observat că
microtraumatismul produs la trecera prin țesutul de suturat era semnificativ, motiv pentru care s-a
gândit construirea unui ac care să aibă firul în continuarea sa, astfel luând naștere acul atraumatic. În
plus se evită scurgerile prin orificiul de pătrundere a acului, deoarece acesta are același diametru cu firul
care trece prin el, aspect important pentru anastomozele vasculare, intestinale, etc. Tipuri de suturi
După modul de realizare, există suturi manuale, folosind ace, fire, portac si pensă, şi suturi „mecanice”,
când se folosesc aparate care aplică agrafe metalice. Suturile manuale se subîmpart, după modul de
montare a firului, în: Suturi discontinue (în fire separate): la care firul se înnoadă după fiecare trecere
prin ţesuturi; au avantajul că desfacerea unui nod nu duce la desfacerea întregii suturi, ci doar a firului
respectiv; având un grad mai mic de etanșeizare decât suturile continue, se pot folosi în zone precedent
septice; dacă se folosesc fire neresorbabile ce nu vor fi suprimate, permite creşterea ţesuturilor suturate
(util în chirurgia pediatrică); Suturi continue („surjet”): care folosesc un singur fir pe toată lungimea
plăgii;
se realizează rapid și ramane puțin material străin în plagă, ceea ce duce la un raspuns granulomatos
mai mic din partea organismului; tensiunea este dispersată egal în toată zona suturată; asigură o
etanșeizare bună pentru lichide și gaze; În funcţie de numărul de straturi care se suturează: Suturi
monoplan (într-un singur strat): în care firele de sutură unesc toate
planurile anatomice ale plăgii; pentru rapiditate se poate folosi în cazul unei plăgi nu foarte adânci;
Suturi multiplan (multistrat): în care fiecare plan al plăgii este suturat separat;
de regulă se preferă acest tip de sutură, deoarece se urmărește refacerea anatomică a straturilor. În
funcţie de modul de afrontare a structurilor anatomice, suturile pot fi: Inversante (marginile ţesuturilor
de aproximat formează un unghi deschis în
exterior – buzele plăgii sunt invaginate) Apoziţionale (structurile de aproximat sunt în continuitate)
Eversante (structurile de aproximat formează un unghi deschis în interior –
buzele plăgii proemină) Realizarea unei suturi simple Sutura simplă, sau în fire separate, este cel mai
folosit tip de sutură și patternul tuturor celorlalte suturi. Acul se prinde între fălcile portacului, la o
treime de bază și două treimi de vârf, cu ajutorul unei pense chirurgicale. Tot cu ajutorul unei pense,
chirugicală sau anatomică (funcție de ce țestut se suturează), se prinde marginea plăgii, încărcând toată
grosimea stratului ce trebuie suturat. Se pătrunde cu acul la 900 , ținând mâna în pronație maximă și se
continuă cu o mișcare de rotație din articulația pumnului. Se scoate acul prin plagă, se fixează cu pensa,
se desface portacul și se apucă cu el acul ieșit prin plagă. Se repoziționează acul în portac și se continuă
cu cea de-a doua buză a plăgii, dinspre interior spre exterior, realizând aceleași mișcări ca prima dată.
Afrontarea se realizează cu ajutorul firului, dacă țesuturile nu sunt în tensiune sau cu ajutorul unei
pense. Coaptarea marginilor se menține până ce nodul se finalizează. Înnodarea- ”regula celor 3 S”:
strânge, sprijin, siguranță; prima buclă este cea care strânge marginile plăgii, cea de-a doua o sprijină pe
prima să nu se desfacă iar cea de-a treia este bucla de siguranță. Nodurile trebuie făcute pe lateralul
plăgii și toate pe aceeași parte. Manevra de lateralizare a nodului: după realizarea primei bucle se ține
capatul inferior al firului fixat cu indexul iar cel superior se trage către cel care execută nodul, bucla
devenind laterală. După realizarea nodului capetele firelor se secționează, pentru tegument capetele
rămânând mai lungi. Principiile suturii simple: 1. Intrarea și ieșirea în/din țesut se face cu vârful acului
perpendicular pe suprafața de suturat și la distanțe egale de buza plăgii. Dacă unghiul este ascuțit se
obține o sutură eversantă, dacă unghiul este obtuz se obține o sutură inversantă. Dacă distanțele nu
sunt egale, nu se obține afrontarea corectă a celor două margini. 2. Distanța de la locul de pătrundere al
acului până la buza plăgii trebuie să fie egală cu profunzimea mușcăturii și jumătate din distanța dintre
două puncte de sutură. DESEEEENN Distanta intre locul de transfixie si marginea plagii nu trebuie sa fie
mai mica de 3-5 mm, deoarece duca o cantitate prea mare de tesut in nod, care ar putea fi lezata
Urmatoarele puncte se trec cu ajutorul acelorasi manevre, la distante egale intre ele. Pentru organe
cavitare la aprox 3-4 mm intre ele, pentru piele sau aponevroza la 10-15 mm Sutura in U (horizontal
mattress) Este o sutură eversantă ce poate fi realizată în fire separate sau continuu. În esență, sunt două
suturi simple paralele, care în loc să fie înnodate individual, au o punte de material de sutura între ele.
Ca mod de realizare al suturii în fire separate, se începe prin efectuarea unei suturi simple, apoi se
orientează acul în portac cu vârful în direcție opusă și se suturează următorul punct de sutură pe rever,
respectiv: cu mâna non-dominantă se încarcă structura ce trebuie suturată iar cu mâna dominantă in
supinație maximă se pătrunde cu acul la 900 în aceasta; apoi se fixează acul cu pensa și se scoate cu
portacul, se montează din nou in portac și se repetă mișcările cu a doua tranșă de sutură. Cu ambele
capete ale firului de aceeași parte a plăgii, se realizează nodul. Dacă se dorește realizarea unei suturi
continue, nu se suprimă firul, ci se reiau pașii anteriori. Sutura Blair Donatti (vertical mattress) Este, ca și
sutura în U, eversantă. Se utilizează pentru sutura pielii, în zone de ”inversie naturală”: pliuri, fața
dorsală a mâinii. Mod de realizare: se începe printr-o sutură simplă, apoi acul se montează pe rever în
portac și se reintroduce, prinzând doar epiderm și derm din ambele margini ale plăgii, pe aceeași linie ca
și prima sutură. Acest mod de prindere asigura eversia marginilor și vindecarea mai rapidă. Pentru
reducerea ischemiei, se poate alterna în raport 1:1 sau 1:2 cu sutura simplă. Sutura in X Este o sutură
discontinuă formată din două suturi simple în paralel. Are avantajul că este o sutură hemostatică, și
dezavantajul că strâmtează marginile plăgii. Se poate utiliza în zonele cu sângerare difuză, pentru a
realiza hemostaza definitivă. Mod de realizare: se efectuează o sutură simplă și apoi, pornind de pe
aceeași tranșă de sutură, cu vărful acului orientat în aceeași direcție ca și prima dată, se realizează o a
doua sutură simplă. Apoi se înnoadă cele două capete ale firului, având grijă ca nodul să pice lateral de
buzele plăgii. Sutura surjet Este principalul tip de sutură continuă utilizat în practica medicală, având o
serie de avantaje ce au fost descrise anteriorfoloseste pentru suturarea seroaselor(peritoneu, pleura).
Avantaje: RDezavantaje: cedarea unui punct de sutura are drept consecinta dehiscenta intregii suturi,
control slab al ternsiunii in plaga, iar in aplicarea la anastomozele intestinale se stramtoreaza lumenul
tubului. Timpi:1. Fixarea primului punct se face la unul din unghiurile stratului ce urmeaza a fi suturat,
printr-un nod cu 3 bucle, pastrand capatul scurt al firului pe o pensa. Prin tractiune usoara pe aceasta
pensa de catre ajutor, se evidentiaza mai bine marginile stratului respectiv si se obtine o apropiere mai
usoara a lor. 2. Realizarea suturii: operatorul fixeaza fiecare margine a stratului cu o pensa si apoi trece
acul prin ea, la acelasi nivel, dupa care trage acul. Firul este preluat apoi de ajutor si tinut in tensiune
pana cand operatorul face urmatoarea bucla. Astfel se asigura etanseitatea suturii si efectuarea
hemostazei marginilor plagii. Manevra se repeta pana se ajunge la unghiul celalalt al plagii. 3.
Terminarea suturii se face printr-un nod, efectuat fie cu ultima bucla fie dupa strangerea ei: in cazul in
care se face cu ultima bucla, aceasta (ambele fire) se considera un capat al firului; cu ea drept capatul
scurt si cu capatul lung se efectueaza un nod patrat. Trebuie avut grija ca dupa prima bucla a nodului sa
se tractioneze uniform de ambele fire ce alcatuiesc ultima bucla a suturii pentru ca strangerea firului sa
fie egala si sa nu permita slabirea transei.Daca terminarea suturii de face dupa strangerea ultimei bucle,
se mai trece o data firul prin unghiul plagii si se formeaza o noua bucla cu care se termina nodul ca mai
sus. Apoi se sectioneaza capetele firelor (de inceput si de terminare). SURJET INTRERUPT(CUSATURA
COJOCAREASCA): se efectueaza ca si surjet continuu, cu deosebirea ca la fiecare trecere a acului prin
tesuturi, acesta se scoate prin interiorul buclei. Se considera ca in acest fel sutura este si hemostatica.
Sutura intradermica se foloseste la tegumente in scopul obtinerii unei cicatrici cat mai putin vizibila, dar
si supla. Tehnica: se incepe la 1 cm de unul din unghiurile plagii, intrand cu acul perpendicular pe linia
inciziei dinspre exterior spre interior, iar capatul se fixeaza printr-un nod. Apoi se continua strict
intradermic alternativ pe fiecare buza a plagii, la acelasi nivel si fara a iesi la suprafata. La final se fixeaza
printr-un alt, iesind tot prin unghiul plagii dinspre interior spre exterior (manevra inversa celei de
inceput). Suturile mecanice Se realizează cu agrafe metalice cu diferite dispozitive (staplere) liniare sau
circulare. Astfel: În cazul tegumentelor, se folosesc agrafele de tip Michel, care se aplică şi se scot cu un
cleşte special În cazul suturilor interne (tract GI, plămân, trahee, vase), agrafele se aplică prin folosirea
staplerelor liniare sau circulare Suprimarea suturii După cum a fost menţionat anterior, suturile au rolul
de a menţine ţesuturile aproximate pentru a putea permite desfăşurarea procesului de cicatrizare. În
cazul suturii tegumentului cu fire neresorbabile, acestea trebuie suprimate după un anumit timp, în
funcţie de timpul necesar pentru solidarizarea ţesuturilor. Exemple: Scalp: firele se suprimă după 6-8
zile Faţă, pleoape, sprâncene, nas: 3-5 zile Torace şi abdomen: 10-14 zile Extremităţi: 12-14 zile
Bibliografie: 1. Basic surgical techniques, R. M. Kirk, Chruchill livingstone, London, 2002 2. Tehnici
elementare de chirurgie, N Angelescu, Ed. Medicala, Bucuresti, 1985 3. Wound closure manual, Inc.
Ethicon, Somerville, N.J, 1994