EXAMENUL MUSCHILOR MOBILIZATORI AI MANDIBULEI

Se poate spune ca examenul musculaturii incepe inca din momentul anamnezei:

insasi durerea care aduce pacientul la medic este de cele mai multe ori semnul unei
suferinte musculare.

D. INSPECTIA

Dupa cum s-a aratat, la inspectie, se poate observa limitarea sau traseul modificat
al unei miscari, semne care sunt puse in legatura cu spasme musculare care au
produs limitarea sau trasee anormale ale miscarilor mandibulare. Tot prin inspectie
se pot evidentia:

 hipertrofia maseterina unilaterala, cum se intampla la subiectii cu masticatie

unilaterala;

 hipertrofia maseterina bilaterala, care poate orienta diagnosticul spre o

forma de bruxism;

 contractia maseterilor, de catre pacient, in timpul conversatiei (de ex. atunci

cand se completeaza datele anamnestice) sugereaza existenta unei parafunctii
ocluzale;

E. PALPAREA

Cea mai utila metoda de examinare o reprezinta insa palparea. Prin palpare se
evalueaza comparativ stanga - dreapta volumul, consistenta si sensibilitatea
musculara:

MUSCHII TEMPORALI

 originea se palpeaza dinspre posterior spre anterior, de-a lungul liniilor

temporale de pe cele doua oase parietale, apoi la nivelul liniilor temporale de
pe osul frontal, pana la nivelul apofizelor frontale ale oaselor malare, la 2 cm
in afara si deasupra unghiului extern al ochiului, prin usoare miscari circulare
efectuate cu pulpa degetului. Zonele sensibile la palpare se gasesc de obicei in
partea anterioara a muschiului;

 insertia (tendonul conjunct al temporalului) se palpeaza intraoral, cu indexul

urcand din spatiul retromolar, de-a lungul marginii anterioare (creasta
temporala) a apofizei coronoide.

MUSCHII MASETERI

 portiunea superficiala se poate palpa extraoral, dar metoda optima este

aceea prin care marginea anterioara a muschiului se “penseaza” intre index si
police, cu unul din degete plasat intraoral, celalalt ramanand aplicat pe
tegumentul zonei maseterine. Pentru partea dreapta indexul se introduce
intraoral, in timp ce pentru muschiul maseter stang, policele este plasat
intraoral (in conditiile in care operatorul este asezat in mod obisnuit, in partea
dreapta a pacientului). Pentru a evidentia mai bine marginea anterioara a
muschiului, pacientul este invitat sa stranga dintii. Zonele sensibile sunt
adesea situate in partea antero superioara, in apropierea arcadei zigomatice.
  partea profunda a muschiului se palpeaza strict extraoral, imediat inferior
fata de arcada zigomatica. Daca se constata sensibilitate la palparea acestei
zone este greu sa se afirme in ce masura originea durerii este musculara ori
articulara, deoarece la majoritatea subiectilor, muschii maseteri trimit fibre
spre capsula A.T.M..

MUSCHII PTERIGOIDIENI LATERALI

Numerosi autori clasici considerau muschii pterigoidieni laterali un adevarat

“barometru” al tulburarilor cranio-mandibulare, motiv pentru care palparea acestor
muschi a fost considerata inalt semnificativa din punct de vedere diagnostic.

Palparea se face cu gura semideschisa, pentru a nu pune in tensiune muschiul

buccinator si a ”indeparta” relativ apofiza coronoida ipsilaterala (in acelasi scop se
poate cere pacientului sa faca lateralitate de partea examinata). Pentru palpare se
foloseste indexul mainii drepte atunci cand se examineaza muschiul pterigoidian
lateral stang si cu indexul stang atunci cand partea examinata este cea dreapta.
Indexul se plaseaza in fornixul superior, retrotuberozitar, iar palparea se face spre
posterior, superior si medial. Cu oarecare aproximatie, directia dupa care se face
palparea este aceeasi cu directia care se da acului pentru anestezia nervilor
alveolari superiori si posteriori in tehnica intraorala cunoscuta sub denumirea de
anestezie “la tuberozitatea maxilara”. Exista insa autori care, pe baza unor studii
anatomice, contesta fiabilitatea acestei metode de palpare deoarece zona este
foarte “ingusta”, iar muschiul pterigoidian lateral este plasat profund, ceea ce face
imposibila examinarea sa izolata; practic se exercita presiune atat asupra
muschiului pterigoidian lateral cat si a m. pterigoidian medial si cu fata opusa a
indexului chiar asupra tendonului m. temporal. Mai recent, alti autori ajung la
concluzii similare, conform carora palparea mm. pterigoidieni laterali sa nu mai fie
considerata o procedura standard in diagnosticul T.C.M. datorita dificultatilor
anatomice ale manevrei si a numarului mare de “raspunsuri” fals pozitive.

MUSCHII PTERIGOIDIENI MEDIALI

se pot palpa extraoral in zona angulo-mandibulara. Metoda de electie in acest caz o

reprezinta palparea intraorala, cu indexul, incepand de pe fata interna a unghiului
mandibulei si pana la nivelul hamulus-ului pterigoidian.

MUSCHII SUPRAHIOIDIENI SI CERVICALI (STERNOCLEIDOMASTOIDIENI

SI TRAPEZI)

Palparea muschilor gatului, cefei si centurii scapulare este si ea deosebit de

importanta, dar are valoare patognomonica numai atunci cand durerile se asociaza
cu dureri ale muschilor mobilizatori ai mandibulei. Palparea se face intotdeauna
bilateral, comparativ.