Othodontics

Consider că este necesar să aduc mulţumiri întregului colectiv de cadre
didactice al disciplinei de Ortodonţie pentru ajutorul acordat în realizarea

lucrării de licenţă, să-mi exprim recunostinţa pentru domnişoara conf.univ.dr.
Anne-Marie Rauten, care mi-a pus la dispoziţie o bază de date substanţială.
Sincere mulţumiri doamnei asist.univ.dr.Ionela Staicu, care m-a ajutat să
depăşesc momentele dificile apărute în timpul elaborării prezentului studiu.
Mulţumesc de asemenea tuturor cadrelor didactice ale Facultăţii de
Medicină Dentară din Craiova care mi-au călăuzit paşii pe parcursul celor şase
ani de studenţie şi care m-au format ca om şi ca medic.
1
CUPRINS
INTRODUCERE
I. PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL 1: Evaluarea anomaliilor dento-maxilare
1.1. Evaluarea calitativă
1.2. Evaluarea cantitativă și indicii ortodontici
CAPITOLUL 2: Factori care limitează tratamentul ortodontic
2.1.Factori potențiali care limitează tratamentul ortodontic și care țin
direct de pacient
2.2.Factorii care țin de anomalia dento-maxilară propriu-zisă
2.3.Traumatismele dento-alveolare
CAPITOLUL 3: Clasificarea indicilor ortodontici și descrierea
principalelor tipuri
3.1.Clasificarea indicilor ortodontici
3.2.Descrierea principalelor tipuri de indici ortodontici
CAPITOLUL 4: Cerinţele unui index ideal
II.PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL 1: Material și metodă
CAPITOLUL 2: Rezultate şi discuţii
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
2
INTRODUCERE
Anomaliile dento-maxilare afectează sănătatea oro-dentară datorită

tulburărilor fizionomice şi funcţionale pe care le generează și au multiple
implicaţii psiho-sociale asupra pacientului şi implicit asupra calităţii vieţii
acestuia, fapt ce justifică instituirea unei terapii ortodontice . Tratamentul
ortodontic urmăreşte îmbunătăţirea funcţiilor sistemului stomatognat, confortul
fizic, social şi psihologic al pacientului şi nu în ultimul rând starea generală de
sănătate [25].
Într-o societate tot mai preocupată de aspectele estetice, cu o adresabilitate
din ce în ce mai crescută a persoanelor către ortodonție și o cerere tot mai mare
de tratament ortodontic, a apărut necesitatea elaborării unei serii de indici care
să clasifice diferitele tipuri de malocluzii și să cuantifice necesitatea lor de
tratament [7, 97] la persoane cu percepție subiectivă asupra sănătății orale [52].
Acești indici funcționează ca un test diagnostic [7] și pot fi folosiți ca
instrumente în studiile epidemiologice, în evaluarea pacienţilor atât individual,
cât şi ca grup populaţional [22, 50].
Indicii descriu prin valori numerice sau pe o scară gradată cu limite
superioare și inferioare bine definite, starea relativă de sănătate a unei populații,
permițând totodată compararea ei cu cea a altor populații clasificate după
aceleași criterii și metode [88].
Un alt fapt important este acela că asemenea indici ne ajută să stabilim și
care va fi cererea viitoare față de terapia ortodontică [67].
Toate aceste considerente m-au făcut să consider binevenită alegerea
acestei teme și prin ea îmi doresc să subliniez importanța diagnosticării cât mai
precoce a anomaliilor dento-maxilare, deoarece în acest context indicii
3
ortodontici reprezentă un instrument important în aprecierea gradului severității
și a necesității instituirii tratamentului ortodontic.
Cei mai utilizați indici de apreciere a necesității instituirii tratamentului
ortodontic sunt: Indicele de Estetică Dentară (DAI), Indicele Necesității de
Tratament Ortodontic (IOTN) și Indicele de Complexitate, Rezultat și Necesitate
(ICON) [27, 18, 32].
4
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL 1
EVALUAREA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Metodele de înregistrare și evaluare a unei malocluzii sau anomalii dento-

maxilare sunt divizate în două mari categorii:
 calitative,
 cantitative [2].
1.1. EVALUAREA CALITATIVĂ:

Este metoda cea mai veche de înregistrare și de clasificare diagnostică a
malocluziilor.
Principalele metode calitative de clasificare a malocluziilor utilizate de-a
lungul timpului au fost rezumate în mai multe articole de specialitate (Tang și
Wei, 1993, [107]; Hassan și Rahimah, 2007, [54]; Agarwal și Mathur, 2012, [2];
Gupta și Shrestha, 2014, [51] ) și sunt prezentate în tabelul nr.1.
Tabel nr.1. Metodele calitative de înregistrare a malocluziei [51]

Autori Descriere
Angle (1899), [4] Malocluzia a fost clasificată în trei clase distincte bazate pe raportul dentar
static, poziţional al molarilor de 6 ani.
Această clasificare este și la ora actuală cea mai utilizată în studiile
epidemiologice și cea mai recunoscută clasificare pe plan internațional.
Stallard (1932), S-a bazat pe înregistrarea statusului dentar general, inclusiv pe unele simptome
[101] ale malocluziei, fără a fi specificate definiții ale variatelor simptome.
McCall (1944), Simptomele de malocluzie înregistrate includ: relația molară, ocluzia
[71] încrucișată anterioară și posterioară, incongruența anterioară, rotațiile
incisivilor, overbite-ul excesiv, ocluzia deschisă, vestibulo-versia sau labio-
versia incisivilor, migrările dentare, compresia arcadelor.
Nu este specificată o definiție a acestor simptome.
5
Sclare (1945), Au fost înregistrate simptomele specifice malocluziei precum, ceea ce include
[93] clasificarea lui Angle cu privire la relația molară, compresia arcadelor însoțită
sau nu de incongruență frontală, protruzia superioară cu sau fără incongruență
frontală, vestibulo-poziţia caninilor, incisivii lingualizați, incisivii rotați,
ocluzia inversă, ocluzia deschisă și ocluzia adâncă acoperită.
Nu este specificată o definiție a acestor simptome.
Indexul bazat pe Se măsoară deplasările şi rotaţiile dentare.
poziţia dinţilor, Datele înregistrate sunt folosite pentru a evalua incidenţa şi prevalenţa
Massler și malocluziilor în grupul populaţional.
Frankel, (1951),
[70]
Indexul bazat pe Apreciază gradul deplasării şi rotaţiei dentare.
malpozițiile Definește cantitativ deplasarea dentară (<1,5 mm sau >1,5 mm) şi rotația
dentare, dentară (<45 ° sau >45 ° ).
Van Kirk și
Pennel, (1959),
[110]
Fisk (1960), Pentru gruparea pacienților a fost utilizată vârsta dentară.
[43] Au fost luate în considerare trei planuri:
1. Planul sagital: clasificarea lui Angle, ocluzia inversă anterioră, overjetul
(mm), overjetul negativ (mm).
2. Planul transversal: ocluzia inversă posterioară.
3. Planul vertical: openbite-ul (mm), overbite-ul (mm).
Măsurătorile suplimentare includ lățimea labio-linguală (Draker, 1960, [36]),
spațierile, extracții terapeutice în scop ortodontic, defectele postnatale,
defectele congenitale, mutilările, anodonțiile, dinții supranumerari.
Bjork, Krebs și Înregistrarea obiectivă a simptomelor malocluziei este bazată pe definiții
Solow (1964), detaliate. Datele obținute pot fi analizate compluterizat. Trei părți:
[11] 1. Anomalii dentare izolate: de formă, dimensiune, erupție și poziție.
2. Anomalii ocluzale: decalajele în plan sagital, vertical și transversal între
arcadele dentare superioare și inferioare.
3. Devieri spațiale: incongruența dentară cu spațiere sau înghesuire.
Categorii incizale, Este cunoscută și sub numele de Clasificarea Institutului Britanic de
Ballard și Standardizare.
Wayman, (1965), Este considerată mai fiabilă decât clasificarea lui Angle, deoarece relaţia
[5] posterioară a dinţilor nu influenţează relațiile de ocluzie dintre incisivi.
Este bazată pe relaţia dintre marginile incizale ale incisivilor superiori şi
inferiori.
Proffit și Cele cinci etape de evaluare a malocluziei (pentu care nu există niciun criteriu
Ackerman (1973), de evaluare bine definit):
[81] 1. Alinierea dentară: ideală, cu înghesuire, cu spațiere, mutilantă.
2. Profil: prognație mandibulară, retrognație mandibulară, treapta labială și
raportul buzelor cu nasul și bărbia (convex, drept, concav).
3. Ocluzia inversă: relația dintre arcadele dentare în plan transversal este dată
de relația vestibulo-orală a dinților posteriori.
4. Clasificarea Angle: relația dintre arcadele dentare în plan sagital.
5. Ocluzia adâncă: Relația dintre arcadele dentare în plan vertical dată de
prezența sau absența ocluziei deschise frontale, de ocluzia adâncă acoperită,
ocuzia deschisă posterioară şi ocluzia prăbușită.
WHO/FDI Au fost înregistrate cinci grupe de elemente majore (cu criterii de înregistrare
Baume și colab. bine definite), după cum urmează:
(1979), [6] 1. Anomalii majore.
2. Anomalii dentare: anodonție, dinți supranumerari, incisivi malformați,
erupția ectopică.
6
3. Spațieri: diastemă, înghesuire, spațiere.
4. Ocluzia:
A. în zona frontală: overjet, overjet negativ, ocluzie inversă, overbite, ocluzie
deschisă, devierea liniei interincisive.
B. în zona laterală: relațiile antero-posterioare, ocluzia deschisă, ocluzie
inversă laterală.
5. Aprecierea subiectivă a necesității tratamentului ortodontic: nu este necesar,
posibil să fie necesar, necesar.
Indicele Evaluării Cuprinde 11 componente, după cum urmează:
Rezultatului 1. Hemiarcada dreaptă superioară
Tratamentului 2. Zona frontală superioară
(PAR), 3. Hemiarcada stângă superioară
Richmond, 4. Hemiarcada dreaptă inferioară
(1992), [87] 5. Zona frontală inferioară
6. Hemiarcada stângă inferioară
7. Ocluzia în zona laterală dreaptă
8. Overjetul
9. Overbiteul
10. Linia mediană
11. Ocluzia în zona laterală stângă.
Indexul de Combină fondurile publice cu cele private și stabilește un nivel de coplată
tratament funcție de sănătatea pacientului.
ortodontic Pe criterii morfologice şi funcţionale sunt definite patru grupuri de necesități
norvegian de tratament: foarte mare, mare, evident, puţin/nu este nevoie.
(NOTI), Rambursarea este totală pentru malocluziile severe precum despicaturi de buză
Espeland, și de palat şi parţială sau inexistentă pentru alte malocluzii.
Ivarsso, Stenvik,
(1992), [39]
Indicele Evaluării Este un instrument util pentru evaluarea necesităţii de tratament şi totodată un
Riscului de instrument valid pentru evaluarea riscului de malocluzie la copiii cu dentiţie
Malocluzie. mixtă.
(Index ROMA)
Russo, Grippaudo Utilizat nu numai pentru a individualiza necesitatea de tratament ortodontic la
(1998), [89] vârsta de creştere, ci și momentul intervenţiei şi costurile tratamentului în
funcție de severitatea scorului.
Identifică 5 grade de severitate în funcție de efectele negative asupra aparatului
dento-maxilar şi asupra bunăstării psiho-sociale.
Indicele Este o metodă validă şi extrem de fiabilă.
Complexității, A fost dezvoltat print efortul comun a 97 de ortodonți din 9 ţări.
Rezultatelor și Scorurile se stabilesc pe baza următoarelor caracteristici ocluzale:
Necesității 1. Alinierea arcadei superioare şi inferioare.
(ICON) Daniels 2. Relaţia în plan vertical în zona frontală, centrarea liniilor, dinți incluși,
și Richmond alinierea arcadei superioare și inferioare în zona laterală, rapoartele laterale în
(2000), [32] plan sagital, rapoartele laterale în plan vertical, ocluzia inversă, anodonțiile.
3. Evaluarea estetică pe baza componentei estetice a IOTN, overjet, overjet
negativ, înclinarea relativă a incisivului superior şi inferior faţă de planul
ocluzal, incongruența sau spațierea de la nivelul arcadei superioare,
competenţa labială.
Bordul American Indicele a fost dezvoltat pentru a permite specialiștilor să evalueze obiectiv
de Ortodonție dificultatea cazului în cadrul prezentărilor în fața ABO în faza a III-a.
(ABO)/ Indicele Permite evaluarea complexităţii cazurilor, stabilind criterii de dificultate pe
de discrepanţă baza modelelor dentare şi a parametrilor cefalometrici.
(DI), Determinanții sunt: overjetul, overbiteul, openbite-ul, înghesuirea dentară,
Congialosi și ocluzia lingualizată, ocluzia inversă laterală, cefalometria.
7
colab. (2004,
2011-12), [21]
Indexul de Este o metodă simplă - măsoară relativ puţine caracteristici.
complexitate a Poate fi apreciat direct pe pacienţi şi pe modelele de studiu.
tratamentului Este valabil pentru evaluarea necesităţii, complexităţii şi rezultatelor
orthodontic. tratamentului.
(IOTC) Evită utilizarea unor indici diferiţi pentru diferitele forme de evaluare.
Liewellyn şi Identifică nivelul de expertiză necesar tratmentului unui caz, stabilește nivelul
colab., (2007), resurselor care trebuie alocate pentru sănătate, permite recunoaşterea
[65] profesională şi asigură o bună informare a pacientului despre probabila
complexitate a tratamentului.
În metodele menționate anterior au fost selectate și înregistrate doar

câteva simptome întâlnite în anomaliile dento-maxilare. Tendințele ulterioare în
înregistrarea aspectelor anomaliilor au impus un alt mod logic de grupare a
acestora [81].
1.2. EVALUAREA CANTITATIVĂ ȘI INDICII ORTODONTICI:
Limitele metodelor calitative de evaluare a anomaliilor dento-maxilare au

impus dezvoltarea unor metode de apreciere cantitative, obiective, adecvate
cuantificării. Scopul principal a fost acela al îmbunătățirii criteriilor de
diagnostic și conceperea unei abordări comune în evaluarea necesității de
tratament și a rezultatului tratamentului. Începând din 1950 și continuând până
în prezent, literatura de specialitate semnalează preocupări în sensul conceperii
unor instrumente obiective în două direcții, cea a evaluării necesității de
tratament ortodontic și cea a cuantificării rezultatelor obținute, ceea ce a dus la
apariția indicilor ortodontici. Astfel s-au dezvoltat indicii ocluzali - sisteme de
evaluare sau categorizare, care rezumă un set de date despre malocluzie și îi
atribuie un scor numeric sau o etichetă alfanumerică [2].
Cei mai mulți dintre indicii de măsurare a severității malocluziei au fost
concepuți în anii 1950 și 1960 (tabelul nr.2).
8
Tabel nr.2.Metodele cantitative de măsurare a malocluziei [2]; [51]:
Autori Descriere
Massler și Frankel Numărul dinţilor ectopici sau rotaţi. Evaluarea calitativă este de tipul “totul
(1951), [70] sau nimic”.
Indexul de Deplasările dentare și rotaţiile sunt evaluate din punct de vedere cantitativ.
incongruență Deplasările dentare: > sau < de 1,5 mm.
(Malalignment Rotaţia dentară: < sau > de 45 de grade.
index) VanKirk and
Pennell (1959),
[110]
Handicapping Măsurătorile includ despicătura palatină (“totul sau nimic”), deviaţia
labiolingual traumatică (“totul sau nimic”), overjetul (mm), overbite-ul (mm), overjetul
deviation index inversat negativ (mm), ocluzia deschisă anterioară (mm), grosimea
Draker (1960), [36] vestibulo-linguală (cu aprecierea deplasărilor dentare în mm).
Occlusal feature Măsurătorile includ incongruența frontală inferioară, intercuspidarea,
index OFI Poulton și overbiteul şi overjetul.
Aaronson (1961), Acest indice este considerat incomplet, deoarece evaluează doar patru
[79] caracteristici ale ocluziei.
Scorul poate fi:
1.ușor: nu este nevoie de tratament ortodontic.
2.slab: există unele variații de la ocluzia ideală, dar nu este nevoie de
tratament.
3.moderat: se indică tratamentul ortodontic.
4.sever: tratament esential.
Severitatea estimată Implică efectuarea a şapte măsuratori : (1) overjetul, (2) overbite-ul, (3)
a malocluziei ocluzia deschisă anterioară, (4) anodonția incisivilor maxilari , (5) raportul
(Malocclusion de la nivelul molarului de 6 ani, (6) ocluzia inversă laterală, (7) migrarea
severity estimate) dentară (prezentă și potențială).
Grainger (1960-61), Au fost definite șase simptome ale malocuziei după cum urmează:
[47] 1. 1. Overjet pozitiv şi ocluzia deschisă anterioară,
2. 2. Overjet pozitiv, overbite pozitiv, raport molar distalizat, ocluzie
lingualizată.
3. 3. Overjet negativ, raport molar mezializat, ocluzie inversă posterioară.
4. 4. Anodonția incisivilor maxilari.
5. 5. Migrări dentare.
6. 6. Deplasarea potenţială a dinţilor.
Indexul Ocluzal Implică efectuarea a 9 măsurători: (1) relația molară, (2) overbite-ul, (3)
(Occlusal Index OI) overjetul, (4) ocluzia inversă laterală, (5) ocluzia deschisă laterală, (6)
Summers și Arbor migrările dentare, (7) concordanţa liniilor, (8) diastema, (9) anodonția
(1966) (1971), [105] incisivilor maxilari.
Au fost definite șase simptome ale malocuziei după cum urmează:
1. 1. Overjet și ocluzie deschisă.
2. 2. Raport molar distalizat, overjet, overbite, ocluzia inversă posterioară,
diasemă, deviaţia liniei mediene.
3. 3. Anodonție de incisivi maxilari.
4. 4. Migrări dentare (prezente și potențiale).
5. 5. Ocluzie deschisă laterală.
6. 6. Raport molar mezializat, overjet, overbite, ocluzia inversă posterioară,
diasemă, deviaţia liniei mediene.
7. 7. Raport molar mezializat, analiza dentiţiei mixte (deplasări dentare
potențiale), migrări dentare.
9
Există scoruri diferite în funcţie de tipurile de dentiţie (temporară, mixtă și
permanentă).
Treatment priority Se realizează 11 măsurători: (1) overjet, (2) overjet inversat, (3) gradul de
index Grainger supraacoperire frontală, (4) ocuzia deschisă anterioară, (5) anodonția
(1967), [46] incisivilor, (6) raportul molar distalizat și (7) rotația către mezial a molarului,
(8) ocluzia inversă laterală, (9) ocluzia lingualizată, (10) migrările dentare şi
(11) anomaliile grave.
Au fost definite șase simptome ale malocuziei după cum urmează:
1. Exognația maxilară
2. Overbiteul
3. Retrognatismul
4. Ocluzia deschisă
5. Prognatismul
6. Compresia de maxilar
7. Anodonția incisivilor
Handicapping Se realizează 3 măsurători, după cum urmează:
malocclusion record1. 1. Migrări intra-arcadice: lipsa dinţilor, înghesuiri, rotaţii, spaţieri.
Salzmann 2. 2. Decalaje inter-arcadice: overjet, overbite, ocluzie inversă ocluzie deschisă,
(1968), [92] deviaţie mezio-distală.
3. 3. Şase deformări majore dento-faciale: (1) despicături faciale și labio-
maxilo-palatine, (2) buza inferioară impactată posterior de incisivii superiori,
(3) interferențe ocluzale, (4) limitarea mişcărilor mandibulare, (5) asimetrie
facială, (6) afectarea funcţiei fonetice.
Aceste măsurători se pot face doar pe pacient.
Indicele Bordului A fost dezvoltat de Consiliul Suedez de sănătate medicală.
Medical Suedez Necesitatea de tratament este reprezentată prin 4 categorii (gradul 1-4).
(SMBI) Ulterior, Linder-Aronson a revizuit indexul adăugând a cincea categorie -
SMHB (1966), gradul zero.
Linder Aronson Clasificate de la gradul 4 la 0 avem: nevoie urgentă, nevoie foarte mare,
(1974, 1976), [62, nevoie moderată, nevoie minimă sau absentă.
63] Sunt luate în considerare caracteristici precum: modificări estetice şi/sau
anomalii funcţionale severe, precum despicătura de buză şi de palat, aplazia
maxilară, modificări ocluzale - ocluzia adâncă, ocluzia deschisă, ocluzia
inversă, ocluzia încrucișată, overjetul, incongruența/spaţierea dentară, rotaţia,
incluzia.
Indicele Eismann Este bazat pe metoda lui Bjork.
(El), Este o metodă obiectivă de măsurare a anomaliei şi evaluare a eficacităţii
Eismann (1974), tratamentului ortodontic.
[38] Se bazează pe evaluarea numerică a 15 trăsături morfologice ale malocluziei.
A fost modificat de Farcnik și colab. în Slovenia [41].
Indice iregularității, Este o metodă simplă, fiabilă şi validă de măsurare a deplasării liniare a
Little (1975), [64] punctului de contact anatomic.
Este utilizat în cadrul programelor de sănătate publică şi asigurare pentru a
stabili gravitatea malocluziei şi a prioritiza tratamentul.
Se înregistrează cinci deplasări liniare ale punctului de contact adiacent,
pornind de la fața mezială a caninului inferior drept până la fața mezială a
caninului inferior stâng. Modelul de studiu este clasificat pe baza unei scale
de la 0-10.
Dental esthetic DAI cuprinde:
index (DAI), Cons 1. Numărul de dinţi vizibili absenţi (incisivi, canini și premolari superiori și
(1986), [27] inferiori)
2. Incongruența frontală
3. Spaţierea dinţilor frontali
4. Diastema
5. Iregularități maxilare anterioare
10
6. Iregularități mandibulare anterioare
7. Overjetul
8. Overjetul inversat
9. Ocuzie deschisă anterioară
10. Raportul molar antero-posterioar
Indicele Goslon Este tilizat în Great Ormond Street, Londra şi Oslo.
Yardstick, Mars și Este un instrument clinic care permite o clasificare a necesității de tratament
colab. (1987), [69] pe baza relaţiilor dentare din perioada târzie a dentiţiei mixte şi din perioada
inițială a dentiţiei permanente în cinci categorii distincte.
Grupa 1: relații excelente - fără tratament.
Grupa 2: relații bune - tratament ortodontic simplu / fără tratament.
Grup 3: relații corecte - tratament ortodontic complex și se anticipează un
rezultat bun.
Grupul 4: relații deficitare - tratament ortodontic limitat, fără intervenţie de
chirurgie ortognatică, dacă creşterea este favorabilă.
Grupul 5: foarte proaste - chirurgie ortognatică, aici intră despicăturile de
buză şi de palat.
Standardizarea A fost dezvoltat în Marea Britanie.
Continuă a Ocluzia dentară este apreciată pe baza atracţiei conferite de întreaga dantură
necesităților estetice pe baza setului de 10 fotografii ale componentei estetice a IOTN.
(Index SCAN), Este util în serviciile spitaliceşti finanţate de stat.
Evans & Show
(1987), [40]
IOTN A. Va fi descris în capitolul 3.
Brook & Shaw
(1989), [18]
Peer assessment A fost descris în tabelul nr.1
rating index (PAR
index) Richmond
(1992), [87]
Indexul de tratament A fost descris în tabelul nr.1
ortodontic norvegian
(NOTI),
Espeland,
Ivarsso, Stenvik,
(1992), [39]
Indicele Evaluării A fost descris în tabelul nr.1
Riscului de
Malocluzie (Index
ROMA) Russo,
Grippaudo
(1998), [89]
Index of complexity, Stabilirea scorului ocluzal include:
outcome and need 1. Alinierea dinților de la nivelul arcadei superioare şi inferioare.
(ICON) Daniels & 2. Relaţia verticală din zona anterioară, linia mediană, dinții incluși, alinierea
Richmond (2000), segmentelor laterale superioare și inferioare, relaţia molară antero-
[32] posterioară, segmentul bucal antero-posterior, relaţia verticală în zona
laterală, ocluzia inversă, absenţa dinţilor indiferent de motiv (cu excepția
molarilor trei).
3. Fizionomia bazată pe componenta estetică a IOTN: overjet (mm), overjet
negative (mm), înclinarea frontalilor superiori şi inferiori faţă de planul de
ocluzie, înghesuirea sau spaţierea la nivelul arcadei maxilare, competența
labială.
Bordul American de A fost descris în tabelul nr.1
11
Ortodonție (ABO)/
Indicele de
discrepanţă (DI),
Cangialosi și colab.
(2004, 2011-12),
[21, 112]
Indexul de A fost descris în tabelul nr.1
complexitate a
tratamentului
orthodontic. (IOTC)
Liewellyn şi colab.,
(2007), [65]
Numărul mare de clasificări şi indici care au fost concepuţi este o dovadă

a problemelor inerente ale ambelor abordări [2].
12
CAPITOLUL 2
FACTORI CARE LIMITEAZĂ TRATAMENTUL
ORTODONTIC
“Orice plan al unui tratament ortodontic trebuie să se încheie cu o listă de

obiective şi să existe o strategie de atingere a acestora. De asemenea, ortodontul
trebuie să țină cont că există mai multe modalități terapeutice de corectare a unei
anomalii dento-maxilare, că nu orice anomalie necesită tratament, precum și de
factorii care limitează tratamentul ortodontic” [24].
2.1. FACTORII POTENȚIALI CARE LIMITEAZĂ

TRATAMENTUL ORTODONTIC ȘI CARE ȚIN DIRECT DE PACIENT:
„Factorii legați de pacient care influențează decizia terapeutică sunt
numeroși și includ: caracteristici individulale legate de vârsta, sex, mediu; starea
fiziopatologică; tipul psihologic; predispoziția genetică; gradul de dezvoltare;
cooperarea; particularități legate de anomalia dento-maxilara - tip, etilogie,
severitate; trasaturile craniofaciale; starea generală de sănătate” [80].
1. “Sănătatea generală - unele afecțiuni medicale exclud terapiile
complexe sau pot influența conduita terapeutică” [24].
“De exemplu, în cazul utilizării bifosfonaților, pe lângă efectele secundare
ale acestora, medicul ortodont trebuie să fie preocupat de faptul că deplasările
dentare se realizează mult mai greu și procesul de vindecare după extracții are
loc mult mai lent, existând și posibilitatea apariției osteonecrozei„ (Iglesias-
Linares și colab, 2010 [57]).
13
2. “Sănătatea dentară - o igienă orală excelentă şi absenţa afecțiunilor
odontale sau parodontale active sunt condiții necesar a fi îndeplinite înainte de
începerea tratamentului ortodontic. Aparatele fixe în particular pot exacerba
probleme dentare. Acest lucru nu înseamnă că pacienții cu antecedente de boală
parodontală trebuie excluși de la tratament. Afecțiunea parodontală trebuie să fie
controlată și în perioada de remisie, înainte de începerea tratamentului” (Boyd și
colab, 1989, [17]). “Deplasarea dentară efectuată în prezența bolii parodontale
active conduce la grăbirea pierderii de substanță osoasă.”
3. “Vârsta pacientului - din punct de vedere ortodontic, abordarea
terapeutică a pacientului adult este diferită de cea a pacientului copil. În primul
rând, la pacientul adult creșterea cranio-facială a încetat. Absenţa potenţialului
restant de creştere impune limite în realizarea anumitor tipuri de deplasări
dentare. În perioada în care procesele de creștere și dezvoltare sunt încă active,
la copii și adolescenţi tratamentul ortodontic poate fi utilizat și pentru corectarea
discrepanței scheletice. La adulți, medicul ortodont trebuie să se bazeze:
 doar pe fenomenul de resorbție-apoziție, nu și pe creșterea suturală,
 pentru a obţine spaţiul necesar alinierii dentare poate fi necesară
efectuarea de extracţii sau de intervenții de chirurgie ortognatică asupra
maxilarelor” [24].
“O ocluzie adâncă la un individ în creștere poate fi corectată utilizând un
platou retroincizal, care permite extrudarea dinţilor posteriori. La un adult
rezultatele obținute în acest mod sunt instabile, pentru că nu există un potențial
de creștere compensatorie la nivelul condilului” [24].
4. “Complianţa pacientului - succesul tratamentului ortodontic depinde
foarte mult de dorinţele pacientului, lucru dificil de evaluat. Nu există criterii
bazate pe personalitate sau criteriile demografice care să orienteze medicul.
Percepţia pacientului asupra anomaliei și relația pacient/ortodont sunt elemente
importante care condiționează reușita tratamentului. Este important ca planul de
tratament să fie adaptat nivelului de înţelegere al pacientului, asfel încât acesta
14
să conștientizeze ce se poate obține și ce nu și prin ce mijloace ortodontice. De
asemenea, posibilele neplăceri din timpul tratamentului, cum ar fi durerea și
disconfortul, trebuie aduse la cunostinţă pacientului înainte de începerea
terapiei” [24]. În cazul pacienților minori, părinții sunt mai conștienți de
necesitatea tratamentului ortodontic și au o atitudine mai pozitivă, dar relația
medic-pacient este influențată mai curând de motivația copilului (Daniels și
colab., 2009, [31]).
2.2. FACTORII CARE ȚIN DE ANOMALIA DENTO-MAXILARĂ

PROPRIU-ZISĂ:
l. “Discrepanța scheletică severă nu poate fi corectată doar prin deplasări
dentare ortodontice, aceastea relizând numai un camuflaj al anomaliei [53], ceea
ce uneori poate avea ca rezultat compromiterea profilului cutanat. Acest lucru
este valabil mai ales pentru malocluziile scheletale de clasa a III-a și pentru
pacienții cu tipar de creștere verticală marcat (ex. ocluzie deschisă scheletală). În
plus la acești pacienți orice puseu suplimentar de creștere de cele mai multe ori
este nefavorabil”.
2. “Mărimea discrepanţei dentare poate compromite obținerea unei
ocluzii ideale, în zona anterioară. Pentru a obține o bună relație ocluzală atât în
statică, cât și în dinamică, dimensiunea totală mezio-distală a dinților
mandibulari trebuie să fie aproximativ 92% din dimensiunea totală mezio-distală
a dinților maxilari. Acest raport dimensional poartă numele de raport Bolton
după numele celui care l-a stabilit în 1958 Wayne Bolton” [13].
“Un exemplu clasic în care se observă creșterea acestei discrepanţe îl
constituie prezența unui incisiv lateral superior nanic. O asemenea situație poate
fi rezolvată clinic prin cosmetizare prin adiție a dinților nanici sau prin
ameloplastia modelantă a dintelui omolog” [24].
3. “Hipodonția are implicații în special în gestionarea spațiului pentru
realizarea de lucrări protetice corecte” [24].
15
2.3. TRAUMATISMELE DENTO-ALVEOLARE:
„La un pacient cu traumatisme dentare în antecedente pot să apară
complicații pe termen lung la nivel dentar datorită forțelor ortodontice și anume:
 pierderea vitalităţii;
 calcificare pulpară;
 resorbţie radiculară”.
„De aceea, la acești subiecți, înainte de debutul tratamentului, dinții cu
traumatisme în antecedente trebuie să fie atent evaluaţi clinic și radiologic
(testarea vitalității, radiografii periapicale specifice). De asemenea ei trebuie
monitorizaţi pe parcursul tratamentului ortodontic, prin repetarea examenului
radiologic la 6-9 luni de la debutul deplasării dentare și la cel mai mic semn de
resorbție radiculară se impune o pauză de tratament de 3 luni” [66].
“Dacă un dinte este traumatizat în timpul sau chiar înainte de începerea
tratamentului, perioada de repaus recomandată, în funcție de gravitate, este:
 pentru fractura coronară necomplicată - 3 luni;
 pentru fractura coronară complicată - cu evidenţierea radiografică a unei
bariere de ţesut dur;
 în subluxaţii - 3 luni;
 în luxațiile laterale - 3 luni;
 în intruzii - 12 luni;
 în extruzii - 12 luni;
 în reimplantări - 12 luni;
 în fracturarea rădăcinii - de la 12 la 24 de luni, în cazul în care se produce
vindecarea dentinei și cementului. Dacă vindecarea țesutului conjunctiv este
prezentă, dinții sunt tratați similar dinților cu rădăcini scurte - se aplică forţe
ortodontice ușoare” [24, 35, 94, 95].
16
CAPITOLUL 3
CLASIFICAREA INDICILOR ORTODONTICI ȘI
DESCRIEREA LOR
3.1. CLASIFICAREA INDICILOR ORTODONTICI:

Anomaliile dento-maxilare nu sunt fenomene acute. De aceea tratamentul
lor prezintă un grad mare de subiectivitate, putând exista și o percepție
distorsionată a pacientului sau medicului asupra necesității de tratament [86].
Motivele tradiţionale care justifică inițierea tratamentului ortodontic sunt:
 îmbunătăţirea funcţiilor aparatului dento-maxilar,
 îmbunătăţirea sănătăţii orale sau dentare,
 îmbunătăţirea esteticii faciale sau dentare [19].
Totuşi, în era dovezilor bazate pe evidența științifică, este greu să justifici
începerea unui tratament ortodontic doar pe baza îmbunătăţirii sănătăţii orale sau
dentare [12].
După Show, Richmond și O'Brien (1995, [96]) indexul ortodontic
reprezintă o evaluare sau un sistem de categorizare sau descriere a ratei
modificărilor ocluziei unei persoane prin atribuirea unui scor numeric sau
alfanumeric.
Aceiași autori antemenționați împart indicii ortodontici în 5 categorii,
fiecare cu un alt scop [14]:
 de clasificare diagnostică;
17
 epidemiologici;
 de necesitate a tratamentului ortodontic;
 de succes al tratamentului ortodontic;
 ai complexităţii tratamentului.
3.1.1. Indicii de clasificare diagnostică sunt:

 sistemul de clasificare Angle (1899, [4]);
 sistemul pe categorii incizale al lui Ballard și Wayman (1965, [5] );
 sistemul în cinci-puncte al lui Ackerman și Proffit (1973, [81]).
Acești indici facilitează comunicarea dintre ortodonţi.
3.1.2. Indicii epidemiologici sunt:

 Index of Tooth Position (indexul bazat pe poziția dinților) al lui Massler și
Frankel (1951, [70]);
 Malalignment Index (indexul malpozițiilor dentare) al lui Van Kirk și
Pennel (1959, [110]);
 Occlusal Feature Index (indexul caracteristicilor ocluzale) al lui Poulton și
Aaronson (1961, [79]);
 The Bjork, Krebs and Solow Method (metoda lui Bjork, Krebs și Solow)
(1964, [11]);
 Summer’s Occlusal Index (indicele ocluzal al lui Summer (1971, [104]);
 The FDI method (metoda FDI) (Baume și colab., 1973, [6]).
3.1.3. Indicii necesității de tratament:

Vor fi descriși în continuare.
3.1.4. Indici de succes ai tratamentului sunt:

 Peer Assessment Rating Index (PAR) (Richmond și colab., 1992, [87]);
18
 Index of Complexity, Outcome & Need (ICON) (Daniels și colab., 2000,
[32]).
3.1.5. Indicii Complexităţii deTratament sunt:

 Index of Orthodontic Treatment Complexity (IOTC) (Liewellyn și colab.,
2007, [65]);
 Index of Complexity, Outcome & Need (ICON) (Daniels și colab., 2000,
[32]).
3.2. DESCRIEREA PRINCIPALELOR TIPURI DE INDICI

ORTODONTICI:
3.2.1. Indicii necesității de tratament ortodontic:
Indicii necesității de tratament (tabelul nr.3.) au scopul de a indentifica
persoanele care necesită tratament ortodontic și de al prioritiza (Tang, 1993,
[107]). Ei sunt utilizaţi pe scară largă în acele țări în care costurile tratamentului
ortodontic sunt parțial sau în întregime acoperite de serviciul de sănătate publică
sau de companiile de asigurări private. Acest tip de investigație de obicei se
limitează la a estima incidența diferitelor probleme observate și în a le atribui un
scor bazat pe necesitatea imediată de tratament.
Există numeroase studii de specialitate făcute pentru a aprecia prevalența
malocluziilor și numărul persoanelor care necesită tratament ortodontic într-o
populație care au folosit acești indici: Mandall și colab., (2005, [67]); Richmond
și colab., (2005, [84]); Bernabe și Flores-Mir, (2006, [9]); Souames și colab.,
(2006, [100]); Josefsson și colab., (2007, [60]).
19
Tabel nr.3. Indicii necesităţii de tratament ortodontic [48, 49]
INDEX AUTOR AN METODĂ
Handicapping Labiolingual Deviation Index HDL Draker H.L. [36] 1960 cantitativ
(Indicele Deviaţiei Labio-Linguale )
Grade Index Scale For Assessment Record of Salonen L., Mohlin 1966 calitativ
Treatment Need GISATN B., Gotzlinger B.
(Indexul de Evaluare a Necesității de Tratament prin [91]
Scala Gradată de Înregistrare)
Dental Aesthetic Index DAI Jenny J., Cons N.C. 1966 cantitativ
(Indicele esteticii dentare) [59]
Treatment Priority Index TPI Grainger R.M. [46] 1967 cantitativ
(Indicele Priorităţii Tratamentului)
Handicapping Malocclusal Record, HMAR Salzmann J.A. [92] 1968 cantitativ
(Înregistrarea Gravităţii Malocluziei)
Occlusal Index, OI Summers C.J. [104] 1971 cantitativ
(Indicele Ocluzal)
Indicele Eismann Eismann D. [38] 1974 cantitativ
Index of Orthodontic Treatment Need, IOTN Brook P.H., Shaw 1989 cantitativ
(Indicele Necesităţii Tratamentului Ortodontic) W.C. [18]
Risk of Malocclusion Assessment Index, ROMA Russo E., Gripaudo 1998 cantitativ
Index Cristina, Marchionni
Indicele Evaluării Riscului de Malocluzie P. Deli R. [89]
Memorandum of Orthodontic Screening and Danish National 1990 calitativ
Indications for Orthodontic Treatment Board of Health.
(Memorandumul pentru screening ortodontic și [33]
indicațiile pentru tratamentul ortodontic)
Need for Ortodontic Treatment Index, NOTI Espeland L.V. 1992 cantitativ
(Indicele Necesității de Tratament Ortodontic) Ivarson K. Stenvik.
[39]
Index of Complexity, Outcome and Need, ICON Daniels C. Richmond 2000 cantitativ
(Indicele Complexității, Rezultatelor și Necesității) S. [32]
Aceşti indici iau în considerare câştigul psiho-social şi beneficiile pentru

sănătate ale inițierii unui tratament ortodontic. Totuşi, cercetările existente arată
că există doar o slabă asociere între dizarmoniile ocluzale şi sănătatea dentară
[19]. Acesta poate fi motivul pentru care Asociaţia Ortodonților Americani
(AAO) nu recunoaşte niciun indice ca măsură validă din punct de vedere
ştiinţific pentru stabilirea necesității de tratament ortodontic [3].
Exceptând situaţiile clinice grave precum despicăturile de buză și de palat,
terapia ortodontică contemporană contribuie la prevenirea cariilor, bolii
parodontale şi a disfuncţiei temporomandibulare [19, 12, 3].
20
3.2.1.1. Indicele Deviaţiei Labio-Linguale (Handicapping Labio-
Lingual Deviation Index, HDL):
HDL a fost dezvoltat de Draker, în 1960 [36] și este unul dintre primii
indici utilizați în Statele Unite ale Americii pentru identificarea cazurilor de
malocluzie severă (Theis și colab, 2005, [108]).
Scopul utilizării acestui indice este de a măsura gradul de severitate
conferit malocluziei de diferitele ei componente.
Indicele a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului față de
varianta lui Draker, deoarece nu înregistrează anomalii precum absenţa dinţilor,
dinţii incluşi, spațierile și discrepanțele transversale sau ocluzia inversă, ori
scorul de la care era indicat tratamentul era prea mic (13 puncte). Dintre
modificări, în literatura de specialitate sunt amintite „Code of Maryland
Regulations. Attachment No 1, EPSDT Services Regulation. Baltimore,
Maryland, USA, 1982” (citat de Cooke și colab., 2010, [29].), modificarea la 30
puncte a valorii HDL în Statul Washington (Theis și colab., 2005, [108]).
Noi vom prezenta modul de calculare al indicelui HDL în statul California
(CalMod) [75]:
Astfel subiectul se califică automat pentru tratament dacă prezintă una
dintre următoarele anomalii: (1) despicăturile labio-maxilo-palatine; (2)
anomalii cranio-faciale; (3) ocluzie adâncă traumatică în care marginile incizale
ale inferiorilor au determinat lacerații ale mucoasei palatine sau retracții
gingivale marginale pe fața palatinală a incisivilor inferiori; (4) ocluzie sau
angrenaj invers anterior cu pierdere de inserție epitelială sau retracții gingivale
marginale; (5) deviații traumatice severe (de ex. pierderea unui segment maxilar
în urma arsurilor, accidentelor, osteomielitei etc.); (6a) overjetul > 9mm sau
prognatism mandibular (cu inocluzie sagitală inversă > 3,5mm [36].
21
Pentru ceilalți pacienți se realizează scorul HLD astfel:
Scorurile mai mari de 26 indică o severitate crescută a malocluziei.
3.2.1.2. Grade Index Scale for Assessment Record of Treatment Need

(GISATN):
Este un indice dezvoltat de Consiliul Național Suedez și împarte
necesitatea de tratament în patru categorii, mergând de la o necesiate mică până
la o necesitate foarte mare. Criteriile pentru încadrarea într-una dintre categorii
nu sunt însă bine definite și nici scorurile limită nu sunt clare [114, 2].
3.2.1.3. Dental Aesthetic index (DAI):

DAI a fost introdus de Cons în 1987 [26] și se bazează pe aspectele
estetice ale ocluziei. Indicele a apărut ca răspuns la cerința includerii unor
criterii psihosociale în evaluarea necesităţii de tratament ortodontice și realizarea
de studii epidemiologice [78].
DAI subliniază importanța atractivității fizice și potențialul acesteia de
afectare psiho-socială [15]. Indicele identifică 10 caracteristici ocluzale
anormale, iar pacientul este investigat în conformitate cu tabelul de evaluare a
indicelui ICON (Tabel nr.4) elaborat de Daniels și Richmond, în 2000 [32]:
22
Tabel nr.4. Tabelul de evaluare al lui Daniels și Richmond (2000) [32]:
Scor 0 1 2 3 4 5
Estetică 1-10
conform
scorurilor
IOTN AC
Incongruență Se apreciază < 2,0 mm 2.1-5.0 mm 5,1 - 9,0 mm 9.1-13.0 13.1- >17.0
superioară fcț de caz fie mm 17.0 mm sau
înghesuirea, mm dinți
fie spaţierea impac-
taţi.
Spaţiere Plan < 2,0 mm 2.1-5.0 mm 5.1-9.0 mm >9.0 mm
superioară transversal
Crossbite Raport cap la Ocluzia Ocluzia

cap inversă inversă
absentă prezentă
Ocluzia Se apreciază Ocluzia < 1 mm 1.1-2.0 mm 2.1-4.0 >4.0
deschisă în fcț de caz fie completă mm mm
zona incisivă ocluzia
deschisă, fie
cea adâncă
Ocluzia Gradul de < 1/3 1/3 - 2/3 1/3 până la Supra
adâncă supra supra acoperire
acoperită acoperire acoperire totală
totală
Relaţia Mezial și Clasa I, II sau Cu excepția Rapoarte
molară în distal. III rapoartelor cap la cap
plan sagital cap la cap
Pentru calcularea scorurilor DAI există o formulă de calcul standart:

(anodonție x 6) + (incongruență) + (spațiere) + (diastemă x 3) + (cea mai mare
neregularitate anterioară maxilară) + (cea mai mare neregularitate anterioară
mandibulară) + (inocluzia sagitală x 2) + (inocluzia sagitală inversă x 4) +
(inocluzia verticală x 4) + (raport molar în plan sagital x 3) + 13 (număr
constant). Suma rezultată reprezintă scorul DAI total și pe baza lui se apreciază
severitatea malocluiei și necesitatea de tratament (tabel nr.5) [52].
23
Tabel nr.5. Severitatea malocluziei și decizia de tratament:
Scorul DAI Severitatea malocluziei Necesitatea de tratament Î

< 25 Absentă/minoră Nu este necesar/ necesitate mică
n 26-30 Medie Tratament electiv
31-35 Severă Tratament necesar
> 36 Extremă/handicapantă Tratament obligatoriu
1989 Organizația Mondială a Sănătății a introdus DAI în lista indexurilor
internaționale, deoarece combină aspectele clinice ocluzale cu cele estetice (aici
intrând inclusiv percepțiile pacientului) într-un scor unic [2].
Principalele deficiențe ale acestui indice sunt:
 nu evaluează: ocluzia adâncă, ocluzia inversă, dinţi incluşi, lipsa de
corespondență a liniilor interincisive (Borzabadi-Farahani, 2011, [14] );
 este un instrument de screening pentru dentiția permanentă, nu și pentru
dentiția mixtă Poonacha și Anand (2010, [78]);
 indicele a fost stabilit de către studenții din SUA pe baza percepțiilor
esteticii dentare a acestora, ceea ce inseamnă că scorul cut-off pentru
diferite grupuri etnice ar putea fi altul;
 în stabilirea scorului DAI pot apăre mici erori de măsurare din cauza
instrumentelor folosite pentru Poonacha și Anand (2010, [78]).
Avantajele utilizării DAI sunt:
 ia în considerare percepția pacienților asupra tratamentului ortodontic;
 poate fi utilizat în mod prospectiv pentru a identifica cantitativ nevoia de
tratament ortodontic;
 poate fi stabilit direct prin examenul intraoral al pacientului;
 personalul auxiliar poate fi instruit să calculeze acest indice, ceea ce ar
însemna economie de timp și bani pentru stomatolog;
 poate fi util în evaluarea standardelor de tratament, deși nu a fost
dezvoltat pentru o astfel de utilizare [2].
24
3.2.1.4. Treatment Priority Index - TPI:
În 1967, Grainger [46] a dezvoltat un indice modificând Malocclusion
severity estimate. Autorul a descris indicele ca o metodă de evaluare a severității
celor mai comune tipuri de malocluzie și a susținut că el oferă pacienților un
mijloc de a-și aprecia gravitatea anomaliei și de a-și prioritiza tratamentul [2].
3.2.1.5. Handicapping Malocclusal Record-HMAR:

HMAR a fost dezvoltat de Salzmann în 1968 [92] și aprobat oficial de
Asociaţia Dentară Americană şi Asociația Americană de Ortodonţie [107].
HMAR permite stabilirea unor priorități în tratamentul malocluziilor
funcție de gravitate. Astfel cu cât sunt mai grave malocluzia sau deformarea
dento-facială, cu atât sunt mai afectate estetica dento-facială, funcţiile
mandibulei sau vorbirea, ceea ce constituie un pericol pentru menținerea
sănătății orale și interferează cu bunăstarea pacientului. Și în acest caz există un
scor minimal funcție de simptomatologia constatată, care dacă este depășit
implică necesitatea efectuării tratamentului ortodontic.
Un important avantaj pe care-l oferă calcularea acestui indice este că
evaluează şi înregistrează și problemele funcționale, lucru pe care niciun alt
indice nu îl face [2].
3.2.1.6. Occlusal index - OI:

Indicele ocluzal (OI) a fost dezvoltat de către Summers în 1966 [105], este
bazat pe indicele de estimare a severității malocluziei (MSE) și încearcă să
remedieze neajunsurile acestuia.
Astfel OI acordă scoruri și unor modificări survenite în dentiţia temporară
și mixtă, nu numai în dentiția permanentă. În al doilea rând, în stabilirea scorului
final, acest indice ia în considerare scorurile tuturor sindroamelor, nu doar pe cel
cu scorul cel mai mare. A treia diferență față de MSE este aceea că normalitatea
este marcată cu zero [2].
25
3.2.1.7. Eismann Index - EI (1974):
Eismann (1974, 1980) [38, 37] a dezvoltat o metodă de evaluare a
eficienţei tratamentului ortodontic și a necesităţii de tratament în dentiția
permanentă, bazându-se pe criterii morfologice (15 la număr) asemănător
metodei utilizate de Björk și colab. (1964) [11].
Cele cinsprezece criterii morfologice analizate pe modelul de studiu
urmăresc: analiza spaţiului - (1) incongruența grupului frontal, (2) spaţierea
grupului frontal, (3) incongruența grupului lateral, (4) spaţierea grupului lateral,
(5) vestibulo-poziţia caninilor, (6) rotaţia incisivilor, (7) înclinarea (a) grupului
frontal și (b) grupului lateral; ocluzia în plan vertical - (8) overbite-ul, (9)
openbite-ul în zona frontală (inclusiv caninii), (10) openbite-ul posterior;
ocluzia în plan sagital - (11) overjetul (revers overjetul), (12) ocluzia inversă
frontală (inclusiv caninii), (13) relațiile de ocluzie sagitale din zona laterală;
ocluzia în plan transversal - (14) devierea liniei mediene, (15) relațiile de
ocluzie din zona laterală în plan transversal. Pentru măsurarea dimensiunilor
liniare se folosește o riglă gradată în mm, în timp ce unghiurile (rotaţia
incisivilor şi caninilor, înclinările dentare) sunt măsurate cu “protractor
designed” conceput de Eismann (1974) [38].
Conform lui Eismann (1980, [37]), în funcție de gradul de severitate, o
malocluzie poate fi:
 ușoară pentru scoruri între 1-15,
 moderată pentru scoruri între16-45,
 severă pentru scoruri între 46-65,
 foarte severă pentru scoruri > 66.
Indicele a fost modificat de Farčnik și colab., (1985, [41]) astfel încât să
poată fi utilizat și în dentiția temporară și mixtă [74].
26
3.2.1.8. Index of Orthodontic Treatment Need - IOTN:
IOTN este indicele cel mai uşor de utilizat în cuantificarea şi
standartizarea necesităţii tratamentului ortodontic din punct de vedere anatomic
și estetic și a fost propus de Brook şi Shaw în 1989 [98].
Prezintă două componente:
 componenta de sănătate dentară - The Dental Health Component (DHC),
 componenta estetică - The Aesthetic Component (AC).
A. Componenta de sănătate dentară (DHC):
Include cinci categorii de situații clinice, mergând de la o necesitate mică
de tratament până la o necesitate foarte mare de tratament (Tabel nr.6) și a fost
dezvoltată pe baza indicelui Swedish Medical Health Board Index propus de
Linder Aronson în 1974 [62].
DHC evaluează malocluzia (anomalia dento-maxilară) prin intermediul a
cinci caracteristici: [25]:
1. lipsa dinţilor:
o hipodonţii mai puţin extinse (gradul 4),
o hipodonţii extinse cu implicaţii restaurative (gradul 5),
2. overjet sau inocluzie sagitală la nivelul grupului incisiv;
3. crossbite sau ocluzie inversă;
4. pierderea punctului de contact;
5. overbite sau inocluzie verticală la nivelul grupului frontal.
Tabel nr.6. Gradele componentei de sănătate dentară – DHC [113, 99, 25, 2]:
Gradul 1 nu este necesar tratamentul ortodontic
malocluzii minore ce includ deplasări <1 mm.
Gradul 2 necesitate redusă de tratament
2.a. overjet >3,5 mm, dar < 6mm, există competență labială
2.b. inocluzie sagitală inversă de 0 ≤ 1 mm
2.c.ocluzie inversă anterioară sau posterioară sau discrepanţe de până la 1mm
între poziţia de relație centrică şi poziţia de intercuspidare
2.d.deplasări ale punctului de contact > 1 mm și ≤ 2 mm
2.e.ocluzie deschisă anterioară sau laterală >1mm şi <2mm
27
2.f.supraacoperire ≥ 3,5 mm (fără contact gingival)
2.g.malocluzii de clasa a II-a sau a III-a fără alte anomalii (mai puțin de
jumătate din diametrul premolarului).
Gradul 3 mediu (Borderline need)
3.a.overjet > 3.5 mm şi ≤ 6 mm (incompetență labială)
3.b.inocluzie sagitală inversă între 1 şi ≤ 3.5 mm
3.c.ocluzie inversă anterioară sau posterioară >1mm și < 2mm, discrepanță
între poziţia de relație centrică şi poziţia de intercuspidare
3.d. deplasări ale punctului de contact > 2 mm și ≤ 4 mm,
3.e.ocluzie deschisă anterioară sau laterală > 2 mm și ≤ 4 mm,
3.f.supraacoperire foarte mare cu contact cu mucoasa gingivală sau cu
mucoasa palatină, dar fără traumă.
Gradul 4 necesitate mare de tratament
4.h. hipodonție mai puțin severă, care necesită închiderea spațiului prin
mijloace ortodontice, pentru a elimina necesitatea unei restaurări protetice.
4.a. overjet > 6 mm şi ≤ 9 mm,
4.b. inocluzie sagitală inversă > 3.5 mm (fără tulburări fonatorii sau
masticatorii),
4.m. inocluzie sagitală inversă > 1 mm și ≤ 3.5 mm (fără tulburări fonatorii
sau masticatorii),
4.c. ocluzie inversă anterioară sau posterioară > 2 mm, discrepanță între
poziţia de relație centrică şi poziţia de intercuspidare,
4.l.ocluzie inversă posterioară fără contact ocluzal funcțional uni sau bilateral,
4.d. deplasări mari ale punctului de contact > 4 mm,
4.e. ocluzii deschise frontale sau laterale extreme> 4 mm,
4.f. overbite mărit şi complet cu traume gingivale sau palatinale,
4.t. dinţi parţiali erupţi, înclinaţi sau incluși care provoacă probleme dinţilor
adiacenţi,
4.x. existența de dinţi supranumerari.
Gradul 5 necesitatea de tratament este foarte mare
5.i. incluzii dentare (cu excepţia molarului 3) datorate incongruenţei,
migrărilor, prezenţei dinţilor supranumerari, persistenţei dinţilor temporari,
etc.,
5.h.hipodonție extinsă cu impact restaurativ (mai mult de un dinte lipsă în
fiecare cadran), necesită tratament ortodontic prerestaurativ,
5.a. inocluzie sagitală > 9 mm,
5.m. inocluzie sagitală inversă > 3.5mm cu tulburări fonatorii sau
masticatorii,
5.p. despicături labio-maxilo-palatine sau alte anomalii craniofaciale,
5.s. dinţi temporari reincluşi
B. Componenta estetică (AC):

Se bazează pe o serie de 10 fotografii ale diferitelor malocluzii (fig.nr.1.)
aranjate în funcţie de aspectul estetic. Scorul acordat pacientului este de la 1 (cea
mai atractivă dentiţie) la 10 (dentiţia cea mai putin atractivă), dat de fotografia
28
ce pare a avea un grad echivalent de deficienţă estetică cu afectarea componentei
estetice individuale a pacientului.
În funcție de scorul obținut, pacientul se încadrează în una din
următoarele trei categorii de necesitate a tratamentului ortodontic:
 gradul 1-4 nevoia de tratament este absentă sau minimă;
 gradul 5-7 nevoia de tratament ortodontic este medie;
 gradul 8-10 se impune tratamentul ortodontic de urgență [56, 83].
 Gradul 1 =cea
mai estetică
aliniere dentară.
 Gradul 10 =
aspectul cel mai
inestetic.
 Gradul 1-
4=nevoia de
tratament este
absentă sau
minimă.
 Gradul 5-7 =
nevoia de
tratament este
medie.
 Grade 8-10 =se
impune tratament
ortodontic de
urgență.
Fig.nr.1. Serie de 10 fotografii pentru aprecierea severității malocluziilor

(reprodus după Borzabadi- Farahani [15])
Se poate observa că între cele două componente ale IOTN există diferenţe
semnificative, în sensul că, componenta estetică (AC) evaluează în mod
subiectiv aspectul dentar (estetic) numai în zona frontală şi nu evaluează în mod
obiectiv aspecte ale malocluziei (hipodonţia, overjet-ul, ocluzia inversă,
29
pierderea punctelor de contact, overbite-ul) aşa cum face componenta de
sănătate dentară (DHC) [25, 2].
C. IOTN modificat:
IOTN modificat pleacă de la ideea că IOTN nu este un index de măsurare
a complexității și prin urmare, nu există niciun beneficiu dacă se înregistrează
anomaliile ocluzale. Ca urmare în loc de 5 grade cu 30 sub-categorii, el prezintă
doar două grade:
 Gradul 1 - nevoia de tratament este absentă sau minimă,
 Gradul 2 - necesitate definită [85].
Fiecare caz cu IOTN DHC ≥ 4 și / sau IOTN AC ≥ 8 este clasificat ca
fiind cu necesitate de tratament [20, 85].
De la introducerea sa, acest IOTN modificat a fost folosit în puține studii
epidemiologice (Chestnutt și colab., 2006, [23]; Puertes-Fernandez și colab.,
2010, [82]).
3.2.1.9. Risk of Malocclusion Assessment Index - ROMA index:

R.O.M.A. Index (Russo et al., 1998, [89]) este un indice de evaluare a
necesității de tratament ortodontic pentru copii și adolescenți. A rezultat din
reexaminarea și modificarea parametrilor ocluzali ai componentei DHC (IOTN)
și din adăugarea de elemente legate de problematica scheletală și funcțională a
anomaliilor pentru a identifica riscul de agravare a acestora în perioada de
creştere şi dezvoltare.
Acest indice prezintă cinci grade de necesitate a taratamentului (tabelul
nr.7), aranjate în ordine crescătoare a severităţii malocluziei (funcţie de existența
unui risc mai mare sau mai mic de disfuncţie), practic scorul atribuit fiind cel
corespunzător celei mai severe modificări remarcate în timpul examinării
pacientului (Grippaudo și colab., 2007, [49]).
30
Tabel nr.7.R.O.M.A. Index (modificat după Grippaudo și colab., 2007, [49]):
GRADUL 5 -risc extrem
Afecţiuni sistemice
Sindroame sistemice 5a
Malformaţii congenitale 5b
GRADUL 4-risc mare
Afecţiuni sistemice
De postură/probleme ortopedice 4c
Medicale/probleme auxologice(de crestere a organismului) 4d
Tendinţa pentru dezvoltarea unei malocluzii 4e
Patologie cranio-facială
Asimetrii faciale sau mandibulare 4f
Disfuncţii articulare 4g
Sechele în urma traumatismelor sau intervențiilor chirurgicale în regiunea cranio-facială
4j
Prognaţie mandibulară adevarată sau falsă (Hipodezvoltare maxilară sau hiperdezvoltare
mandibulară) (overjet<0mm) 4k
Hiperdezvoltare maxilară sau hipodezvoltare mandibulară (overjet>6mm) 4h
Hipo-sau hiperdivergenţa mandibulară 4i
Probleme dentare
Sindromul ocluziei încrucişate 4m
Ocluzia inversă anterioară sau posterioară > 2mm 4n
Deplasări dentare > 4mm 4o
Ocluzia deschisă > 4mm 4p
Hipodonţia în dentiţia permanentă 4q
GRADUL 3 - risc moderat
Probleme cranio-faciale
Hipodezvoltare maxilară sau hiperdezvoltare mandibulară (OVJ > 0mm) 3k
Hiper- maxilară sau hipo-mandibulară (3mm < OVJ < 6mm) 3h
Probleme dentare
Procese carioase şi persistenţa pe arcadă a dinţilor temporari 3l
Ocluzia inversă frontală sau laterală > 1mm 3n
Deplasări > 2mm 3o
OVB > 5mm 3r
GRADUL 2 -risc ușor
Probleme cranio-faciale
Hiper- maxilară sau hipo-mandibulară (0 mm < OVJ < 3 mm) 2h
Probleme dentare
Ocluzia inversă frontală sau laterală < 1mm 2n
Deplasări dentare > 1mm 2o
Transmigrații 2s
Igienă orală deficitară 2t
Ocluzie mezializată sau distalizată normal (pana la un cuspid ) 2u
Probleme funcţionale
Asimetrii funcţionale 2v
Obiceiuri vicioase 2w
Respiraţie orală 2x
31
GRADUL 1- risc minim
Nu există nici una dintre problemele enumerate mai sus N
Principalele avantaje ale indicelui ROMA sunt: înlocuiește IOTN (DHC)

în măsurarea necesităţii de tratament ortodontic în dentiţia temporară și mixtă;
oferă posibilitatea de a estima dacă există probleme scheletice și funcționale
care inhibă creșterea normală; stabilește momentul optim în care ar trebui
instituit tratamentul tratamentul ortodontic și/sau ortopedic; deoarece este rapid
și ușor de aplicat, poate fi propus stomatologilor generalişti sau pediatrilor ca
prim test de screening pentru a decide dacă și când să trimită pacienţii lor la un
ortodont [49].
3.2.1.10. Need for Ortodontic Treatment Index - NOTI:

Acest indice a fost dezvoltat de către trei autori Espeland, Stenvik şi
Ivarsson în 1992 [39]. Folosește tot criterii morfologice pentru evaluare și
împarte necesitatea de tratament în patru categorii funcție de severitatea
anomaliei. Scorul acordat pacientului este tot cel dat de caracteristica cea mai
severă remarcată (tabel nr.8.).
Tabel nr.8. Indicele necesității de tratament ortodontic (NOTI) [103]:
32
Grup A – Necesitate foarte mare de tratament
1. Despicătura labio-maxilo-palatină
2. Anomalii craniofaciale moștenite sau dobândite
3. Anomalii severe care necesită tratament intervenție de chirurgie ortognatică
4. Anomalii cu diferite grade de severitate
Grup B – Necesitate mare de tratament
1. Overjet = 9 mm sau mai mult
2. Ocluzie inversă sau lingualizată unilateralăla cel puțin trei unități masticatorii și/sau
asimetrie
3. Ocluzie deschisă anterioară cu contacte ocluzale numai pe molari
4. Incisivi şi canini incluşi
5. Ocluzia inversă frontală
6. Lipsa dinţilor din zona frontală - agenezie sau pierderea lor precoce.
7. Ocluzie adâncă acoperită traumatică (cu lezarea țesuturilor moi la > 2 dinți
8. Ocluzie inversă bilaterală la > 2 dinți
9. Agenezia a > 2 dinți din același cadran (cu excepția molarilor 3)
Grup C - Necesitate evidentă de tratament
1. Overjet 6-9 mm
2. Ocluzie deschisă la > 3dinți
3. Transpoziție a dinților anteriori
4. Ocluzia adâncă acoperită fără sprijin pe cingulum, sau cu contact în ¼ gingivală
palatală a dinților frontali maxilari
5. Agenezia unui singur dinte din zona laterală
6. Diastemă de > 3 mm cu spațierea întregii zone frontale
7. Încongruență mare a dinților anteriori
8. Disfuncție ocluzală importantă
Grup D – Nevoia de tratament este absentă sau mică
1. Overjet < 6 mm
2. Ocluzie inversă bilaterală
3. Ocluzie deschisă frontală sau laterală < 3dinți
4. Ocluzie adâncă acoperită cu contactul incisivilor inferiori în ¼ gingivală a bolții
palatine
5. Ocluzie inversă sau lingualizată fără asimetrie
6. Incongruență medie în zona anterioară și laterală
7. Diastemă < 3 mm
8. Spații moderate în segmentul anterior și lateral
3.2.1.11. Index of Complexity, Outcome and Need - ICON:

ICON a fost dezvoltat de Daniels și Richmond în 2000 [32] și este unicul
indice care încorporează și un scor estetic ca parte integrantă a evaluării
necesităţii de tratament.
33
ICON poate fi considerat un indice multifuncțional, deoarece este atât un
indice a necesităţii de tratament cât și de evaluare a rezultatelor tratamentului.
De asemenea el evaluează și complexitatea malocluziei (Koochek și colab.,
2001, [61]; Firestone și colab., 2002. [42]).
ICON este format din cinci componente:
 Componenta estetică (AC), care este similară cu componenta estetică a
IOTN,
 Dizarmoniile dento-alveolare cu înghesuire sau spațiere superioară sau
inferioară,
 Ocluzia inversă,
 Ocluzia deschisă/overbite-ul
 Relaţia ocluzală molară antero-posterioară (a fost prezentată anterior în
tabelul nr.4).
Fiecare componentă poate fi apreciată atât pe modelul de studio, cât și
prin examinarea pacientului (Daniels și Richmond, 2000, [32]).
Fiecărei anomalii ocluzale îi este atribuit un scor, iar ulterior aceste
scoruri sunt însumate pentru a obține scorul final ICON. Un scor > 44 indică
necesitatea tratamentului. Un scor < 30 indică o ocluzie acceptabilă (Daniels și
Richmond, 2000, [32]; Borzabadi-Farahani și colab., 2010, [16]; Theis și colab.,
2005, [108]).
Diferențele de calcul față de indicele DAI și scorurile diferite provin din:
atribuirea scorului 5 diferenței dintre suma diametrelor mezio-distale ale dinților
și diametrul disponibil oferit de arcada superioară pentru alinierea lor; atribuirea
scorului 5 dinților incluși sau ectopici care au pentru aliniere <4mm;
considerarea ca spațiu a persistenței dinților temporari (fără succesor
permanent), a dinților supranumerari erupți sau a dinților pierduți în urma
traumatismelor; adunarea diferențelor față de poziția optimă de intercuspidare
din ambele segmente laterale, dreapta și stânga [15].
34
Tabel nr. 9. Gradele de complexitate pretratament conform ICON [15]:
Gradul de complexitate ICON Scor

Ușor < 29
Slab 29-50
Moderat 51-63
Dificil 64-77
Foarte dificil >77
35
CAPITOLUL 4
CERINŢELE UNUI INDEX IDEAL
Evaluarea malocluziilor este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului și

a necesității tratamentului ortodontic. Una dintre problemele majore în studierea
unei malocluzii este disponibilitatea unei metode obiective și adecvate de
înregistrare a severităţii problemelor ortodontice. Astfel, pentru studiile clinice și
epidemiologice ale malocluziilor au fost dezvoltați indicii ortodontici [51].
Ideea utilizării indicilor pentru cuantificarea necesităţii tratamentului
ortodontic este însă controversată și departe de a fi universal acceptată.
Asociaţia Americană de Ortodonţie nu recunoaște validitatea științifică a
tuturor indicilor utilizați în aprecierea necesităţii tratamentului ortodontic (Shaw
și colab., 1995, [96]).
După O'Brien, Richmond și Shaw [96], valabilitatea şi reproductibilitatea
sunt cerințe de bază pe care trebuie să le îndeplinească orice indice sau sistem de
măsurare, prin valabilitate înțelegând capacitatea de evaluare sau măsurare, iar
prin reproductibilitate abilitatea de a reproduce evaluările sau scorurile originale
atunci când subiectul este reexaminat de același examinator sau de examinatori
diferiţi. De asemenea indicele ar trebui să fie ușor de învățat și să permită o
înregistrare rapidă a caracteristicilor dentare relevante de către personalul de
specialitate.
După Cobourne și DiBiase [24], un index ideal trebuie să îndeplinească o
serie de cerințe:
 fiabilitate și reproductibilitate;
 valabilitate;
 acceptabilitatea atât din partea profesioniștilor, cât și a pacienților;
36
 obiectivitate;
 să fie simplu de aplicat.
Tabel nr.10. Cerințele unui indice ideal după OMS [48,51]:

1. Clasificarea se face pe baza unei scale finite, care are o limită superioară și o limită inferioară
bine definite; gradaţie scalei este progresivă de la zero (absența afecțiunii), până la punctul final
(afecțiunea în stadiul terminal).
2. Indicele trebuie să prezinte aceeași susceptibilitate pentru întreaga scală.
3. Scorul trebuie să redea fidel importanța clinică a stadiului de afecțiune reprezentat.
4. Valorile indicelui trebui să poată fi prelucrabile statistic.
5. Indicele trebuie să fie reproductibil.
6. Indicele ar trebui să fie simplu, precis, dar și să poată fi modificat dacă acest lucru este impus de
culegerea datelor.
7. Procedura de examinare trebuie să fie atât de simplă, încât să poată deveni un automatism pentru
persoana care o face.
8. Indicele ar trebui să fie suficient de simplu încât să permită studiul unor grupuri populaționale
mari, fără costuri nejustificate și fără consum de timp sau energie.
9. Examinarea trebuie să poată fi efectuată rapid, pentru a evidenţia variaţiile de grup.
10. Indicele ar trebuie să-și păstreze validitatea în timp.
Niciunul dintre indicii ortodontici dezvoltați până în prezent nu poate fi

considerat ideal, exact, valabil și sigur în evaluarea necesităţii tratamentului
ortodontic și mai mult ei au limite şi în evaluarea rezultatului unui tratament
ortodontic [51].
37
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL 1
MATERIAL ȘI METODĂ:
1.1. Materialul studiat:

Studiul pe care l-am realizat a avut drept suport un lot de 146 de pacienţi
de ambele sexe (65 de sex masculin şi 81 de sex feminin), cu dentiție temporară,
mixtă și permanentă (vârste cuprinse între 4-46 ani), care s-au prezentat în
Clinica de Ortodonţie a Facultaţii de Medicină Dentară în perioada 2015-2017
pentru tratament de specialitate.
1.2. Metoda de studiu:

În conformitate cu scopul şi obiectivele lucrării, în Clinica de Ortodonţie
am studiat baza de date a pacienţilor care s-au prezentat pentru tratament
ortodontic în perioada 2015-2017 şi am participat la investigarea clinică a
pacienţilor care au solicitat un tratament de specialitate în perioada ianuarie
2015-mai 2017 pentru stabilirea diagnosticului de anomalie dento-maxilară.
Pacienţii din această ultimă categorie au fost amprentaţi pentru realizarea
modelelor de studiu, li s-au efectuat fotografii ale situaţiei existente extraoral şi
intraoral, li s-a indicat să efectueze ca examene radiologice ortopantomograme
sau/şi teleradiografii de față sau profil şi s-a completat fişa de observaţie clinică
utilizată în practica ortodontică.
Am urmărit să stabilesc care a fost distribuţia anomaliilor dento-maxilare
pe baza clasificărilor școlii germane elaborată de Kantorowicz, Korkhaus și
Reichenbach și a celei ocluzioniste a școlii americane elaborată de Angle, în
38
funcţie de sex şi vârstă.
M-a interesat de asemenea să evaluez și necesitatea de tratament
ortodontic a pacienților pe baza a doi indici, IOTN (Index of Orthodontic
Treatment Need) și ICON (Index of Complexity, Outcome and Need) care
încorporează și scorul estetic DAI.
Pentru cazurile luate în lucru în perioada antemenționată am participat la
stabilirea obiectivelor şi a planului de tratament și le-am monitorizat până în
iunie 2017.
Am ales pentru ilustrare acele cazuri pe care le-am considerat
reprezentative pentru studiul de față:
CAZUL CLINIC NR. 1

Pacienta R.C., în vârstă de 13 ani s-a prezentat la medicul specialist
pentru îmbunătăţirea aspectului estetic, afectat de prezenţa unor canini superiori
erupţi ectopic, vestibular.
Examenul exofacial:
Din normă frontală (fig.nr.2) observăm că:
o pacienta prezintă un facies rotunjit;
o asimetrie facială prin deplasarea punctului Pogonion la dreapta cu 3
mm faţă de linia mediană a feţei şi prin Zygion stânga şi Gonion stânga situate
mai sus şi mai înafară, comparativ cu Zygion dreapta şi Gonion dreapta;
o fanta labială este închisă;
39
Fig.nr.2. R.C, ♀, 13 ani aspect facial iniţial din normă frontală
(cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
o surâsul este inestetic datorită componentei dentare (fig.nr.3):
40
Fig.nr.3. R.C, ♀, 13 ani aspect facial iniţial în surâs
Din normă laterală (fig.nr.4) remarcăm:

o proporția etajelor feţei este păstrată;
o profilul convex, prin Gnation plasat cu 2 mm posterior față de planul
Simon;
o la analiza elementelor câmpului de profil facial - treaptă labială normală,
şanţ labiomentonier șters şi menton corect plasat în 1/3 medie a câmpului
de profil facial;
o unghiul mandibular normal de 1250;
o prelungirea posterioară la tangenta mandibulei este tangentă la scoama
occipitală.
Fig.nr.4. R.C, ♀, 13 ani, aspect facial iniţial din normă laterală

41
Examenul endooral:
Examenul clinic endooral (fig.nr.5) ne arată:
Odontal:
o o dentiție permanentă, indemnă, vârsta dentară peste 12 ani.
Ortodontic:
o macrodonție;
o incongruență frontală superioară: incisivii laterali sunt palatinizați; 1.3 şi
2.3 sunt ectopici în mezio-vestibulo-infrapoziţie, 1.3 cu spaţiul pentru
aliniere limitat la 4 mm, 2.3 cu spaţiul pentru aliniere limitat la 7 mm;
ambii sunt și disto-vestibulo-rotați cu 300 dreptul și cu 200 stângul;
o incongruență frontală inferioară; 3.2 este lingualizat; 3.1 este
vestibularizat și mezio-vestibulo-rotat cu 150; 4.2 discret lingualizat;
o premolarii doi superiori sunt palatinizați;
o ocluzie inversă de la 1.5 la 1.7;
o supraacoperirea frontală de 1/3.
Parodontal:
o gingivită cronică simplă datorată igienei deficitare; se observă aspectul
tumefiat al marginii gingivale mai ales în regiunea incisivo-canină
superioară.
a b
42
c d
Fig.nr.5. R.C, ♀, 13 ani, aspect endooral iniţial în ocluzie statică: a. din normă frontală; b. din
lateralitate dreaptă; c. din lateralitate stângă; d. cu arcadele întredeschise
Examenul funcţional:
Pacienta prezintă respirație nazală, deglutiție de tip adult.
Examenul ATM din normă frontală ne arată la deschiderea gurii o
amplitudine normală, dar cu o deviere a mentonului spre stânga. Examinarea
excursiei mentonului din normă laterală ne arată o excursie în arc, iar palparea
articulației ne relevă o excursie normală a condililor în cavitatea glenoidă.
Examene complementare:
A. Modelul de studiu:
La analiza modelului de studiu (fig.nr.6) se observă:
o boltă adâncă;
o ambele arcade sunt asimetrice în plan transversal şi sagital, cu forme
patologice: pentru arcada superioară o formă combinată de “W” cu “ῼ”,
iar pentru arcada inferioară de “W”;
o suma incisivă = 8+10+10+8 =36 mm, pacienta prezintă macrodonție;
o indicii de dezvoltare transversală Pont și de dezvoltare sagitală Korkhaus
nu au valoare reală, doar orientativă, datorită prezenței macrodonției;
o arcada superioară îngustată și scurtată;
o arcada inferioară mai puțin îngustată decât cea superioară și de asemenea
scurtată;
43
o curba Spee accentuată pe stânga și normală pe dreapta;
o malocluzie blocată prin ocluzia inversă de la 1.5 la 1.7, cu rapoarte
mezializate bilateral la canini cu câte 3 mm, cu raport cap la cap între
incisivii laterali superiori și caninii inferiori, cu inocluzie transversală
bilaterală la canini de 4 mm pe dreapta și 3 mm pe stânga, cu devierea
liniei interincisive superioare la dreapta cu 2 mm faţă de linia mediană
superioară, devierea liniei interincisive inferioare la dreapta cu 1 mm faţă
de linia mediană inferioară şi devierea liniei mediene inferioare la stânga
cu 1 mm faţă de linia mediană superioară.
Fig.nr.6. R.C, ♀, 13 ani, model de studiu:

B. Ortopantomograma:
Ortopantomograma (fig.nr.7) ne arată:
o prezența mugurilor pentru molarii trei în stadiul de mineralizare coronară,
dintre care 1.8 și 2.8 disto-înclinați, iar 4.8 este impactat sub ecuatorul
protetic al lui 4.7;
o 1.3 are un ax vertical de erupție;
o 2.3 este disto-înclinat.
44
.
Fig.nr.7. R.C, ♀, 13 ani, ortopantomograma iniţială
C. Teleradiografia de profil:
Teleradiografia de profil (fig.nr.8) ne arată că suntem în prezenţa unui
pacient: hiperdivergent (unghiul FMA = 31º), clasa a II-a scheletală (unghiul
ANB = 5º), unghiul SNA = 81º, unghiul SNB = 76º (valorile normale pentru
comparaţie au fost preluate după analiza Tweed citată de Stanciu [102].
Fig.nr.8. R.C, ♀, 13 ani, teleradiografie de profil

45
În urma examenului clinic intraoral, examenului modelului de studiu şi
examenelor radiologice s-a stabilit diagnosticul malocluzie de clasa I după
Angle, clasa a II-a scheletală, dizarmonie dento-alveolară cu înghesuire primară
prin macrodonție de cauză probabil genetică.
Dacă nu se intervine terapeutic, prognosticul poate fi nefavorabil,
înghesuirea frontală se poate accentua prin stimulul de mezializare dat de
molarii trei, vor fi create premizele unei autocurăţiri din ce în ce mai deficitare,
cu posibilitatea apariţia leziunilor odontale aproximale, iar interferenţele
ocluzale vor conduce la accentuarea modificărilor parodontale şi la modificări
ale ATM.
CAZUL CLINIC NR. 2

Pacienta D.C., în vârstă de 8 ani, din mediul urban, a fost adusă de părinţi
pentru consult şi tratament de specialitate din cauza aspectului inestetic conferit
de incongruența frontală bimaxilară.
Examenul exofacial:
Din normă frontală (fig.nr.9) ne arată că pacienta prezintă:
o facies asimetric datorat formelor diferite - ovalară pentru hemifața dreapta
și de pentagon cu baza mare în sus pentru hemifața stângă și poziţionării
punctelor Zygion dreapta şi Gonion dreapta mai sus şi mai în afară
comparativ cu Zygion stânga şi Gonion stânga;
o proporția etajelor feței este păstrată;
o fanta labială este închisă.
46
Fig.nr.9. D.C., ♀, 8 ani, aspect facial inițial din normă frontală
Din normă laterală (fig.nr.10) observăm:

o profil drept;
o la analiza câmpului de profil facial: treaptă labială normală, șanț labio-
mentonier normal și menton corect poziționat în câmpul de profil facial;
o unghi mandibular normal de 1200;
o prelungirea posterioară la tangenta mandibulei este tangentă la scoama
occipitală.
47
Fig.nr.10. D.C., ♀, 8, aspect facial iniţial din profil
Examenul endooral:
Principalele elemente remarcate la examenul clinic endooral (fig.nr.11) au
fost:
Odontal:
o prezenţa unei dentiţii mixte, indemne, vârstă dentară 8 ani.
Ortodontic:
o macrodonție absolută;
o există o incongruență frontală superioară medie: 1.1 și 2.1 sunt
palatinizați; 1.2 este vestibularizat și mezio-vestibulo-rotat cu 20o, 2.2 este
disto-vestibulo-rotat cu 15o; 6.3 a fost pierdut precoce, iar spațiul pentru
alinierea lui 2.3 s-a redus la 4 mm (având în vedere prezența
macrodonției, probabil că în timpul erupției, 2.2 a produs nu numai
rizaliza corespondentului temporar ci și a caninului temporar);
48
o există o incongruență frontală inferioară gravă: 8.3 a fost pierdut precoce,
iar spațiul pentru alinierea lui 4.3 s-a închis complet; 4.2 este mezio-
linguo-rotat cu 150;
o gradul de supraacoperire frontală este de 2/3.
Parodontal: nu se observă modificări.
a b
c d
Fig.nr.11. D.C. , ♀, 8ani, aspect endooral iniţial în ocluzie statică: a. din normă frontală ; b.
din lateralitate dreaptă; c. din lateralitate stângă; d. din lateralitate dreaptă cu arcadele în
inocluzie (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
Respirația este nazală, iar deglutiția este de tip adult.
amplitudine normală. Examinarea excursiei mentonului din normă laterală ne
arată o excursie în arc, iar palparea articulației ne relevă o excursie normală a
condililor în cavitatea glenoidă.
49
Analiza modelului de studiu (fig.nr.12) ne arată:
o boltă adâncă;
patologice: pentru arcada superioară o formă de “M”, iar pentru arcada
inferioară formă de parabolă;
o suma incisivă = 8+10+10+8 = 36 mm, pacienta prezintă macrodonție;
o arcada superioară scurtată datorită palato-poziției incisivilor centrali și
îngustată;
o arcada inferioară scurtată (s-a închis spațiul pentru alinierea lui 4.3) şi
îngustată (lucru demonstrat de incongruența frontală);
o curba Spee accentuată bilateral prin suprapoziţie frontală;
o malocluzie dată de raportul molar fals neutral de pe dreapta și distalizat pe
stânga, inocluzia sagitală de 4 mm de la nivelul incisivilor laterali, de
supraacoperirea frontală de 2/3 şi de devierea liniei interincisive inferioare
la dreapta cu 3 mm faţă de mediana inferioară și a liniei interincisive
inferioare cu 3 mm la dreapta faţă de linia interincisivă superioară.
Fig.nr.12. D.C. , ♀, 8ani, model de studiu

50
B. Ortopantomograma (fig.nr.13) arată:
o prezența tuturor mugurilor pentru dinții permanenți, cu excepția molarilor
trei, în stadiu de formare și mineralizare corespunzător vârstei de 8 ani;
o suprapunerea mugurilor caninilor și premolarilor superiori bilateral;
o 3.3 cu spațiul complet închis are un ax vertical de erupție;
o sutura medio-palatină este deschisă.
Fig.nr.13. D.C., ♀, 8 ani, OPG (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
Pacienta a fost diagnosticată cu malocluzie de clasa I Angle, dizarmonie

dento-alveolară cu înghesuire primară datorită macrodonției, de cauză genetică.
Rămasă netratată anomalia va avea o evoluţie nefavorabilă, 4.3 poate
rămâne inclus, 2.3 la fel sau poate erupe ectopic. Anomalia poate conduce la
apariția unei patologii odontale sau parodontale datorită numeroaselor zone
retentive create de incongruență care fac dificilă igienizarea, sau a uneia
articulare, datorită transmiterii nefiziologice a forțelor masticatorii.
51
CAZUL CLINIC NR. 3
Pacienta M.A., în vârstă de 14 ani, din mediul urban, a solicitat consult şi
tratament de specialitate nemulțumită de aspectul estetic conferit de poziția
retrudată a incisivilor superiori.
Examenul exofacial:
Din normă frontală (fig.nr.14) ne arată că pacienta prezintă:

o facies trapezoidal cu baza mare în sus, asimetric prin deplasarea punctului
Pogonion la stânga cu 1 mm faţă de linia mediană a feţei și prin
poziţionarea punctelor Zygion dreapta şi Gonion dreapta mai sus şi mai
înafară comparativ cu Zygion stânga şi Gonion stânga;
o fanta labială închisă;
o aspectul inestetic în surâs, dat de componenta dentară.
Fig.nr.14, M.A., ♀, 14 ani, aspect facial inițial din normă frontală

52
Fig.nr.15, M.A., ♀, 14 ani aspect facial inițial în surâs

 etaj inferior al feţei micşorat cu 4 mm;
 profil concav în etajul inferior al feței datorită procheiliei superioare,
rasfrângerii buzei inferioare într-un șanț labio-mentonier accentuat și unui
menton proeminent;
 nasul pare proeminent;
 unghi mandibular micşorat de 1100;
 prelungirea posterioară la tangenta mandibulei trece sub scoama
occipitală.
53
Fig.nr.16, M.A., ♀, 14 ani, aspect facial iniţial din profil
La examenul clinic endooral (fig.nr.17) se observă:

Odontal:
o o dentiţie permanentă, vârsta dentară peste 12 ani;
o absența de pe arcade a lui 1.6 cu spațiul pentru aliniere complet închis
(din anamneză rezultă că a fost extras la vârsta de 10 ani);
o absența de pe arcadă a premolarilor doi inferiori, pe dreapta cu spațiu
limitat pentru aliniere la 6 mm și cu persistența pe arcadă a rădăcinii
meziale a lui 8.5, iar pe stânga cu spațiu limitat pentru aliniere la 3 mm.
Ortodontic atrage atenţia:

o proalveolia superioară;
o retrodenția incisivilor superiori cu excepția lui 2.2 care este ușor
vestibularizat și mezio-vestibulo-rotat peste 2.1 cu 300;
o mezio-vestibulo-rotația lui 2.1 cu 150 și cu spațiu limitat pentru aliniere la
7 mm;
54
o mezio-vestibulo-rotația lui 1.2 cu 200;
o mezio-linguo-rotația lui 3.3 cu 150;
o oro-pozițiile lui 2.5, 3.5, 4.5 și 4.6;
o o tremă de 1 mm între 3.3 și 3.4;
o incisivii au un cingulum puțin dezvoltat, o dimensiune redusă vestibulo-
orală și sunt angulați corono-radicular - incisivi en pelle.
Parodontal:
o un aspect normal al gingiei în coajă de portocală.
a b
c d
e f
Fig.nr.17, M.A., ♀, 14 ani, aspect endooral iniţial în ocluzie statică: a. din normă frontală ; b.
din lateralitate dreaptă; c. din lateralitate stângă; d. din profil; e. cu arcadele în inocluzie; f.
arcadă inferioară (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
55
56
Pacienta prezintă respirație nazală, deglutiție de tip adult.
amplitudine normală, dar cu o deviere a mentonului spre dreapta. Examinarea
excursiei mentonului din normă laterală ne arată o excursie în baionetă, iar
palparea articulației ne relevă o excursie mai limitată a condilului drept în
cavitatea glenoidă.
A.Modelul de studiu:
La analiza modelului de studiu se observă (fig.nr.18):
o boltă palatină adâncă cu versant anterior abrupt;
patologice de “M” pe hemiarcada superioară dreaptă, formă combinată de
“M” cu “Ώ”pe hemiarcada superioară stângă; de “Ώ” la arcada inferioară;
o ambele arcade sunt îngustate (lucru demonstrat de prezența incongruenței
frontale și a oralizării lui 2.5, 3.5, 4.5) și 4.6 şi scurtate (lucru demonstrat
pentru arcada superioară de retrudarea incisivilor și închiderea completă a
spațiului pentru alinierea lui 1.6, iar la arcada inferioară de reducerea
spațiului pentru alinierea premolarilor doi;
o există o suprapoziție frontală superioară și curbă Spee accentuată bilateral
prin suprapoziție frontală și prin înclinarea mezială a molarilor de 6 ani
spre breșele edentate ale premolarilor doi;
o malocluzie cu rapoarte distalizate bilateral la canini, cu inocluzie sagitală
de 3 mm bilateral la incisivii laterali, supraacoperire frontală de 1/1 şi
devierea liniei interincisive superioare cu 2 mm la stânga față de mediana
superioară și a liniei interincisive inferioare cu 2 mm la dreapta faţă de
linia interincisivă superioară.
57
Fig.nr.18, M.A., ♀, 14 ani, model de studiu (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
La examenul radiologic (fig.nr.19) am constatat:
o absența mugurilor pentru premolarii doi inferiori și molarii trei inferiori;
o prezenţa mugurilor pentru molarii trei superiori, în stadiu de mineralizare
coronară; 1.8 disto-înclinat şi 2.8 cu poziție foarte înaltă, deasupra
rădăcinilor lui 2.7 și ax vertical de erupție;
o un proces osteitic generat de caria complicată a lui 8.5 (actual în stadiu de
rest radicular);
o mezio-înclinarea molarilor de 6 ani inferiori;
o unghi mandibular accentuat, canal mandibular angulat, ramură ascendentă
lungă, curbură preangulară ștearsă, condil mai înalt și mai gracil cu
dezvoltare preponderant anterioară (semne ale rotației de creștere
mandibulare de tip anterior [10]).
58
Fig.nr.19, M.A., ♀, 14 ani, OPG iniţială (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)

examenelor radiologice am stabilit diagnosticul de malocluzie de clasa II/2
Angle, sindrom de ocluzie adâncă acoperită, anodonție de premolari doi inferiori
și molari trei inferiori, de cauză probabil genetică.
Evoluţia în timp a unei asemenea anomalii este nefavorabilă, datorită
posibilităţii apariţiei patologiei parodontale ca urmare a traumatizării directe a
parodonțiului marginal vestibular inferior și respectiv a celui palatinal superior
şi agravării tulburărilor fizionomice și ocluzale. Transmiterea nefiziologică a
forțelor masticatorii poate conduce și la agravarea tulburărilor articulare.
CAZUL CLINIC NR. 4

Aparținătorii pacientului B.S.G., în vârstă de 10ani, din mediul urban, au
solicitat consult şi tratament de specialitate din considerente estetice.
Examenul exofacial:
Din normă frontală (fig.nr.20) ne arată că pacientul prezintă:
o facies trapezoidal, cu baza mare în sus;
59
o facies asimetric, prin deplasarea punctului Pogonion la dreapta cu 2 mm
faţă de linia mediană a feţei și prin poziţionarea punctelor Zygion dreapta
şi Gonion dreapta mai sus şi mai înăuntru comparativ cu Zygion stânga şi
Gonion stânga;
o fantă labială deschisă în repaus, care lasă să se vadă marginile incizale ale
incisivilor centrali superiori, care sunt protrudaţi şi înghesuiți;
o buza superioară este hipotonă, tracţionată la comisuri, ridicată către pragul
narinar de care pare suspendată;
o buza inferioară este fisurată;
o pacientul suge fața internă a buzei inferioare, ceea ce face ca aceasta să fie
răsfrântă într-un șanț labio-mentonier accentuat;
o se observă contracția muşchiului mentalis, care este hiperactiv;
o etajul inferior al feţei este mărit cu 2 mm;
o surâsul este gingival.
Fig.nr.20. B.S.G., ♂, 10ani, aspect facial iniţial din normă frontală

60
Fig.nr.21. B.S.G., ♂, 10, aspect facial iniţial în surâs
o profil convex datorită Gnationului plasat posterior de planul Simon cu 10

mm, precum şi a procheiliei şi prodenţiei superioare;
o la analiza elementelor câmpului de profil facial se observă:
o treaptă labială accentuată şi un unghi format de tangenta buzelor
cu planurile câmpului de profil facial = 40 mărit (valoare normală
100),
o mentonul șters, situat posterior față de planul posterior al câmpului
de profil facial (planul Simon),
o şanţ labio-mentonier accentuat,
o unghi mandibular = 1220;
o prelungirea posterioară la tangenta mandibulei intersectează scoama
occipitală.
61
Fig.nr.22. B.S.G., ♂, 10 ani, aspect facial din normă laterală
Examenul ATM:
Amplitudinea deschiderii gurii este normală, excursia mentonului este
sacadată, iar condilul mandibular stâng părăsește mai repede cavitatea glenoidă
comparativ cu cel drept.
Examenul funcțiilor ne arată prezența:

o respirației orale;
o deglutiției infantile;
o eficienţa masticatorie scăzută; pacientul nu poate face incizie, iar
stereotipul masticator este tocător;
o sunt prezente modificări de tonus muscular:
o hipotonia musculaturii buzei superioare şi hipertonia musculaturii
buzei inferioare
62
o hipotonia muşchilor pterigoidieni externi şi a muşchilor ridicători ai
mandibulei,
o hipertonia muşchiului mentalis şi a maseterilor.
o la testul dinamic de propulsie mandibulară când molarii de 6 ani stabilesc
un raport normal de ocluzie în plan sagital, conform cheii lui Angle, se
normalizează aspectul general de profil, punctul antropometric Gnation
(Gn) ajungând să fie situat la nivelul planului orbito-frontal al lui Simon,
ceea ce denotă că suntem în prezenţa unei mandibule normal dezvoltate,
dar poziţionată posterior.
Examenul endooral:
La examenul clinic endooral (fig.nr.23) am observat:
Odontal:
o dentiţie mixtă indemnă, vârstă dentară 9 ani la arcada inferioară (sunt
prezenți pe arcadă incisivii, molarii de 6 ani, caninul și premolarul unu de
pe dreapta, acești ultimi doi dinți în erupție) și 10 ani la arcada superioară
(sunt prezenți pe arcadă incisivii, molarii de 6 ani, premolarii unu și acum
erup caninii) - pentru care secvența erupției dentare este cea în care
caninii erup înaintea premolarilor doi - secvență favorabilă valorificării de
către canini a leeway space pentru aliniere.
Ortodontic:
o macrodonție;
o proalveolie superioară;
o incongruența frontală superioară: incisivii laterali sunt mezio-palato-rotați
cu 150;
o incongruența frontală inferioară: 4.2 este mezio-linguo-rotat cu 100.
63
a b
c d
e
Fig.nr.23. B.S.G., ♂, 10 ani, aspect endooral iniţial: a. din normă frontală în ocluzie statică; b.
din lateralitate dreaptă; c. din lateralitate stângă; d. din profil; e. cu arcadele în inocluzie
La analiza modelului de studiu am constatat(fig.nr.24.):
o boltă palatină adâncă;
o suma incisivă = 8+11+11+8 = 38, macrodenție absolută;
o arcada superioară asimetrică atât în plan sagital, cât și în plan transversal,
în formă de “V”;
64
o arcada inferioară de asemenea asimetrică atât în plan sagital, cât și în plan
transversal în formă de trapez;
o arcada superioară este îngustată şi alungită și observăm și o falsă
infrapoziție frontală prin modificare de ax;
o arcada inferioară este îngustată şi scurtată;
o curba Spee este accentuată bilateral datorită suprapoziției frontale;
o malocluzie distalizată, cu inocluzie sagitală de 12 mm, cu supraacoperirea
frontală de 1/1 şi devierea liniei interincisive inferioare la dreapta cu 3 mm
faţă de linia mediană inferioară, a liniei interincisive inferioare cu 2 mm la
dreapta față de linia interincisivă superioară şi a liniei mediene inferioare
cu 1 mm la stânga faţă de mediana superioară.
Fig.nr.24. B.S.G., ♂, 10 ani model de studiu (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
La examenul radiologic (OPG este anterioară momentului examinării)
(fig.nr.25) am observat:
o prezența mugurilor pentru toți dinții permanenți (inclusiv pentru molarii
trei) cu grade de dezvoltare și mineralizare corespunzătoare vârstei
dentare;
65
o rizaliză completă la 6.3, 7.4 și 7.3 și avansată la toți molarii doi temporari;
o 1.3 și 2.3 mezio-înclinați;
o imagine în buchet a mugurilor caninilor și premolarilor superiori și
imagine scarificată a molarilor superiori semn al dezvoltării insuficiente
în plan transversal a maxilarului superior.
Fig.nr.25. B.S.G., ♂, 10 ani, OPG (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
C. Teleradiografia de profil:
Teleradiografia de profil (fig.nr.26) ne-a aratat: prezenţa unui tip facial

hiperdivergent, cu unghiul FMA = 36º; cu un unghi SNA = 85,2 0↑, un unghi
SNB = 76,30↓ și un unghi ANB = 8,9º↑- ceea ce denotă tendinţa evolutivă a
pacientului spre clasa a II-a scheletală; cu prodenție superioară și retrodonție
inferioară, is N-A = 2,7 mm, ii N-B = 6,9 mm și unghiul format de axul
incisivului central inferior cu NB = 1460, unghiul interincisiv =1220 (valorile
normale pentru comparaţie au fost preluate după analiza Tweed citată de Stanciu
[102] şi pentru analiza Steiner după Glăvan și colab.[45]).
66
a b
Fig.nr.26. B.S.G., ♂, 10 ani, teleradiografie de profil: a. analiza Tweed; b. analiza Steiner

67
Fig.nr.27. B.S.G., ♂, 10 ani, valorile interpretării teleradiografiei de profil: a. după Tweed;
b. după Steiner (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)

examenelor radiologice s-a stabilit diagnosticul de malocluzie de clasa II/1
Angle, sindrom de compresie de maxilar cu protruzie și înghesuire, macrodenție,
de cauză funcțională și genetică.
Evoluţia în timp a unei asemenea anomalii este nefavorabilă. Absenţa
tratamentului de specialitate poate conduce la înrăutățirea aspectului fizionomic
și a relațiilor ocluzale, cu posibila apariţie a unei patologii articulare și
parodontale (prin traumatizarea directă a parodonțiului palatinal al incisivilor
superiori de către marginile incizale ale incisivilor inferiori și prin lipsa de
solicitare funcțională a grupului frontal și suprasolicitarea funcțională a grupului
lateral).
68
CAZUL CLINIC NR. 5
Pentru pacienta B.M., în vârstă de 12 ani, aparținătorii au solicitat
tratament de specialitate nemulțumiți de aspectul inestetic în surâs conferit de
prezența unui incisiv lateral nanic în formă de țăruș și de întârzierea în erupția
unuia dintre caninii permanenți.
Examenul clinic endooral (fig.nr.28) a arătat:
Odontal:
o dentiţie mixtă, fiind încă prezenți pe arcadă trei dintre molarii doi
temporari 5.5,6.5 și 8.5 și 5.3;
o totodată sunt deja erupți aproape în totalitate în cavitatea bucală molarii
de 12 ani inferiori, nu și cei superiori;
o o leziune carioasă tratată pe suprafața ocluzală a lui 4.6.
Ortodontic atrage atenţia:

o 1.2 nanic în formă de țăruș;
o existența unei treme inestetice de 3 mm între 1.2 și 5.3 și a uneia de 1 mm
între 2.3 și 2.4; deși are spațiu la dispoziție 2.3 este disto-palato-rotat cu
200;
o o discretă incongruenţa frontală inferioară 4.3 este mezio-vestibulo-rotat
cu 100;
o palato-poziţia grupului premolaro-molar pe stânga și a premolarilor unu
inferiori.
69
a b
c d
Fig.nr.28. B.M., ♀, 12 ani, aspect endooral iniţial în ocluzie statică: a. din normă frontală;
b. din lateralitate dreaptă; c. din lateralitate stângă; d. cu arcadele în inocluzie
S-a hotărât extracția lui 1.2 și 5.3 pentru a permite erupția lui 1.3 (această
decizie a fost luată având în vedere volumul coronar extrem de mic al lui 1.2 și
în consecință imposibilitatea de a cola un ataș ortodontic pe acest dinte pentru
deplasarea lui mezială, precum și a lipsei de retentivitate pentru aplicarea unei
coroane de înveliș) și amânarea tratamentului ortodontic până în momentul
pierderii molarilor doi temporari.
A. Modelul de studiu (este realizat după încheierea permutării dentare) și
arată (fig.nr.29):
o existența unui spațiu de 2 mm anterior de 1.3 și de 4 mm posterior de 1.3;
o 1.7 este aproape complet erupt pe arcadă; 2.7 lipsește de pe arcadă;
o boltă palatină adâncă;
70
o arcada superioară asimetrică în plan transversal şi sagital, cu o discretă
formă de “Ώ” pe hemiarcada dreaptă și de “U” pe cea stângă;
o arcada inferioară asimetrică în plan transversal şi sagital, în formă de “Ώ”;
o suma incisivă de 32 mm (normodenție);
o ambele arcade sunt îngustate;
o curbă Spee accentuată bilateral, prin suprapoziție frontală;
o malocluzie prin raport distalizat la caninul drept, supraacoperire frontală
de 3/4, a liniei interincisive inferioare la dreapta cu 2 mm faţă de mediana
inferioară şi cu 2 mm la dreapta și faţă de linia interincisivă superioară.
Fig.nr.29. B.M., ♀, 12 ani, model de studiu (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
B. Ortopantomograma (anterioară primei examinări clinice și modelului

de studiu) ne arată (fig.nr.30):
o prezența mugurilor pentru toți dinții permanenți: cei trei premolari doi
încă neerupți au rădăcinile aproape complet formate (4.5 are și un sac
folicular chistic); 5.5, 7.5 și 8.5 prezintă rizaliză completă; 1.3 are un ax
vertical de erupție, iar 5.3 are de asemenea rizaliză completă; molarii doi
71
permanenți superiori au rădăcinile formate pe 2/3 din înălțimea lor;
molarii trei superiori au coroanele complet mineralizate, iar cei inferiori
ceva mai puțin cam 2/3;
o 1.2 nanic în formă de țăruș prezintă o rădăcină de dimensiuni normale;
o imaginea scarificată a molarilor superiori, semn de incongruență
posterioară.
Fig.nr.30. B.M., ♀, 11ani și 8 luni, ortopantomogramă (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
Pacienta a fost diagnosticată cu malocluzie de clasa I Angle, dizarmonie

dento-alveolară, 1.2 nanic și întârziere în erupția dentară cu 1 an.
72
CAPITOLUL DOI
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Dintre cei 146 subiecţi (cu vârste cuprinse între 4-46 ani), purtători de
anomalii dento-maxilare (AnDM) care au alcătuit lotul studiat, 65 (45%) au fost
de sex masculin şi 81 (55%) de sex feminin (grafic.nr.1).
Distribuţia pacienţilor în funcţie de sex

♂ ♀
♀ ; 81; 55.48% ♂; 65; 44.52%
Grafic nr.1. Distribuţia pe sexe a pacienţilor în lotul studiat
Adresabilitatea şi disponibilitatea pentru urmarea unui tratament

ortodontic de lungă durată este, în general, mai mare din partea sexului feminin.
Majoritatea subiecţilor au prezentat dentiţie mixtă procent 69% (101),
subiecţii cu dentiţie permanentă au fost în procent de 29% (42), în timp ce
subiecții cu dentiție temporară au fost în procent de doar 2% (3) (grafic.nr.2).
73
Grafic nr.2. Distribuţia pacienţilor, din lotul studiat, funcţie de tipul dentiţiei
Analiza distribuţiei anomaliilor dento-maxilare (AnDM) după clasificarea

pe sindroame a şcolii germane (grafic.nr.3), în cadrul lotului studiat a arătat că
sindromului de incongruenţă frontală sau dizarmonia dento-alveolară ocupă
primul loc cu un procent de 34% (49), urmat de sindromul de compresie de
maxilar cu protruzie cu un procent de 22% (32), de sindromul de ocluzie adâncă
acoperită cu un procent de 14% (20) și de sindromul de compresie de maxilar cu
înghesuire cu un procent de 10% (14). Procentele cele mai mici le-am înregistrat
pentru sindromul progenic fals 4% (6), ocluzia încrucișată 3% (5) și sindromul
progenic adevărat 1% (2).
74
Grafic nr.3. Distribuţia anomaliilor dento-maxilare (AnDM) pe sindroame
(clasificarea şcolii germane) în lotul studiat:
(Legendă: ADI-anomalii dentare izolate (monocauzale); CP-sindrom de compresie de maxilar cu
protruzie; CI-sindrom de compresie de maxilar cu înghesuire; OI-ocluzie încrucişată; OD-sindrom de
ocluzie deschisă; OAA-sindrom de ocluzie adâncă acoperită; PA-sindrom progenic adevărat; PF-
sindrom fals progenic prin nedezvoltarea maxilarului superior; DDA-dizarmonie dento-alveolară.)
După clasificarea şcolii americane (clasificarea lui Angle), analiza

distribuţiei malocluziilor în lotul studiat a arătat o predominenţă a malocluziilor
de clasa I cu un procent de 41% (60), urmate de malocluziile din clasa II/1 cu un
procent de 30% (44), malocluziile din clasa II/2 cu un procent de 23% (34), în
timp ce malocluziile de clasa a III-a s-au regăsit într-un procent de doar 6% (8)
(grafic.nr.4).
75
Grafic nr.4 Distribuţia malocluziilor după școala americană (Angle) în lotul studiat
Am stabilit și care a fost indicele de necesitate a tratamentului

ortodontic (IOTN) în cadrul lotului:
 Pentru aprecierea componentei dentară DHC am evaluat pentru fiecare
pacient cele cinci caracteristici indicate de autori - absența dinților, overjetul sau
inocluzia sagitală, crossbite-ul sau ocluzia inversă, absența punctelor de contact
sau deplasările dentare necesar a fi efectuate în mm și overbite-ul sau ocluzia
deschisă frontală [98, 25]. Ținând cont de acești parametri, dizarmoniile dento-
maxilare au fost mai dificil de încadrat (am putut lua în considerare cazurile în
care lipsa de spațiu pentru aliniere a generat angrenaje inverse sau cazurile cu
inocluzie sagitală). Rezultatul obținut este prezentat în tabelul nr.11. Se constată
că la aproape jumatate din pacienții investigați necesitatea de tratament a fost
medie, la o treime mare și doar la ≈ 5% foarte mare.
76
Tabel.nr.11. Scorul componentei DHC a IOTN:
Scorul componentei DHC a IOTN Procent
Gradul 1 - nu este necesar tratamentul ortodontic -
Gradul 2 - necesitate redusă de tratament 17,123% (25)
Gradul 3 - mediu (Borderline need) 44,520% (65)
Gradul 4 - necesitate mare de tratament 27,397% (40)
Gradul 5 - necesitatea de tratament este foarte mare 4,794% (7)
A existat și un procent de 6.166% (9) pacienți pe care nu i-am putut

clasifica conform criteriilor DHC a IOTN (pacienți cu incongruențe discrete,
pacienți care necesitau un tratament ortodontic în scop protetic-redresări de ax
ale molarilor etc.). Conform DHC acești pacienți nu ar avea nevoie de tratament
ortodontic.
Pentru fiecare grad în parte situația a fost următoarea:

 Dintre cei 25 de pacienți cu necesitate redusă de tratament (grafic nr.5) cei
mai mulți au fost incluși în categoria 2.g - malocluzii de clasa a II-a sau a
III-a fără alte anomalii (mai puțin de jumătate din diametrul premolarului)
28% (7) pacienți, urmată de categoria 2.a - overjet >3,5 mm, dar < 6mm,
dar cu competență labială 24% (6) pacienți, iar cei mai puțini în 2.b -
inocluzie sagitală inversă de 0 ≤ 1 mm și 2.e - ocluzie deschisă anterioară
sau laterală >1mm şi <2mm câte un pacient , procent 4%.
77
Gradul 2 = necesitate redusă de tratament
8
7
6
5
4
3
2
1
0
2a 2b 2d 2e 2f 2g
Grafic nr.5. Distribuţia pacienților cu necesitate redusă de tratament în lotul studiat
 Dintre cei 65 de pacienți cu necesitate medie de tratament (grafic nr.6) cei

mai mulți au fost incluși în categoria 3.d - deplasări ale punctului de
contact > 2 mm și ≤ 4 mm 41,538% (27) pacienți, urmată de categoria 3.a -
overjet > 3.5 mm şi ≤ 6 mm (incompetență labială) 30,769% (20) pacienți,
iar cei mai puțini în 3.b - inocluzie sagitală inversă între 1 şi ≤ 3.5 mm
3,076 (2) pacienți.
Gradul 3 = necesitate medie de tratament

30
25
20
15
10
0
3a 3b 3d 3e 3f
Grafic nr.6. Distribuţia pacienților cu necesitate medie de tratament în lotul studiat
78
 Pentru cei 40 de pacienți cu necesitate mare de tratament (grafic nr.7) cei
mai mulți au fost incluși în categoria 4.d - deplasări mari ale punctului de
contact > 4 mm 30% (12) pacienți, iar cei mai puțini în 4.t - dinţi parţiali
erupţi, înclinaţi, sau incluși care provoacă probleme dinţilor adiacenţi, un
pacient, procent 2,5%.
Gradul 4 = necesitate mare de tratament

14
12
10
0
4h 4a 4m 4c 4l 4d 4t 4x
Grafic nr.7. Distribuţia pacienților cu necesitate mare de tratament în lotul studiat
 Pentru cei 7 pacienți cu necesitate foarte mare de tratament (grafic nr.8), cei
mai mulți au fost incluși în categoria 5.i - incluzii dentare (cu excepţia
molarului 3) datorate incongruenţei, migrărilor, prezenţei dinţilor
supranumerari, persistenţei dinţilor temporari etc., 42,857% (3) pacienți,
iar cei mai puțini în 5.p - despicături labio-maxilo-palatine sau alte
anomalii craniofaciale și 5.s - dinţi temporari reincluşi, câte un pacient,
procent 14,285%.
79
Gradul 5 = necesitate de tratament foarte mare
3.5
2.5
1.5
0.5
0
5i 5a 5p 5s
Grafic nr.8. Distribuţia pacienților cu necesitate foarte mare de tratament în lotul

studiat
 Pentru aprecierea componentei estetice AC a IOTN am comparat

fotografiile pacienților cu seria de 10 fotografii ale diferitelor malocluzii
aranjate în funcţie de aspectul estetic prezentate în fig.nr.1 (reprodusă după
[15]). Rezultatul obținut este prezentat în tabelul nr.12. Și în funcție de
componenta estetică pentru 54,8% dintre pacienți nevoia de tratament
ortodontic a fost medie.
Tabel nr.12. Gradul necesității de tratament conform AC a IOTN

Gradul necesității de tratament Procent
conform AC a IOTN Total
Gradul 1 -
nevoia de tratament
Gradul 2 2,739% (4) 23,287%
este absentă sau
Gradul 3 9,589% (14) (34)
minimă
Gradul 4 10,958 % (16)
nevoia de tratament Gradul 5 25,342 % (37)

54,794 %
este medie Gradul 6 13,013 % (19)
(80)
Gradul 7 16,438 % (24)
Gradul 8 10,273 % (15)
se impune tratament 21,917%
Gradul 980 7,534 % (11)
ortodontic de urgență (32)
Gradul 10 4,109 % (6)
La evaluarea indicelui ICON (Index of Complexity, Outcome and Need)
care încorporează și scorul estetic DAI, am constatat (tabel.nr.13.) că la
aproximativ 45% dintre pacienți necesitatea de tratament este medie. Doar la
mai puțin de 1/3 dintre pacienți necesitatea de tratament ortodontic este mare și
extremă.
Tabel.nr.13. Severitatea malocluziei și decizia de tratament conform ICON:
Scorul DAI Severitatea malocluziei Necesitatea de tratament Procent

< 25 Minoră Necesitate mică 20,547% (30)
26-30 Medie Tratament electiv 49,315% (72)
31-35 Severă Tratament necesar 25,342% (37)
> 36 Extremă/handicapantă Tratament obligatoriu 4,794% (7)
CAZUL CLINIC NR.1
Aprecierea indicilor a arătat:
 Conform componentei DHC a indicelui ICON, pacienta ar putea fi încadrată
în gradul 4 (4c ocluzie inversă anterioară sau posterioară > 2 mm,
discrepanță între poziţia de relație centrică şi poziţia de intercuspidare) =
necesitate mare de tratament, iar conform componentei AC în gradul 8 = se
impune tratament ortodontic de urgență.
 Aplicând formula de calcul DAI = (anodonție x 6) + (incongruență) +
(spațiere) + (diastemă x 3) + (neregularitatea anterioară maxilară) +
(neregularitatea anterioară mandibulară) + (inocluzia sagitală x 2) +
(inocluzia sagitală inversă x 4) + (inocluzia verticală x 4) + (raport molar în
plan sagital x 3) + 13, scorul pentru pacienta R.C. în vârstă de 13 ani a fost:
DAI=0+2+0+0+2+2+0+0+0+0+13=19
Ținând cont și de estetică ar rezulta un scor de 27 (19+8), adică
malocluzia este medie și necesită un tratament electiv.
Există o diferență între cei doi indici IOTN și ICON în ceea ce privește
necesitatea de tratament.
Tratamentul pacientei R.C, în vârstă de 13 ani, a presupus preortodontic,
81
pentru amendarea fenomenelor inflamatorii gingivale, instruirea în scopul
însuşirii unor metode de menţinere a igienei orale.
Pentru stimularea dezvoltării transversale a arcadei maxilare într-o primă
etapă s-a aplicat un disjunctor tip Hyrax, cu ajutorul căruia s-a rupt sutura
medio-palatină și s-a corectat ocluzia inversă din zona laterală dreaptă în 2
săptămâni. A urmat o perioadă de contenție de 6 luni pentru consolidarea
rezultatului.
A urmat aplicarea unui aparat ortodontic bimaxilar de tip fix, tehnică
SWT, cu ajutorul căruia s-a urmărit să se realizeze:
o nivelarea și alinierea arcadelor dentare;
o obținerea spaţiilor pentru alinierea caninilor prin distalizarea dinților
situați posterior față de aceștia;
o controlul overjetului și overbite-ului;
o finisarea, cu nivelarea planului de ocluzie şi echilibrarea rapoartelor
interarcadice (cazul urmând a fi finalizat în clasa I molară şi clasa I
canină);
o contenţia mobilă cu placă Hawley - superior şi retainer fix colat 3-3 la
arcada inferioară;
o dispensarizarea în scopul monitorizării evoluţiei molarilor trei.
Această a doua etapă de tratamentului a fost finalizată după 24 de luni. În
figura nr.31 este redat aspectul facial al pacientei, s-a corectat asimetria facială
dată de devierea punctului Pogonion.
82
Fig.nr.31. R.E, ♀, 15 și 1/2 ani, aspect facial din normă frontală
Se observă și îmbunătăţirea aspectului facial în surâs (fig.nr.32).
Fig.nr.32. R.E, ♀, 15 și 1/2 ani, aspect facial în surâs
83
Profilul pacientei a devenit drept (fig.nr.33).
Fig.nr.33. R.E, ♀, 15 și 1/2 ani, aspect facial din profil

În figura nr.34 este redat aspectul endooral, se observă că s-a obţinut
alinierea celor două arcade, s-au obținut relații molare și canine de clasa I, avem
un grad corect de supraacoperire frontală, liniile interincisive sunt centrate, dar
și aspectul hipertrofic al gingiilor, atât la arcada superioară cât și la cea
inferioară. Este însă vorba despre o hipertrofie care apare frecvent în cursul
tratamentului ortodontic fix ca urmare a igienei necorespunzătoare și care este
în general reversibilă.
a b
84
c d
Fig.nr.34. R.E, ♀, 15 și 1/2 ani, aspect endooral cu arcadele în ocluzie: a. din normă frontală;
b. din lateralitate stângă; c. din lateralitate dreaptă ; d. din profil
Pacienta rămâne în dispensarizare pentru monitorizarea molarilor trei și

stabilirea momentului optim pentru odontectomia acestora, având în vedere că
alinierea celor patru canini s-a realizat prin distalizarea grupului premolaro-
molar.
85
CAZUL CLINIC NR.2

în gradul 5 (5.i incluzii dentare (cu excepţia molarului 3) datorate
incongruenţei, migrărilor, prezenţei dinţilor supranumerari, persistenţei
dinţilor temporari, etc.) = necesitate foarte mare de tratament, iar conform
componentei AC mai curând în gradul 4 = necesitate de tratament minimă.
plan sagital x 3) + 13, scorul pentru pacienta D.C. în vârstă de 8 ani a fost:
DAI=0+2+0+0+2+3+0+0+0+3+13=23
malocluzia este medie și necesită tratament electiv.
Există o diferență între cei doi indici IOTN și ICON în ceea ce privește
necesitatea de tratament.
Planul de tratament stabilit inițial, în urma examinării clinice, radiologice

și analizei modelelor de studiu, pentru pacienta D.C. în vârstă de 8 ani, cu DDA
cu înghesuire primară prin macrodonție, a avut ca obiective:
o stimularea dezvoltării transversale a maxilarelor în scopul obținerii
spațiului necesar alinierii dinților frontali;
o corectarea axelor de implantare ale incisivilor centrali superiori;
o distalizarea grupurilor premolaro-molare superior stâng și inferior drept,
pentru recuperarea pe cât posibil a spațiilor pentru viitoarea aliniere a lui
2.3 și 4.3.
Pentru obținerea acestor deziderate pacienta a purtat pe parcursul a 2 și
86
1/2 ani mai multe rânduri de aparate mobilizabile. Rezultatele obținute pot fi
apreciate pe baza modelului de studiu corespunzător vârstei de 11½ ani (fig.
nr.35).
Fig.nr.35. D.C, ♀, 11 și 1/2 ani, model de studiu

La această vârstă s-a aplicarea un aparat ortodontic bimaxilar fix de tip

SWT cu care să se obțină:
o alinierea și nivelarea arcadelor dentare, ultimul spațiu necesar alinierii
celor patru canini urmând să fie recuperat cu arcuri spiralate de
deschidere de spațiu;
o controlul inocluziei sagitale și supraocluziei frontale;
o finisare, cu nivelarea planului de ocluzie şi echilibrarea rapoartelor
interarcadice;
o contenţia mobilă cu placă Hawley - superior şi retainer fix colat 3-3 la
arcada inferioară;
o dispensarizarea molarilor trei.
87
După 1 an, tratamentul a fost finalizat. Faciesul pacientei este echilibrat,
surâsul este plăcut (fig.nr.36). Profilul este normal și elementele câmpului de profil
facial sunt corect poziționate în câmpul de profil (fig.nr.37).
a b
Fig.nr.36. D.C, ♀, 11 și 1/2 ani, aspect facial: a. din normă frontală; b. în surâs
Fig.nr.37. D.C, ♀, 11 și 1/2 ani, aspect facial din normă laterală

88
S-a obținut alinierea pe arcadă a caninilor, rapoartele sagitale molare și
canine sunt de clasa I, gradul de supraacoperire frontală este normal de 1/3, iar
liniile interincisive sunt centrate (fig.nr.38).
a b
c d
e
Fig.nr.38. D.C, ♀, 11 și 1/2 ani, aspect endooral cu arcadele în ocluzie: a. din normă frontală;
b. din lateralitate dreaptă; c. din lateralitate stângă; d. din profil; e. cu arcadele în inocluzie
89
CAZUL CLINIC NR. 3

ținând cont de manifestarea clinică cea mai gravă în gradul 4 (4.h.hipodonție
mai puțin severă, care necesită închiderea spațiului prin mijloace
ortodontice, pentru a elimina necesitatea unei restaurări protetice) =
necesitate mare de tratament, iar conform componentei AC mai curând în
gradul 6 = necesitate de tratament medie.
plan sagital x 3) + 13, scorul pentru pacienta M.A. în vârstă de 14 ani a fost:
DAI=6+1+0+0+1+1+0+0+0+0+13= 21
malocluzia este medie și necesită un tratament electiv. Există o disconcordanță
între rezultatele celor doi indici IOTN și ICON (care provine din faptul că scorul
estetic DAI nu include supracoperirea frontală, simptomul principal al anomaliei
pe care o prezintă pacienta).
Planul de tratament stabilit, în urma examinării clinice, radiologice și

analizei modelelor de studiu, pentru pacienta M.A. în vârstă de 14 ani, a avut ca
obiective:
 aplicarea unui aparat ortodontic de tip fix SWT inițial doar la maxilarul
superior, urmând ca după protrudarea incisivilor superiori să fie aplicat și
aparatul inferior cu ajutorul căruia să se realizeze:
o rezolvarea lipsei de spaţiu din zona anterioară superioară și redresarea
axului incisivilor superiori cu alinierea acestora;
90
o nivelarea și alinierea arcadei dentare inferioare;
o închiderea spațiilor reziduale din regiunea laterală a arcadei inferioare,
prin mezializarea molarilor (cazul va fi terminat în clasa a III-a dentară);
o reducerea inocluziei sagitale rezultate din corectarea axelor de implantare
ale incisivilor superiori cu ajutorul tracțiunilor elastice de clasa a II-a;
o reducerea supraacoperirii incisive şi nivelarea planului de ocluzie prin
ingresie frontală și egresie laterală;
o finisare şi echilibrarea rapoartelor interarcadice;
o contenţie mobilă cu placă Hawley superior și retainer fix colat 3-3 la
arcada inferioară;
o dispensarizarea molarilor trei superiori pentru a stabili momentul optim
pentru odontectomia lui 2.8 (fără corespondent); 1.8 se va menține pe
arcadă, datorită extracției lui 1.6.
Tratamentul ortodontic activ a fost finalizat după 36 de luni. În figura nr.
39 este redat aspectul facial al pacientei la sfârşitul tratamentului. Se observă că
s-a normalizat proporția etajelor feței, s-a corectat asimetria dată de poziția
excentrică a punctului Pogonion și odată obținută alinierea dentară și reducerea
supraacoperirii frontale s-a îmbunătăţit și aspectului facial în surâs.
91
a b
Fig.nr.39. M.A. ♀, 17 ani, aspect facial: a) din normă frontală; b) în surâs
S-a îmbunătățit și profilul facial (fig.nr.40).
Fig.nr.40. M.A. ♀, 17 ani, aspect facial din normă laterală

92
Imaginile intraorale de la finalul tratamentului ne arată că s-a obţinut o
ocluzie echilibrată, chiar dacă la molari avem rapoarte mezializate, corectarea
retrodenției și reducerea gradului de supraacoperire frontală (fig.nr.41).
a b
c d
Fig.nr.41. M.A. ♀, 17 ani, aspect endooral din: a) normă frontală; b) lateralitate dreapta;
c) lateralitate stângă, d) profil (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
CAZUL CLINIC NR.4

 Conform componentei DHC a indicelui ICON, pacientul ar putea fi încadrat
în gradul 5 (5.a. inocluzie sagitală > 9 mm) = necesitate foarte mare de
tratament, iar conform componentei AC în gradul 9 = se impune tratament
ortodontic de urgență.
93
plan sagital x 3) + 13, scorul pentru pacientul B.S.G. în vârstă de 10 ani a
fost:
DAI=0+1+0+0+1+1+2+0+0+3+13= 21
malocluzia este medie și necesită un tratament electiv.
Se constată existența unei diferențe între cei doi indici IOTN și ICON
privind necesitatea de tratament.
Pentru pacientul B.S.G. în vârstă de 10 ani, având în vedere componenta

funcţională din etiologia anomaliei (pacientul prezentând respiraţie orală,
deglutiţie infantilă şi un obicei vicios de sugere a buzei inferioare), precum şi
vârsta la care a fost depistată aceasta (dentiţie mixtă), s-a recurs la o terapie
ortodontică funcțională care într-o primă etapă a constat din aplicarea unui
aparat funcţional, tip activator rigid.
S-a ales o variantă constructivă de activator rigid, prevăzută cu şurub de
dilatare, arc vestibular superior şi inferior, arc în ciupercă inferior, cu ajutorul
căruia s-a urmărit obţinerea următoarelor deziderate:
o asigurarea antrenamentului muscular al muşchilor ridicători, pe cel al
orbicularilor buzelor şi propulsorilor mandibulari;
o decondiţionarea respiraţiei orale, deglutiţiei infantile şi obiceiului vicios
de sugere şi interpoziţie a buzei inferioare;
o stimularea sistemelor suturale maxilare în scopul lărgirii arcadei alveolo-
dentare;
o propulsia mandibulei pentru corectarea ocluziei distalizate şi parţial
pentru reducerea inocluziei sagitale;
o normalizarea axelor de implantare ale grupurilor incisive, acţionând prin
intermediul arcului vestibular superior (retrudare) și arcului în ciupercă inferior
94
(vestibularizare);
o intrudarea dinților frontali și extruzia molarilor de 6ani pentru reducerea
supraacoperirii frontale;
o echilibrare ocluzală;
o contenție;
o dispensarizarea molarilor trei.
Aplicarea activatorului în cavitatea bucală forţează pacientul să-şi
contracte muşchii ridicători, aplicând aparatul pe feţele orale ale arcadelor și
stimulând sistemului sutural şi forțează pacientul să realizeze o propulsie forţată.
Aceste efecte au avut ca rezultat îmbunătățirea aspectului fizionomic (fig.nr.42)
și reducerea convexității profilului facial (fig.nr.43).
Fig.nr.42. B.S.G., ♂, 12 ani, aspect facial din normă frontală

95
Fig.nr.43. B.S.G., ♂, 12 ani, aspect facial din normă laterală
După 24 luni de tratament activ se constată corectarea incongruențelor
frontale, reducerea inocluziei sagitale, corectarea supraacoperirii frontale, iar
rapoartele în plan sagital de la canini și molari sunt aproape de clasa I
(fig.nr.44).
a b
c d
Fig.nr.44. B.S.G., ♂, 12 ani, aspect endooral cu arcadele în ocluzie:a. din normă frontală;
b. din lateralitate dreaptă; c. din lateralitate stângă; d. din profil
96
Pacientul se află încă în tratament.
CAZUL CLINIC NR.5

eventual în gradul 2 (2.d.deplasări ale punctului de contact > 1 mm și ≤ 2
mm) = necesitate redusă de tratament, iar conform componentei AC mai
curând în gradul 2 = necesitate de tratament minimă.
plan sagital x 3) + 13, scorul pentru pacienta B.M. în vârstă de 12 ani a fost:
DAI=0+0+1+0+0+0+0+0+0+0+13=14
malocluzia minoră și necesitatea de tratament este mică.
Există o concordanță între concluziile rezultate din calcularea celor doi
indici.
În acord cu doleanțele aparținătorilor pacientei B.M., în vârstă de 12 ani,

tratamentul ortodontic a constat din aplicarea unui aparat fix monomaxilar
superior tip SWT și a avut ca obiective:
o nivelarea și alinierea arcadei superioare;
o închiderea spațiilor de la arcada superioară prin mezializarea lui 1.3 și
respectiv a dinților situați posterior față de acesta;
o controlul overbite-ului;
o normalizarea rapoartelor interarcadice;
97
o contenţia cu plăcă Hawley;
o dispensarizarea pacientei în scopul monitorizării definitivării dentiţiei
permanente.
După 1½ an de tratament ortodontic activ, s-a obţinut alinierea arcadei
superioare și s-a normalizat gradul de supraacoperire frontală și s-au centrat
liniile interincisive.
a b
c d
Fig.nr.45. B.M., ♀, 13ani și 4 luni, aspect endooral cu arcadele în ocluzie
din: a. normă frontală; b. lateralitate dreapta;
c. lateralitate stângă; d. profil (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)
Pacienta rămâne în dispensarizare pentru urmărirea evoluției molarilor trei

și este îndrumată să recurga la un tratament de cosmetizare a lui 1.3 .
Actual se depun eforturi considerabile pentru a dezvolta instrumente de

încredere standardizate, valabile pentru cuantificarea modificărilor ortodontice.
Majoritatea pacienților care solicită un tratament ortodontic o fac din
motive estetice, nu din motive legate de sănătatea cavității orale sau din motive
98
funcționale. Din această cauză, tot mai mulți specialiști consideră că în stabilirea
necesității instituirii unui asemenea tratament trebuie ținut cont nu numai de
măsurători obiective, ci și de percepția pacientului asupra propriului aspect
dento-facial și de beneficiile din viața cotidiană pe care acesta le-ar putea avea
urmând o terapie ortodontică (Tsakos și colab., 2006, [109]; Patel și colab.,
2007, [76]; Tajima și colab., 2007, [106]; Bernabé și colab., 2007, [8]). În acest
context, indicii ortodontici pot reprezenta un instrument important în stabilirea
severității și a necesității de tratament a anomaliilor dento-maxilare (Hatch și
colab., 1998, [55]).
Acest lucru a fost recunoscut și de OMS, care a integrat DAI ca indicator
în “Studiul Colectiv Internațional al Alterării Sănătății Orale al OMS CICS-II”
[111].
DAI are multe avantaje: ia în considerare criterii morfologice, funcționale
și estetice care sunt cuantificabile și oferă informații atât despre severitatea
malocluziilor, cât și despre nevoia de tratament a acestora [111]; indicele este
universal acceptat și metodologic aplicabil unor populații foarte diferite; deși a
fost proiectat doar pentru dentiția permanentă, i se pot aduce modificări care să
permită aplicarea lui și în dentiția mixtă; poate fi aplicat direct pe pacient sau pe
modelele de studiu, nenecesitând fotografii sau investigații radiologice. Dar DAI
are și unele limite: nu ține cont de anumite caracteristici ocluzale (precum
devierile de linii interincisive, ocluziile inverse, ocluziile adânci acoperite); nu
include evaluări faciale ale pacientului (Cons și colab., 1984, [28]; Jenny și
colab., 1996, [58]; Olayinka și colab., 1996, [72]; Onyeni și colab., 1996, [73]).
ICON (care din punct de vedere estetic folosește scorul DAI) analizează
cinci componente: componenta estetică, incongruența/spațierea maxilară,
ocluzia deschisă/ocluzia adâncă acoperită anterioară și rapoartele de ocluzie din
zonele laterale în plan sagital (Borzabadi-Farahani și colab., 2010, [16]).
IOTN cu componenta de sănătate dentară (DHC), clasifică diferitele
handicapuri funcționale și discrepanțe ocluzale ale unui pacient și standardizeză
99
necesarul estetic al acestuia prin comparare cu o serie de 10 fotografii organizate
funcție de atractivitate (Cruz López și colab, 2017, [30]).
IOTN prezintă și el unele limite: nu ia în considerație modificările
cefalometrice, nu i-a în considerație rotațiile de creștere și nu utilizează analiza
spațiului total (Sagarkar și colab., 2011, [90]).
Practic cei doi indici ICON și IOTN ne ajută să determinăm nevoia de
tratament utilizând parametri diferiți.
Prin cazurile prezentate am urmărit să arătăm că nu întotdeauna avem o

asociere între componentele estetice ale indicilor IOTN (AC) și ICON (scorul
DAI) și nici între cele două componente ale IOTN, de sănătate dentară (DHC) și
cea estetică (AC). În patru din cele cinci cazuri prezentate există o discordanță
între gradul necesității de tratament în funcție de cei doi indici analizați.
Componenta estetică a IOTN poate să nu surprindă necesarul real de tratament
al pacientului și singură nu poate reprezenta un criteriu pentru inițierea unui
tratament ortodontic. Aprecierea AC are un grad important de subiectivitate și
surprinde doar aspecte ale ocluziei din zona frontală, nu și din zonele laterale.
Pot apare astfel situații în care deficitul estetic frontal să fie inexistent sau minim
și adevăratele probleme ale pacientului să vizeze ocluzia laterală. Ca urmare,
examenul clinic al pacientului, împreună cu examenele complementare sunt cele
care vor stabili diagnosticul de anomalie și obiectivele de tratament.
În ceea ce privește studiul statistic realizat, cea mai comună modificare
inclusă în DHC a IOTN a fost reprezentată de deplasările punctului de contact.
Alte modificări surprinse au fost cele legate de prezența unui overjet sau
overbite mărit și de modificări ale rapoartelor molare în plan sagital, situație
raportată și de studii realizate în alte țări precum Italia, Franța, Brazilia,
Iordania, Iran (Perillo și colab., 2010, [77]; Souames și colab., 2006, [100]; Dias
și Gleiser,2009, [34]; Abu Alhaija și colab., 2004, [1]; Markazi Moghadam și
colab., 2011, [68]). O posibilă explicație este legată de pierderea precoce a
100
dinților temporari din zona de sprijin Korckhaus, urmată de migrarea molarilor
permanenți și reducerea spațiului necesar alinierii ultimilor dinți permanenți
care erup pe arcadă (caninii superiori și premolarii doi inferiori).
Comparând datele obținute din analiza AC cu cele ale scorului DAI,
putem trage concluzia că ICON a identificat mai multe cazuri cu necesitate de
tratatament comparativ cu componenta estetică a IOTN, similar altor studii din
literatura de specialitate (Fox și colab., 2002, [44]).
101
CONCLUZII:
1. Anomaliile dento-maxilare afectează sănătatea oro-dentară datorită

tulburărilor fizionomice şi funcţionale pe care le generează și au multiple
implicaţii psiho-sociale asupra pacientului şi implicit asupra calităţii vieţii
acestuia, fapt ce justifică instituirea unei terapii ortodontice.
2. Analiza distribuţiei anomaliilor dento-maxilare (AnDM) după clasificarea pe

sindroame a şcolii germane a arătat că dizarmonia dento-alveolară a fost cea
mai frecventă cu un procent de 34%, urmat de sindromul de compresie de
maxilar cu protruzie cu un procent de 22%, în timp ce procentele cele mai
mici le-am înregistrat pentru ocluzia încrucișată 3% și sindromul progenic
adevărat 1%.
3. Conform clasificării şcolii americane, malocluziile de clasa I au fost cele mai

frecvente cu un procent de 41%, urmate de malocluziile din clasa II/1 cu un
procent de 30%, malocluziile din clasa II/2 cu un procent de 23% și
malocluziile de clasa a III-a cu un procent de 6%.
4. Indicii ortodontici au apărut din necesitatea clasificării diferitelor tipuri de

malocluzii și a cuantificării necesității lor de tratament, la persoane cu
percepție subiectivă asupra sănătății orale.
5. Indicii funcționează ca un test diagnostic și pot fi folosiți ca instrumente în

studiile epidemiologice în evaluarea individuală a pacienţilor sau a
grupurilor populaţionale.
102
6. În studiul nostru, componenta dentară DHC a IOTN a arătat că la aproape
jumatate din pacienții investigați necesitatea de tratament a fost medie, la o
treime mare și doar la ≈ 5% foarte mare.
7. Cea mai comună modificare inclusă în DHC a IOTN a fost reprezentată de

deplasările punctului de contact, 41,538% dintre pacienții cu necesitate
medie de tratament și 30% dintre pacienții cu necesitate mare de tratament.
Alte modificări surprinse în procente relativ ridicate au fost prezența unui
overjet sau oberbite mărit și modificări ale rapoartelor molare în plan sagital.
8. Analiza componentei estetice AC a IOTN a arătat că pentru 54,8% dintre

pacienți nevoia de tratament ortodontic este medie și că la 21,9% se impune
tratament ortodontic de urgență.
9. Evaluarea indicelui ICON a arătat că la aproximativ 45% dintre pacienți

necesitatea de tratament este medie și la aproximativ 1/3 dintre pacienți
necesitatea de tratament ortodontic este mare și extremă.
10. Indicii analizați ICON și IOTN ajută la determinarea necesității de tratament

utilizând parametri diferiți. Ca urmare nu întotdeauna există o asociere între
componentele estetice ale indicilor IOTN (AC) și ICON (scorul DAI) și nici
între cele două componente ale IOTN, de sănătate dentară (DHC) și cea
estetică (AC).
11. Comparând datele obținute din analiza AC cu cele ale scorului DAI, putem
trage concluzia că ICON a identificat mai multe cazuri cu necesitate de
tratatament comparativ cu componenta estetică a IOTN.
12. IOTN și ICON pot reprezenta metode obiective, valide de cuantificare și

ierarhizare a necesității de tratament în cadrul unei populații.
13.
103
BIBLIOGRAFIE:
1. Abu Alhaija E.S.J., Al-Nimri K.S., Al Khateeb S.N., Orthodontic treatment need and
demand in 12-14-year-old north Jordanian schoolchildren, EJO, 2004;26(3):261-263.
2. Agarwal A., Mathur R., An Overview of Orthodontic Indices, WJD, 2012;3(1):77-
81,81-86.
3. American Association of Orthodontists, American Association of Orthodontists
Bulletin, 2001, Fall 2001.
4. Angle E.H., Classification of malocclusion, Dent Cosmos, 1899;41:248-264.
5. Ballard C.F., Wayman J.B., A report on a survey of the orthodontic requirements of 310
army apprentices, Dent Pract Dent Rec, 1965;15:221-6.
6. Baume L.J., Horowitz H.S., Summers C.J., Dirks B.O., Brown W.A.B., Carlos J.P.,
A method for mesuring occlusal traits, IDJ, 1979;23:530-37.
7. Beglin F.M., Firestone A.R., Vig K.W., Beck F.M., Kuthy R.A., Wade D., A
comparison of the reliability and validity of 3 occlusal indexes of orthodontic treatment
need, AJO DO, 2001;120(3):240-246.
8. Bernabé E., Flores-Mir C., Sheiham A., Prevalence, intensity and extent of Oral
Impacts on Daily Performances associated with self-perceived malocclusion in 11-12-
year-old children, BMC Oral Health, 2007;16(7):6.
9. Bernabe E., Flores-Mir C., Orthodontic treatment need in Peruvian young adults
evaluated through dental aesthetic index, Angle Orthod, 2006;76:417-421.
10. Bjork A., Prediction of mandibular growth rotation, AJO DO, 1969:39-53.
11. Bjork A., Krebs A.A., Solow B., A method for epidemiological registration of
malocclusion, Acta Odontol Scand, 1964;22(1):27-41.
12. Bollen A.M., Effects of malocclusion and orthodontics on periodontal health: evidence
from a systematic review, JDE, 2008;72(8):912-8.
13. Bolton W.A., Disharmony in tooth size and its relation to the analysis and treatment of
Malocclusion, AJO, 1958;28(3):113–130.
14. Borzabadi- Farahani A., An insight into four orthodontic treatment need indices,
Progress in Orthodontics, 2011;12(2):132-142.
15. Borzabadi-Farahani A., An Overview of Selected Orthodontic Treatment Need Indices,
Principles in Contemporary Orthodontics, 2011:221-222, 222-224, 224-228.
104
16. Borzabadi-Farahani A., Borzabadi Farahani A., Eslamipour F., The relationship
between the ICON index and the dental and aesthetic components of the IOTN index,
WJO, 2010;11(1):43-48.
17. Boyd R.L., Leggott P.J., Quinn R.S., Eakle W.S., Chambers D., Periodontal
implications of orthodontic treatment inadults with reduced or normal periodontal tissues
versus those of adolescents, AJO DO, 1989; 96(3):191–198.
18. Brook P.H., Shaw W.C., The development of an index of orthodontic treatment priority,
EJO, 1989;11(3):309-320.
19. Burden D.J., Oral Health- Related Benefits of Orthodontic Treatment, Semin Orthod,
2007;13(2):76-80.
20. Burden D.J., Pine C.M., Burnside G., Modified IOTN: an orthodontic treatment need
index for use in oral health surveys, Community Dentistry and Oral Epidemiology,
2001;29(3):220-225.
21. Cangialosi T.J., Riolo M.L., Owens S.E.J., Dykhouse V.J., Moffitt A.H., Grubb J.E.,
Greco P.M., English J.D., James R.D., The ABO discrepancy index: A measure of case
complexity, AJO DO, 2004;125(3):270-278.
22. Cardoso C.F., Drummond A.F., Lages Elizabeth M.B., Pretti H., Ferriera
Efigenia.F., Abreu M.H.N.G., The Dental Aesthetic Index and Dental Health
Component of the Index of Orthodontic Treatment Need as Tools in Epidemiological
Studies, Int. J. Environ. Res. Public Health, 2011;8(8):3277-3286.
23. Chestnutt I.G., Burden D.J., Steele J.G., Pitts N.B., Nuttall N.M., Morris A.J.,
The orthodontic condition of children in the United Kingdom 2003, British Dental
Journal, 2006;10:609-612.
24. Cobourne M.T., DiBiase A.T., Handbook of orthodontics, Mosby Elsevier, 2010:23,204-
208.
25. Cojocaru Roxana, Bejan Laura, Bogdan Larisa, Costan Luisa, Covalea Catalina,
Diaconu Paula, Ieremiciuc Andreea, Dragomir B., Zetu Irina, Indicele Necesităţii de
Tratament Ortodontic (IOTN), RJOMDE, 2014;3(1):52,54-55.
26. Cons N.C., Jenny J., Kohout F.J., Associations of dental aesthetics (DAI) with dental
appearance, smile and desire for orthodontic treatment, Journal of Dental
Research, 1987;66:1081.
27. Cons N.C., Jenny J., Kohout F.J., DAI: The Dental Aesthetic Index, Iowa City: College
of Dentistry, University of Iowa; 1986.
105
28. Cons N.C., Jenny J., Kohout F.J., Sengpaissan Y., Drawathana Y., Utility of the
Dental Aesthetic Index in industrialized and developed countries, J Public Health Dent,
1984;49(3):163-66.
29. Cooke M., Gerbert B., Gansky S., Miller A., Nelson G., Orellana M., Assessment of
the validity of HLD (CalMod) in identifying orthodontic treatment need, Community
Dentistry and Oral Epidemiology, 2010;38(1):50-57.
30. Cruz López María Fernanda, Gutiérrez Rojo María Fernanda, Gutiérrez Rojo J.F.,
Rojas GarcíaAlma Rosa, Comparison between the ICON index and the esthetic
component of the IOTN to determine the need for orthodontic treatment, Revista
Mexicana de Ortodoncia, 2017;5:e10-e13.
31. Daniels A.S., Seacat J.D., Inglehart M.R., Orthodontic treatment motivation and
cooperation: a cross-sectional analysis of adolescent patients' and parents’ responses,
AJO DO, 2009;136(6):780-787.
32. Daniels C, Richmond S., The development of the Index of Complexity, Outcome and
Need (ICON), JO, 2000;27(2):143-148,149-162.
33. Danish National Board of Health, Memorandum of orthodontic screening and
indications for orthodontic treatment. P.O. Box 2020, DK-1012 Copenhagen K, 1990.
34. Dias P.F., Gleiser R., Orthodontic treatment need in a group of 9-12-year-old Brazilian
schoolchildren, Braz Oral Res,2009;23(2):182-9.
35. DiBiase A.T., The timing of orthodontic treatment, DU, 2002;29(9):434–441.
36. Draker H.L., Handicapping labiolingual deviations: A proposed index for public health
purposes, AJO, 1960;46(4):295-305.
37. Eismann D., Reliable assessment of morphological changes resulting from orthodontic
treatment, EJO, 1980;2(1):19-25.
38. Eismann D., A method of evaluating the efficiency of orthodontic treatment, Trans Eur
Orthod Soc, 1974:223-32.
39. Espeland L.V., Ivarsson K., Stenvik A., A new Norwegian index of orthodontic
treatment need related to orthodontic concern among 11-year-olds and their parents,
Comm Dent Oral Epidemio, 1992;20(5):274-9.
40. Evans R., Shaw W.C., Preliminary evaluation of an illustrated scale for rating dental
attractiveness, EJO, 1987;9(4):314-318.
41. Farčnik F., Korpar M., Premik M., Zorec R., Numerical evaluation of malocclusion in
study models of the mixed dentition, Zobozdravstveni Vestnik, 1985;40:169-176.
106
42. Firestone A.R., Beck F.M., Beglin F.M., Vig K.W., Validity of the Index of Complexity,
Outcome, and Need (ICON) in determining orthodontic treatment need, Angle
Orthodontist, 2002;72(1):15-20.
43. Fisk R., When malocclusion concerns the public, Can Dent Assoc J, 1960;26(7):397-412.
44. Fox N.A., Daniels C., Gilgrass T., A comparison of the index of complexity outcome
and need (ICON) with the peer assessment rating (PAR) and the index of orthodontic
treatment need (IOTN), Br Dent J, 2002;193(4):225-230.
45. Glavan Florica, Moise M., Bratu D. Cristina, Ortodonție și ortopedie dento-facială,
Ed. Eubeea, 2008:225-226.
46. Grainger R.M., Orthodontic treatment priority index, National Center for Health
Service, PHS publication no 1000, Series 2, No. 25, Washington: United States
Department of Health, Education and Welfare, 1967.
47. Grainger R.M., Malocclusion severity estimate, in Progress Report, Series VI,
Burlington Orthodontic Research Centre, 1960;61:9-11.
48. Grippaudo Cristina, Ester Giulia Paolantonio, La Torre G., Maria Rosaria Gualano,
Bruno Olivia, Deli R., Comparing orthodontic treatment need indexes, Italian Journal of
Public Health, 2008;5(3):183.
49. Grippaudo Cristina, Paolantonio E.G., Deli R., La Torre G., Validation of the Risk Of
Malocclusion Assessment (ROMA) Index, EJ of Paediatric Dentistry, 2007;3(8):136-42.
50. Grzywacz Izabela, The value of the aesthetic component of the index of orthodontic
treatament need in the assessment of subjective orthodontic treatament need, EJO,
2003;25:57-63.
51. Gupta A., Shrestha R.M., A Review of Orthodontic Indices, OJ of Nepal, 2014;4(2):44-
45,45-50.
52. Hagg U., McGrath C., Zang M., Quality of Life and Orthodontic Treatment Need
Related to Occlusal Indices, The Hong Kong Medical Diary, 2007;12(10):8,10.
53. Handelman C.S., The anterior alveolus: its importance in limiting orthodontic treatment
and its influence on the occurrence of iatrogenic sequelae, Angle Orthod, 1996; 66:95–
109; discussion 109–110.
54. Hassan R., Rahimah A.K., Occlusion, malocclusion and method of measurements - an
overview, Archives of Orofacial Sciences, 2007;2:3-9.
55. Hatch J.P., Rugh J.D., Clark G.N., Keeling S.D., Tiner B.D., Bays R.A., Health
related quality of life following orthognatic surgery, Int J Adult Orthod Orthognath. Surg.,
1998;13(1):67-77.
107
56. Hunt O., Hepper P., Johnston C., Stevenson M., Burden D., The aesthetic Component
of the Index of Orthodontic Treatment Need validated against lay opinion, EJO,
2002;24:53-59.
57. Iglesias-Linares A., Yáñez-Vico R.M., Solano-Reina E., Torres-Lagares D., González
Moles M.A., Influence of bisphosphonates in orthodontic therapy: Systematic review,
Journal of Dentistry, 2010;38(8):603-611.
58. Jenny J., Cons N.C., Comparing and contrasting two orthodontic indices: The Index of
Orthodontic Treatment Need and the Dental Aesthetic Index, AJO, 1996;110(4):410-16.
59. Jenny J., Cons N.C., Establishing malocclusion severity levels on the Dental Aesthetic
Index (DAI) scale, Australian Dent J, 1966;41:43-6.
60. Josefsson E., Bjerklin K., Lindsten R., Malocclusion frequency in Swedish and
immigrant adolescents-influence of origin on orthodontic treatment need, EJO,
2007;29(1):79-87.
61. Koochek A.R., Yeh M.S., Rolfe B., Richmond S., The relationship between Index of
Complexity, Outcome and Need, and patients’ perceptions of malocclusion: a study in
general dental practice, British Dental Journal, 2001;191(6):325-329.
62. Linder-Aronson S., Orthodontics in the Swedish Public Dental Health Service,
Transactions of the European Orthodontic Society, 1974:233-40.
63. Linder-Aronson S., Fridh G., Jensen R., Need of Orthodontic treatment and
orthodontic specialists in Sweden, Sweden Dent J, 1976;68(7):383-402.
64. Little R.M., The Irregularity Index, AJO, 1975;68(5):554-63.
65. Llewellyn S.K., Hamdan A.M., Rock W.P., An Index of Orthodontic treatment
Complexity, EJO, 2007;29(2):186-192.
66. Malmgren O., Malgren B., Goldston L., Orthodontic management of the traumatized
dentition. In: Andreasen JO, Andreasen FM, editors. Textbook and Colour Atlas of
Traumatic Injuries to the Teeth. 3rd edn. Cpenhagen, Mosby, 1984:587–631.
67. Mandall N.A., Wright J., Conboy F., Kay E., Harvey L., O'Brien K.D., Index of
orthodontic treatment need as a predictor of orthodontic treatment uptake, AJO DO,
2005;128(6):703-7.
68. Markazi Moghadam M., Moghimbeigi A., Jafari F., Evaluation of Orthodontic
Treatment Need in a Population of Iranian Schoolchildren Using the IOTN in 2010, DJH,
2011;3(2):35-43.
108
69. Mars M., Plint D.A., Houston W.J.B., Bergland O., Semb G., The Goslon Yardstick: A
new system of assessning dental arch relationship in children with unilateral cleft lip and
palate, Cleft Palate J, 1987;24(4):314-322.
70. Massler M., Frankel J.M., Prevalence of malocclusion in children aged 14-18 years,
AJO, 1951;37(10):751-768.
71. McCall J.O., A study of malocclusion in pre-school and school children, Dent Items
Interest, 1944;131-133.
72. Olayinka D., Ouyeni O., Noar J.H., A comparison between DAI and SCAN in
estimating orthodontic treatment need, Int Den J, 1996;(46):35-40.
73. Onyeni O., Noar J.H., Validity in recording and grading the need of orthodontic
treatment using the Handicaping Malocclusion Assessment Record, the Occlusal Index
and the Dental Aesthetic Index, Com Dent Oral Epidemiol, 1996;(24):222-24.
74. Ovsenik Maja, Primozic Jasmina, An evaluation of 3 occlusal indexes: Eismann index,
Eismann – Farčnik index and Index of Orthodontic Treatment Need, AJO DO,
2007;131:496-503.
75. Parker W.S., The HLD (CalMod) index and the index question, AJO DO,
1998;114(2):134-141.
76. Patel R.R., Tootla R., Inglehart M.R., Does oral health affect self perceptions, parental
ratings and video-based assessments of children’s smiles, Com Dent Oral Epidemiol,
2007;35(1):44-52.
77. Perillo L., Masucci C., Ferro F., Apicella D., Bacetti T., Prevalence of orthodontic
treatment need in southenItalian schoolchildren, Eur J Orthodontics, 2010;32(1):49-53.
78. Poonacha K.S., Deshpande S.D., Anand L. Shigli, Dental aesthetic index:
Applicability in Indian population: A retrospective study, JIS of Pedodontics and
Preventive Dentistry, 2010;28(1):13-17.
79. Poulton D.R., Aaronson S.A., The relationship between occlusion and periodontal
status, AJO, 1961; 47(9):690-699.
80. Preoteasa Cristina Teodora, Ionescu Ecaterina, Preoteasa Elena, Risks and
Complications Associated with Orthodontic Treatment, Orthodontics – Basic Aspects
and Clinical Considerations, 2012:404.
81. Proffit W.R., Ackerman J.L., Rating the characteristics of malocclusion: A systematic
approach for planning treatment, AJO, 1973;64(3):258-269.
109
82. Puertes-Fernбndez N., Montiel-Company J.M., Almerich-Silla J.M., Manzanera D.,
Orthodontic treatment need in a 12-year-old population in the Western Sahara, EJO,
2010;33(4):377-380.
83. Rauten Anne-Marie, Olteanu Mădălina, Măglaviceanu Camelia, Ortodonţie, Editura
Universitaria Craiova, 2011:10-11,11-12,16.
84. Richmond S., Ngom P.I., Diagne F., Orthodontic treatment need: the IOTN, or Index of
Orthodontic Treatment Need (part 2),Orthod Fr, 2005;76:303-8.
85. Richmond S., Shaw W.C., Stephens W.G., Webb W.G., Roberts C,T., Andrews M.,
Orthodontics in the general dental service of England and Wales: A critical assessment
of standards, British Dental Journal, 1993;174(9):315-329.
86. Richmond S., O’Brein K., Buchanan I., Burden D., An Introduction to occlusal
indices, Manchester: Mandent Press, Victoria University of Manchester, 1992.
87. Richmond S., Shaw W.C., Roberts C.T., Andrews M., The PAR Index (Peer
Assessment Rating): Metods to determine orthodontic treatment in terms of improvement
and standards, EJO, 1992;14(3):180-87.
88. Russell A.L., A system of classification and scoring for prevalence surveys of
periodontal disease, JDR, 1956; 35(3):350-9.
89. Russo E., Grippaudo Cristina, Marchionni P., Deli R., II ROMA index come
metronomo della terapia ortodontica nel paziente in crescita, Procedings National
Congress of SIDO, Firenze, 28-31 oct., 1998.
90. Sagarkar R. Anitha, Sagarkar M. Roshan, Naragond Appasaheb, Prashanth R.,
Parameswaran V.N., Assessment of malocclusal traits using the index of complexity,
outcome and need (icon) index in orthodontic patients reporting to a private practice,
Health Dentistry, 2011:2(2):1-3.
91. Salonen L., Mohlin B., Gotzlinger B., Hellden L., Need and demand for orthodontic
treatment in adult Swedish population, EJO, 1966;14(5):359-68.
92. Salzmann J.A., Handicapping malocclusion assessment to establish treatment priority,
AJO DO, 1968;54(10):749-765.
93. Sclare R., Orthodontics and the school children: A survey of 680 children, BDJ,
1945;79:278-80.
94. Shah A.A., Sandler J., Limiting factors in orthodontic treatment: 1. Factors related to
patient, operator and orthodontic appliances, Dent Update, 2006;33:43–44,46–48,51–52.
110
95. Shah A.A., Sandler J., Limiting factors in orthodontic treatment: 2. The biological
limitations of orthodontic treatment, Dent Update, 2006;33:100–102,105–106,108–110.
96. Shaw W.C., Richmond S., O’Brien K.D., The use of occlusal indices: A European
perspective, AJO DO, 1995;107(1):1-2,2-10.
97. Shaw W.C., O'Brien K.D., Richmond S., Brook P.H., Quality control in orthodontics:
risk/benefit considerations, Br Dent J, 1991;170:33-37.
98. Shaw W.C., Richmond S., O'Brien K.D., Brook P., Stephens C.D., Quality control in
orthodontics: indices of treatment need and treatment standards, British Dental Journal,
1991;170(3):107-112.
99. Shetty C., Madhukar S., Srinivasa H., Nayak Krishna, The Correlation of Occlusal
Indices with Patients Perceptions of Aesthetics, Function, Speech and Orthodontic
Treatment Need, Journal of Dental Sciences and Research, 2002;1(1):38.
100.Souames M., Bassigny F., Zenati N., Riordan P.J., Boy-Lefevre M.L., Orthodontic
treatment need in French schoolchildren: an epidemiological study using the Index of
Orthodontic Treatment Need, EJO, 2006;28(6):605-9.
101. Stallard H., The general prevalence of gross symptoms of malocclusion, Dent
Cosmos, 1932;74:29-37.
102.Stanciu D., Sindromul de ocluzie deschisă în cadrul ortodonţiei şi ortopediei dento-
faciale, Ed Univ. “Carol Davila” Bucureşti, 2003:80-81.
103.Stenvik A., Espeland L., Mathisen A., A longitudinal study on subjective and objective
orthodontic treatment need, EJO, 1997;19(1):85-92.
104.Summers C.J., The Occlusal Index: A system for identifying and scoring occlusal
disorders, AJO, 1971;59(6):552-67.
105. Summers C.J., A system for identifying and scoring occlusal disorders. The occlusal
index.[Doctoral dissertation]. Ann Arbor: University of Michigan, 1966.
106.Tajima M., Kohzuki M., Azuma S., Saeki S., Meguro M., Sugawara J., Difference in
quality of life according to the severity of malocclusion in Japanese orthodontic patients,
Tohoku J Exp Med, 2007;212(1):71-80.
107.Tang L.K.E., Wei H.Y.S., Recording and measuring malocclusion: A review of the
literature, AJO DO, 1993;103(4):344-351.
108.Theis J.E., Huang G.J., King G.J., Omnell M.L., Eligibility for publicly funded
orthodontic treatment determined by the handicapping labiolingual deviation index, AJO
DO, 2005;128(6):708-715.
111
109.Tsakos G., Gherunpong S., Sheiham A., Can oral health-related quality of life
measures subtitute for normative needs assessments in 11 to 12-year-old children, J
Public Health Dent, 2006;66(4):263-268.
110. Van Kirk L.E., Pennell H.E, Assessment of malocclusion in population groups, AJO,
1959;45(10):752-758.
111. World Health Organization: Oral Health Surveys Basic Methods, 4rd ed Génova;
WHO, 1997;30-9.
112. www.americanboardorthod.com/professionals/downloads/Discrepancy%20Index
%Scoring%20system.pdf
113. www.med-college.hu
114. www.slideshare.net/indiandentalacademy/orthodontic-indices
112

Othodontics

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Othodontics

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consider că este necesar să aduc mulţumiri întregului colectiv de cadre

didactice al disciplinei de Ortodonţie pentru ajutorul acordat în realizarea

Anomaliile dento-maxilare afectează sănătatea oro-dentară datorită

Metodele de înregistrare și evaluare a unei malocluzii sau anomalii dento-

1.1. EVALUAREA CALITATIVĂ:

Tabel nr.1. Metodele calitative de înregistrare a malocluziei [51]

În metodele menționate anterior au fost selectate și înregistrate doar

1.2. EVALUAREA CANTITATIVĂ ȘI INDICII ORTODONTICI:

Limitele metodelor calitative de evaluare a anomaliilor dento-maxilare au

Numărul mare de clasificări şi indici care au fost concepuţi este o dovadă

“Orice plan al unui tratament ortodontic trebuie să se încheie cu o listă de

2.1. FACTORII POTENȚIALI CARE LIMITEAZĂ

2.2. FACTORII CARE ȚIN DE ANOMALIA DENTO-MAXILARĂ

3.1. CLASIFICAREA INDICILOR ORTODONTICI:

3.1.1. Indicii de clasificare diagnostică sunt:

3.1.2. Indicii epidemiologici sunt:

3.1.3. Indicii necesității de tratament:

3.1.4. Indici de succes ai tratamentului sunt:

3.1.5. Indicii Complexităţii deTratament sunt:

3.2. DESCRIEREA PRINCIPALELOR TIPURI DE INDICI

Aceşti indici iau în considerare câştigul psiho-social şi beneficiile pentru

Scorurile mai mari de 26 indică o severitate crescută a malocluziei.

3.2.1.2. Grade Index Scale for Assessment Record of Treatment Need

3.2.1.3. Dental Aesthetic index (DAI):

Crossbite Raport cap la Ocluzia Ocluzia

Pentru calcularea scorurilor DAI există o formulă de calcul standart:

Scorul DAI Severitatea malocluziei Necesitatea de tratament Î

3.2.1.5. Handicapping Malocclusal Record-HMAR:

3.2.1.6. Occlusal index - OI:

B. Componenta estetică (AC):

Fig.nr.1. Serie de 10 fotografii pentru aprecierea severității malocluziilor

3.2.1.9. Risk of Malocclusion Assessment Index - ROMA index:

Principalele avantaje ale indicelui ROMA sunt: înlocuiește IOTN (DHC)

3.2.1.10. Need for Ortodontic Treatment Index - NOTI:

3.2.1.11. Index of Complexity, Outcome and Need - ICON:

Gradul de complexitate ICON Scor

Evaluarea malocluziilor este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului și

Tabel nr.10. Cerințele unui indice ideal după OMS [48,51]:

Niciunul dintre indicii ortodontici dezvoltați până în prezent nu poate fi

1.1. Materialul studiat:

1.2. Metoda de studiu:

CAZUL CLINIC NR. 1

o surâsul este inestetic datorită componentei dentare (fig.nr.3):

Din normă laterală (fig.nr.4) remarcăm:

Fig.nr.4. R.C, ♀, 13 ani, aspect facial iniţial din normă laterală

Fig.nr.6. R.C, ♀, 13 ani, model de studiu:

Fig.nr.8. R.C, ♀, 13 ani, teleradiografie de profil

CAZUL CLINIC NR. 2

Din normă laterală (fig.nr.10) observăm:

Parodontal: nu se observă modificări.

Fig.nr.12. D.C. , ♀, 8ani, model de studiu

Fig.nr.13. D.C., ♀, 8 ani, OPG (cazuistică dr. Anne-Marie Rauten)

Pacienta a fost diagnosticată cu malocluzie de clasa I Angle, dizarmonie

Din normă frontală (fig.nr.14) ne arată că pacienta prezintă:

Fig.nr.14, M.A., ♀, 14 ani, aspect facial inițial din normă frontală

Din normă laterală (fig.nr.16) remarcăm:

La examenul clinic endooral (fig.nr.17) se observă:

Ortodontic atrage atenţia:

În urma examenului clinic intraoral, examenului modelului de studiu şi

CAZUL CLINIC NR. 4

Fig.nr.20. B.S.G., ♂, 10ani, aspect facial iniţial din normă frontală

o profil convex datorită Gnationului plasat posterior de planul Simon cu 10

Examenul funcțiilor ne arată prezența: