Anomalii in plan vertical

Ocluzia adanca acoperita

Ocluzia deschisa
Ocluzia adanca
acoperita(deep bite)
◼ AnDM caracterizata prin cresterea
gradului de acoperire incisiva
(1/2,3/3,3/4,1/1) si retruzie a
incisivilor superiori
◼ clasa Angle II/2
Ocluzia adanca acoperita

Ocluzia adîncă acoperită este anomalia

dento-maxilară caracterizată prin supraocluzie
accentuată şi retrodenţia incisivilor superiori sau
numai a centralilor. Este considerată ca o anomalie
cu un pronunţat caracter ereditar. Supraocluzie
incisivă accentuată mai există în ocluzia adîncă în
acoperiş (incisivii superiori sînt însă în prodenţie),
care se întîlneşte obişnuit ca o parte a taboului
clinic în compresiunea cu prodenţie (unde a si fost
descrisă) şi în ocluzia coborîtă. Ocluzia
coborîtă(prabusita) se întîlneşte în special la adulţi
in cazul edentatiilor terminale.
◼ În perioada de dezvoltare poate apărea o
coborâre tranzitorie a ocluziei în timpul
permutării dentare, prin pierderea în grup a
dinţilor temporari din zonele de sprijin. Dinţii
permanenţi care produc inălţări ale ocluziei
sunt molarii de 6 ani (a doua înălţare
fiziologică a ocluziei, prima fiind dată de către
erupţia dinţilor temporari din zona de sprijin),
precum şi molarii de 12 ani împreuna cu
caninii (a treia înălţare fiziologică a ocluziei).
Ocluzia in acoperis
◼ În cadrul acestei forme clinice, supraacoperirea
accentuată (incisivii inferiori vin în contact cu
coletul superiorilor sau cu mucoasa palatină) se
asociază cu o treaptă sagitală considerabilă.
Aceasta poate fi determinată de:
- protruzia frontalilor superiori;
- retruzia frontalilor inferiori;
- retrognaţia mandibulară;
- asocierea acestora.
Deoarece aspectul clinic este dominat de modificările
transversale şi sagitale, modificarea verticală se
consideră un simptom al acestor anomalii,
rezolvarea ei fiind doar unul din multiplele lor
obiective terapeutice.
Ocluzia coborata(prăbușită)
◼ Supraacoperirea frontală se datorează
absenţei suportului lateral al dimensiunii
verticale a ocluziei, datorită compromiterii
zonei de sprijin în dentaţia temporară sau
edentaţiilor biterminale în dentaţia
permanentă.
◼ Compromiterea zonelor de sprijin prin
carii ocluzale extinse sau extracţii premature
determină modificări verticale care nu
permit erupţia completă a molarilor primi
permanenţi. În acest caz nu se mai produce
cea de a doua înălţare fiziologică a ocluziei
şi se stabilizează o supraacoperire
accentuată.
Simptomatologie.
◼ Exobucal. Etajul inferior poate fi micşorat.

◼ Endobucal: zone de sprijin afectate prin

procese carioase extinse, prezenţa unor
rădăcini gangrenoase sau breşe mai mult
sau mai puţin extinse, egresiuni ale dinţilor
antagonişti, infraocluzia molarilor primi
permanenţi, supraacoperire frontală. Sunt
prezente tulburări masticatorii, de
autoîntreţinere, conducînd la suferinţe ale
ATM.
Tratament.
◼ Preventiv: tratamentul corect al leziunilor
carioase pentru evitarea extracţiilor premature,
aplicarea menţinătoarelor de spaţiu în cazul
extracţiilor pentru eliminarea migrărilor sagitale
şi păstrarea dimensiunii verticale
corespunzătoare, asigurarea unor condiţii
favorabile de erupţie a molarilor primi
permanenţi.
◼ Curativ: în cazul extracţiei molarilor
permanenţi este necesară protezarea adjunctă
până la vîrsta de 18 ani, cu adaptări periodice
pentru a nu împiedica dezvoltarea maxilarelor şi
a crea condiţii favorabile unei protezari conjuncte
ulterior, în cazurile în care nu există condiţii
favorabile pentru închideri biologice de breşe.
Ocluzia adâncă acoperita
Se caracterizează prin supraacoperire
accentuată şi retruzia incisivilor superiori.
Frecvenţa anomaliei este de aproximativ
10% .
Se manifestă în dentaţia temporară şi este
preluată de cea mixtă şi permanentă.
◼ Etiopatogenie
◼ Este considerată una din anomaliile
dento-maxilare cu determinism genetic.
◼ Elemente care sprijină această origine
◼ - prezenţa la nou născut a relaţiei în
“capac de cutie” a crestelor edentate ;
◼ - existenţa ei la mai mulţi membri ai
familiei;
◼ - neinfluenţarea formei arcadei de
către obiceiurile vicioase de supt;
◼ - recidivă frecventă.
Prevalența ocluziei adânci acoperite(deep bite) variază între grupurile rasiale, de
exemplu, este aproape de două ori mai frecventă la americanii caucazieni în
comparație cu afro-americanii și hispanicii * 33,1% dintre cazuri au
supraacoperire3-4mm , 14,2% 5-7 mm. Overbite> 7 mm afost evidențiat în 1,7%
din cazuri. (Proffit, Nanda)
Dacă nu este tratată OAA poate provoca t rauma mucoasei palatinale, traumă
ocluzală (1) în spatele incisivilor superior sau la nivelul gingiei vestibulare a
incisivilor inferiori, retracție gingivală (2). * abrazie a dinților anteriori și bruxism
Tratamentul precoce al OAA determină deblocarea creșterii
mandibulare, evitarea tratamentului chirurgical la adulți, îmbunătățirea
zâmbetului, beneficii estetice
Etiologie
Factorii de mediu și / sau genetici joacă un rol în
dezvoltarea OAA.
Caracterul predominant ereditar al anomaliei a fost scos în
evidenţă prin studii repetate făcute pe gemeni şi linii
familiale de către Krokhaus şi Schwarz.
◼ Krokhaus consideră că există o legătură etiopatogenică
între ocluzia adîncă acoperită şi progenia adevărată,
deoarece, în cadrul aceluiaşi arbore genealogic au fost
găsiţi membri avînd fie una fie cealaltă anomalie. Comun
celor două anomalii ar fi, dupa acesta, oblicitatea axului
(retrodenţia) incisivilor superiori.
◼ Evoluţia ulterioară este determinată în
momentul erupţiei incisivilor de modul în care
se stabilesc rapoartele sagitale reciproce.
Dacă între dinţii frontali se stabilesc rapoarte
de ocluzie inversă, evoluţia va fi către
prognaţie mandibulară; dacă incisivii inferiori
erup înapoia celor superiori, evoluţia se va
face către ocluzia adîncă acoperită.Contururile
faciale diferite între ele, dar caracteristice
pentru fiecare din cele doua An.D.M. sunt
considerate ca fiind rezultatul funcţiilor
aberante din cauza articulării dentare
anormale.
◼ După Schwarz, evoluţia către ocluzia adîncă
acoperită poate fi pusă în evidenţă încă de
la naştere, dacă maxilarul superior prezintă
o creastă îngustă şi dezvoltată mult vertical,
care înconjoară creasta mandibulară
acoperind-o complet: “ocluzia în capac de
cutie a noului născut”.
Caracteristici predispozante pentru dezvoltarea unei malocluzii de
clasa a II-a, diviziunea 2
–a și b -buză superioară scurtă.
-c înălțime facială inferioară anterioară redusă, cu o margine
inferioară mandibulară orientată orizontal și un unghi mic gonial.
–d exces de țesut labial
◼ În crearea tabloului clinic complex se consideră
că o parte importantă revine unei siderări a
creşterii verticale osoase în regiunile laterale ale
arcadelor. Această constatare decurge din
observarea unor particularităţi de răspuns la
acţiunile terapeutice de corectare. Dacă la
subiecţii normali sau la pacienţii trataţi pentru
alte anomalii se face o înălţare provizorie de
ocluzie, creînd un spaţiu vertical între sectoarele
laterale ale arcadelor, apare fenomenul de
“căutare a antagonistului” şi dinţii egresează. În
ocluzia adîncă acoperită, dinţii nu răspund la
acest procedeu terapeutic decît în mică măsură
Suprapoziția incisivilor mandibulari însoțește adesea o malocluzie de
clasa II/1sau II/2
OAA sunt frecvent asociate cu: - o curbă Spee accentuată
- suprapoziție incisivă
-infrapoziție molară
- interpoziție linguală laterală
-pierdere prematură a dinților posteriori
◼ Factori locali de mediu. Au fost citate cazuri în care
accentuarea supraocluziei incisive este consecinţa
unei opriri în evoluţia verticală a sectoarelor laterale
ale arcadelor, cauzată de interpunerea între ele a
limbii sau obrajilor ca obicei vicios, tic ce apare în
special în momente de inhibiţie, stări de concentrare
etc. Anomalia s-a corectat spontan după îndepărtarea
obiceiului vicios. Este descris chiar un “sindrom a lui
Cauhepe”, produs prin interpoziţii laterale ale limbii şi
care s-ar caracteriza prin supraocluzie incisivă
accentuată şi ocluzie încrucișată unilaterală
◼ Un rol în producerea, dar mai ales în
agravarea anomaliei îl au distrucţiile şi
pierderile dentare în oricare din cele
trei perioade ale dentiţiei (temporară,
mixtă şi definitivă), în special cînd
interesează un număr mai mare de
unităţi masticatorii.
OAA scheletice sunt caracterizate de convergența bazelor maxilarelor,
osul bazal maxilar se rotește în jos, mandibula se rotește înainte și în sus,
și anume rotația în sens invers acelor de ceasornic, toate cele patru
planuri ale feței sunt orizontale și aproape paralele una cu cealaltă,
înălțimea etajului inferior al feței este scăzută
Un factor etiologic important în malocluzia din clasa a II-a diviziunea 2
este o hipertonia labială,stomion înalt,care determină retruzia
Reducerea înălțimii faciale anterioare
Creșterea activității musculare mentale
Simptomatologie
◼ Examenul facial evidenţiază trăsături
caracteristice: etaj inferior micşorat, şanţ
mentonier accentuat, menton proeminent,
buze evazate cu un contact strâns pe toată
suprafaţa, stomion înalt. Etajul mijlociu este
bine dezvoltat sagital, formând aşa numitul
“profil cu nas mare” . Aspectul facial depinde
de gravitatea anomaliei
Durere la nivelul maxilarelor,cefalee, durere ATM ,abrazii, eroziuni
cementare, afectarea fizionomiei
Uzura smalțului contribuie la apariția tulburărilor fonetice, în special în
rândul pacienților vârstnici.
Un factor important în poziția dinților este relația lor cu buzele și limba,echilibrul
forțelor asigură poziția normală.
◼ Semnele faciale sunt: etajul inferior al
feţei este micşorat şi el exprimă
deficitul de dezvoltare verticală a
Ap.D.M.; punctul nazo-spinal este
situat anterior (Hotz); buza superioară
proeminentă (procheilie superioară) şi
are tonusul normal sau , mai adesea,
crescut.
◼ În timpul fonaţiei, la unii pacienţi buza
superioară se ridică atît de mult în sus,
încît gingia devine vizibilă. Buza inferioară
este răsfrîntă şi şanţul labiomentonier este
foarte accentuat. Din această cauză
mentonul apare proeminent, deşi în raport
cu planurile câmpului de profil facial ale lui
Simon sau Andresen, gnathion-ul ocupă o
poziţie posterioară. Aceste semne dau
faciesului un aspect caracteristic, aproape
patognomonic. Unghiul mandibular este
micşorat.
Bolta palatină este largă, de cele mai
multe ori adîncă, iar versantul anterior
este abrupt. Regiunea alveolară
proemină anterior ― proalveolie
superioară, întregul os alveolar pare
deplasat anterior în raport cu baza
maxilarului.
semne endobucale
arcada superioara scurtata,forma de trapez-
retruzia tuturor frontalilor sau doar a IC,cu IL
normal pozitionati sau vestibularizati(frecvent)-
forma de M
bolta palatina adanca,cu versantul anterior
abrupt
proalveolie maxilara cu retrodentie
◼ Vestibulopoziţia IL şi decalajul față de
IC pot fi interpretate ca rezultat al
lipsei de spaţiu, din cauza scurtării
arcadei superioare. Rădăcinile IL sunt
presate între rădăcinile IC i şi coroana
caninilor (neerupţi) şi deplasate spre
vestibular. Dacă aceste presiuni
continuă şi după erupţia caninilor,
vestibulopoziţia IL se poate accentua.
Arcada este largă (mai rar îngustată).
◼ Arcada inferioară este îngustată mai
frecvent decît cea superioară şi se pot
întîlni cazuri în care diferenţele de
dezvoltare transversală între cele două
arcade sunt mari, ceea ce agravează
prognosticul.
◼ Uneori, retrodenţia este prezentă şi la
arcada inferioară. Incisivii, atît cei
superiori (pe feţele palatinale), cît şi
cei inferiori (pe cele vestibulare) pot
prezenta, cu timpul, suprafeţe de
abraziune care pot interesa şi dentina
(dacă parodonţiul nu cedează între
timp).
arcada inferioara-forma de trapez,prin
retruzie incisiva sau normala
arcada inferioara poate fi normala, scurtata
sau scurtata si ingustata
-denivelarea planului de ocluzie la arcada
superioara prin suprapozitie incisiva sau
infrapozitie laterala
modificari ale ocluziei statice
-frontal-vertical acoperire mai mare de
1/3
Principalele modificări de ocluzie sunt în sens
vertical. Al doilea semn caracteristic îl constituie
supraocluzia incisivă accentuată. În OAA,
depăşirile sunt de obicei foarte mari; în cazuri
foarte severe, marginea incisivilor superiori
depăşeşte cu mult festonul gingival inferior şi
poate traumatiza direct mucoasa; de asemenea
incisivii inferiori pot să traumatizeze mucoasa
palatinală.
◼ -lateral- sagital frecvent rapoarte cls II
sau cls I(in cazul retruziei frontale la
mandibula)
De obicei coexista o retrodenţie incisivă
inferioară. În unele cazuri se asociază
rapoarte de ocluzie lingualizată uni- sau
bilateral care agravează prognosticul,
deoarece mişcările mandibulei sunt şi mai
mult blocate şi arcada superioară constituie
un obstacol sever în calea lărgirii terapeutice
a arcadei inferioare.
◼ transversal-pot exista rapoarte
lingualizate în special în zona premolară,
datorita ingustarii arcadei inferioare
◼ limitarea miscarilor mandibulare de
propulsie si lateralitate
◼ exista doua forme clinice
OAA adevarata (tip hipodivergent)caracterizata
prin
◼ etaj inferior mult micsorat

◼ spatiu de inocluzie fiziologica mare(5-7-10 mm)

◼ infraalveolodentie laterala

◼ unghi mandibular aproape drept

◼ supraacoperirea se reduce sau dispare in

repaus sau in timpul fonatiei
OAA falsa(tip hiperdivergent)
caracterizata prin
◼ etaj inferior usor micsorat
◼ spatiu de inocluzie fiziologica redus
◼ supralveolodentie frontala
◼ unghi mandibular deschis
◼ supraacoperirea frontala nu se reduce
in timpul fonatiei
◼ determinarea spaţiului de inocluzie
fiziologică şi aprecierea gradului de
supraacoperire frontală în poziţia de
repaus a mandibulei cât şi în fonaţie
evidentiaza două posibilităţi:
◼ - spaţiul de inocluzie fiziologică este
mare (peste 4 mm) şi supraacoperirea
frontală se reduce total în repaus sau
fonaţie
◼ - spaţiul de inocluzie fiziologică este
mic (2-3 mm) şi supraacoperirea frontală
se menţine în repaus sau fonaţie.
◼ Articulaţia temporomandibulară (A.T.M.)
prezintă modificări particulare de
conformaţie privind partea temporală a
articulaţiei (tubercul articular cu pantă foarte
abrupta, cavitate glenoidă înaltă), este citat
un condil mai îngust şi mai alungit şi în
general, o conformaţie mai gracilă a ramurii
ascendente ( Costa)
◼ în prima perioadă condilul este situat într-o
poziţie foarte apropiată de peretele anterior
al cavitaţii glenoide; mai târziu prin
suprapunerea unor procese patologice se
produce o lărgire a interliniei articulare).
◼ Tulburări funcţionale. Principalele perturbări
privesc dinamica mandibulară. Datorită
retrodenţiei superioare şi supraocluziei incisive
accentuate, mişcările orizontale ale mandibulei
sunt blocate, predomină mişcările verticale.
Mandibula păstrează totuşi o tendinţă şi la
mişcări orizontale şi din această cauză apar forţe
orizontale destul de numeroase. Cu timpul, când
abraziunea incisivilor devine foarte accentuată,
pot apărea fenomene de hiperestezie dentinară.
Modificările patologice la nivelul A.T.M. sunt în
special favorizate de asocierea edentaţiilor
terminale (uni- sau bimaxilare, uni- sau
bilateral).
◼ Parodonţiul este bine sistematizat şi rezistent,
ceea ce explică faptul că în ciuda blocajelor
mari, îmbolnăvirea parodontală nu apare în
toate ocluziile adînci acoperite.
◼ Frecvenţa cu care apar parodontitele cronice
marginale este totuşi mare,pot fi declanşate de
cedarea parodonţiului suprasolicitat cronic,
favorizată fie de supraadăugarea unor factori
generali ce modifică terenul şi scad deci puterea
de rezistenţă a parodonţiului, fie datorită
pierderii unor dinţi ce duc la perturbarea
echilibrului arcadic şi interarcadic. Exista şi
posibilitatea traumatizării directe de către
antagonişti a parodonţiului marginal.
Tratamentul
este indicat să se inceapă în prima perioadă
a dentației mixte(8-9 ani),dupa erupția
grupului incisiv
◼ Obiective terapeutice:
-nivelarea planului de ocluzie
-reducerea supraacoperirii
-vestibularizarea incisivilor
centrali,alinierea IL
-stabilirea relatiei intermaxilare normale
in plan sagital
◼ nivelarea planului de ocluzie-ingresiune frontala si egresie
laterala
◼ in OAA adevarate spatiul de inocluzie fiziologica marit
permite egresia laterala, in cealalta situatie este indicata
ingresia frontala
Mijloace terapeutice:
◼ aparate mobilizabile-placa palatinala cu
platou retroincizal
◼ aparate functionale, bimaxilare

◼ aparate fixe

Recidiva fiind importanta, se recomanda

contentie indelungata
◼ Pentru reducerea supraocluziei incisive şi
nivelarea planului de ocluzie, teoretic trebuie
urmărite: ingresiunea dinţilor anteriori şi
egresiunea dinţilor laterali. La acestea se mai
adaugă redresarea axului incisivilor superiori
pînă la vestibulo-înclinarea lor normală (ceea ce
reduce din supraocluzie), precum şi propulsia
mandibulei, astfel ca marginea incizală a dinţilor
inferiori să vină în contact cu faţa palatinală a
antagoniştilor, incizal faţă de cingulum.
◼ Pentru ingresiunea dinţilor anteriori se aplică o
forţă verticală asupra lor. Modalitatea utilizată
clasic în acest scop apelează, ca generator al
forţei, la contracţia musculară. Aparatele
ortodontice sunt astfel realizate încît contactul
interarcadic se face numai la nivelul dinţilor
anteriori. Cel mai des folosite sunt plăcile
superioare cu platou incizal şi activatoarele
pline (monoblocul Andressen), la care masa
interocluzală este îndepărtată la nivelul dinţilor
laterali iar în partea anterioară există un mic
platou incizal. La aceste aparate, forţa
verticală de ingresiune este suportată de către
incisivii inferiori.
◼ La toate aceste aparate contactul
făcîndu-se numai în partea anterioară,
automat se produce o distanţare între
feţele ocluzale ale premolarilor şi
molarilor;la aplicarea platoului incizal,
ingresiunea dinţilor anteriori nu poate
fi concepută fără complementul ei ―
egresiunea dintilor laterali.
◼ Sunt şi alte sisteme la care forţa de
ingresiune se repartizează între incisivii
celor două arcade. Un exemplu îl
constituie equiplanul lui Planas, care este
o pelotă acrilică orizontală fixată la o placă
inferioară.
◼ Egresiunea dinţilor laterali poate fi
obţinută prin sisteme care realizează
continuu un spaţiu de inocluzie
verticală la nivelul unui număr limitat
de dinţi laterali, fără a se exercita în
acelaşi timp o forţă specială de
ingresiune a incisivilor. Acest obiectiv se
realizează prin utilizarea gutierelor
acrilice.
◼ Aplicarea bilaterală de gutiere. Pe sectoarele laterale sunt
confecţionate gutiere acrilice, lăsînd liberi ultimii molari.
Contactul se va face numai între gutiere şi arcada
antagonistă. Între ultimii dinţi de pe cele 2 arcade apărînd
un spaţiu de inocluzie verticală, se presupune că ei îşi vor
începe egresiunea datorită fenomenului de căutare a
antagonistului şi vor ajunge să se întîlnească. Contactul se
va face prin intermediul gutierelor şi direct pe ultimii dinţi.
Gutierele sunt scurtate distal astfel încît să lase complet
liber cîte un dinte de pe fiecare hemiarcadă pentru a le
permite creşterea verticală, pînă cînd întreaga gutieră
este desfiinţată. Dezavantaj- durata tratamentului se
prelungeşte foarte mult.
Ap. fixe
Clear Aligner+ elastice intermaxilare
Ap. functionale
Trainere –tratament precoce-T4K
Chirurgie ortognatica
Ap. Fixe linguale-Incognito
Complicatii- intruzia si resorbtia radiculara