Plăcile ortodontice

Tratamentul ortodontic propriu-zis se realizează cu

ajutorul aparatelor ortodontice.
Clasificarea aparatelor ortodontice se face după mai multe
criterii:
 A.după modul de ancorare:
 –aparate fixe-solidarizate la arcadele dentare prin
cimentare(inele) şi colaj adeziv(bracket-uri)
 -aparate mobilizabile-fixate la nivelul arcadelor prin
elemente de ancorare
 -aparate mobile-se menţin în cavitatea bucală prin
contracţia musculară
 B. după modul în care intervin asupre structurilor pe
care trebuie să le corecteze:
 -aparate mecanice(active) care exercită forţe ortodontice
prin intermediul elementelor componente(şurub, arcuri
secundare)
 -aparate funcţionale-prevăzute cu planuri înclinate sau
pelot, care la închidera gurii transformă forţa de
contracţie musculară a muşchilor ridicători ai
mandibulei în forţe ortodontice sau dezechilibrează
chingile musculaturii periorale, ducând la apariţia unor
forţe ortodontice
 -aparate pasive (de contenţie)
Aparatele mobilizabile (plăcile ortodontice)
 Se ancorează la nivelul arcadelor dentare cu
ajutorul unor mijloace de retenţie-croşete sau
gutiere.
Avantajele aparatelor mobilizabile
 -pe lângă elementele mecanice, active, li se pot adăuga
elemente cu acţiune funcţională(plan înclinat, scut
lingual)
 -se sprijină atât pe dinţi cât şi pe parodonţiu, reducându-
se în acest mod pericolul suprasolicitării unor dinţi
 -fiind purtate intermitent perioadele de acţiune
alternează cu perioade de repaus, importante în
obţinerea unui rezultat stabil
 -asigură condiţii pentru o igienă bucală riguroasă
 -execuţia tehnică şi eventualele reparaţii sunt facile
 -costul acestui tip de aparate este redus, comparativ cu al
celor fixe
 Dezavantaje
 -datorită faptului că pot fi indepărtate din
cavitatea bucală de către pacient, există riscul ca
acesta să nu poarte aparatul conform indicaţiilor
 -inserţia şi dezinserţia repetată poate determina
deformarea sau ruperea unor arcuri sau croşete
Elementele componente ale plăcilor
 -baza plăcii din acrilat baropolimerizabil-
frecvent, sau termopolimerizabil
 -elemente de ancorare- croşete sau gutiere

 -elemente active-şuruburi, arcuri

Baza plăcii
 - reprezintă zona de sprijin mucozal a aparatului,
la nivelul ei se fixează elementele componente-
suruburi, arcuri
 -contribuie la retenţie
 Întinderea bazei plăcii la maxilar se face până la
nivelul ultimilor molari erupţi, răscroindu-se cu
concavitatea spre posterior, astfel încât pe linia
mediană ajunge până la intersecţia cu tangenta la
faţa distală a M1, aceasta deoarece reflexul de
vomă este mai puternic şi cuprinde o arie mai
mare la copii.
 La mandibulă baza plăcii se întinde până în
fundurile de sac paralinguale, fiind răscroită la
nivelul frenului lingual pentru a nu produce
leziuni de decubit.
 Faţa mucozală a plăcii este realizată urmărind
relieful câmpului iar faţa orală este lustruită
pentru a asigura confortul pacientului.
 Marginile plăcii în zona laterală a arcadelor sunt
în contact cu treimea de colet şi medie a dinţilor,
în zona frontală întinderea marginilor este în
funcţie de scopul terapeutic.
 Baza poate fi reprezentată de un singur
fragment-plăci nesecţionate, sau de mai multe
fragmente-plăci secţionate. Secţionarea se poate
face în mai multe moduri
 placile nesectionate se folosesc atunci cind nu
exista deficit de spatiu sau ca mijloace de
contentie(placa Hawley)
*la maxilar
 -pe linia mediană

 -în Y

 -în L

 -în evantai

 -în trapez

 -atipic
*la mandibulă
 -pe linia mediană

 -paramedian-uni sau bilateral

Tipuri de placi cu componente functionale:
-palatinala cu plan inclinat retroincizal
-palatinala cu platou retroincizal
-palatinala cu scut lingual
linguala cu platou anteroincizal
-linguala cu plan inclinat anteroincizal
placa Hawley-pentru contentie(igienă mai facilă, testarea tendinţei la recidivă)
 Elementele de ancorare pot fi croşete sau
gutiere.
 Asigură stabilitatea aparatului pe câmp şi
eficienţa tratamentului prin transmiterea
corespunzătoare a forţelor declanşate de
elementele active.
Alegerea croşetelor(tip,localizare) se face în funcţie
de:
 -conformaţia anatomică a dintelui

 -stadiul erupţiei dentare(arcade integre în zona

de sprijin sau dinţi izolaţi)
 -tipul şi numărul elementelor de acţiune-cu cât
acestea sunt mai numeroase, cu atât
ancorareatrebuie să fie mai puternică
 -cu cât suprafaţa de ancorare(suprafaţa
delimitată de croşete) este mai mare, cu atât
eficienţa ancorării este mai crescută. Plasarea cât
mai anterioară a elementelor de ancorare meziale
îmbunătăţeşte stabilitatea
 -retenţia trebuie asigurată simetric pentru
hemiarcade
 Croşetele pot fi împărţite în două grupe
A.croşete care folosesc pentru ancorare retentivităţile
oferite de triunghiul interdentar(presupun existenţa
unor arcade integre sau a cel puţin 2 dinţi vecini în
zonele laterale)
 -croşetul Schwarz-croşetul în săgeată sau semisăgeată-
poate stimula egresia dinţilor laterali
 -croşetul Stahl

 -croşetul proximovestibular-
 Croşetul Schwarz este un croşet continuu
confecţionat cu ajutorul cleştelui specializat
Schwarz, din sârmă de wipla de 0,7 mm, croşetul
ocoleşte premolarii şi molarii, ancorandu-se prin
prelungiri în formă de sageată sau treflă în
spaţiile interdentare vestibulare. Capătul anterior
şi posterior al croşetului trece prin spaţiul
interdentar al dinţilor, merge paralel cu procesul
alveolar la o distanta de 0,5-1 mm, realizându-se
retenţii care sunt inglobate în baza de acrilat
 Croşetul Stahl se ancorează în placa la nivelul
unui spatiu interdentar. El trece peste nisa
masticatorie în partea vestibulara a arcadei, unde
se termina printr-o buclă în spatiul interdentar
B.crosete pentru dinti izolaţi
 -crosetul Adams

 -croşetul Jackson

 - croşetul Duyzings

 - croşetul circular
 Gutiera ortodontica este folosita ca element de
ancorare la unele tipuri de placi. Se aplica pe dinti
neslefuiti, nu patrunde subgingival, acopera fetele
vestibulare, ocluzale si orale ale dintilor, inalta
provizoriu ocluzia, realizeaza blocuri dentare de sprijin.
Pentru a depasi ecuatorul anatomic gutiera trebuie sa fie
elastica; frictiunea dintre dinte si fata interna a gutierei
slabeste in timp datorita uzurii, ducind la pierderea
stabilitatii aparatului, situatie in care este necesara
captusirea gutierei.
 In functie de obiectivul urmarit, fata ocluzala poate fi
conformata cu relief ocluzal sau plana. Ancorarea pe
gutiere determina dezangrenarea provizorie a arcadelor
in zona anterioara, facind astfel eficienta actiunea
fortelor exercitate la acest nivel, stimuleaza ingresiunea
dentara in zona laterala, asigura o deplasare a dintilor
laterali cu o deviere mai mica a axului acestora.
Ancorarea placilor se poate face si mixt-gutiera pe o
hemiarcada si crosete pe hemiarcada contralaterala
 Elementele active ale placilor
 -surubul ortodontic
 -arcul Cofin
 -arcul vestibular
 -arcuri secundare
 Surubul ortodontic este elementul activ cu
ajutorul caruia se pot exercita forte intermitente
asupra arcadelor.In functie de obiectiv, se pot
folosi mai multe tipuri de suruburi(pt. maxilar,
mandibula, deplasari unidentare, deplasari
intermaxilare).
 Arcul Cofin are forma de lira, se confectioneaza
din sirma elastica cu grosimea de 1-1,5 mm. Se
foloseste ca element de expansiune la placile
sectionate, are inconvenientul ca fragmentele
placii prezinta o instabilitate relativ mare,
ancorarea trebuind sa fie foarte buna.
Arcul vestibular se aplica in partea anterioara a placii, pt. obtinerea
unor modificari variate in zona anterioara a arcadei:
 -alinierea incisivilor inghesuiti, pe masura obtinerii spatiului
 -retrudarea grupului frontal(daca se urmareste o retrudare prin
translatie arcul va fi pozitionat aproape de colet, daca se
urmareste o retrudare prin basculare arcul va fi pozitionat
aproape de marginea incizala)
 -derotarea unor dinti, actionind in cuplu de forta cu alte elemente
ale placii-plasate palatinal
 -deplasari verticale ale dintilor(egresiuni, ingresiuni, in functie de
locul de plasare –cervical sau incizal)
 -distalizari ale caninilor
 -actiune la nivelul arcadei antagoniste-in constructii speciale-pot
asigara ghidarea mandibulei in miscarea de inchidere.
 Arcul vestibular este format dintr-o portiune
orizontala, ce poate fi activa sau inactiva, in
functie de obiectivele terapeutice, si doua bucle
laterale(bucle de activare) care pot fi
dreptunghiulare, triunghiulare, in „T”. Se
confectioneaza din sarma elastica de Ni-Cr, cu
diametru de 0,7 mm.
 Arcurile secundare sunt arcuri de dimensiuni
reduse care actioneaza asupra unui dinte sau a
unui grup de dinti, determinind deplasarea
acestora. Se confectioneaza din sarma de wipla
tare si elastica, cu diametre de 0,5-0,6-0,7-0,8
mm. In functie de tipul arcului si de modul de
actiune se pot ptoduce vestibularizari sau
oralizari, derotari, mezializari, distalizari. Tipuri
de arcuri-arc in „8”, in”S”, in ciuperca, arcuri de
distalizare, arcuri in „T”.
 Placile pot fi prevazute cu elemente auxiliare
 -plan inclinat-pentru modificarea relatiilor
intermaxilare
 -platou retroincizal-pt. nivelarea planului de
ocluzie-stimuleaza egresia laterala si ingresia
frontala
 -scut lingual-pt. deconditionarea deglutitiei
infantile
 -mentinator de spatiu-prin prelungirea bazei
acrilice.
Fazele clinico –tehnice de realizare
-amprentarea
-turnarea modelului de studiu si de lucru
-stabilirea planului terapeutic
-trasarea elementelor componente ale placii pe modelul de
lucru
-realizarea elementelor de sarma si lipirea acestora pe
model
-indiguirea zonei posterioare a modelului cu un rulou de
ceara
-izolarea modelului
-
. Izolarea modelului
Trebuie avut în vedere că un model ce prezintă incă o
anumită cantitate de aer în interiorul lui poate produce
în timpul baropolimerizarii acrilatului bule importante
în baza plăcii, de aceea, modelul va fi izolat cu un
izolator specific pentru gips după care se introduce în
recipientul de baropolimerizat sub presiune sau intr-un
bol cu apă până ce va fi saturat. Izolarea modelului se
face pentru a preveni lipirea masei acrilice de modelul
din gips în timpul etapei de baropolimerizare.
prepararea si aplicarea acrilatului
-polimerizarea acrilatului(baropolimerizare la policlav-20
min la T=40-50 grade celsius si P=2 bari) sau
termopolimerizare
-desprinderea placii de pe modelul de lucru si indepartarea
cerii
-prelucrarea si lustruirea
-aplicare pe modelul de studiu si trimiterea in cabinet
-verificarea adaptarii pe model, dezinsertia, dezinfectarea
placii, spalarea si aplicarea in cavitatea bucala
 Baza trebuie să prezinte un design
corespunzator, care să fie atractiv pentru
pacient, în acest scop acrilatele pot fi realizate
într-o gama infinită de culori şi combinaţii, în
masa acrilică se pot incorpora atât elemente
stralucitoare cât şi diverse figurine, care să dea
aparatului individualitate