Întrebările pentru examenul de promovare la

disciplina Chirurgia oro-maxilo-facială pediatrică,

pentru studenț ii Facultă ții de Stomatologie, anul V, semestrul IX

1. Anestezia în regiunea OMF la copii; indicaţii şi contraindicaţii către anestezia locală

și generală la copii.

*Anestezia-stare particulara creata cel mai des prin introducerea in organism a unor
substante chimice, prin care se suprima in mod temporar perceperea sau transmiterea
sensibilitatii dureroare.
*Indicatii catre anestezia generala: copii necooperanti, cu excitatii psihomotorii,
epileptici, alergici la anestezia locala,in interventii loborioase, copii handicapati,
metoda de electie la copii sub virsta de 8 ani.
*Contraindicatii anestezie generala: alergie la anestezie, starea generala in anumite
stari patologice care pot expune la un risc crescut pacientul,deficiente organice,
afectiuni respiratorii ca pneumonii, bronsite; anemie.
*Indicatiile anesteziei locale: interventii chirurgicale necomplicate: frenuloplastii,
extractii dentare a dintilor cu rizoliza sau cu apexul neformat, incizii ale mucoasei
ingivale la dintii cu eruptie dificila; la copii cu grad de anxietate redus, copii cu
virsta mai mare de 8 ani.
*Contraindicatii anestezie locala: stare de anxietate exagerata, afectiuni psihice,
alergie la anestezie locala, in stari patologice ca diabet, epilepsie; procese infectioase
prea intinse; durata interventiei de lunga durata.

2. Anestezia în regiunea OMF la copii; avantaje, dezavantaje.

*Avantajele anesteziei generale: permite realizarea tuturor tratamentelor dentare

intr-o sedinta, nu solicita psihologic pacientul, asigura imobilitatea completa a
pacientului , asigura controlul cailor respiratorii, respiratiei si circulatiei.
*Dezavantajele anesteziei generale: necesita aparatura scumpa, necesita un grad de
pregatire a pacientului, poate duce la complicatii majore, necesita personal cu inalta
calificare.
*Avantajele anesteziei locale:limiteaza anestezia la cimpul operator, nu necesita
aparatura si pregatire speciala,tehnica de administrare simpla, asigura un cimp
operator liber, ofera posibilitatea de colaborare cu pacientul, expune la mai putine
riscuri vitale.
*Dezavantajele anesteziei locale: nu se poate aplica la copii cu excitatii psihomotorii
si anxiosi, limiteaza timpul interventiei, nu asigura o imobilitate a pacientului ce
 poate duce la anumite omplicatii. Solicita psihologic pacientul, la copiii necooperanti
este mai deficil de efectuat.

3. Principii de anestezie loco-regională la maxilarul inferior în raport cu

particularită țile anatomo-fiziologice de dezvoltare a copilului.
- Prezenţa foliculilor dentari, rizaliza radiculară, procesul de formare a radacinilor
dinţilor primari şi permanenţi : anestezia adecvată operaţională se obţine în cele mai
multe arii ale maxilarelor prin anestezii locale infiltrative, utilizînd relativ o cantitate
mică de soluţii anestezice;
- Substenţele organice predomină asupra celor neorganice, deci oasele sunt
elastice, necalcifiate;
- Canalul mandibular este larg, situat pe marginea bazilară (la nou-născuţi) ,
orificiul mentonier se deschide sub priza I molar de lapte;
- Unghiul mand. este obtuz (175), iar porţiunea condilului e situată aproape pe o
linie cu corpul mandibulei. Procesul coronoid este de mărime mare şi se proiectează mai
sus de nivelul condilului;
- În perioada primului an de viaţă, cele douaă segmente ale osului mandibular
devin fuzionate la nivel de symphysis, de la marginea bazilară spre procesul alveolar;
- erupţia dinţilor provoacă creşterea apofizei alveolare;
- cu timpul, distanţa dintre dinţii primari şi canalul mandibular inferior creşte,
unghiul gonial devine mai ascuţit , ramul şi corpul mandibulei devin mai mari;
- orificiul inferior alveolar : de la 9 luni-1,5 ani e situat mai jos de suprafaţa
ocluzală a dinţilor prezenţi cu 5 mm; de la 3,5 ani-9 ani e situat mai jos de supraf
ocluzală cu 6 mm; de la12 ani încă cu 3mm.

4. Tehnica anesteziei injectabile la copii în raport cu particularită țile de comportament

a copilului(Clark).
Inainte de a examina copilul in cabinetul stomatologic, in primul rind se va aprecia starea lui
psihologica şi capacitatea de a suporta un stres.
In raport cu excitatia psihomotorie,exista 3 categorii de comportament:
I. Predomina procesele de excitare şi agresiune.
II. Predomina procesele de depresie emotionala. Copiii sunt depre sivi, putin ii
intereseaza mediul inconjurator. Manifesta instabi litate neurovegetativa
(tulburari de somn, pofta de mancare, der mografism labil).
Ill. Predomina procesele de astenie neurovegetativa (excitatie şi in hibitie instabile,
neechilibrate). Copiii sunt fricoşi, divergenti, nu se pot concentra şi obosesc
repede.
În functie de tipul SNC şi reactiile copiilor la interventiile stomatologice, sunt 4 categorii
de comportament (dupa Frankl):
I (extrem pozitiv)- colaborare benevola intre copil şi dentist. Tratamentul stomatologic
este suportat uşor de copii.

II (pozitiv)- dento- fobie uşoara, manifestata prin refuzul pasiv al copilului: ,,Nu mai am
dureri", ,,Mai bine revin maine" . Mimica fetei exprima incordare, priveşte in jur cu precautie
, il intereseaza orice obiect din interiorul. În fotoliul stomatologic se a aşează benevol, dar cu
precautie, indeplinind indicatiile stomatologului.

III (negativ) - dentofobie medie ,exprimată prin emotii, labilitate, agresivitate, cu elemente
de panică. Refuză activ tratamentul stomatologic, manifestind excitatie motorie şi tremor,
distonia respiratiei şi labilitatea pulsului.

IV (extrem negativ) - dentofobie marcata: refuz sigur prin agresivitate fizică, neurastenie
(plânge încontinuu, poate sa loveasca sau să muşte), opune rezistentă fizică la intrarea in
cabinetul stomatologic, deseori intrarea fiind imposibila. In acest moment se determina
labilitatea pulsului şi respiratiei, transpiratii abundente, midriaza, vomă, convulsii, tuse
paroxismala.

5. Anestezia la spina spix.

*Indicatii anestezie la spina Spix: inlaturarea dintilor primari cu resorbtie radiculara
pin la 1/3 din lung ei, inflamatii odontogene la nivelul apof alv, chisturi rad,
tratament dentar, inlaturare muguri dentari.
*Zona de anestezie: ramura mand la copii de 3-4 ani e de 2 ori mai mica decit la
adulti, spatiu pterigomand mic si marunt cu cant mare de tes lax, nervii care
traiecteaza spatiu mand sunt situati in apropiere unul de altul astfel sol anestezica se
absoarbe rapid. Inteparea acului mai scurt pe plica pterigomand cu atit mai jos si la o
distanta mai mica de supraf ocluzala a dintilor inf cu cit mai mic e copilul. Creasta
temporala a mand se repereaza intraoral cu degetul mare si se sprijina pe mol inf,
extraoral marg post a ramului mand se repereaza cu aratatorul, fixind bine ram mand.
Seringa se localizeaza la comisura labiala opusa, pe supraf molarilor inf, intepatura
se face medial de plica pterigomand introducind acul in profunzime pin la contactul
cu supraf interna a ramului unde se depune anestezicul. Se anestezaza hemimand
respectiva, dintii si parodontiu respectiv, hemibuza inf si pielea barbiei, muc
vestibulara inf in afara de zona inervata de nervul bucal (reg geniana si muc
V.inferioara la nivelul premol 2 si mol inf).

*Anestezia tip La Gvardia e o modificare a anesteziei mandibulare directe, indicata

copiilor necooperaili sau potential cooperabili.
*Zona de anestezie: se repereaza intraoral marg ant a ram mand, extraoral marg post
a mand. Se departeaza partile moi ale obrazului gura fiind inchisa, inteparea acului
medial de marg ant a ram mand. Seringa se afla paralel cu planul ocluzal in
vestibulul gurii, acul fiind impins in profunzime ant post la 1-1,5 cm, mentinind
contact cu suprafata interna a ram mand. Inteparea in aceasta zona e indolora.
6. Particularită țile spa țiului pterigo-mandibular.
Ramura mandibulei la copii de 3-4 ani e de 2 ori mai mica decit la adulti, spatiul
pterigomandibular este mic si marunt cu o cantitate mare de tesut lax- grăsos, iar nervii
care traiecteaza spatiul mandibular sunt situati in apropiere unul de altul, astfel, soluţia
anestezica se absoarbe rapid.

7. Tehnici de anestezie (Vazirani-Akinosi, anestezia directă la spina spix la copii).

Este o tehnică anesteziei mandibulare cu cavitatea bucală închisă. În 1960 Varizani a
descris această tehnică, iar in anul 1977, dr. Joseph Akinosi a aplicat-o pentru pacienţii
cu trismus. (anestezia la tuberozitate)
Indicaţii : trismus, fracturi de mandibulă, copii cu retard mental.
Tehnica include blocarea nervului alveolar inferior până la intrarea în orificiul
mandibulei din aspectul medial al ramului mandibular.
In zona vestibulara in proiectia molarilor 1,2. Plexul alv inferior, incisiv,
Arii anesteziate: mucoasa alveolară, linguală şi bucală, tegumentul buzei inferioare şi
mentonul de partea mediană.
Repere: creasta zigomatico-alveolară, rădăcina mezială a molarului 2 superior, mucoasa
mobilă.

8. Principii de anestezie injectabilă la copii în raport cu particularită țile de dezvoltare

a maxilarului superior.
Sinusul paranazal, are formă de piramidă cu vîrful îndreptat spre orbită, care , intiţial are
mărime de mazăre, se măreşte în volum odată cu erupţia dinţtilor primari, ia apoi cu
erupţia dintilor permanenţi.
Planşeul sinusului este ft fin, iar apexurile premolarilor 2 si molarului 1 pot penetra
cavitatea sinusului.
Peretele anterior ajunge până la apexul dintelui 3 sau acoperă apexul dintelui 3. În
perioada de formare a dentiţiei permanente marginea inferioară a sinusului nu este bine
delimitată. Creşterea lui se petrece de la medial spre lateral.

9. Anestezia tuberală la copii.

*Anestezia la tuberozitate la copii nu se efectueaza: palatul dur al copilului e plat,
vulnerabil si desparte cav orala de cav nazala printr-o placa subtire si fina, iar peretele
inf e situat doar cu 1,5 cm mai jos de peretele inf al orbitei unde se gasesc mugurii
dentari. Palatul dur nu are ţesut lax, cu excepţia zonelor orificiilor palatin şi incisiv.
10. Particularităţile tehnicii anesteziei tuberale la copii;
Repere: creasta zigomaticoalv si mol 1 la copii sub 12 ani. Gura intredeschisa, se ridica
cu degetul obrazul si se expune portiunea post a vestibulului, reperind creasta
zigomatico-alv. Ac introdus deasupra rad mol 2 sau 1, la contact cu osul acul indarat, in
sus si inauntru pe distanta egala cu jum din h max. Cu planul de ocluzie acul face un
unghi de 45 grade.

11. Anestezia tuberală la copii. indicaţii, zona de anestezie.

*Indicatii: interventii asupra reg molarilor sup si a sinusului maxilar. Trebuie completata
cu anestezia nevului palatin ant, iar pentru rad MV a mol 1 e necesara anestezia nerv alv
sup si mijlociu sau anestezie plexala. Extracţia molarilor primari cu resorbţie radiculară
nu mai mult de 1/3 din lugnimea lor, chisturi radiculare, procese inflamatorii
odontogene.

*Zona de anestezie: sensibilitatea mol sup cu exceptia rad MV a mol 1, a parodontiului,

gingivomuc V si portiunea corespunzatoare a max si sinusului max.

12. Complica ții ale anesteziei locale(șoc anafilactic).

*Complicatii locale: ruperea acului, caderea in faringe sau aspiratia lui, leziuni
vasculare cu instalarea hemoragiei, leziuni ale nervilor-durere, anesteziere
indelungata sau parestezii; absenta partiala sau totala a anesteziei, dureri si edem
postanestezic, ulceratia si necroza mucoasei, comlicatii septice.
*Complicatii generale:
-accidente determinate de subst vasoconstrictorii: palpitatii, cefalee, tremuraturi,
ameteli, constrictii toracice, transpiratii reci, piele de gaina, varsaturi, hipertensiune,
pierderea cunostintei. Pin la 5 ani nu se foloseste adrenalina(predomina sis simpatic
de inervare). Dupa 5 ani 1:1000.
Tratament: nitrat de anil 5-10 pic, papaverina, diazepam injectabil.
-soc toxic: paloarea tegumentelor, transpiratii, midriaza, greturi, cianoza, cunostinta
pastrata. Tahicardie, TA si temp scazuta, respiratie superficiala. Apoi urmeaza
inhibitia contiintei, colaps, convulsii.
Tratament:stopare adm, eliberare cai aeriene, decubit lateral, capul in extensie ,mand
mentinuta in subluxatie ant.
-complicatii alergice: urticarie, prurit intens, rinita, astm, edem Quncke la nivelul
buzelor, limbii, pleoapelor.
-soc anafilactic: colaps brusc, bronhoconstrictie. Primul simptom senzatie de rau
general. Edem pulmonar, dispnee, palpitatii, disfagie, crampe abdominale, voma,
diaree, uritcarie, prurit la nivelul buzelor, platului, miinilor, ochilor, inrosirea
tegumentelor, lipotemie, colaps. Apare de la citeva sec pin la 2 ore.
Socul anafilactic se declanşeaza la contactul organismului cu o cantitate foarte mica
de alergen, contact ce se poate realiza prin ingestia, inhalarea, injectarea sau prin
simpla apropiere de substanta alergena. Cea mai severa forma a anafilaxiei este şocul
anafilactic, care apare ca urmare a declanşarii unui raspuns imun putemic, cuplat cu
eliberarea unor cantitati mari de mediatori imunologici (histamina, prostaglandine
etc.) din mastocite şi bazofile. Efectele acestor mediatori au consecinte nefaste
asupra organismului: vasodilatatia sistemica periferica, apoi centrala, care duce la o
cadere brusca a tensiunii arteriale, iar edematierea mucoasei bronhiale determina
bronhoconstrictie asociata.
Cauze ale şocului anafilactic pot fi:
1) anumite substante medicamentoase (penicilina);
2) unele produse alimentare;
3) întepaturile unor insecte.
Şocul anafilactic poate evolua in forma:
a) cutanata (mîcarime, hiperemia tegumentelor, edemul Quincke);
b) neurologica (cu dezvoltarea cefaleelor acute, hiperestezie, vome, parestezii,
convulsii);
c)astmatica (asfixie);
d) cardiogena (tabloul clinic al miocarditei sau infarctului miocardic);
e) abdominala (mictiuni involuntare, poliurie, dureri abdominale).
Simptomele șocului anafilactic: edem pulmonar, dispnee, bronhoconstrictie cu
dificultati în respiratie, disfonie, palpitatii, tesiune arteriala scazuta, disfagie, crampe
abdominale, voma, diaree, poliurie, encefalita, urticarie, prurit la nivelul buzelor,
palatului, mânilor, ochilor şi picioarelor, înroşirea tegumentelor, lipotimie, anxietate
de plins (datorita situatiei stresante), colaps.

Tratament: incetare adm, resucitare imediat, pozitie verticala, eliberarea cailor resp
sup, se maseaza intens abdomenul si extremitatile. TA se fizeaza la fiecare 3-4 min
se adm oxigen incontinuu. Când apar semne de blocaj circular (tegument palid, rece)
copilul se culca cu picioarele in sus. Local sol adrenalina ( 0,15-0,75 ml in 2-3 ml
sol fiziologica), i/m sau i/v adrenalina 1:0000 0,1-0,3 ml. I/v prednisolon 3%, 2-5
mg/kg, dexametason 0,004 g. In tahicardie –stropantin 0,05 %-0,06, 0,4-1,5 ml.
Antihis-dimedrol 1%, 0,1-1,5 ml, suprastin 2%, 0,1-1 ml. In edeme glotice diuretice-
furosemid 2%, 0,03-0,02 ml/kg.
-lipotemia: pierderea cunostintei, scaderea respiratiei, tendinta de a casca,
transpiratii, paloarea fetei, uneori greturi. Ta scade usor, respiratie superficiala, puls
initial crescut apoi slab, neregulat.
 -sincopa: pierderea totala a cunostintei. Forma albastra (respiratorie) cu cianoza si
oprirea resp, puls imperceptibil. Sincopa alba(cardiaca) oprirea brusca a inimii,
absenta pulsului, prabusirea TA, paloare generala, cianoza capilara.
Tratament: pozitie orizontala, capul in jos, git in hiperextensie. Flagelarea fetei cu
comprese umede, inhalare de nitrat de amil 5-10 pic. Oxigen, preparate cardiace
(cofeinum natrii benzoas 10 %, cardiamin 0,1 ml la 1 an de viata. Resucitare
cardiorespiratorie.

13. Principii generale de extrac ție dentară la copii în raport cu vârsta copilului.
Până la vârsta de 6 ani, din ții temporari au un rol important și în creșterea oaselor
maxilare, respectiv dezvoltarea facială a copilului. De aceea, este importantă păstrarea
acestor din ți temporari cât mai mult pe arcada dentară, până când aceștia sunt
îndepărta ți în mod fiziologic din cavitatea bucală și sunt înlocui ți de cei definitivi.

Pierderea prematură a din ților temporari poate afecta dezvoltarea cranio-facială a

copilului, acest lucru putând duce la înghesuiri ale din ților definitivi, iar în cazul în
care și estetica este afectată, copilul este supus unui stres psihic, poate evita
interac țiunile cu al ți copii și poate dezvolta în timp o lipsă de încredere în sine. În
plus, costul tratamentelor ortodontice poate fi substan țial.

Extrac ția prematură a unui dinte temporar este indicată în următoarele situa ții:
 din ți cu distruc ții mari (cauzate de carii dentare profunde) și cu afectarea
periapicală („puroi” la vârful rădăcinii);
 un traumatism dentar sau facial care fie a dus la eliminarea directă a dintelui
afectat, fie traumatismul necesită extrac ția dentară ca tratament;
 dinte temporar care a ajuns la vârsta la care trebuie înlocuit, însă acesta nu este
mobil, pe radiografie nu se observă o resorb ție a rădăcinii dintelui, iar rădăcina
dintelui permanent este formată în propor ție de ¾ din lungimea ei;
 dinte cu tratamente endodontice eșuate, cu persisten ța durerii și cu recidive
de abcese dentare;
 din ți supranumerari (din ți care sunt peste numărul prevăzut);
 din ți cu probleme parodontale;
 mobilitatea dintelui, cu durere și disconfort la mastica ție.  

14. Principii generale de extrac ție dentară la copii în raport cu particularită țile de
comportament.
Extrac ția indiferent de vârstă copilului, trebuie să fie făcută cu multă răbdare, deoarece
este un moment dificil pentru copil, datorită anesteziei,instrumentarului specific
( clește, elevator), dar mai ales datorită faptului că pacientul copil NU poate să facă
diferen ța între presiune ( momentul în care cleștele este fixat pe dinte) și durere mai
ales dacă este emo ționat, așa cum se întamplă în timpul extrac ției.
Tipuri de comportament:
 adaptiv,
 slab adaptiv
 neadaptiv.
Adaptiv: Copiii cu comportament adaptiv prezinta un rise minim de stres. Colaborarea
dintre ei și dentist este binevoitoare, ei accepta situatia cu zimbet și placere.
Tratamentul dentar are un succes evident.
Slabadaptiv: Copiii cu comportament slab adaptiv sunt copii cu diferite forme de
cooperare.
Neadaptiv: Lipsa capacita ților de adaptare este diametral opusa primei grupe. În
aceasta categorie sunt incluși copiii de pina la 3 ani, handicapati, cu abateri de
comportament, din diferite cauze.
Cooperarea agresiva este specifica pentru copiii de la 3 la 6 ani. Reactiile negative apar
deja de la receptie sau chiar când se face o programare la stomatolog. Se caracterizeaza
prin labilitate emotio țnala, agresivitate fata de sine și dentist, emotii negative. Acești
copii necesita o corectie psihologica de diferita durata. Se recomandă sedarea copiilor.
Cooperarea negativa este caracteristica pentru orice virsta, dar mai tipica pentru copiii
de virsta colara. Unii copii au un comportament controlat, repetind deseori: ,,Eu nu
vreau...", ,,Eu nu am sa..." De obicei, acești copii sunt supuși tratamentului
stomatologic in pofida vointei lor. Ei sunt considerati neadaptivi in serviciul
stomatologic și necesita o pregatire suplimentara la psiholog și neurolog. Se
recomanda sedarea sau anestezia generală.
Adolescentii au un comportament pasiv, ei refuza sa comunice verbal. Incercarile de a-i
implica in convorbire in timpul examenului sau tratamentului nu se soldeaza cu succes.
La incercarile medicului de a-i examina ei tin gura inchisa. Se recomanda sedarea.
Cooperarea pasiva. De obicei, acești copii vin din localitati rurale, cu un numar mic de
locuitori, sau din regiuni izolate, unde rareori comunica cu strainii. Parintii pentru ei
sunt persoane de aparare, dupa care se pot ascunde. Ei nu opun rezistenta fizica, dar
sunt emotional instabili. Acești copii au nevoie de o corijare a comportamentului, iar
tratamentul stomatologic se va efectua timp indelungat. Atitudinea incorecta a
personalului medical și parintilor fata de copil poate contribui la tensionarea
colaborarii.
Cooperarea tensionata. Acești copii initial accepta tratamentul stomatologic, dar in
timpul tratamentului apar tremorul capului sau miinilor, mai ales in timpul vorbirii,
transpiratii, in special hiperhidroza. Stomatologul poate sa nu observe prezenta lor. Se
recomanda sedarea copiilor pentru a minimiza emotiile si agitatia.
Cooperarea specifica a copiilor combina specificul ultimelor doua categorii. Copiii
permit examenul sau manipulatiile stomatologce, insa elementul de frica ii Inso țe ș te
intreaga perioada de examinare și tratament. Deseori ei acuza dureri. Plinsul este
controlat, constant și nu exagerat. Se recomandă sedarea.

15. Extracţia dentară la copii; indicaţii, contraindicaţii.

*Extractia dentara-interventie chirurgicala efectuata cu scopul de a indeparta din
alveola sa dintele are nu mai poate fi recuperat prin tratament conservator sau a carui
existenta pe arcada impiedica fie eruptia,fie alinierea dintilor permanenti si stabilirea
unei ocluzii ortognatice.
*Indicatii:
-extractii cu scop ortodontic, extractii in perioada de schimb fiziologic (mobilitatte
grad II sau III),
-extractia dintilor permanenti cind dintele e localizat in afara arcadei dentare si nu va
afecta forma, contactele interdentare se pastreaza maximal, nu se vor produce
schimbari in ATM.
-extractii la prezenta anomaliilor si viciilor de dezvoltare, afectiuni dentare si ale
tesuturilor limitrofe, anomalii de structura, de forma (macrodontia, anomalii de dezv
a smaltului),dinti supranumerari, ectopii si inghesuiri dentare care nu se pot supune
tratamentului ortodontic sau care prezinta afectuni ce nu se supun tratamentului
terapeutic.
-extractii dentare cu necroza pulpara si complicatiile lor: periodontite cronice,
periostita acuta si cr odontogena, osteomielita, flegmoane si abcese odontogene,
-extractii in traumatisme dentare si maxilare, in cazul proceselor tumorale (in bloc cu
tesuturile limitrofe)
*Contraindicatii relative:
-afectiuni acute ale MB de origine virala si alergica;
-sindroame hemoraice , leucozele acute (absolut), diabet zaharat II in stadiu de
decompensare, afectiuni cardiace compensatorii, nefropatii insotite de cresterea TA,
afectiuni hepatice, afectiuni reumatice cu interesare articulara sau cardiaca, adm
indelungata de corticosteroizi.

16. Particularităţile extracţiei dentare la copii în raport cu grupul de din ți.

17. Complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare şi după
extracţie.

*Complicatii locale in timpul extractiei dentare: fractura radiculara ( se lasa in

alveola la copii), luxatia totala a mugurelu dentar, aspirarea dintelui exarticulat,
 lezarea partilor moi, a limbii; lezari osoase-fractura alveolei, a tuberozitatii maxilare,
a mandibulei, luxatia mandibulei, deschiderea sinuslui, impingerea radacinilor in
sinus maxilar, deschiderea sinuslui, leziuni ale nervilor sau vaselor sangvine cu
instalarea hemoragiei.
*Complicatii locale dupa extractie dentara: hemoragie postextractionala, alveolita
postextractionala umeda sau uscata, creste alveolare cu exostoze, bride cicatriciale
periosoase, dezechilibru ocluzoarticular.
*Complicatii generale: diseminarea infectiei in organism in urma nerespectarii
asepsiei sau neinlaturarea completa a resturilor radicuale infectate.

18. Profilaxia complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare.

*Profilaxia: aplicarea unei tehnici adecvate, prin folosirea unor instrumente si
manopere adecvate, examen clinic si radiologic minutios, cunoasterea
particularitatilor morfologice a coroanei si dintelui, a maxilarelor, gingivomucoasei
si tesuturilor din imediata vecinatate a dintelui care va fi supus extractiei, curatirea
munitioasa a plagii postextractionale, respectarea asepsiei si antiseptsiei.

19. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, particularităţi anatomice ale sistemului

limfatic.
*infecție definitie: proces rezultat de patrunderea si dezvoltarea in organism a unor
agenti patogeni si din reactia tesuturilor la acest atac.
*Clasificare:
-procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita , abces, flegmon, adenoflegmon;

*Particularitatile anatomice ale sistemului limfatic la copii:

-la nou nascuti si sugari sistemul limfatic este nedesavirsit, iar imunitatea-imatura,
ganglionii limfatii sunt reprezentati de celule tinere cu capacitate redusa de aparare,
ei nu se determina clinic si nu sunt implicati in procesele de inflamatie. Formarea lor
are loc in primii 3 ani de viata.
-la copii de 3-5 ani nodulii limfatici sunt unitati anatomice independente insa sunt
reprezentati prin celule tinere cu o capacitate de fagocitoza imperfecta. Astfel, se
observa o crestere numerica compensatorie de noduli limfatici, localizati in regiuni
anatomice unde la adulti nu se observa. Nodulii lomfatici nu sunt apti sa fixeze
microbii in circulatie si elementele celulare tinere se pot infecta usor. De aceea la
aceasta virsta adenitele se intilnesc mult mai des. Odata cu cresterea si dezvoltarea
organismului, multi noduli se atrofiaza sau sunt inlocuiti cu tesut fibros sau adipos.
 *Clasificare: acuta (seros si purulent), cronica (specifice si nespecifice), cronica in
acutizare.
*Etiologie: la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac,
stomatitele; la 3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara,
periostite, osteomielite); 4-7 ani etiologie otorinolaringologica.flora microbiana
polimorfa: bacterii, virusuri, fungi, riketzii, paraziti.
*Patogenie: in stadiu de congestie ganglion creste in vol, devenind sensibil, se
produce reactie inflamatorie intensa cu diapedeza marcata.in forma supurata
limfonodulul se ramoleste, parenchimul devine friabil, apar mici focare de supuratie.
Datorita reactiei de periadenita limfonodulul este fixat de tes dn jur.
*Clinica:
-adenite acute: la debut nodul cu consistenta elastica, putin sensibil la presiune,
mobil, ulterior creste in volum, devine dureros spontan, imobil. Aparitia supuratiei se
manifesta clinic prin alterarea SG, febra, astenie, tegumentele local congestive,
fluctuenta la nivelul bombarii maxime.
-adenite cronice: nodul cu consistenta marita, dura, mobila sau usor aderenta de tes
din jur, putin dureroasa la presiune.
*Principii de tratament: suprimarea factorului cauzal prin adm Antibiotice-
ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios.
Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol
, drenarea colectiei purulente, evitarea cronicizarii adenitelor acute, ameliorarea
simptomelor generale, indepartarea durerii.

20. Adenita acută purulentă la copii; etiopatogenie, clinica.

*Etiologie: la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac,
stomatitele; la 3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara,
periostite, osteomielite); 4-7 ani etiologie otorinolaringologica. flora microbiana
polimorfa: bacterii, virusuri, fungi, riketzii, paraziti. Factori favorizanti sunt
surmenajul fizic, boli cronice ale organelor si de sis.
*Clinica: simptomele generale accentuate –febra, astenie. Local asimetrie faciala,
tegumentele hiperemiate, congestive, lucioase, tensionate, aderente la planurile
profunde, se percepe fluctuenta. Nodulul limfatic se ramoleste, parenchimul devine
friabil, apar focare de supuratie miliara. Microabcesele fuzioneaza intr-un abces
voluminos, circumscris intr-o capsula.
*Diagnostic: a adenitelor localizate superficial dupa semnele clinice, a celor
localizate in spatiile profunde necesita sonografia regiunii, punctia de diagnostic,
anamneza debutului.
 *Tratament: tratament general cu Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina,
metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios.
Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol
, vitamine. Evacuarea prin punctie a puroiului. Daca colectia este mica , bine
delimitata , superficiala-drenaj filiform prin introducerea unor fire de setolina sau
nailon. In colectii voluminoase –deschiderea chirurgicala si drenaj.

21. Adenitele regiunii oro-maxilo-faciale la copii ,diagnostic, tratament, profilaxie.

*Particularitatile anatomice ale sistemului limfatic la copii:

-la nou nascuti si sugari sistemul limfatic este nedesavirsit, iar imunitatea-imatura,
ganglionii limfatii sunt reprezentati de celule tinere cu capacitate redusa de aparare,
ei nu se determina clinic si nu sunt implicati in procesele de inflamatie. Formarea lor
are loc in primii 3 ani de viata.
-la copii de 3-5 ani nodulii limfatici sunt unitati anatomice independente insa sunt
reprezentati prin celule tinere cu o capacitate de fagocitoza imperfecta. Astfel, se
observa o crestere numerica compensatorie de noduli limfatici, localizati in regiuni
anatomice unde la adulti nu se observa. Nodulii lomfatici nu sunt apti sa fixeze
microbii in circulatie si elementele celulare tinere se pot infecta usor. De aceea la
aceasta virsta adenitele se intilnesc mult mai des. Odata cu cresterea si dezvoltarea
organismului, multi noduli se atrofiaza sau sunt inlocuiti cu tesut fibros sau adipos.
*Clasificare: acuta (seros si purulent), cronica (specifice si nespecifice), cronica in
acutizare.
*Etiologie: la 1-3 ani cauza bronsite cronice, infectii respiratorii virale ac,
stomatitele; la 3-6 ani cauze odontogene( pulpite ac difuze, necroza pulpara,
periostite, osteomielite); 4-7 ani etiologie otorinolaringologica.flora microbiana
polimorfa: bacterii, virusuri, fungi, riketzii, paraziti.
*Patogenie: in stadiu de congestie ganglion creste in vol, devenind sensibil, se
produce reactie inflamatorie intensa cu diapedeza marcata.in forma supurata
limfonodulul se ramoleste, parenchimul devine friabil, apar mici focare de supuratie.
Datorita reactiei de periadenita limfonodulul este fixat de tes dn jur.
*Clinica:
-adenite acute: la debut nodul cu consistenta elastica, putin sensibil la presiune,
mobil, ulterior creste in volum, devine dureros spontan, imobil. Aparitia supuratiei se
manifesta clinic prin alterarea SG, febra, astenie, tegumentele local congestive,
fluctuenta la nivelul bombarii maxime.
 -adenite cronice: nodul cu consistenta marita, dura, mobila sau usor aderenta de tes
din jur, putin dureroasa la presiune.
*Principii de tratament: suprimarea factorului cauzal prin adm Antibiotice-
ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios.
Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol, drenarea
colectiei purulente, evitarea cronicizarii adenitelor acute, ameliorarea simptomelor
generale, indepartarea durerii.
*Profilaxie:

22. Adenita cronică la copii; etiopatogenie, clinica.

*Etiologie: cele nespecifice prin cronicizarea unei adenite ac, in urma unor procese
infectioase repetate cu localizare amigdaliana sau dentoparodontala.
*Patogenie: este prezenta reactia fibrolimfatica cu o periadenita moderata.
*Clinica nespecifice: SG usor afectata-astenie usoara, VSH marit, creste nr de limfocite.
Local noduli mariti in volum, consistenta ferma, fara reactie de periadenita, indolori
spontan sau la presiune, acoperiti cu tegumente cu aspect normal. Uneori, stergerea
reliefului anatomic. Diagnostic extrem de dificil
-adenite specifice tuberculoasa: noduli mariti, indolori, imobili, cu o zona ramolita
centrala care uneori abcedeaza raminind fistula. SG-subfebrilitate, pierdere in greutate,
transpiratii nocturne. Diagn: Rg, intradermoreactia, exam de lab.
-adenopatii consecutive infectarii cu HIV: semn de debut SIDA. Test serologic pentru
HIV.
-mononucleoza infectioasa: adenopatie cervicala , poliadenopatie cu caracter ac. SG
alterata profund-hepatosplenomegalie. Exam serologic.
-limforeticuloza benigna de inoculare (boala ghearelor de pisica) poliadenopatii
regionale cr, semne de periadenita, dureroasa spontan, fara supuratii. In locul inocularii
papula hiperemiata.
-boala Hodgkin: adenoatie cervicala, uneori asociata cu adenopatie axilara,
mediastinala, abdominala. Febra, astenie, transpiratii nocturne, prurit generalizat, noduli
simetrici, moderat mariti, fermi, mobili si nedurerosi.
*Tratament: cedeaza in urma unui tratament antimicrobian nespecific si suprimarea
factorilor cauzali.

23. Adenitele cronice la copii, diagnostic, tratament, profilaxie.

*Diagnostic: extrem de dificil, Rg, intradermoreactia, exam de lab, test serologic
*Tratament: cedeaza in urma unui tratament antimicrobian nespecific si suprimarea
factorilor cauzali.
*Profilaxie:

24. Leziunile traumatice ale regiunii oro-maxilo-faciale la copii. Particularită ți de

etiologie.
*Clasificare leziuni traumatice reg OMF:
-leziuni ale partilor moi: leziuni inchise fara sol de continuitate: echimoze, contuzii,
hematoame; deschise cu sol de continuitate: excoriatii, plagi, penetrante sau nu
peretii CB, asociate sau nu.
-leziuni dentare: coronare, rad, luxatii.
-leziuni ale maxilarelor, fracturi a malarului si arcului zigomatic
-leziuni ale partilor moi combinate cu cele dentare
-leziuni traumatice lae reg omf asociate cu traumatisme cerebrale inchise
-leziuni traumatice ale reg omf cu lez a altor reg: extremitati, org cutiei toracice, abd,
coloanei vertebrale.
*Etiologia: factori habituali 78,9 %, de strada 17,8 %, accidente rutiere 3,3 %. La virsta
de 0-3 ani predomina caderi simple si lovituri de margini ascutite a mobilierului, rar
muscaturi.

25. Leziunile traumatice ale păr ților moi în teritoriul maxilo-facial. Particularită ți de
diagnostic.
Leziunile fără soluţii de continuitate sunt însoţite de edeme marcate, întinse, care pot
masca bine traumatismele oaselor maxilo-faciale. Ele sunt cauzate de particularitatile
reg omf: elasticitatea tegumentelor, stratul adipos bine dezvoltat, reteaua bogata de vase
şi noduli limfatici, schimbul metabolic accelerat şi instabil. Edemele posttraumatice,
deseori, se transformă în infiltrate infectate, care pot persista timp îndelungat. Pentru
copii sunt specifice plagile intraorale, care interesează mucoasa, diferite planuri ale cav
buc şi limba, plăgile înţepate provovcate de obiecte ascuţite, ţinute în gură în urma
căderilor. Aceste leziuni pot cauza stări de asfixie.
PARTICULARITATI DE DIAGNOSTIC:
Anamneza:
Examenul obiectiv general:
1. Semne generale de infectie (febră, cefalee, slăbiciuni, inapeten ță etc.)
2. Manifestări neurologice (neliniște, agita ție, dereglări ale somnului, vomă,
gre țuri, convulsii etc.)
3. Dereglări din partea altor organe și sisteme (sist. Digestiv, cardiac etc.)

Examenul obiectiv local:

26. Leziunile traumatice ale păr ților moi în teritoriul maxilo-facial. Clinica și
tratament. Profilaxie.
*Etiologia: factori habituali 78,9 %, de strada 17,8 %, accidente rutiere 3,3 %. La virsta
de 0-3 ani predomina caderi simple si lovituri de margini ascutite a mobilierului, rar
muscaturi.
*Contuzii: leziuni inchise, fara sol de continuitate a teg si muc. Edem, tumefactii difuze,
hematoame localizate. Pot duce la trismus. Tratament: aplicare comprese reci sau pungi
de gheata, colectiile hematice se evacueaza prin punctie.
*Excoriatii: lez superficiale ale pialii, au o supraf cruda, singerind, cu edem si
echimoze. Tratament: indepartare corpi straini, irigare cu ser fiziologic cald, zona
afectata poate fi lasata descoperita pentru a se forma crusta sau se poate aplica un
pansament steril.
*Plaga: tulburare de continuitate a teg. Pot fi taiate, penetrante, transfixiante, zdrobite,
prin explozii sau muscatura. Marg desfacute, dureri, hemoragii, hipersalivatie, tulb de
mast, fonatie, deglutitie, resp.
*Tratament imediat al plagilor: explorarea si curatirea mecanica de corpi straini, spalare
cu apa si subst antiseptice a marg, antiseptizarea plagii si tes limitrofe, hemostaza si
igienizarea cav buc, imobilizarea a fracturilor si lez dento parodontale, aplicare
pansament steril. In plagi cu decolari de lambou, se aplica benzi de leucoplast sau sutura
in U care se acopera cu pansament steril.

27. Leziunile traumatice dentare la copii. Clasificare.

*Clasificarea:
a.leziuni dentare:
-fisuri dentare ale smaltului fara pierdere de substanta
-fracturi coronare: simple, nepenetrante in camera pulpara; complicate, penetrante in
camera pulpara.
-fracturi radiculare: in 1/3 cervicala, in 1/3 medie, in 1/3 apicala
-fracturi coronoradiculare: nepenetrante, penetrante, cominutive.
b.leziuni parodontale:
-contuzii parodontale: in sens VO cu luxatia V sau O; in sens MD, cu luxatia laterala in
spatiu unui dinte absent; in ax, cu intruzie sau extruie.
-luxatii dentare totale, cu deplasarea completa a dintelui in alveola.
*Luxatia: completa sau incompleta. Partiala- poate avea pozitie palatinizata,
vestibularizata sau in sens vertical-reincluzie sau extruzie. Tulb de ocluzie, dintii
afectati sunt alungiti, marg incisivala se proiecteaza mai jos decit a vecinilor,durerosi.
Tratament: reducerea manuala, imobilizare cu gutiere ocluzale sau ligaturi interdentare.
La dinti primari cind e o resorbtie mai mult de 1/3 din lung rad corespunzator virstei-se
extrag. Totala-in dentitia primara se mentine spatiu pentru dentitia permanenta cu aprat
ortodontice.
*Contuzia: in spatiu perirad mici hemoragii, cu formarea microhematoamelor ,
edemelor, des inflamatii locale, hiperemie pulpara. Dureri spontane, surde, echimoza
gingivala, dintele usor mobil, senzatie de dinte mai lung. Tratament: slefuirea dintilor
antagonisti si imobilizarea.
*Luxatii partiale: dureri la atingere, gingia decolata, singerind, hipersalivatie, dinte
mobil, deplasat. Dintele se corecteaza digital, fibromucoasa se sutureaza in jurul
coletului, imobilizare pe 4 sapt.
*Luxatii totale: lipsa dintelui, plaga alveolara ocupata cu cheaguri, fubromucoasa
gingiala singereaza, dintele atirna in gura sau lipseste. Reimplantare.
*Fracturi coronare: nepenetrante. Slefuirea marg ascutite. Reconstructii coronare.
Penetrante-tratament endodontic si restabilirea integritatii coronare.
*Fracturile rad: pot fi orizontale, verticale si oblice. Pot interesa 1/3 cervicala, medie
sau apicala. Tratament consservator, pulpotomie vitala, apexofixatia.

28. Leziunile traumatice dentare la copii. Particularită ți de diagnostic, aspect clinic și

tratament.
*Luxatia: completa sau incompleta. Partiala- poate avea pozitie palatinizata,
vestibularizata sau in sens vertical-reincluzie sau extruzie. Tulb de ocluzie, dintii
afectati sunt alungiti, marg incisivala se proiecteaza mai jos decit a vecinilor,durerosi.
Tratament: reducerea manuala, imobilizare cu gutiere ocluzale sau ligaturi interdentare.
La dinti primari cind e o resorbtie mai mult de 1/3 din lung rad corespunzator virstei-se
extrag. Totala-in dentitia primara se mentine spatiu pentru dentitia permanenta cu aprat
ortodontice.
*Contuzia: in spatiu perirad mici hemoragii, cu formarea microhematoamelor ,
edemelor, des inflamatii locale, hiperemie pulpara. Dureri spontane, surde, echimoza
gingivala, dintele usor mobil, senzatie de dinte mai lung. Tratament: slefuirea dintilor
antagonisti si imobilizarea.
*Luxatii partiale: dureri la atingere, gingia decolata, singerind, hipersalivatie, dinte
mobil, deplasat. Dintele se corecteaza digital, fibromucoasa se sutureaza in jurul
coletului, imobilizare pe 4 sapt.
*Luxatii totale: lipsa dintelui, plaga alveolara ocupata cu cheaguri, fubromucoasa
gingiala singereaza, dintele atirna in gura sau lipseste. Reimplantare.
*Fracturi coronare: nepenetrante. Slefuirea marg ascutite. Reconstructii coronare.
Penetrante-tratament endodontic si restabilirea integritatii coronare.
*Fracturile rad: pot fi orizontale, verticale si oblice. Pot interesa 1/3 cervicala, medie
sau apicala. Tratament consservator, pulpotomie vitala, apexofixatia.

29. Leziunile traumatice dentare la copii .Profilaxie.

30. Traumatismele dento-parodontale la copii.

31. Aspecte specifice copiilor ale leziunilor traumatice ale maxilarelor în raport cu
particularită țile anatomo-fiziologice.
*Statistica: leziunilor partilor moi in RM la 3-7 ani 40%, 7-12 ani 25 %, 1-3 ani 21%, 2-
16 ani 11%. Traumatisme parti moi 85 %, a mand 4,4%, dentare 6%, a oaselor faciale
2%.
*Particularitatile anatomo fiziologice: la copii sunt specifice plagi intraorale, plagi
intepate provocate de obiecte ascutite tinute in gura in timpul caderii (creioane, jucarii).
Localizate pe palatin pot stabili o comunicare buconazala. Plagile limbii si planseului
bucal determina hemoragii abundente. Lez CB la copii mici se pot complica cu edeme
intinse, care pot fi cauza asfixiei. Masa corpului mica, parti moi cu strat gros de tes
adipos, bula Bichat bine dezv, prevalenta subst organice, periostul destul de gros, cu o
retea vasculara abundenta, mugurii dentari in corpul max, canalele Havers largi-redau
elasticitate tegumentelor si oaselor, fiind intilnite forme deosebite de lez (asociate).
Proiectarea superficiala a n facial, localizarea inf a orificiului ductului gl parotide,
discrepantele apof alv sup si inf la copii mici, dezv insuficienta a max in plan vertical si
localizarea CB la nivelul planseului orbital, dezv insuficienta a mand, volum mic a CB,
forma plata a palatului dur, limba alungita si turtita, fenomenele schimbului fiziologic si
gradul crescut de contamnare a muc la erupere dentara-procese specifice copiilor care
influenteaza evolutia clinica.

32. Fracturile mandibului la copii(de tip “lemn verde”). Particularită ț i în articula ția
temporo-mandibulară.
33. Fracturile mandibului la copii(de tip “lemn verde”). Aspectul clinic și radiologic.
Metode de tratament.

34. Principii de reabilitare și dispensarizare a copiilor cu procese infec țioase

odontogene a maxilarelor.
Factorii nefaforabili: Prima grupă – factorii social-biologici - (dezvoltarea fizică,
afec țiunile acute și cronice suportate, modul de vea ță, factorii nefavorabili în
perioada de nou născut și sugari ca alimentarea artificială, reac țiile alergice).
Grupa 2 – social igienică (nerespectarea igienii cavită ții orale, nivel scăzut de cultură
al părin ților, ignorarea sportului, neglijarea tratamentului la medic)
Grupa 3 - activită țile de tratament și profilaxie la nivel scăzut (grupuri de copii care
nu sunt acoperite de asanarea cavită ții orale, adresarea la medic numai în cazuri
urgente)
35. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii.
*Tratament chirurgical: indicat atunci cind dispozitivele chirurgicale nu asigura o
reducere si imobilizare eficienta, fracturi cu deplasari importante, fracturile angrenate
greu de redus, fracturi cu interpozitii de parti moi. La copii, indicatiile sunt restrinse
datorita prezentei mugurilor dentari si zonelor de activitate fiziologica intensa. Sunt
utilizate miniplaci liniare cu suruburi corticale-sistem de stabilizare. Miniplacile
resorbabile de tip Lactosorb se resorb timp de 1 an, cele metalice necesita inlaturare
dupa 3 luni de la aplicare. Miniplacile de stabilizeaza la copii se combina cu
imobilizarea maxilo mandibulara prin variate dispozitive ortodontice. Gutierele acrilice,
bandajul mentocefalic, monoblocurile acrilice sunt indicate mai des la maxilar in
imobilizarea provizorie, imobilizare combinata cu miniplaci de stabilizare, imobilizare
fracturi fara deplasare la copii pin la 3 ani. In dentitia permanenta sstem de miniplacute
cu sis de black-uri.
*Tratamentul chirurgical la maxila: fixare cu fire metalice trec prin spina nazala, marg
inf a aperturii piriforme si marg inf a mentonului-in deplasari importante, cominutive, in
dentitia primara. Alegerea metodei de imobilizare la copii depinde de gradul de
dezvoltare a dintilor. Fracturile de maxilar fara deplasari sunt sistate pe cale
nechirurgicala. Cind e necesara fixarea intraosoasa trebuie de evitat lezarea mugurilor
dentari la etapa de erupere. Pentru imobilizarea maxilo mandibulară e indicat splinctul
acrilic, deseori stabilizat prin suspendare de marg inf a aperturii piriforme si
circumscrise a mand. Suspendarea la ramul orbital si marg zigomatica la copii e
nacceptabila. In fracturi cu includerea suturii palatului sunt indicate aparatele palatinale,
cu scopul de a apropia marginile lui.

Maxila:
Tratamentul chirurgical al fracturilor de maxilare trebuie sa fie prompt si in volum
deplin, deoarece regenerarea are loc intr-un ter men scurt, de 2-3 saptamini. Fixarea
intirziata are drept consecinte cicatricele vicioase osoase si ale partilor moi.

36. Metode de tratament chirurgical al fracturilor maxilarelor la copii. Indicaţii,

particularităţi.
*Tratament chirurgical: indicat atunci cind dispozitivele chirurgicale nu asigura o
reducere si imobilizare eficienta, fracturi cu deplasari importante, fracturile angrenate
greu de redus, fracturi cu interpozitii de parti moi. La copii, indicatiile sunt restrinse
datorita prezentei mugurilor dentari si zonelor de activitate fiziologica intensa. Sunt
utilizate miniplaci liniare cu suruburi corticale-sistem de stabilizare. Miniplacile
resorbabile de tip Lactosorb se resorb timp de 1 an, cele metalice necesita inlaturare
dupa 3 luni de la aplicare. Miniplacile de stabilizeaza la copii se combina cu
imobilizarea maxilo mandibulara prin variate dispozitive ortodontice. Gutierele acrilice,
bandajul mentocefalic, monoblocurile acrilice sunt indicate mai des la maxilar in
imobilizarea provizorie, imobilizare combinata cu miniplaci de stabilizare, imobilizare
fracturi fara deplasare la copii pin la 3 ani. In dentitia permanenta sstem de miniplacute
cu sis de black-uri.

Indicaţii pentru tratamentul chirurgical reparator tardiv

· Fracturi mandibulare cu deplasare localizate la nivel de:
a) menton;
b) corp;
c) ram mandibular;
· Fracturi de mandibulă bilaterale;
· Fractură de condil:
a) fracturi cu deplasare la vîrsta de 7-18 ani;
b) fracturi cu deplasare mai mare decît 90 grade la 1-18 ani;
· Fractură cu eschile a mandibulei;
· Fractura apofizei alveolare cu traumatisme dento-parodontale (luxa ții totale și
subtotale);

*Tratamentul chirurgical la maxila: fixare cu fire metalice trec prin spina nazala, marg
inf a aperturii piriforme si marg inf a mentonului-in deplasari importante, cominutive, in
dentitia primara. Alegerea metodei de imobilizare la copii depinde de gradul de
dezvoltare a dintilor. Fracturile de maxilar fara deplasari sunt sistate pe cale
nechirurgicala. Cind e necesara fixarea intraosoasa trebuie de evitat lezarea mugurilor
dentari la etapa de erupere. Pentru imobilizarea maxilo mand e indicat splinctul acrilic,
des stabilizat prin suspendare de marg inf a aperturii piriforme si circumscrise a mand.
Suspendarea la ramul orbital si marg zigomatica la copii e nacceptabila. In fracturi cu
includerea suturii palatului sunt indicate aparatele palatinale, cu scopul de a apropia
marginile lui.

37. Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor şi a altor regiuni ale corpului la copii;
etiologie.
*Etiologie: accidente rutiere, caderi de la inaltime, agresiune, accidente habituale.

38. Leziuni traumatice asociate ale maxilarelor şi a altor regiuni ale corpului la copii
clinică, metode de tratament.
*Clinica: pe linga clinica fracturilor de maxialre sunt prezente si fracturi a
extremitatilor, a organelor cutiei toracice, abdominare, a coloanei vertebrale s.a.
*Metode de tratament: initial se trateaza starile care pun viata copilului in pericol. Dupa
ce se trasnporta la serviciu specializat se realizeaza tratamentul pe etape, in dependenta
de graviditatea leziunilor traumatice.

39. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; termenii de prelucrare.

*Termenii de prelucrare:
-primara in primele 48-72 ore.
-primara intirziata dupa 72 de ore si in plagi infectate.
-secundara precoce dupa 10-12 zile sau tardiva dupa 20 zile. Indicata cind de la
producerea plagii au trecut mai mult de 5 zile si marg plagii au inceput sa se epitelizeze.

40. Metode de prelucrare chirurgicală ale plăgilor la copii; principiile şi particularităţile

intervenţiei chirurgicale.
*Principiile interventiei chirurgicale:
-se ingrijesc de urgenta lez care ameninta viata soc, asfixie, hemoragie, lez abd,
toracice, cerebrale.
Conduita terapeutica tre sa respecte cerintele de refacere morfologica, functionala,
estetica, psihologica.
-inaintea actului terapeutic definit se face igiena si asanarea CB
-atitudine cit mai putin traumatizanta, conservatoare:se extrag dintii irecuperabili, se
inlatura fragm osoase mici fara periost, contraindicat extractia profilactica de
regularizare a marg plagii sau sectionare a lamboului.
-sutura dupa reducerea si imobilizare si dupa rezolvarea lez dento parodontale
-fixarea si sutura in poz anatomica, fixind in prealabil punctele cheie ale fetei: plurile
naturale, linii cutaneo mucosale, marg narinara, santurile V si paralinguale.

*Particularitatile interventiei chirurgicale: prelucrarea chirurgicala de la suprafata in

profunzime, incepe cu curatirea mecanica de corpi straini cu irigatii cu ser fiziologic
cald.se excizeaza tes devitalizate, marg plagii se vor aviva si regulariza, cu decolari
strict necesare. Hemostaza cit mai minutioasa. Reducerea si imobilizarea pina la
suturare. Sutura plan cu plan, din profunzime spre suprafata. Marg cutanate in contact
fara tensiune, cu ace atraumatice. In plagi intinse cu lambouri faciale acestea se
pastreaza. In pierderi de substanta se face plastia.

41. Complicaţiile precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.

*Complicatiile precoce in fracturi de mandibula: socul-in special la politraumatizati;
asfixia-cind exista corpi straini sau secretii in CB, in fracturi duble a acului mand cind
limba cade in faringe; comotia cerebrala; hemoragia-in fracturi cu deslocari mari
hemoragii abundente prin lezarea vaselor din canalul mand; leziuni nervoase-cind e
interesat in fractura canalul mand.
*Complicatii tardive in fracturi de mandibula: infectia in special cind fractura e
deschisa in cav bucala, cind e in os patologic, dela chisturi osoase supurate, prezenta
unor frag osoase-osteite, osteomielite. Consolidarea intirziata-mentinerea mobilitatii
anormale a fragm osoase dupa 8-10 sapt de la reducere si imobilizare. Pseudoartroza-
cind e o lipsa de consolidare mai mult de 6 luni. Consolidare vicioasa-dupa imobilizare
incorecta. Constrictia mand-cicatrice in grosimea muschilor. Anchiloza TM-formare
calus intre cav glenoida si condil.
*Complicatiile precoce in fracturile de maxila: soc traumatic, hemoragia, tulb resp,
comotia cerebrala.
*Complicatii tardive in fracturile de maxila: infectia-favorizata de deschiderea fracturii
in cav septice (gura, nas, sinus) sau la ext. supuratii sinuzale sau ale obrazului,
osteomielita. Consolidari vicioase-duc la deformari faciale cu retrogatia maxilei,
asimetrii faciale. Comunicari buco nazale si buco sinusale in urma pierderii de substanta
in fracturi a boltii palatine sau crestei alv.

42. Profilaxia complicaţiilor precoce şi tardive ale fracturilor maxilarelor la copii.

43. Dispensarizarea şi reabilitarea pacienţilor cu fracturi osoase ale maxilarelor.
*Dispensarizare: aplicarea unor metode curativ profilactice imbinate cu o educatie
sanitara a bolnavului.
*Reabilitarea: se incepe dupa finisarea tratamentului. Include cultura fizica, reabilitare
sociala si psihoemotionala, fizioterapie-masaj, electroforeza, exercitii speciale.
*Copilului cit si parintilor li se face cunostinta cu necesitatea efectuarii igienizarii
corecte a cav bucale, intarirea imunitatii organismului, alimentarii corecte, efectuarea
gimnasticei, vizita la medic stomatolog o data la 6 luni, profilaxia traumatismelor.
44. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; definiţie, clasificare. Particularităţi de
etiologie, patogenie.
*Definitie: proces rezultat de patrunderea si dezvoltarea in organism a unor agenti
patogeni si din reactia tesuturilor la acest atac.
*Clasificare:
-procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita , abces, flegmon, adenoflegmon;
-procese infectioase a tesutului osos: periostita, osteita, osteomielita.
-procese infectioase a dintilor si tesuturilor periodontale: pulpita, periodontita,
pericoronarita, alveolita.
*Etiologie:
-patrunderea micoorganismelor in tesuturile reg OMF, virulenta crescuta a acestora;
-reactivitate diminuata a organismului;
-leziuni dentoparodontale: pungi parodontale, necroza pulpara;
-leziuni traumatice, fizice , chimice;
-tumorile maxilarelor mai des chisturi suprainfectate;
-corpi straini patrunsi accidental in mucoasa;
-complicatiile extractiei dentare
-complicatiile anesteziei loco regionale, nerespectarea asepsiei, antisepsiei
-complicatiile diferitor tratamente.
-tratament indelungat cu antibiotice sau corticosteroizi.
*Patogenia:
Mecanismele patogene de raspindire a agentilor patogeni in partile moi sunt caile
transosoasa, submucoasa si limfatica.
1. calea transosoasa prin care un process patologic periapical migreaza de-a lungul
canalelor Hawers, ajungind subperiostal. Dupa decolarea si erodarea periostului apare
tabloul clinic de supuratie periosoasa sau de supuratie a spatiilor fasciale primare.
2. calea submucoasa care este intilnita in parodontopatiile marginale profunde sau in
accidentele de eruptie dentara. Colectia supurata difuzeaza intre os si fibromucoasa
acoperitoare, dind nastere supuratiilor periosoase sau de spatii fasciale primare.
3. calea directa care este intilnita in traumatismele cu retentie de corpi straini.
4. calea limfatica in care infectiile faringoamigdaliene si dento-parodontale difuzeaza
direct in ganglionii locali sau loco-regionali

3 faze:
-faza alterativa: modificari distrofice si necrotice. Se elaboreaza substante bilogic active
care actioneaza asupra vaselor sangvine si determina aparitia reactiilor exudative.
-faza exudativa: dilatarea vaselor sis microcirculator si dereglarea circulatiei singelui,
exudarea plasmei, migrarea elem figurate ale singelui.
-faza proliferativa: multiplicarea elementelor celulare in focarul inflamator, finalizarea
procesului inflamator prin formarea de tesut conjunctiv fibrilar.
*Particularitatile imunologice:
-la copii imunitatea dobindita pin la o anumita virsta inca nu este stabilita, astfel
sensibilitatea organismului este marita si copilul este expus la diverse infectii. Se
caracterizeaza prin reactii difuze si incapacitatea de limitare a proceselor patologice in
limitele unui tesut.
*Particularitati la copii:

 Canalele radiculare largi

 Apexul lor deschis datorita proceselor de resorbtie si formare, Contactul intim
intre dinti si maduva osoasa.
 Canalele havers largi,
 Vascularizarea abundenta,
 Trabeculele osoase subtiri,
 Periostul ingrosat si elastic.

45. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; tabloul clinic, principiile generale de

tratament în raport cu vârsta copilului.
*Definitie: proces rezultat de patrunderea si dezvoltarea in organism a unor agenti
patogeni si din reactia tesuturilor la acest atac.
*Clasificare:
-procese infectioase a tesuturilor moi: limfadenita , abces, flegmon, adenoflegmon;
-procese infectioase a tesutului osos: periostita, osteita, osteomielita.
-procese infectioase a dintilor si tesuturilor periodontale: pulpita, periodontita,
pericoronarita, alveolita.
Minori pina la 6-7 ani, cu anestezie genelara, 8-9 anestezie locala,
Sistemul imun nedezvoltat complet are drept consecinta usoara raspindirea a procesului
septic

*Clinica:
-adenite acute: la debut nodul cu consistenta elastica, putin sensibil la presiune, mobil,
ulterior creste in volum, devine dureros spontan, imobil. Aparitia supuratiei se manifesta
clinic prin alterarea SG, febra, astenie, tegumentele local congestive, fluctuenta la
nivelul bombarii maxime.
-adenite cronice: nodul cu consistenta marita, dura, mobila sau usor aderenta de tes din
jur, putin dureroasa la presiune.
-abces: Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa. Tegumentele acoperitoare
tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta. Consistenta si mirosul
puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra oscilanta, frisoane,
tahicardie, neliniste, durere locala.
-flegmon: Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa, tegumente si mucoase
destinse, cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala) alterata, cu aspect
septico toxic.
-adenoflegmon: starea generala se agraveaza rapid-adinamie, slabiciune brusca,
transpiratii abundente.local edem difuz, cu hiperemie pronuntata. Durere, consistenta
dura, palpator fluctuenta.
-periostita: tumefactia umple santul V, bombare in dreptul a 2 sau 3 dinti pe partea V a
apof alv. Fluctuenta la palpare. Dintele cauza mobil. Copilul limiteaza functia
maxilarelor reflector, capul in pozitie antalgica. Exooral tumefactie cu asimetrie
accentuata, edeme a partilor moi palpebrale, plicei nazolabiale, buzei sup, reg submand.
Abcesul V in reg incisivilor centrali sup e insotit de tumefactia si edemul accentuat a
intregii buzesup-buza de tapir. Cel din reg caninca se manifesta prin tumefactia pleoapei
inf si reg geniene, din reg molarilor-tumefactie geniana marcata care deformeaza
obrazul. Proce in reg unghiului mand provoaca trismus, in reg mol mand duce la
tumefierea obrazului cu extindere spre reg submand. SG: insomnie, neliniste, febra 38,
VSH crescut, leucocitoza, limfopenie, in urina urme de proteine.
-osteomielita: debut brusc, SG- neliniste, excitare, insomnie, febra, frisoane, tahicardie,
adinamie, posibile vome, convulsii, tulb GI. Local tumefatia perimand sau perimax e
difuza, tegumente congestive, luciase, destinse, insotite de flegmoane a spatiilor
profunde si superficiale perimax. La maxila poate antrena si sinusurile paranazale. La
mand se afecteaza reg submand, submentoniera, reg cervicala. Prezente adenitele acute
si periadenitele. Endobucal: mucoasa tumefiata, pe toata semiarcada v si o,
hipersalivatie, disfagie, trismus. Dintii in cauza cu algii, mobili cu elim purulente din
parodontiu. Rg: demineralizare, stergerea desenului trabecular, largirea spatiilor
medulare, corticala subtiata pe alocuri erodata. Leucocitoza, limfopenie, neutrofiloza.

46. Furuncul, carbunculul feţei la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic.

*Furuncul-lez infectioasa necrotica a foliculului pilos. Carbuncul-lez infectioasa

necrotica a citorva foliculi pilosi. Etiologie asociere germeni patogeni cu
predominarea microflorei anaerobe. Factori favorizanti-igiena proasta a pielei,
particularitatile tegumentelor in per de pubertate, conditii metereologice
nefavorabile, tulb sis nervos si endocrin, avit, intoxicatii.
*Clinica furuncul:
-faza infiltrativa: hiperemie si edem fara limite, dureri neinsemnate, peste 1-2 zile se
formeaza un nodul limitat, dureri pronuntate.
-faza abcedanta: dezintegrare purulenta a tes, fluctuenta, in reg defectului
epidermului burbion necrotic care se inlatura usor cu pinceta. Dupa apare un ulcer
cutanat cu tes granulos, infiltratie si edem a tes inconjuratoare. Este insotit de
limfadenita regionala, cefalee, frisoane,
*Clinica carbuncul: apare infiltrat dureros care se raspindeste in tes adipos subcutan.
Pielea cenusie rosietica. In reg centrala a carbunculului apare ramolire si detasarea
tes necrotic.limfadenita regionala, febra 39-40, frisoane pronuntate, leucocitoza,
creste brusc VSH.
47. Furuncul, carbunculul feţei la copii; tratament, profilaxie.

*Tratament: Prelucrarea cimpului operator; Izolarea cimpului operator, anestezie,

incizie, drenarea exudatului, Prelucrarea cu solutii de H2O2 3%, pansament cu ung
levomicoli. La carbuncul deschidere larga. antibiotice: ceftriaxon, eritromicina;
dedzintoxicatie-sol fiziologica, sol Ringr; desensibilizante: dimedrol, suprastin.

*Profilaxie:
 spăla ți- vă regulat pielea folosind un săpun antibacterian
 cură ța ț i cu aten ție orice tăieturi, răni (chiar și de mici dimensiuni)
 acoperi ți tăieturile, rănile și zgârieturile cu un bandaj steril până când se
vindecă
 mânca ți sănătos și face ți exerci ții fizice în mod regulat pentru a vă stimula
sistemul imunitar

48. Caracteristica clinică a celulitei, etiologia, tratamentul.

Celulita este forma ce corespunde cu primul stadiu de evolutie a procesului septic,
stadiu presupurativ, care este reversibil
Etiologie:
Celulita infecţioasă poate fi produsă fie de bacterii patogene exterioare organismului, fie
de flora indigenă, care poate coloniza tegumentul şi anexele acestuia. Adesea, agentul
etiologic este reprezentat de un Streptococ sau de un Staphilococ (S.aureus,
S.pyogenes).
Poarta de intrare a germenilor este de multe ori reprezentată de diferite soluţii de
continuitate, cum ar fi plăgi prin tăiere, înţepare sau muşcare, sau chiar incizii
chirurgicale

Suplimentar, nu intra in intrebare (Se caracterizeaza prin vasodilatatie accentuata, cu

exsudat seros, fara fibrina, dar bogat in albumina, provenita din serul sangvin, prin
diapedeza si tumefactie limitata. Acest exsudat formeaza un edem inflamator. Celulita
la copii evolueaza ca un semn clinic al periostitelor, osteomilitelor, adenitelor acute
purulente. Tabloul clinic se caracterizeaza prin congestia locala a partilor moi ale unei
regiuni, tumefactie dureroasa, cu tendinta progresiv extensiva si alterarea starii generale:
febra, frisoane, inapetenta. Celulita este un proces reversibil spontan sau printr-un
tratament adecvat. Desi reprezinta faza acuta a inflamatiei, ea poate suferi un proces de
cronicizare, care survine pe fondul unui focar septic cronic.)

Tratament:
Tratamentul include drenajul endodontic al dintelui cauza sau inlaturarea lui,
antibioterapie, analgezice si antiinflamatoare nesteroide, prisnite reci.

49. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii; clasificare, etiopatogenie,

caracteristică generală.

*Clasificare: abcese periosoase, abcese ale lojilor superficiale, abcese ale lojilor
profunde, flegmoane (supuratii difuze), adenite supurate, fistule cutanate sau
mucoase. La copii prezinta interes abcesele in reg limbii, parafaringiene, sublinguale,
buzei sup, palat dur.
*Etiopatogenie: leziuni dento parodontale, accidente de erupere a dintilor primari si
permanenti, osteomielita, corpi straini atrunsi accidental prin muc si teg, infectii
faringoamidaliene, piodermitele fetei, tumori, complicatiile extractiei dentare. Flora
facultativ anaroba. Mecanismele de raspindire a agentilor patogeni sunt calea
transosoasa, submucoasa, limfatica, hematogena.
*Abcesul: forma localizata, circumscrisa a unei colectii cu continut purulent,
delimitata de o pelicula piogena. Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa.
 Tegumentele acoperitoare tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta.
Consistenta si mirosul puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra
oscilanta, frisoane, tahicardie, neliniste, durere locala. Tratament: incizia si drenajul
colectiei, antibioticoterapia, antialgice antiinflamatoare, suprimarea elem cauzal.
*Flegmonul:forma difuza a proceselor supurative, extindere nelimitata. Fenomene de
liza si necroza tisulara difuza. Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa,
tegumente si mucoase destinse, cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala)
alterata, cu aspect septico toxic. Tratament: deschiderea procesului purulent, drenaj,
antibioticoterapie.
Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios.
Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol

50. Abcesele, flegmoanele regiunii oro-maxilo-faciale la copii, clinică si principiile de

tratament.
*Abcesul: forma localizata, circumscrisa a unei colectii cu continut purulent, delimitata
de o pelicula piogena. Clinic aspect de tumefactii dureroase, circumscrisa. Tegumentele
acoperitoare tensionate, hipertermice, congestive, la apasare fluctuenta. Consistenta si
mirosul puroiului in functie de tipul germenilor. Sg-stare septica, febra oscilanta,
frisoane, tahicardie, neliniste, durere locala. Tratament: incizia si drenajul colectiei,
antibioticoterapia, antialgice antiinflamatoare, suprimarea elem cauzal.

*Flegmonul: forma difuza a proceselor supurative, extindere nelimitata. Fenomene de

liza si necroza tisulara difuza. Clinic tumefactie difuza, de duritate lemnoasa, tegumente
si mucoase destinse, cianotice, fara aspect inflamator. SG(starea generala) alterata, cu
aspect septico toxic. Tratament: deschiderea procesului purulent, drenaj,
antibioticoterapie.
Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios. Adm
vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol

51. Adenoflegmonul la copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.

 *Etiopatogenie: se dezvolta din supuratia unui nodul limfatic. La copii mai des
localizat in regiunea obrazului, submand, submentonier. Factori : infectia
odontogena, trauma, infectii postraumatice. Favorizanti: bronsite, pneumonie, otita
ac.
*Clinic: starea generala se agraveaza rapid-adinamie, slabiciune brusca, transpiratii
abundente.local edem difuz, cu hiperemie pronuntata. Durere, consistenta dura,
palpator fluctuenta. Diagn dif: flegmon, osteomielita, periadenita.
*Tratament: de urgenta, sub anestezie generala. Daca cauza este odontogena, dintele
se extrage. Incizie larga si drenarea colectiei purulente. Antibiotice, antiinflamatoare,
vitaminoterapie, dezintoxicante.
Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios.
Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol

52. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii submandibulare la copii; etiopatogenie,

clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.

*Topografie: lateral-marginea bazala a corpului mandibulei, medial-venterul

digastricului, sup- muschi milohioid
Inf-fascia proprie cervicala. sunt situate aici glandele salivare submandibulare, artera
si vena faciala, ganglioni limfatici, nerv hipoglos, artera linguala, tesut adipos
subcutan.
*Etiologie: diverse forme de la premolari si molar inferior, pericoronarita molar III
inferior, osteomielita mandibulara
patologie glandei salivare ( sialoadenite, sialolitiaza),infectii din regiuni mai
indepartate (mucoasa cav buc, regiunea nazala, limba, buze, sinus maxilar)
*Tablou clinica:dureri pronuntate, edem pronuntat, trismus, dureri la deglutitie si
miscari a mandibulei, starea generala alterata, cefalee, insomnie , inapetenta,
intoxicatie endogena, febra majorata, asimetrie faciala vadita, pielea sub tensiune,
hiperemiata, in cuta, nu se stringe, lucioasa , pastoasa., palpator infiltrat brusc dolor ,
 in caz avansat fluctuatii in regiunea epicentrului, ganglioni limfatici mariti, in urma
infiltratiei tesutul imposibil de palpat, ramin amprente digitale, in urina proteine
*Diagnostic diferentiat: cancer cu alterarea procesului inflamator acut, submaxilita
acuta, sialolitiaza, trauma in regiunea corpului mandibulei sau unghiului,
osteomielita mandibulara forma acuta
*Tratament:
-incizia pielii , tesut subcutan si platisma lungime 6-7 cm, inferior 1-2 cm de
marginea bazala a corpului mandibulei si paralel cu ea
-in profunzimea tesutului de indeparteeaza bontul
-plaga drenata cu tub prin care local se iriga cu sol antiseptica
-administrarea tratamentului complex general.

53. Abcesul şi flegmonul odontogen a regiunii pterigo-mandibulare la copii;

etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament, profilaxie.

*Topografie: exudat purulent intre partea interna a ramului ascendent si suprafata

externa a muschiului pterigomandibular intern
*Etiologie: procese patologice in regiunea molarilor inferiori, mai des molarul III,
osteomielita mandibulei in regiunea angulara ramurei mandibulei, abcese si
flegmoane postinfectioase in urma anestezie mandibulare, ac nesteril, trauma vaselor
cu aparitia hematoamelor si supurarea lor
*Tabloul clinic: dureri la deglutitie, dureri la deschiderea cavitatii bucale ,cefalee,
intoxicatie, slabiciuni, imposibilitatea determinatii asimetriei faciale, procesul e
localizat profund pe partea interna a ramului mand, edem si hiperemie neinsemnata a
pielii regiunii unghiului mandibular, trismus gradul 2-3 , palpator sub unghiul mand
si intern sub el infiltrat dur dureros, vestibulul bucal liber , la plica pterigomand si
val palatin mucoasa hiperemiata, foarte dureroasa la palpare, fluctuatie
*Diagnostic diferentiat : abces flegmon parafaringian, a santului milohioidian,
retromandibular
*Tratament:
 -incizie exobucala ocolind unghiul mand merge strict pe os, dupa deschiderea
focarrului plaga se dreneaza
-endobucal la nivelul marginii anterioare a ramului mand pe traiectul plicii
pterigomandibulare
-eliminarea puroiului si drenaj.

Antibiotice-ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.

Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios.
Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol

54. Tratament chirurgical şi conservativ al proceselor inflamatorii, regiunii oro-maxilo-

facială, particularităţi de tratament.

-asanarea focarului care a declansat infectia si drenarea colectiilor purulente.

-la copii inciziile se fac largi, cu decolari vaste ale periostului. Inlaturarea dintilor
pimari in infectii odontogene.
-metodele moderne de diagn si tratam endodontic , particularitatile anatomice a
dintilor permanenti la copii largesc diapozonul conservarii dintilor permanenti.
-principii de alegere a AB: sensibilitatea germenului la antibiotic, concentratia
suficienta in focarul infectios, inhibarea definitiva a multiplicarii germenilor din
focar-se adm ampicilina, ampiox, eritromicina, metronidazol.
Imunoterapia cu timalin, timogen la copii cu evolutia lenta a procesului infectios.
Adm vitamine C si B. pentru dezintoxicatie-Dextran, Polividon, Disol.
-procedee fizioterapeutice si terapia cu laser contribuie la ameliorarea starii generale.
55. Tipurile de anestezie folosite în tratamentul chirurgical al proceselor inflamatorii,
regiunii oro-maxilo-facială la copii.
Anestezia infiltrative:
-anestezie loco-regionala
-nu se face in proiectia focarului septic
-se face langa plexuri (ex. Periostita dintele 7.4- se face alveolar inferior Vaziraki)

Anestezia generala:

- In caz de flegmon

Anestezia generala combinate cu cea loco-regionala infiltrative:

- se face in parallel cu anestezia infiltrative locala (hemoragia e mai mica,

postoperator durerile locale sunt mai mici)

Anestezia loco-regionala cu stare de potentiere

-nu se face anest generala dar se administreaza preparate din grupa diazepinelor
(Diazepam)

56. Abcesul limbii la copii, etiologia, clinica, tratament.

Etiologie: origine traumatica: muscaturile accidentale ale limbii cu dintii;
traumatismele produse prin intepaturi cu obiecte ascutite; traumatismele cauzate de
marginile ascutite ale coronitelor dentare ramolite, de corpi straini, suprainfectarea unui
hematom.
Mai frecvent sunt localizate pe papile anterioara si laterale ale limbii. La copii, abcesele
la radacina limbii se intilnesc foarte rar. De obicei, ele sunt cauzate de chisturile
congenitale.
Clinic, apar in forma de tumefactie dureroasa difuza a limbii; durere spontana i
provocata de mi carea limbii, ce iradiaza in faringe, ureche, sub mandibular; tulburari
functionale in deglutitie, fonatie, masticatie; limba este deplasata spre bolta palatina i
afecteaza caile respiratorii, cu dispnee; amprente ale dintilor la nivelul versantelor
linguale; sialoree; edem la nivelul planseului bucal; stare generala alterata, agitatie.
Diagnosticul diferential se face cu chistul dermoid, tumorile benigne.
Tratament: incizia si drenajul colectiei, antibioterapie, antialgice antiinflamatorii,
suprimarea elementului cauzal. terapie antimicrobiana, analgezice

Principiile generale de alegere a antibioticelor:

a) sensibilitatea germenului prezent la antibioticul respectiv;
b) concentratia suficienta de antibiotice in focarul infectios;
c) inhibarea definitiva a multiplicarii germenilor din focarul infeqios.
Administrarea corecta a antibioticelor se face doar dupa determinarea sensibilitatii.

Vitaminoterapie: C și B (C, B1, B? , B12 , PP).

In functie de faza evolutiei plagii purulente, pentru igrijirea ei
sunt indicate urmatoarele preparate medicamentoase:

1. prima faza (a inflamafiei traumatice) - preparatele cu actiune de deshidratare,

antinecrotica, antibacteriana, analgezice (levomicoli, levosin, dioxizol);
2. in faza a doua (de proliferare) - unguente care contribuie la dezvoltarea
granulatiilor (metiluracil, vinicol, olazol, solcoseril);
3. in faza a treia (de formare și stabilire a cicatricei postoperatorii) - unguente care
stimuleaza procesele de regenerare (vinilin, polimerol, solcoseril).

Procedurile fizioterapeutice și terapia cu laser procesul de inflamatie și reduce

resorbtia toxinelor din plaga purulenta, contribuind la ameliorarea starii generale.
57. Abcesul de orbită la copii, etiologia, clinica, diagnostic și tratament.
este localizat in tesutul celulo-adipos din vecinatatea globului ocular .Supuratia la copii
se extinde foarte rapid in spatiile tisulare din vecinatate (sinus cavemos, pterigoidian,
temporal).
Etiologie: Cauzele acestui proces pot fi sinuzitele acute supurative, procesele
periapicale dentare, extinderea procesului supurativ din spatiile invecinate, in urma unui
furuncul abcedant (buza superioara, comisurile cavitatii bucale, plicele nazolabiale).
Clinica: Manifestarile clinice apar cu dureri localizate in orbita, accentuate la palparea
globului ocular; cefalee; edem palpebral superior sau inferior, care cauzeaza inchiderea
(obstruarea) completa a fantei palpebrale; chemosis; protruzia globului ocular cu
limitarea mobilitatii. Persistenta abcesului indica lipsa reflexului fotomotor (indice al
riscului de pierdere a vederii).
Diagnosticul diferential se face cu celulita orbitara pasagera - semne inflamatorii
moderate; tromboflebita sinusului cavernos - prezenta simptomatologiei specifice.
Diagnostic:IRM, CT, examinarea cu ultrasunet a ochiului si a orbitei,perimetrie,
tonometrie.
Tratamentul include incizia si drenajul colectiei, antibioterapie, antialgice
antiinflamatorii, suprimarea elementului cauzal.

58. Particularită țile sinusurilor maxilare la copii, sinuzite odontogene în dependen ță de

vârsta, etiologia, diagnostic și tratament.
La copii primul loc îl ocupă inflamaţia celulelor etmoidale.

Sinusul maxilar la nou-nascut apare in forma de bombare in meatul inferior, cu trei

suprafete: superioara, laterala si mediala. A patra suprafata reprezinta o muchie oblica
laterala, care este virful sinusu lui. Anterior el atinge sau depaseste canalul
nazolacrimal. Orificiul de comunicare cu meatul mijlociu este o simpla despicatura
orientata sagital. in cea de a doua luna de viata el devine oval-alungit, in luna a saptea
- oval-rotunjit, iar la sapte ani are forma rotunda.
La nastere, sinusul are dimensiunile:
vertical - 5 mm,
longitudinal - 8 mm,
transversal - 3,5 mm.
Dezvoltarea ulterioara a sinusului are loc prin resorbtie osoasa. Cavitatea sinusala creste
in plan anterior si lateral, unde osul este mai spongios. in maltime, sinusul cre te prin
orizon talizarea peretelui inferior al orbitei. in primul an de viata, peretele inferior
sinusal se proiecteaza la o distanta de 4,2 mm de plan eul nazal. Anual, el coboara cu
0,5 mm. La 7 ani, sinusul are forma de tetraedru. Definitivarea cresterii are loc intre 12
si 14 ani, odata cu eruptia molarilor si cresterea lui in plan posterior.
Cresterea intensiva a sinusurilor se manifesta la virsta de 5 ani. intre 5 si 15 ani,
cresterea este mai lenta. Marginea inferioara a sinusului, pe parcursul eruptiei dentare,
apare pe imaginea radiologica neconturata, stearsa. Sinusurile maxilare se maturizeaza i
imbraca forma anatomica identica cu a maturilor dupa eruperea dintilor per manenti i
instalarea dentitiei permanente, la 13-15 ani. La 15 ani, sinusurile paranazale ating, 1n
plan orizontal, latimea maxima, iar la 20 de ani, in plan vertical, maltimea maxima.
Sinusul paranazal sting este mai mare decit cel drept, iar la baieti el este mai voluminos
decit la fetite.
Sinusurile maxilarelor se prezinta in forma de fisuri, cu marginile inferioare terse, care
se pierd pe fondul mugurilor dentari. Pina la virsta de 8-9 ani, planseul sinusurilor se
proiecteaza la marginea inferioara a aperturii piriforme.

59. Complicaţiile locale şi generale ale abceselor şi flegmonelor la copii.

*Complicatii abces si flegmon:

-mediastinita purulenta
-tromboflembita purulenta progresiva (a plexurilor venoase profunde, venelor mari in
regiunea OMF si cervicale) hiperemie, dureri pe traiectul venelor, edem difuz,
intoxicatie pronuntata, febra, slabiciuni generale, leucocitoza.
-septicemie, septicopiemie, endocardita si miocardita, sinusiza maxilara acuta,
-angina Ludwig: inflamarea purulenta a tes moale sublingual ce poate duce la
tumefierea gitului, imposibilitatea miscarii limbii, ingreunarea resp, in cazuri grave
asfixie.

60. Procesele inflamatorii ale glandular salivare la copii, clasificare, etiologie.

 - Parotidită epidemică
- Sialodenită virală (apare în perioada epidemiilor infec țiilor virale. Afectează
glandele salivare mci)
- Citomegalia (afectează nou-născutul și sugarii. Virus herpes)
- Silodenită acută nespecifică (limfogen, hematogen, ac țiunea directă a ductului)
- Sialodenită cronică nespecifică
- Sialolitiaza

 Parotidite acute:
a) parotiditele nou-nascutilor;
b) parotiditele acute virale: epidemica; cauzata de virusul gripal; cauzata de alte
varietati de virusuri (Coxsachie, Herpes, citomegalic etc.);
c) parotiditele acute bacteriene; aparute in perioadele postoperatorii; aparute pe
fondul unor afectiuni, ce provoaca tulburari trofice - insuficienta cardiaca, ca exii
etc.; parotidita limfogena (Ghertenberg); parotidita de contact; parotidita cauzata de
obturarea cailor de secretie salivara cu corpi straini.
 Parotidite cronice: parenchimatoase, interstitiale, specifice (tuberculoase,
actinomicetice etc.).
 Sialolitiaza.
*Etiologie: Parotiditele au o etiologie neurogena si neuroendocrina, care cauzeaza
tulburari de secretie salivara sau patrunderea infectiei in glandele salivare.
Sialodenitele neurogene apar in urma interventiilor chirurgicale abdominale.
Infectiile sunt cauzate de patrunderea microorganismelor in glandele parotide pe cale
stomatogena, hematogena, limfogena și de contact. Factorii stomatogeni sunt
stomatitele acute, excoriatiile mucoasei bucale, patrunderea corpilor straini in
ducturile salivare; calea hematogena - infectiile generale grave; calea limfogena -
procesele inflamatorii Ill regiunea maxilo-mandibulara.

61. Diagnosticul diferincial intre parotidita acuta epidemica si bacteriana, metode de

diagnostic si tratament.
Parotidita acută epidemica (oreionul) este o boala contagioasa, care afecteaza
glandele salivare mari.
*Etiologie: Are etiologie virala - virusul filtrabil, care face parte din grupa
Paramyxoviridae.
*Patogenie: Se transmite pe cale aeriana. Sunt afectati mai ales copiii intre 5 i 15 ani,
în 70% din cazuri se localizeaza in glanda parotida, in 10% din cazuri- in glanda
submandibulara, iar la cea sublinguala - in 4,9%. in 30% evolueaza asimptomatic.
Dupa o perioada de incubare de 16-20 zile, boala debuteaza brusc, cu intervale de 1-2
zile, simetric afecteaza glandele salivare.
*Tablou clinic: Tumefierea este insotita de alterarea starii generale (febra, dureri).
Local, regiunile glandelor salivare sunt voluminoase, de consistenta moale sau
renitenta, ușor dureroase; ele deplaseaza lateral lobulul auricular. Pielea este intinsa,
lucioasa, congestiva, cu edem colateral. Trismus și dureri la deschiderea gurii,
orificiul canalului Stenon- hiperemiat, tumefiat.
Dupa 3-4 zile, progresarea tumefactiei se opreste si in 8 zile cedeaza.
*Complicatii inflamatorii locale, complicatii glandulare (orhita, ovarita, pancreatita,
prostatita), complcatii neurologice (meningita, encefalita).
*Diagnosticul diferential se face cu parotidita acuta neepidemica sau cronica
exacerbata, care se pezinta prin afectare unilaterala, evolutie cronica cu perioade de
exacerbari si desen radiografic specific, in forma de pom inflorit. .
*Tratamentul se face in sectia de boli contagioase i consta 1n izolarea bolnavului (20
zile), repaus, lavaje antiseptice bucale, sialogo ge i vitaminoterapie.

Parotiditele acute bacteriene . Parotidita este o afectiune acuta a parenchimului

glandei parotide; în majoritatea cazurilor, unilaterala.
*Etiologie: De obicei, se instaleaza pe fondul unor imunodepresii cauzate de factorii
nefavorabili locali și generali. Factorii generali nefavorabili includ infectiile acute
virale (varicela, rujeola, scarlatina), deshidratari, stari generate grave, igiena cavitatii
orale scazuta, perioadele postoperatorii, tulburarile neurovegetative. Factorii locali ce
pot declansa infectii sunt traumatismele, obstructiile mecanice ale ductului salivar (corpi
straini pătrund în ductul salivar, limfadenitele cu localizare în glandele parotide) sau
raspândirea infectiei pe cale limfogena din regiunile limitrofe. În declanșarea
afectiunii sunt incriminati germenii saprofiti ai cavitatii orale, poarta de intrare fiind, in
majoritatea cazurilor, canalul Stenon.
*Tabloul clinic se asociaza cu tulburari generate și locale. Copiii prezinta stari de
excitatie, insomnie, frisoane, dureri cu intensificare in momentul alimentarii,
xerodermii.
Local se va determina tumefactie in limitele regiunii parotide, cu edem in ariile
adiacente: lobulul auricular - deplasat lateral; tegumentele - modificate spre hiperemie,
în tensiune; la palpare se determina tumefiere în regiunile retromandibulare, unghiul
mandibular, cu doloritate spontana și provocata. Cu o intensitate mai pronuntata vor
evolua parotiditele bacteriene la copii.
Tabloul clinic va fi diferit ca intensitate și gravitate, in functie de forma anatomo-
clinica a afectiunii. În forma catarala se va observa diminuarea secretiei salivare; la
masarea intensiva a glandei se elimina saliva viscoasa, opalescenta, cu dopuri de
fibrina. Tumefactie dureroasa in regiunea parotida, cu senzatie de apăsare la palpare.
Ostiumul canalului Stenon este edematiat, congestionat.
Forma supurativa se manifesta prin stari generale alterate; dure rea are un caracter
pulsativ si iradiaza in ureche, faringe, regiunea temporala. Tumefactia masiva, ce
depaseste limitele regiunii parotide, are o consisten ță remitentă dura. Prin orificiul
canalului Stenon, care este congestiv, se elimina o cantitate mare de puroi.
Afectarea glandelor salivare submandibulare se intilneste rar si evolueaza ca si in cele
localizate in regiunea parotida.
Diagnosticul diferential se va face cu: parotidita epidemica (secretie salivara scazuta
și aspect normal), abcesul parotidian, adenita și periadenita intraparotidiana (secretie
salivara cu aspect normal), litiaza salivara, insotita de colica salivara.
Tratamentul include: regim alimentar (dieta), pentru accelerarea secretiei salivare;
administrarea antibioticelor, Bio-R administrat oral sau parenteral în forma de capsule
sau solutii, antiinflamatoarelor, desensibilizantelor, dezintoxicatie. Local, instilatii
endocanaliculare cu tripsina, antibiotice, Bio-R (3-5 ședinte).

62. Caracteristica parotiditele nou-născu ților.

1. Parotiditele nou-nascu/ilor apar foarte rar la copiii prematuri, copiii cu fond

premorbid nefavorabil - patologii asociate congenitale, infectii septice.
Dezvoltarea parotiditelor este determinata de mastita mamelor.

Tabloul clinic: debut acut, mai frecvent in prima saptamina de viata. Incepe cu o
tumefaqie in regiunea glandei parotide, uni- sau bilaterala, insotita de stari generale
septice grave (stari de nelini te, insomnie, frisoane, anorexie). Zona glandei parotide
este congestionata, dolora la palpare; din ductul salivar hipertrofiat se elimina secretii
purulente.
Diagnosticul diferential se va efectua cu osteomielita hematoge na, care apare de obicei
pe fondul septic al nou-nascutului.
Tratamentul la debutul bolii include administrarea antibioticelor, desensibilizantelor,
terapia de dezintoxicare, iar local - pri nite cu solutii de dimexid, unguente de heparina.
in stadiile avansate, este indicata evacuarea puroiului pe cale chirurgicala.

2. Infec ția cu citomegalovirus este una de tip viral. Virusul care determină
declanșarea acestei infec ții apar ține familiei virusurilor herpetice. Acesta
poate deveni latent pentru o perioada, că mai apoi să se reactiveze. Infec ția cu
citomegalovirus este cunoscută și sub denumirile de CMV, boală cu incluziuni
citomegalice, boală cu incluziuni cu celule gigant ori boală glandelor salivare,
formă CMV.

În cazul femeilor însărcinate, există posibilitatea că virusul să se transmită la făt prin

placentă. Infec ția primară cu citomegalovirus apare în aproximativ 2% din sarcini, iar
transmiterea la făt are loc în aproape jumătate dintre cazuri. Cei mai mul ți dintre
bebelușii infecta ți la naștere, par sănătoși la primul control, dar există și cazuri
când dezvoltă simptome la împlinirea a câteva luni sau chiar ani după naștere.
Printre semnele imediate de CMV la nou-născu ți se numără: icter, o pată purpurie care
apare pe corp, înăl țime/greutate mică la naștere, pneumonie, convulsii. Printre
dizabilită țile care se dezvoltă în urmă infec ției cu citomegalovirus la naștere
amintim: pierderea auzului, anomalii oculare, dizabilită ți mentale, tulburări de aten ție,
autism, lipsa de coordonare, convulsii și chiar deces.
 3. Parotidita bacteriană poate apărea și în perioada neonatală (până la 28 de zile
după naștere). Această entitate este foarte rară și are consecin țe nefaste dacă
rămâne netratată; poate apărea cu predilec ție la nou-născu ții de sex masculin.

63. Litiaza salivară la copii, particularită ți, diagnonstic și tratament.

-se localizeaza mai ales în glanda submandibulara.
Etiologie: tulburarile de metabolism, avitaminozele, proprietatile chimice i fizice ale
salivei.
Tablou clinic: Litiaza salivara se caracterizeaza prin triada:
1) tumefac ție submandibulara, ce apare în timpul unei mese, cu remisiune în scurt
timp;
2) abces salivar - o complicatie produsa prin suprainfectie, cu dureri intense care ira
diaza în limba și ureche, cu febra, dificultati in masticatie; canalul Warton-
congestionat, deschis, cu eliminari reduse; hemiplanșeul - edematiat, iar plica
sublinguala - proeminenta (,,creasta de cocoș");
3) turnora salivara - cu suprafata neregulata, de consistenta ferma, aderenta la
planurile profunde, sensibila la palpare.
Tratamentul se va aplica în clinicile de specialitate. Calculul se va înlatura pe cale
chirurgicala; se vor administra antibiotice, desensibilizante, proceduri locale
fizioterapeutice, masaj, aplicatii cu parafina.

64. Particularită țile clinice ale parotiditei croncie la copii, diangnostic diferen țial,
principiile de tratament.
Factorii etiologici nu sunt determinati definitiv. Mai multi savanti pledeaza pentru
etiologia congenitala, ca rezultat al modificarilor morfologice in structura glandelor
salivare. Unii autori pun pe primul plan cauza microbiana. Altii considera ca factorii
cauzali sunt modificarile anatomice survenite in urma parotiditei epidemice.
Declansarea parotiditelor cronice are loc pe fondul unui sistem imunitar scazut.
Sunt afectati copiii de 2-6 ani. De obicei, se manifesta m perioada de exacerbare.
Evolueaza cu perioade de remisiune si exacerbare. Cea de exacerbare dureaza l0-14
zile, iar de remisiune, în unele cazuri, pina la 1-2 ani.
Perioada de exacerbare se caracterizeaza prin alterarea srarii generate- frisoane,
insomnie, stari de excitare; iar local, cu tumefactia unilaterala a glandei parotide (foarte
rar bilaterala): dolora, fara modificari ale tegumentelor acoperitoare, dureroasa la
palpare; ductul Stenon congestionat, hiperemiat, cu eliminari purulente vâscoase. intre
episoadele acute, uneori persista parotidomegalia, cu secretie salivara ușor redusa,
modificata - vâscoasa, cu dopuri de fibrina.
Diagnosticul definitiv al parotiditelor cronice se face în baza imaginilor radiografice cu
contrast., glanda este presarata, în parte sau in totalitate, cu pete opace rotunde, de
diferite dimensiuni (1-4 mm), situate la extremitatile canaliculelor salivare, având uneori
aspect de ,,pom foflorit" sau ,,mar cu fructe", la care se adauga dilatarea neregulata a
canalului Stenon.
Diagnosticul diferential se face cu parotidita epidemica, care se manifesta prin
afectarea simetrica a glandelor salivare, fara perioade de remisiuni in exacerbare,
epidemie de oreion; cu sialolitiaza, caracterizata prin colica salivara și calculi in glanda
submandibulara (constatati pe imaginea radiologica); cu limfadenita intraparotida,
secretiile salivare ale careia au aspect normal.
Tratamentul: în perioadele de remisiune se vor indica preparate de stimulare a factorilor
imuni locali și generali. Este importanta examinarea copilului de catre pediatru,
stomatolog și otorinolaringolog, cu scopul de a depista și asana focarele cronice,
afectiunile generale ale organelor și sistemelor, corectii in sistemul imunitar.
Terapia locala activa in perioadele de remisiune include proceduri fizioterapeutice (raze
ultrascurte, fonoforeza cu preparate rezolutive), masaj, aplicatii cu parafina, blocade cu
novocaina, instilatii endocanaliculare cu Oleum iodolipoli, Oleum rosae, Oleum
hippopheae, Bio-R (gel, lichid, unguent).

65. Drenajul limfatic in regiunea capului si gitului la copii.

De obicei zona cea mai afectată este: submandibular, cervical, geniana
Tehnicile de efectuare a drenajului limfatic:
-direct- se face incizie in proiectie si se dreneaza
-indirect- se face masaj, nu se face incizie

Din punct de vedere topografic, nodulii limfatici cervico-faciali sunt localizati in grupe.
1. Grupul parotidian este bine dezvoltat, dispus în doua planuri, în raport cu
glanda parotida:
- superficial, preauricular, situat sub fascie, care dreneaza regiunile frontala, temporala
și parietala;
- profund, situat in loja glandei parotide, care dreneaza limfa din cavitatea timpanica,
fosele nazale, valul palatin, limba și glanda parotida. Inconstant, anterior de tragus
exista un nodul numit preauricular, care dreneaza limfa din pavilionul auricular, ductul
auditiv extern și din regiunea palpebrala.
2. Grupul genian - inconstant, întâlnit doar la copii. Are câte un ganglion în
regiunile:
-malara (subcutanat, la nivelul muschiului genian sau liniei de ocluzie);
-suborbitala (In fosa canina);
-paramandibulara (situat pe aspectul lateral al mandibulei).
Nodulii limfatici genieni dreneaza portiunea mediala a pleoapelor, aripile nasului, buza
superioara si obrajii.
3. Grupul infraorbital, localizat în fosa canina la nivelul straturilor profunde si
preauriculare, dreneaza por țiunile laterale ale pleoapelor, conjunctiva, tegumentele
jugale si regiunea temporala a scalpului. Acesti noduli conecteaza cu cei parotidieni,
situati in lobulul lateral al glandei parotide.
4. Grupul submandibular este alcatuit din 5-15 noduli, dispusi de-a lungul
marginii inferioare a corpului mandibular. In raport cu glanda salivara submandibulara,
ei sunt localizati anterior, posterior, superior si inferior. Ei colecteaza limfa la nivelul
obrazului, nasului, buzei superioare, buzei inferioare, limbii, gingiilor si dintilor.
5. Grupul submentonier este format din 2-3 noduli limfatici situati fotre muschii
digastrici. Primeste aferente limfatice din regiunea mentoniera, jumatatea mediana a
buzei inferioare, por țiunea mediana a planseului bucal, vârful limbii.
6. Grupul mastoidian- situat în spatele pavilionului auricular și marginii
posterioare a ramului mandibular. Este format din 3-4 noduli, care dreneaza limfa din
conductul auditiv extern, pavilionul auricular și por țiunea temporala a pielii paroase a
capului.
7. Grupul occipital și posterior auricular este alcatuit din 2-3 noduli, situati la
nivelul vertebrelor superioare cervicale. Ei dreneaza limfa din aria scalpului occipital
posterior și din por țiunea posterioara superioara superficiala a gâtului, spre grupul
ganglionilor cervicali profunzi.
8. Grupul nodulilor retroangulomandibulari colecteaza limfa din regiunea
amigdaliana si de la baza limbii.
9. Grupul laterofaringian primește aferente din spatiul pterigomaxilar, peretele
lateral al faringelui și regiunea profunda a fetei.
10. Nodulii limfatici cervicali sunt localizati în regiunile profunde (ce se întind de-a
lungul venei jugulare, sub mușchiul stemocleidomastoidian). Por țiunea superioara
dreneaza limfa din regiunile limbii și faringelui posterior. Grupul inferior primeste
limfa din regiunile profunde cervicale (laringe, trahee, glanda tiroida și esofag).
Nodulii cervicali superficiali sunt localizati deasupra mușchiului
stemocleidomastoidian. Ganglionii limfatici anteriori (localizati la nivelul venei jugulare
anterioare) si cei posteriori (localizati in triunghiul posterior cervical) primesc limfa din
regiunile superficiale ale gitului, regiunile mastoide, postauriculare și nazofaringiene.
66. Clasificare limfadenitelor regiunii oro-maxilo-faciale la copiir, etiopatogenie,
caracteristică generală, clinică.

Etiologia si patogenia.
Infectarea se produce pe cale directa sau indirecta (hematogena).
Cauzele pot fi: procesul infectios dento-parodontal cronic si acut (pulpite acute difuze,
necroze pulpare, periostite, osteomielite), infectiile farin go-amigdaliene, infectiile
virale respiratorii acute, bron itele acute, infectiile tegumentare ale fetei si gitului
(piodermitele, furunculele), afectiunile contagioase (rujeola, oreionul, scarlatina etc.).
Spre deosebire de adulti, pentru copii sunt caracteristice afectarea citorva grupe de
noduli limfatici si posibilitatea reactiei nodulilor limfatici din partea opusa focarului
infectios.
Etiologia adenitelor la copii variaza in functie de vfrsta. Astfel, la 1-3 ani, cauzele
adenitelor sunt bronsitele acute, infectiile respi ratortii virale acute, stomatitele; la 3-6
ani, cele mai frecvente sunt cauzele odontogene. Etiologia otorinolaringologica apare
mai des in perioada 4- 7 ani.
In producerea limfadenitelor este incriminata flora microbiana polimorfa (bacterii,
virusuri, ricKetsii, fungi, paraziti), corespunzind cu cea prezenta la nivelul portii de
intrare.
La copiii mai mari de 3 luni, cele mai multe adenite acute sunt cauzate de
Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenis (grupa A Streptococcus), de ana erobii
care, in mod normal, se afla in cavitatea orala.
La copiii de pina la 3 luni deseori depistam Streptococcus agalactiae (grupa B
Streptococcus). Probabilitatea infectiilor cauzate de Staphylococcus aureus este mare la
acesti copii. Rareori, infectiile sunt cauzate de microorganisme gramnegative, ca
Escherichia coli. Starea septica, ca o complicatie importanta a adenitelor bacteriene, se
intilne te mai des la copiii de pma la 3 luni.
67. Principiile de tratament a limfadenitelor regiunii oro-maxilo-faciale la copii.

68. Limfadenita acuta seroasa la copii, etiopatogenie, clinica, diagnostic, tratament,

profilaxie.
Adenita seroasa se considera prima faza (congestiva reversibila) de dezvoltare a
procesului infectios, localizat in stroma ganglionului limfatic. La aceasta etapa se
produce o reactie inflamatorie acuta, cu diapedeza leucocitara accentuata.
Clinica: Debuteaza sub forrna unui nodul marit usor in volum, de consistenta elastica,
sensibil la presiune, rara elemente de periadenita, mobil; tegumentele acoperitoare -
nemodificate; semnele generate - nesemnificative (subfebrilitate).
In decurs de 1-2 zile, nodulul creste in volum, aderind la planurile profunde
(periadenita). La aceasta etapa, apar dureri spontane si provocate In regiunea
ganglionului limfatic afectat.
La copiii mici, din cauza stratului gros de tesut adipos, ganglionii limfatici mariti nu se
observa la debutul bolii.
De obicei, apar manifestarile clinice de alterare a starii generale (subfebrilitate,
insomnie, scaderea poftei de mmcare, stari de neliniște, frisoane). in 98% din cazuri,
adenitele acute evolueaza paralel cu infectiile odontogene, rinogene, stomatogene etc.
Uneori, cauzele nu pot fi depistate.

Diagnosticul adenitelor localizate tn planurile superficiale nu prezinta dificultati, iar al

celor localizate în planurile profunde necesita sonografia regiunii, punctia de diagnostic,
anamneza debutului.
Diagnosticul diferential al adenitelor cu localizare tn regiunea submandibulara se face
cu submaxilita acuta, parotidita epidemica cu debut în glanda salivara submandibulara,
care se caracterizeaza prin retentie salivara, congestia crestei sublinguale și a orificiului
canalului Warthon. Palparea bimanuala evidentiaza glanda submaxilara marita.
Tratament: antibiotice, desensibilizante, vitamine, aplicatii locale de pri$nite $i
suprimarea focarului cauzal. Colectiile purulente cu periadenita și supuratiile extinse in
toata loja se deschid și se dreneaza timp mdelungat, pentru a permite eliminarea
colectiei purulente și tesutului ganglionar afectat. Uneori, pentru eliminarea tesutului
ganglionar se face chiuretajul focarului.
Adenitele cronice, care sunt consecinta adenitei acute, vor ceda in urma unui tratament
antimicrobian nespecific și suprimarii factorilor cauzali. Daca rezultatul tratamentului
este negativ, se indica examinari suplimentare (citologia, biopsia, probe de laborator),
deoarece adenopatia poate fi doar o manifestare a unei afectiuni locoregionale sau
sistemice.

69. Boala ghearelor de mâ țăla copii; etiopatogenie, clinică, diagnostic, tratament,

profilaxie.

Limforeticuloza benignii de inoculare (boala ghearelor de pisica; boala Debre-Mollaret)

evolueaza sub forma unei poliadenopatii regionale cronice, cu semne de periadenita,
dureroasa spontan si la presiune, fara supuratie.
Microorganismele ce provoaca maladia sunt Rochalmae henselae si Atipiafelis. Aceasta
forma este cea mai frecventa cauza a adenopatiilor cronice la copii. La 50-90% din pa-
cienti prezinta o inflamatie in locul de inoculare- o papula hiperemiata aparuta la 3-10
zile dupa traumatism. Adenopatiile se dezvolta dupa 1-2 saptamini. Boala evolueaza
spre vindecare spontana in decurs de 2-3 saptammi. Uneori insa, dupa 3-4 saptamini,
nodulii se maresc considerabil. in 85% din cazuri este afectat doar un nodul limfatic,
situat distal de locul de inoculare. in 50% din cazuri sunt afectati nodulii din regiunea
capului și gitului.
Rareori, la copiii mici procesul infectios se poate generaliza. Examenul citologic
evidentiaza o hiperemie marcata a tesutului reticular in placarde, intre care se gasesc
limfocite rare.
Tratament antimicrobian nespecific $i suprimarii factorilor cauzali, examen de
laborator

70. Periostita acută seroasa a maxilarelor la copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic

diferen țiat, clinică, tratament, profilaxia.
Etiopatogenie:
Periostita acută odontogenă este rezultatul răspîndirii infec ției din camera pulpară în
ț esuturile adiacente (osoase, periost, păr țile moi) prin apexul radicular.
Vascularizarea abundentă a pulpei dentare, oaselor maxilare și păr ților moi în
perioada de erupere, schimb fiziologic și creșterea maxilarelor favorizează răspîndirea
rapidă a infec ție din camera pulpară în periost. Periostul maxilarelor în perioada de
creștere se consideră o zonă de alertă (zonă de creștere) ușor vulnerbilă la agen ții
microbieni.

În inflama țiile acute pulpare hiperemia vasculară trece repede prin spa țiile
medulare în periost, vasele sangvine ale mucoasei gingivale și păr ților moi
formînd un focar întins de inflama ție. Morfologic perioada infiltra ție seroasă se
caracterizează prin hiperemia vasculară, edem și infiltra ția leucocitară a
periostului care se îngroașă și devine lax iar fibrele lui sunt separate de exudat.

Clinică:procesul de inflama ție este localizat pe mucoasa apofizei alveolare, la nivelul

dintelui cauză, descre ție pe plica de tranzi ție, edem ale păr ților moi adiacente,
ganglionii regionali mări ți.
Diagnosticul diferential se face cu pulpitele acute difuze, periodontitele acute,
periostitele acute supurative.
Tratament:

1. Tratament local: În raport cu cauza (tratamentul unei pulpite acute sau

periodontitei), Dintii pluri radiculari care au cauzat periostita acuta se inlatura, iar
cei monora diculari si cu radacinile formate se trateaza. Periostitele in pulpitele
acute difuze trebuie tratate
 2. Tratament general: antiinflamatorii, desensibilizante, se indica antibiotice in
forma de pastile sau siropuri, sulfanilamide in doze corespunzatoare virstei,
gluconat de calciu, regim de pat, o cantitate mare de lichid.

71. Periostita acută purulentă a maxilarelorla copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic

diferen țiat, clinică, tratament, profilaxia.

*Periostita (abces vestibular): afectiune inflamatorie a periostului, cauzata de

infectiile tes dentare si parodontale.
*Etiologie: de origine dentara, cu flora microbiana caracteristica gangrenei pulpare:
stafilococi, beta-streptococi, eneterococi, anaerobi.
*Patogenie periostite purulente: este stadiul subperiostal al abcesului V. Evolueaza
din cea acuta seroasa. Lichidul purulent din reg periapicala dentara traverseaza osul
prin canalele osoase si tesutul meducalr. Lichidul se acumuleaza sub periost si
formeaza abcesul subperiostal, are loc erodarea treptata a periostului si patrunderea
lichidului submucos. Trecerea formei seroase in purulenta la copii e un proces destul
de rapid, evolutie in cteva ore.
*Clinica: tumefactia umple santul V, bombare in dreptul a 2 sau 3 dinti pe partea V a
apof alv. Fluctuenta la palpare. Dintele cauza mobil. Copilul limiteaza functia
maxilarelor reflector, capul in pozitie antalgica. Exooral tumefactie cu asimetrie
accentuata, edeme a partilor moi palpebrale, plicei nazolabiale, buzei sup, reg
submand. Abcesul V in reg incisivilor centrali sup e insotit de tumefactia si edemul
accentuat a intregii buzesup-buza de tapir. Cel din reg caninca se manifesta prin
tumefactia pleoapei inf si reg geniene, din reg molarilor-tumefactie geniana marcata
care deformeaza obrazul. Proce in reg unghiului mand provoaca trismus, in reg mol
mand duce la tumefierea obrazului cu extindere spre reg submand. SG: insomnie,
neliniste, febra 38, VSH crescut, leucocitoza, limfopenie, in urina urme de proteine.
 *Diagn.dif:furuncul, adenoflegmon, osteomielita acuta odontogena, pulpita ac
difuza.
*Tratament: chirurgical si medicamentos. Sub anestezie generala. Dintii primari
infectati se extrag, cei permanenti doar atunci cind coroana e ramolita. Inciziile de pe
plica de tranzitie mari, cu decolari periostale la nivelul a 2-3 dinti.

72. Periostita cronica a maxilarelorla copii; etiopatogenia, clasificare, diagnostic

diferen țiat, clinică, tratament, profilaxia.

*Periostita cr: proces inflamator a maxilarelor cu dinamica lenta, caracterizat prin

tumefierea traptata , indolora a osului.
*Etiologie: tratament nerational endodontic, evolutie cronica cind insoteste
periodontita cronica, tratament nerational a periostitelor acute si formelor cronice de
osteomielita sau dupa traumatism. La copii se intilnesc forma simpla care cedeaza la
tratament endodontic , si forma productiva –prin formarea hiperostozelor.
*Clinic: ingrosarea cortico periostala periferica localizata, asemanatoare unui chist
radicualr. Se determina la palpare. Partile moi limitrofe usor tumefiate, tegumentele
nusi modifica culoarea.
*Diagn.dif: osteomielita cronica productiva , tumorile benigne ca sarcomul,
osteomul, displazia fibroasa.
*Tratament: lichidarea focarelor cronice periapicale. Dintii cauza primari se inlatura,
permanenti se trateaza. Nu se adm antibiotice. Fizioterapie, ionoforeza cu tinctura de
iodura de potasiu, comprese cu sol de dimexid, sulfanilamide, vit.

73. Osteomielita maxilarelor la copii; definiţia, clasificare, etiopatogenie, particularităţile

evoluţiei clinice a osteomielitei la copii.
*Osteomielita: proces declansat de patrunderea germenilor patogeni la nivelul tes
osos, provocind procese supurative intinse, cu dezvoltarea zonelor de osteonecroza.
*Clasificare: dupa mec de patrundere-odontogene, hematogene, traumatice. In raport
cu evolutia clinica –acute si cronice (specifice-tuberculoase, sifilitice, actinomicotice
si nespecifice-distructive, proliferative, distructiv-proliferative).
*Etiologie: patrunderea germenilor patogeni-stafilococi, streptococi din focarele
periapicale, in 80 % mol de lapte si 1 mol permanenti, rar in urma chisturilor
radiculare supurative.
*Patogenia: incepe cu un proces de supurate ce provoaca necroza osoase. Procesul
infectios trece etapele de congestie, supuratie, necroza, reparatie.
*Particularitatile evolutiei la copii:
-risc crescut de diseminare in circulatie pentru copiii mici favorizat de surmenarea
fizica, procese cronice, infectii virale, infectii contagioase frecvente (scarlatina,
rujeola).
-formele grave generalizate se intilnesc la copii in perioada epidemiilor virale de
iarna
-particularitatile de virsta ale sis neurologic si limfatic, sistemul dentar,
patomorfologia si functia maxilarelor favorizeaza raspindirea procesului inectios.
-intensitatea raspindirii procesului in os e direct proportionala cu schimbarile
fiziologice ale osului in perioada de crestere, formare, erupere, schimb dentar.
-mineralizarea insuficienta a maxilarelor, predominarea subst organice, structura tes
spongios fragil, corticala subtiata inlesneste raspindirea difuza. Astfel la copii nu
intilnim osteomielita acuta cu localizarea in apof alv.
-procesul infectios se extinde cu citeva zile inainte de aparitia semnelor clinice: la
max –spre peretele ant, mugurii dentari si sutura maxilo malara; la mand-spre
unghiul mand si ramul mand.
-cu cit mai mic e copilul cu atit mai grav e evolutia la maxilar si mai usor la mand,
cu vorsta acest raport se schimba.
-la copii perioada de trecere a formelor acute in cronice e mai scurta, osteomielitele
cr se intilnesc mai rar.
74. Osteomielita odontogenă acută la copii; particularită ți de etiopatogenie, clinica,
diagnostic.

*Etiologie: patrunderea germenilor patogeni-stafilococi, streptococi din focarele

periapicale, in 80 % mol de lapte si 1 mol permanenti, rar in urma chisturilor
radiculare supurative.
*Patogenia: incepe cu un proces de supurate ce provoaca necroza osoase. Procesul
infectios trece etapele de congestie, supuratie, necroza, reparatie.
*Clinic: debut brusc, SG- neliniste, excitare, insomnie, febra, frisoane, tahicardie,
adinamie, posibile vome, convulsii, tulb GI. Local tumefatia perimand sau perimax e
difuza, tegumente congestive, luciase, destinse, insotite de flegmoane a spatiilor
profunde si superficiale perimax. La maxila poate antrena si sinusurile paranazale.
La mand se afecteaza reg submand, submentoniera, reg cervicala. Prezente adenitele
acute si periadenitele. Endobucal: mucoasa tumefiata, pe toata semiarcada v si o,
hipersalivatie, disfagie, trismus. Dintii in cauza cu algii, mobili cu elim purulente din
parodontiu. Rg: demineralizare, stergerea desenului trabecular, largirea spatiilor
medulare, corticala subtiata pe alocuri erodata. Leucocitoza, limfopenie,
neutrofiloza.
*Diagh dif: periostite acute odontogene, procese inflam a parotidei, sarcoame.

75. Osteomielita odontogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.

*Tratament: chirurgical si terapeutic. Dintii cauzali la extractie. Abcesele se deschid

cu incizii si decolari largi a periostului. Evacuarea lichidului purulent in stationar sub
anestezie generala.
*Profilaxie: asanarea cavităţii bucale,
 *Prognostic: cu cât este mai mic copilul, cu atât mai grav evoluează osteomielitele
acute la maxilar şi cu atât mai uşor la mandibulă. Cu cât este mai mare copilul, cu
atit mai grav evoluează osteomielita la mandibula, şi mai uşor la maxilar. La
mandibulă se complică de obicei cu flegmoane submandibulare.

76. Osteomielita odontogenă cronică la copii; particularită ți de etiopatogenie, clinică,

diagnostic.

*Etiopatogenia: se dezvolta dupa 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute. Au loc

procese distructive ale subst osoase: lezarea elem oasoase, cu formarea focarelor de
necroza, paralel au loc reactii de osteogeneza pe cale endoosoasa si periostala la
copii.
-distructiva: consecinta oastemielitei ac, pe fondul starii generale si locale alterate.
Clinic SG ameliorata, leucocitoza, eozinofilie. Local ameliorare, dar se mentine
tumefactia moderata a partilor moi, indolora. Pe mucoasa apar fistule. Osul diminuat
de periost, rugos, sechestre mobile de diferite marimi. Rg sectoare difuze de
resorbtie a subst corticalei si maduvei osoase, sclerozarea sechestrului, inconjurat de
o zona transparenta. Tratament: sechestrectomie cind sunt sechestre mari fara
tendinta spre resorbtie, prezenta muguri dentari mortiificati.
-distrucitv proliferativa: alterarea proceselor de distructie in forma de sechestre mici
si multiple si proliferare osoasa. Sechestrele se resorb sau se elimina prin incizii de
drenare. Paralel are loc si o osteogenerare periostala stratificata. Rg alterarea
sectoarelor de opacitate si sclerozare.
-proliferativa (Garri): la 12- 15 ani. Cauza agenti microbieni atipici cu virulenta
scazuta, folosirea irationala a AB, deprimarea sis imun. Clinic: nu afecteaza SG, la
debut simptome locale atenuate. Evolutie 1-2 ani, cu fistule intraorale sau aexoorale,
care se pot deschide spontan. In perioada de exacerbare pot fi semne clinice locale
de inflamatie. Rg: ingrosarea difuza a osului din contul stratificarii periostale, urmata
de modificari structurale si osteogeneza endoosoasa. Tratament: complex
(chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical se elimina focarul periapical,
tesutul osos de pe corticala mand si modelarea reliefului mand.
77. Osteomielita odontogenă cronică la copii, tratament, profilaxie, prognosticul.

TRATAMENT:
-distructiva: sechestrectomie cind sunt sechestre mari fara tendinta spre resorbtie,
prezenta muguri dentari mortiificati.
-distrucitv proliferativa: Sechestrele se resorb sau se elimina prin incizii de drenare.
Paralel are loc si o osteogenerare periostala stratificata. Rg alterarea sectoarelor de
opacitate si sclerozare.
-proliferativa (Garri): complex (chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical
se elimina focarul periapical, tesutul osos de pe corticala mand si modelarea
reliefului mand.

*Profilaxie:
*Prognostic:

78. Osteomielita hematogenă acută la copii; etiopatogenie, diagnostic, clinica.

 *Etiopatogenie: pe fond de stare septica. Infectii umbilicale, piodermiile cutanate,
afectiuni contagioase, infectii resp, otite, etmoidite, traumatismele muc, lez muc
faringiene, mastita. Factori predispozanti: nastere prematura, patologia sarcinii,
infectii ac repetate. Stafilococ auriu si alb. Factorii diseminarii pe cale hematogena:
sis imunitar imatur, funstia nedesavirsita a sis endocrin si histiocitar. La max: la
apof frontala si malara, la mand in procesul articular.
*Clinic: in primele luni de viata, des pin la 1 an. Instalare brusca,
-la maxila: instalarea fistulelor si sechelelor precoce cu localizare in cav buc, la
unghi median si lateral al ochiului, pe partea lat a nasului. Distructia si resorbtia
stratului cortical osos bilateral cauzeaza evadarea procesului infectios in cav nazala
si sinusala. Rg zone de resorbtie osoasa focara sau difuza. Mugurii dentari devin
sechestre, mentinid focarul de inflamatie cronica.
-la mand: boala evolueaza mai lent. Tumefactia in reg parotidei sau submand apare
la a 3-4 zi. Poate fi afectat ductul auditiv cu resorbtia per inf. Apar fistule submand,
retromand sau pe plica de tranzitie in cav buc.
*Tratament: evacuarea lichidului purulent. Sechestrectomia in stationare
specializate.

79. Osteomielita hematogenă acută la copii, tratament, profilaxie, prognostic.

*Tratament: evacuarea lichidului purulent. Sechestrectomia in stationare

specializate.
*Profilaxie:
*Prognostic:
80. Osteomielita cronica hiperplastică la copii(osteomielita Garre); etiopatogenie,
clinică, diagnostic diferen țiat, tratament.

-proliferativa (Garri): la 12- 15 ani. Cauza agenti microbieni atipici cu virulenta

scazuta, folosirea irationala a AB, deprimarea sis imun. Clinic: nu afecteaza SG, la
debut simptome locale atenuate. Evolutie 1-2 ani, cu fistule intraorale sau aexoorale,
care se pot deschide spontan. In perioada de exacerbare pot fi semne clinice locale
de inflamatie. Rg: ingrosarea difuza a osului din contul stratificarii periostale, urmata
de modificari structurale si osteogeneza endoosoasa. Tratament: complex
(chirurgical, stomatologic, terapeutic). Chirurgical se elimina focarul periapical,
tesutul osos de pe corticala mand si modelarea reliefului mand.

81. Complicaţiile locale, generale, precoce şi tardive a osteomielitelor maxilarelor la

copii.

*Complicatiile osteomielitei: supuratii ale partilor moi faciale, ale orbitei, ale
sinusului maxilar, trombeflebita sinusului cavernos, supuratii pulmonare,
septicopioemii (forma de septicemie, predomina febra de tip supurativ, metastaze
septice multiple), artrite TM. Procesul de sechestrare se insoteste de pierderi de
substanta osoasa care diminua rezistenta osului, cu posibilitatea producerii fracturilor
in os patologic, pseudoartroze. Dintii din vecinatatea focarului infectios se
mobilizeaza si sint eliminati fie spontan, fie odata cu eliminarea sechestrelor.