1. Conceptul preventiv în stomatologie.

Prevenirea primară, secundară şi

terţiară.
Stomatologia preventiva este o parte a stomatologiei ce se ocupa cu studierea si aplicarea masurilor de
protectie si a tratamentelor precoce in scopul mentinerii integritatii structurilor oro-dentare.
Preventia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte -creşterea
rezistenţei ţesuturilor cavităţii bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte – eliminarea
factorilor cu rol determinant sau favorizant în declanşarea afecţiunilor stomatologice.
Preventia secundara urmareste tratamentul precoce al afectiunilor oro-dentare si scaderea ratei de
inbolnavire. Sunt tratate afectiunile deja instalate dar aflate in stadii incipiente, fiind impiedicata
evolutia si extinderea lor.
Preventia tertiara se refera la conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, deci cind afectiunile
stomatologice sunt deja instalate si sunt in faza avansata in cadrul evolutiei lor.

2. Indicatorii principali de morbiditate prin carie dentară.

Indicile de frecventa – reprezinta % persoanelor afectate prin care din cadrul unui grup de populatie.
Frecventa cariei la copii de 12 ani: joasa(0-30%); medie(31-80%); inalta(81-100%). In RM 75-90%
Indicile de intensitate(COA): numarul mediu de dinti cariati, obturati si absenti la o persoana. Dintii
permanenti COA, temporari coa, mix COA+co. OMS intensitate cariei copil 12 ani: foarte joasa(0-
1,1); joasa(1,2-2,6); moderata(2,7-4,4); inalta(4,5-6,5); foarte inalta (>6,6)
Indicele de sporire a intensităţii reprezintă creşterea indicelui COA într-o anumită perioadă de timp (6
luni, 12 luni, 18 luni). OMS - niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani: foarte joasă (0 -
1,1); joasă (1,2 - 2,6); moderată (2,7 - 4,4); înaltă (4,5 - 6,5); foarte înaltă (>6,6).

3. Metode de prognostic a cariei dentare

- Aprecierea viscozitaţii salivei mixte. În normă viscozitatea salivei este de 1,5-3,5. La sporirea
viscozitaţii creşte gradul de afectare a dinţilor cu carie.
- Aprecierea acidităţii salivei mixte.
- Indicele vitezei de formare a depunerilor denatre după Axelsson
- Aprecierea stării funcţionale a smalţului
- Aprecierea clinică a vitezei de mineralizare a smalţului
- Aprecirea indicelui de microcristalizare a lichidului bucal

4. Biofilmul dentar. Formarea, compoziția

Biofilmul dentar constituie un sistem microbian, cu o activitate metabolica intensa. Ea apare sub forma
unei mase dense de microorganisme intr-o matrice microbiana, care adera la dinti. Placa constituie o
masa organizata de bacterii.
Formarea(4etape): - suprafetele smaltului sunt scaldate de secretiile salivare cuprinzind numerosi
componenti proteici; - se produce adsorbtia a glicoproteinilor anionice; - proteinele adsorbite se
denatureaza devenind insolubile; - se produce o explozie a hidratilor de carbon provenite din saliva.
Compozitia: 80% apa, 20% proteine, peptide, aminoacizi, polizaharide,glicoproteine, lipide etc.
5. Metode de control al biofilmului dentar
Periajul dentar, apa de gura, tablete, guma de amestecat
Conceptul de control al placii dentare urmareste limitarea dezvoltarii si a profilerarii acesteia, prin
orice mijloace. Agentii chimici antiplaca sunt indicati numai ca adjuvanti ai controlului mecanic al
placii si nu vor inlocui periajul dentar.
Colorarea placii dentare cu substantele revelatoare de placa bacterina(eritrozina, albastru de metilen
2%, violet de gentiana)
6. Educaţia igienică a copiilor în colectivităţile organizate de copii
Avantajul educaţiei colective generalizate se datorează faptului că poate fi informată concomitent o
mare parte din populaţie.
Educaţia sanitară privind sănătatea oro-dentară urmăreşte creşterea nivelului de cultură sanitară a
populaţiei, conştientizarea privind necesitatea ţinerii stării de sănătate buco-dentară prin însuşirea unor
deprinderi de igienă buco-dentară cu tehnică eficientă de periaj.
Formele de educaţie sanitară: a)activă: convorbiri, cursuri b) pasivă: literatura ştiinţifică, articole,
demonstrarea filmelor, expoziţii.
7. Indicii de placă bacteriană şi igienă orală
Indicele de depozite moi (Green şi Vermillion): examinarea fetelor vestibulare la 16, 11, 26, 31 si a
fetelor linguale la 36 si 46.
0=absenta depozitelor moi; 1=depozite moi acopera <1/3 din sup. dentara; 2= intre 1/3 si 2/3 din sup.
3= >2/3 din suprafata dintelui (IDD) rezultatul se imparte la 6
Aprecierea tartrului: 0=abs; 1=1/3; 2=2/3; 3=>2/3 (ITD) rez se imparte la 6 dinti
OHI-S = IDD+ ITD; 0-0,6(jos); 0,7-1,6(mediu); 1,7-2,5(inalt); >2,6(foarte inalt)
Indicile de placa bacteriana Silness-Loe- se pune in evidenta placa prin vizualizae directa fara colorare
0=absenta placii; 1=deposit subtire cervical, greu vizibil cu ochiul; 2=depozite moi cervicale si pe
fetele aproximale; 3=depozit gros pe aproape toata supr dentara
0 – igiena orala excelenta; 0,1-0,9 relativ corecta; 1,0-1,9 satisfacatoare; 2-3 nesatisfacatoare

8. Metodele de igienizare a cavităţii orale

Principale: Periuta dentara(manual,electrice, sonice)
Auxiliare: flose, scobitori, stimulatoare interdentare, irigatoare, pamatufe, apa de gura

9. Metodele de control individual al periajului dentar

Evidenţierea gradului de igienă orală prin examinare şi colorarea plăcii dentare cu soluţii revelatoare
de placă : albastru de metilen, eritrozină.

Tehnica BASS - Peria se plasează cu smocurile oblic, în unghi de 45°, de la marginea gingiei şi pe
feţele dentare. Pe faţa orală a frontalilor- vertical. Pe feţele ocluzale - perpendicular
Stillman – asezarea periutei orizontal, cu capetele periutei pe mucoasa gingivala si pe zona cervicala a
dintilor. Fetele ocluzale – miscari antero-posterioare, perpedincular
Fones – pentru copii. Miscari circulare dinspre posterior spre anterior pe dinti si mucoasa gingivala.

10. Revelatorii de placă bacteriană. Periajul dentar individual şi metodele de

control
Evidenţierea gradului de igienă orală prin examinare şi colorarea plăcii dentare cu soluţii revelatoare
de placă : albastru de metilen, eritrozină. Soluţii colorante, de evidenţiere a plăcii bacteriene: sol.
fucsină bazică 0,2-0,3%; - sol. albastru de metil 2%; sol. violet de genţiană 1%; sol. albastru de
toluidină 1%; sol. iodo-iodurată Lugol; tamponament uşor;
11. Selectarea remediilor de igienă orală
Alegerea periuţei de dinţi se face în funcţie de: • tipul de gingie: fină, fragilă, fibroasă, rezistentă;
• anatomia joncţiunii smalţ-cement; • recesiune gingivală, sensibilitate dentară;
• spaţiile dentare: închise sau deschise; • forma arcadelor dentare; • malopoziţii dentare, tipul de aparat
ortodontic;
Perii de dinţi se diferă : - natura, provenienţa; - lungime; aranjament; - consistenţă: tari, moi;
flexibilitate: rigide, suple;
 12. Componenţa, proprietăţile pastelor de dinţi şi a altor remedii de
igienă contemporane
Componenta: oxid de siliciu, glicerina, carboximetilceluloza, carbonat de calciu, apa,
conservanti, substante aromatizante, fluoruri, lauril sulfat de sodiu
Proprietatile: ajută la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafeţelor accesibile a
dinţilor de resturi alimentare, coloraţii, placă bacteriană; acţionează ca agent de profilaxie a cariei
dentare si parodontopatiilor; • asigură o stare de prospeţime bucală prin efectul său deodorant

13. Instruirea individuală a periajului dentar şi a metodelor de control în

condiţiile şcolii, liceului, internatului etc.
Orice tehnică de periaj trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: să cureţe mecanic toate suprafeţele
denfare; să nu lezeze ţesuturile dento-parodontale; să fie cât mai simplă, pentru a fi însuşită cu uşurinţă
să fie executată sistematic, pe grupe de dinţi, atît vestibular cât şi oral şi ocluzal
Evidenţierea gradului de igienă orală prin examinare şi colorarea plăcii dentare cu soluţii revelatoare
de placă : albastru de metilen, eritrozină.

Tehnica BASS - Peria se plasează cu smocurile oblic, în unghi de 45°, de la marginea gingiei şi pe
feţele dentare. Pe faţa orală a frontalilor- vertical. Pe feţele ocluzale - perpendicular
Stillman – asezarea periutei orizontal, cu capetele periutei pe mucoasa gingivala si pe zona cervicala a
dintilor. Fetele ocluzale – miscari antero-posterioare, perpedincular
Fones – pentru copii. Miscari circulare dinspre posterior spre anterior pe dinti si mucoasa gingivala

14. Etiologia și patogenia cariei dentare

Caria dentara este un proces distructiv cronic al tesuturilor dure ale dintelui, producind necroza si
distructia acestora, cu formarea ulterioara a unei cavitati coronare sau radiculare.
Caria este o afectiunea cu o etiologie multifactoriala care implica interactiunea a mai multor factori:
susceptibiitatea dintelui, placa bacteriana, substratul alimentar, timpul
Patogenia(4 stadii): 1.colonizarea bacteriana pe suprafata dintilor; 2. Streptococul mutans prolifereaza
3. Leziunea incipienta(fara cavitate) este vizibila pata alba 4. Cavitatea este intr-un stadiu ireversibil in
care este necesara terapia restauratoare

15. Cariorezistenţa şi carioreceptivitatea. Factorii de risc pentru apariţia cariei

dentare.
Factori locali: -saliva(reducerea fluxului salivari, a factorilor antimicrobieni, a factorilor
protector(fluor); -morfologia dentara retentiva si inghesuirea dentara; nivelul redus de igiena dentara
Factori generali: predispozitia gazdei, virsta, sexul, boli generale (diabet, sida, tulburari psihice)
Un pacient carioreceptiv este o persoană predispusă la patologie carioasă, prezentînd multiple focare
de demineralizare a țesuturilor dentare dure.
16. Procesele de mineralizare, de demineralizare şi remineralizare
Fenomenele de demineralizare au loc sub influenţa acizilor rezultaţi din metabolismul plăcii bacteriene care
scad ph-ul oral, dar şi în prezenţa unor alimente acide.
Procesele de remineralizare se produc prin reprecipitarea sărurilor minerale acumulate la interfaţa placă
dentară-dinte: ionii de calciu, fosfor şi fluor care provin din structurile dure dentare demineralizate sau din
componentele naturale anorganice salivare.
La persoanele cariorezistente se determină o maleabilitate a smalţului la acţiunea acizilor mai joasă
de 40% şi capacitatea de remineralizare a salivei înaltă (1-3 zile), iar la persoanele carioreceptive
maleabilitatea smalţului la acţiunea acizilor depăşeşte valoarea de 40%, iar capacitatea de
remineralizare a salivei este joasă (mai mare de 3 zile). (Determinarea vitezei de remineralizare a
smalţului după Redinova)
17. Modificările structurale şi chimice ale smalţului provocate de caria dentară.

Procesul distructiv este declanșat de acizii formați de microorganismele patogene, ei difuzează în smalț
prin matricea și demineralizează marginile cristalelor de hidroxiapatită. Deoarece stratul exterior al
smalțului este mai dur decât cel mai profund, cea mai pronunțată demineralizare se produce sub stratul
superficial
În primul rând sunt dizolvate sărurile minerale cele mai solubile. Ionii de Ca și P din stratul sub-
superficial dizolvate se depun pe suprafața smalțului superficial, de aceea un timp oarecare procesul
este invizibil, până se produce o nou atac al acizilor.
- Procesul lezional este reversibil atâta timp cât stratul superficial de smalț rămas relativ intact acoperă
stratul demineralizat – existând posibilitatea remineralizării focarului. Anume, acesta este primul semn
de carie – caria incipientă

18. Compoziţia, funcţiile şi rolul salivei în menţinerea proceselor fiziologice în

cavitatea bucală.
Saliva are un rol important în protejarea dinților împotriva acizilor care se formează și inițiază demineralizarea
țesuturilor dentare dure favorizând astfel dezvoltarea cariei dentare.
Factorii protectori de bază din lichidul bucal: Ionii de Ca și P posedă proprietăți pronunțate de tampon;
Pelicula formată din salivă, servește în calitate de barieră împotriva difuziei ionilor de acizi în
adamantină; Prezența bicarbonatului – sistem de tampon împotriva acizilor; Fluxul salivar –
îndepărtarea resturilor alimentare

19. Metodele şi remediile de prevenire endogenă a cariei dentare la copii în

perioada de formare a ţesuturilor dentare
Metoda de profilaxie presupune patrunderea fluorurilor in organism cu apa potabila, sarea, laptele, in
pastile sau picaturi.
*Menținerea unei bune igiene orale a copilului;
*folosirea după vârsta de 18 luni a unei paste de dinți fluorurată pentru protejarea smalțului dinților;
*examinarea periodică a dinților bebelușului pentru a observa din timp apariția cariei și tratarea ei;
*nelăsarea copilului să doarmă cu biberonul în gură;
*evitarea pe cât posibil a lichidelor ce conțin zahăr;
*vizitarea medicului stomatolog într-o perioadă de 6 luni de la apariția primului dinte, dar nu mai
târziu de vârsta de 12 luni.
Măsurile de prevenţie pe care le putem lua sunt: igiena (periajul dentar regulat şi folosirea aţei
dentare),  fluorizări locale, sigilări dentare 
20. Metodele şi remediile de prevenire exogenă a cariei dentare
-Fluorizarea generala
- Alimentatie sanatoasa
- Eliminarea factorilor de risc(alcool, tutun)
- Educatie sanitara privind sananatea oro-dentara

21. Acţiunea compuşilor fluorului asupra ţesuturilor dure dentare

Mecanismele: - Fluorul, odata patruns in organism, se uneste cu hidroxiapatita smaltului si, formeaza
fluorapatita mult mai rezistenta si mai durabila la actiunea acizilor, micsorind astfel permeabilitatea
smaltului. - Mecanismul de actiune anticarioasa a fluorilor este determinat de actiunea lor inhibanta
asupra cresterii si metabolismului microflorei cavitatii bucale. – compusii fluorului in saliva inhiba
transportarea glucozei in celulele bacteriilor patogene si formarea polizaharidelor acelulare, care
formeaza matricea placii bacteriene

22. Rolul compușilor fluorului în prevenirea cariei dentare

Actiunea de fluorizare reuseste sa creasca rezistenţei smalţului în faţa agresiunii carioase prin
modificarea compoziţiei şi structurii lui, sau prin formarea unor straturi protectoare pe suprafaţa
dintelui; si asigura la virstele tinere o dezvoltare armonioasa a aparatului dento-maxilar
23. Eficiența preparatelor non-fluorate în prevenirea cariei dentare
- Paste de dinti fara fluor
- Apa de gura
- Gume de mestecat
- Sigilarea fisurilor(fluor actioneaza mai bine pe suprafetele netede, iar sigilarea in fisuri)

24. Sigilarea fosetelor şi fisurilor dentare. Materialele şi metodele. Eficiența

Sigilarea fisurilor dentare reprezinta o metoda specifica de profilaxie primara a cariei dentare. Sigilarea
realizeaza umplerea mecanica gropitelor cu o rasina acido-rezistenta.
Materiale: autopolimerizabile si foto; opace si transparente; Metoda invaziva si noninvaziva
Eficienta: prin acoperirea gropitelor, germenii microbien sunt lipsiti de habitatul lor

25. Rolul alimentării în prevenirea principalelor afecţiuni orale. Influenţa macro- şi

microelementelor asupra ţesuturilor dure dentare
Caracterul alimentatiei are o importanta deosebita asupra sistemului dento-maxilar, influentind
direct formarea si dezvoltarea dintilor si determinind ulterior carioreceptivitatea sau cariorezistenta
lor.
Echilibrul alimentar presupune aportul optim al substantelor nutritive – proteine, glucide, lipide
,vitamine.
Rolul primordial in profilaxia cariei dentare il ocupa calciul, fosforul, fluorul.

26. Factorii de risc în afectarea ţesuturilor parodonţiului

Factori locali: proprietatile agresive a placii bacterine ca urmare a unei igieni nesatisfacatoare; ocluzia
patologica ; anomalii dento-alveolare; obturatii si tratament ortodontic incorect; frenul scurt al
buzelor si a limbii; cavitati carioase ale suprafetelor aproximale
Factori generali: dereglari ale sistemului endocrin, sangvin; dereglari hormonale; scaderea nivelului
imunitar;
27. Prevenirea afecţiunilor parodonţiului la copii de diferite vârste. Indicii frecvenţei
şi intensităţii afecţiunilor parodonţiului
-Asanarea cavitatii bucale cu restabilirea formei coroanelor dentare si restabilirea ocluziei; -
inlaturare obiceiurilor vicioase(sugerea degetului, creionului); - igiena cavitatii bucale; -asigurarea
respiratiei nazale; - inlaturarea anomaliilor frenurilor;
(CPITN) examinarea tesutilor parodontiului se efectuiaza cu ajutorul sondei butonate gradate. Se
examineaza 16,17,11,26,27,36,37,31,46,47. Indicile: 0 - lipsa semnelor patologice; 1 - gingivoragie; 2
- prezenţa tartrului supra şi subgingival; 3 - pungă parodontală <4-5 mm; 4 - > 6 mm.
Frecvenţa 1) parodonţiu intact; 2) gingivoragie; 3) tartru dentar; 4) pungă parodontală cu profunzimea
până la 4-5 mm; 5) pungă parodontală > 6 mm .
II. Intensitatea: a) parodonţiu sănătos; b) gingivoragie, tartru, pungi parodontale (1+2+3+4);
c) tartru dentar şi pungi parodontale (2+3+4); d) pungi parodontale până la 4-5 mm (3) sau pungi
parodontale de profunzimea 6 mm şi mai mult (4).

28. Prevenirea cariei dentare şi afecţiunilor parodonţiului la copii cu anomalii

dento-alveolare şi purtători de aparate ortodontice
- Igiena cavitatii bucale; - inlaturarea obiceiurilor vicioase(sugerea degetului, creionului);
-asigurarea respiratiei nazale; - inlaturarea anomaliilor frenurilor; - folosirea pamatufelor pentru
curatirea spatiilor interdentare si pungilor parodontale; - irigatoare gingivale

29. Căile şi metodele de realizare a strategiei OMS în stomatologie

Pentru aprecierea gradului de afectare a dinţilor prin carie OMS recomandă următorii indici: Indicele
de frecvenţă; indicele de intensitate şi indicele de sporire a intensităţii. Aceşti indici necesită apreciere
pentru fiecare grupă de vârstă separat. OMS recomandă aprecierea în funcţie de vârstă a acestor indici
să fie realizată la copiii de 6, 12 şi 15 ani
Indicele de frecvenţă (I.F.) reprezintă procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unei grupe de
populaţie.( nr de copii afectati de carie / numarul copii din colectivitate ) x100%
- joasă (0-30%). - medie (31-80%). - înaltă (81-100%).

Indicele de intensitate a cariei COA, care reprezintă suma numărului dinţilor afectaţi de carie (C),
numărul de dinţi obturaţi (O) şi absenţi sau extraşi (A) la o persoană(COA=C+O+A).
Indicele de sporire a intensităţii (rata cariei, morbiditatea) reprezintă creşterea indicelui COE într-o
anumită perioadă de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).
30. Indicatorii de apreciere a stării sănătății orale propuși de OMS
Indicele de frecvenţă (I.F.) reprezintă procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unei grupe de
populaţie.( nr de copii afectati de carie / numarul copii din colectivitate ) x100%
- joasă (0-30%). - medie (31-80%). - înaltă (81-100%).

Indicele de intensitate a cariei COA, care reprezintă suma numărului dinţilor afectaţi de carie (C),
numărul de dinţi obturaţi (O) şi absenţi sau extraşi (A) la o persoană(COA=C+O+A).
Indicele de sporire a intensităţii (rata cariei, morbiditatea) reprezintă creşterea indicelui COE într-o
anumită perioadă de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).

31. Programele naţionale de sănătate orală

Programul national de sanatate orala la copii include urmatoarele strategii:
- Educatia sanitara; igiena orala; rationalizarea alimentatiei; fluorizarea; sigilarea fisurilor;
In realizarea programelor de profilaxie medicul stomatolog este initiatorul programului, apoi
asistentele medicale, pedagogii, educatorii.

32. Prevenirea afecţiunilor orale în colectivităţi organizate de copii

Educatia sanitara; igiena orala; rationalizarea alimentatiei; fluorizarea; sigilarea fisurilor;

33. Evaluarea eficienței programelor de sănătate orală

Metoda de apreciere a eficacităţii programelor se preconizează la etapa de planificare a programei.
1.Examinarea se face în aceleaşi grupe de vărstă (de ex. 12 ani) atît la debutul programului cît şi la
sfărşitul lui.
2.Pentru comparaţie se vor utiliza grupe de control adecvate.
3.Examinarea se va efectua de o grupă de specialişti.
4.Cantitatea de periuţe şi paste de dinţi şi alte obiecte de igienă care au fost vîndute în mediu unei
persoane în această regiune
5.Tendinţele dinamicii sănătăţii stomatologice în legătură cu ameliorarea igienei.
6. Eficacitatea programelor de profilaxie a cariei dentare se apreciază peste 5,10,15,20 ani. Se
compară valoarea indicelui COE în fiecare grupă de vărstă cu datele examinării finale, în aceleaşi
grupe de vărtsă.