PAOEXAMEN

1. Definitia preventiei stomatologice. Obiectivul principal al stomatologiei preventive.
Preventia stomatologica-o ramura a stomatologiei care are drept scop de a depista si a trata
cit mai precoce leziunile si bolile buco dentare.E mai usor sa previi decit sa tratezi.
Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-functionale ale

odontomului, sa fie conservate de-a lungul intregii vieti, pacientii prin educatie sa impiedice
declansarea bolii, punând- o sub control.
Promovarea sanatatii reprezinta procesul prin care indivizii sau colectivitatile pot sa-si sporeasca
controlul asupra sanatatii, imbunatatind starea de sanatate. Promovarea sanatatii include considerente care
motiveaza schimbarea modului de viata Promovarea sanatatii si prevenirea bolii pot fi privite ca doua
actiuni separate, dar complementare, care se desfasoara concomitent.
Prevenirea bolii reprezinta strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii Strategia
stomatologiei preventive este complexa, difera de la tara la tara si cuprinde:
profilaxia primara, secundara si tertiara.
2. Profilaxia primara. Definitia. Profilaxia primara a cariei dentare si parodontopatiilor.
Profilaxia primara are drept scop evitarea aparitiei maladiilor si vizeaza pe de o parte - cresterea
rezistentei tesuturilor cavitatii bucale la actiunea factorilor nocivi si pe de alta parte – eliminarea
factorilor cu rol determinant sau favorizant in declansarea afectiunilor stomatologice. In cadrul
profilaxiei primare trebuie sa evitam aparitia bolilor prin:
- educatie sanitara;
- alimentatie corecta;
- rationalizarea consumului de zahar;

- igiena buco-dentara corecta;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene s.a. Toate

aceste mijloace se adreseaza tuturor membrilor colectivitatii.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are in vedere cele patru metode propuse de OMS:
- fluorizarea generala si locala;

- igiena alimentatiei;
- igiena buco-dentara;
- sigilarea santurilor si gropitelor.
Profilaxia primara a parodontopatiilor se refera la:
- indepartarea placii bacteriene prin igiena buco-dentara corecta si apelarea la tehnicile

profesionale caracteristice stomatologiei preventive.
Profilaxia primara a cancerului din sfera B.M.F.:
- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);
- suprimarea iritatiilor cronice: margini ascutite ale dintilor cariati, obturatii debordante, lucrari
protetice traumatizante.
Studii recente arata ca 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primara.
3. Profilaxia secundara. Definitia. Profilaxia secundara a cariei dentare si parodontopatiilor.
Profilaxia secundara urmareste: depistarea si diagnosticul cât mai precoce al afectiunilor buco-maxilo-
faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de munca
redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permitând aplicarea unor metode curative cât mai
conservatoare pentru toate structurile teritoriului B.M.F.: dinti, parodontiu, rebord alveolar, maxilare si
parti moi.
1
Profilaxia secundara a cariei dentare include:
- examinare, depistare, tratament corect si precoce;
- profilaxie locala cu fluor (clatiri, geluri, lacuri etc.);
- control periodic.
Profilaxia secundara a parodontopatiilor include:
- examinare, depistare, tratainent corect si precoce al gingivitelor si parodontopatiilor marginale

cronice superficiale;
- eliminarea factorilor de iritatie cronica locala;
- control periodic.
Profilaxia secundara a cancerului din sfera B.M.F. include:
- depistarea si diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignitatii si a leziunilor de debut ale
cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerata de OMS obiectiv prioritar al stomatologiei.
Prin profilaxia secundara a cancerului bucal, inca o treime din cancerele cu aceste localizari pot fi salvate.
Orice leziune ulcerativa care nu are tendinta de vindecare spontana, sau in urma unui tratament in decurs
de 14-21 zile, necesita consultatia de urgentâ la medicul specialist.
4. Profilaxia tertiara. Definitia. Profilaxia tertiara a cariei dentare si parodontopatiilor.
Profilaxia tertiara se refera la conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, deci când
afectiunile stomatologice sunt deja instalate si sunt in faza avansata in cadrul evolutiei lor. Aceasta
include in esenta:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul si analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare si a

personalului;
- educatia sanitara, depistarea, supravegherea si controlul aplicarii mijloacelor de profilaxie;
- analiza educatiei sanitare;

- corelatia intre receptarea informatiei si aplicarea ei.
5. Nivelurile de implementare a masurilor preventive.
I. Educatia sanitara:
1. Includerea orelor de sanatate orala in programul scolar si in institutiile prescolare. 2.Asigurarea

difuzarii emisiunilor telivizate si radiofonice cu mesaj educativ-sanitar. 3.Editarea si multiplicarea
indrumarelor si agendelor pe teme de preventie a afectiunilor orale
pentru femeile gravide, parinti, pedagogi din scoli si gradinite de copii.
4.Editarea si multiplicarea cartilor cu povesti, ilustrate, indrumarelor pentru copii cu mesaj

educativ-sanitar.
5.Realizarea concursului national si a expozitiei de desene si organizarea concursurilor,

victorinelor, seratelor cu tematica preventiei afectiunilor orale.
6.Editarea si multiplicarea indrumarelor si agendelor cu mesaj educativ-sanitar pentru locuitorii
localitatilor cu concentratii sporita a fluorului in apa potabila.
II. Igiena orala:
1.Organizarea salilor sau a ungheraselor de igiena orala in policlinicile raionale si

municipale, in cabinetele medicale, stomatologice, in scoli si gradinite de copii.
2.Asigurarea controlului efectuarii igienii orale de catre medic sau individual de catre copii cu
folosirea comprimatelor cu substante revelatoare pentru vizualizarea placii bacteriene.
2
3.Asigurarea producerii comprimatelor cu substante revelatoare pentru vizualizarea placii
bacteriene in Centrul Farmaceutic al Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie «Nicolae
Testemitanu».
III. Rationalizarea alimentatiei:

Programul National Alimentatia Copiilor pe anii 1998-2003 prevede:
-.Asigurarea micsorarii consumului produselor de patiserie, glucidelor din ratia alimentara in

colectivitati de copii datorita majorarii consumului de fructe, legume, sucuri, produse lactate.
IV. Optimizarea concentratiei fluorului in apa potabila in localitatile cu continut sporit de fluor
in apa potabila (mai mare de 1,5 mg/l):
1. Asigurarea determinarii concentratiei fluorului in toate sursele de apa potabila.
2. Selectarea si folosirea apei potabile din surse cu concentratii joase a fluorului pentru copiii pâna la vârsta
de 14 ani.
3. Amestecarea apelor cu concentratie marita si joasa de fluor inainte de consumare.
4. Substituirea, dupa posibilitati, a apei potabile cu continut sporit de fluor cu lapte, sucuri, apa minerala
imbuteliata.
5. Excluderea sau micsorarea consumului alimentelor in care fluorul se contine intr-o cantitatea mai inalta
(ceaiul concentrat, carnea grasa, pestele de mare s.a.).
6. Deplasarea in timpul verii a prescolarilor si scolarilor pâna la 14 ani in localitati cu concentratii joase de
fluor in apa potabila.
V. Sigilarea fisurilor cu scopul profilaxiei cariei dentare:
Asigurarea medicilor stomatologi cu materiale (recomandate de OMS) pentru sigilarea

fisurilor cu scopul profilaxiei cariei dentare si aplicarea lor practica..
6. Metode de educatie sanitara in prevenirea afectiunilor orale.
Pentru realizarea programului de prevenire si combatere a principalelor afectiuni stomatologice,

un rol esential revine actiunilor de educatie stomatologica, de dispensarizare, precum si controlului
stomatologic profilactic de doua ori pe an.
Educatia sanitara privind sanatatea oro-dentara urmareste cresterea nivelului de cultura sanitara a
populatiei, constientizarea privind necesitatea tinerii starii de sanatate buco-dentara prin insusirea unor
deprinderi de igiena nutritionala, de igiena buco-dentara cu tehnica eficienta de periaj.
Metode de educatie sanitara:

1. educatia colectiva generalizata;
2. educatia individuala.
3. educatia colectiva in grup;
*Avantajul educatiei colective generalizate se datoreaza faptului ca poate fi informata

concomitent o mare parte din populatie in termeni de timp redusi, insa, mesajul mass-media este
impersonal, el se adreseaza tuturor, deci altora, intr-adevar, din moment ce o informatie e generala, ea
nu ni se adreseaza direct, putând fi ocultata cu usurinta
*In cabinetul stomatologic, situatia e diferita, pacientului i se poate capta atentia printr-o discutie
individuala.
*Procesul instructiv-educativ desfasurat continuu si sistematic in cadrul institutiilor de educatie si

invatamânt (educatia colectiva in grup) permite formarea unor deprinderi trainice, care ulterior se vor
transforma in necesitate igienica si vor deveni o parte constituitiva a intregului comportament al copilului.
3
7. Formele de educatie sanitara in prevenirea afectiunilor orale.
Pentru realizarea programului de prevenire si combatere a principalelor afectiuni stomatologice,

un rol esential revine actiunilor de educatie stomatologica, de dispensarizare, precum si controlului
stomatologic profilactic de doua ori pe an.
Educatia sanitara privind sanatatea oro-dentara urmareste cresterea nivelului de cultura sanitara a
populatiei, constientizarea privind necesitatea tinerii starii de sanatate buco-dentara prin insusirea unor
deprinderi de igiena nutritionala, de igiena buco-dentara cu tehnica eficienta de periaj.
Formele de educatie sanitara:

a) activa: convorbiri, discursuri, cursuri etc.
b) pasiva: literatura stiintifica de popularizare, articole in presa periodica, standuri si buclete, demonstrarea
filmelor, buletine sanitare, expozitii, emisiuni tele- si radiofonice cu mesaj educativ-sanitar.
Lectura de sinestatator a informatiei cu mesaj educativ-sanitar, copiii memorizeaza numai circa

8-10% din informatia citita.
Informatia expusa oral contribuie la motivarea copiilor in vederea respectarii igienei orale,
memorizându-se numai circa 19-20% din tot materialul expus.
Vizionarea standurilor, desenelor, schemelor, tabelelor, contribuie la memorizarea circa 30-

33% din informatia expusa.
Vizionarea (vizionare + auditie) de sinestatator a filmelor, emisiunilor televizate, povestilor

animate realizate la calculator asigura o memorizare a 50-53% din toata informatia expusa.
Educatia sanitara efectuata de medicul stomatolog in clase, microgrupuri si individuala cu

demonstrarea shemelor, tabelelor, diapozitivelor, filmelor cu desene animate (vizionare + auditie +
explicatie) contribuie la memorizarea de catre copii a 78-80% din toata informatia expusa.
Efectuarea educatiei sanitare, bazate pe principiul problematizarii au majorat gradul de

memorizare a informatiei redate pâna la 80-83%.
Demonstratia tehnicii de periaj dentar pe mulaje, jucarii, concursurile de periaj si efectuarea de

catre copii a periajului pe mulaje, apoi in fata oglinzii (vizionare + auditie + explicatie + actiune) a
contribuit la memorizarea a 90-92% din toata informatia adresata copiilor.
Jocurile didactice, concursurile de periaj, concursurile de desene si seratele cu mesaj educativ-

sanitar, organizate periodic asigura memorizarea a 94-96% din informatia expusa si contribuie la
perfectarea cunostintelor copiilor, motivarea si constientizarea lor in vederea necesitatii igienizarii
sistematice a cavitatii orale.
8.Clasificarea depozitelor dentare dupa G. Pahomov (1982) si S. Ulitovskii (1999). G.

Pahomov (1982)a propus urmatoarea clasificare a depozitelor dentare:
Nemineralizate:
 Placa dentara sau bacteriana
 Pelicula dobândita
 Materia alba
 Resturi
alimentare
Mineralizate:
 Tartru dentar: supra si subgingival.
Ulicovschii (1999) propune urmatoarea clasificare:
4
Depozitele dentare se divizeaza dupa urmatoarele criterii:
I.dupa gradul de consistenta: 1) moi

2) mixte
3) semidure
4) dure
II. dupa gradul de mineralizare: 1) placa- faza 0

2)depozite nemineralizate – faza 1
3) depozite mineralizate – faza2
4) depozite mineralizate – faza3 –faza finala de formare a tartrului

dentar III. dupa localizare: 1) supragingivale
2) mixte
3)hibride
4)subgingivale
IV. dupa gradul de manifestare: 1)placa bacteriana
2) depozite moi
3) depozite moi cu o cantitate neinsemnata de tartru dentar
4) tartru dentrar supragingival fara distructia santului dento-gingival
5)tartru gingival supragingival neinsemnat cu distrugerea santului dento-gingival
6) tartru gingival supragingival pronuntat cu distrugerea santului dento-gingival
7) tartru gingival subgingival

pronuntat V. dupa locul de depunerre:
1)pe dinti
2) pe obturatii
3)pe coroane
4) pe lucrari ortopedice fixe
5) pe lucrari mobilizabile
6) pe tratru dentar
VI. dupa etapele de crestere:1)cresterea depozitelor dentare din exterior
2) din interior
3)cresterea mixta
4)cresterea stabila
9.Pelicula dentara. Definitia. Structura. Metodele de vizualizare si eliminare.
Pelicula dobândita este o pelicula acelulara formata din saliva si lichidul gingival in rezultatul
absorbtiei, polimerizarii si denaturarii componentilor glico-proteici: mucina, glicoproteici, sialoproteine.
Are o grosime de 1,5 -50 microni. Este greu de depistat cu ochiul liber, pe suprafata ei se depun bacterii si
pelicula rapid se transforma in placa bacteriana. Pelicula dobândita nu se poate elimina prin clatire
viguroasa cu apa sau prin periajul dintilor cu dentifrice. Poate fi eliminata prin intermediul unei profilaxii
profesionale. Se formeaza in câteva ore. Pelicula este un loc de adeziune preferential pentru bacteriile
bucale, constituind elementul primordial al placii. Pentru vizualizarea peliculei se utilizeaza:
- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata de
clatire energica cu apa curenta 30 secunde;
- eritrozina 5%
- albastru briliant
- sol. albastru de metil 2%; tamponament usor;

- sol. violet de gentiana 1%;
- sol. albastru de toluidina 1%;
5
- sol. hematoxilina urmata de sol, eozina;
- sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;

- sol. Chayes Beta-Rose;
- sol. Butler in doua nuante;
- sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;
10.Placa bacteriana. Definitia. Metodele de vizualizare si eliminare.
Placa dentara sau placa bacteriana este o masa densa si coerenta de microorganisme intr-o matrice
intermicrobiana, care adera la dinti sau la suprafetele restaurarilor si care ramâne aderenta in ciuda
activitatii musculare, a clatirii viguroase cu apa sau a irigatiilor. Placa constituie o masa organizata de
bacterii. Originea placii bacteriene este in microorganismele bucale si in componentele salivare
ROZENCWEIG o defineste ca "un strat coloidal, moale, dens, galbui, constând dintr-o masa coerenta
de microorganisme vitale, situate intr-o matrice bogata in polizaharide si glicoproteine. Ea adera la
suprafata dentara, la tartru si lucrarile protetice prin intermediul peliculei dobândite. E un produs al
cresterii microbiene si a activitatii metabolice. Daca se minerealizeaza, ea devine tartru.
Solutii colorante, de evidentiere a placii bacteriene:
- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata
de clatire energica cu apa curenta 30 s;
- eritrozina 5%
- albastru briliant

- sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;
- sol. Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche (9-18 zile) in
albastru;
-sol. 2-Tone – eritrozina din componenta ei coloreaza placa recent in rosu, iar albastru brilliant
coloreaza placa veche in albastru.
Poate fi eliminata prin intermediul unei profilaxii profesionale sau periaj.
11.Placa bacteriana: formarea si compozitia.

Mecanismul de formare a placii:
I Etapa:formarea peliculei care constituie matricea organica initiala,de care se fixeaza bacteriile
generatoare de placa dentara.Pelicula e constituita din glicoproteine,carbohidrati,imunoglobuline.
II Etapa:Aderenta si atasarea bacteriana.La scut timp dupa formarea peliculei,un nr mare de

coci,celule epiteliale si polinucleare adera la suprafata ei.
III Etapa:Multiplicarea bacteriana.
Compozitia chimica:
6
-agregate bacteriene(streptococi,actinomicitelefusobacterii) -
celule fagocitare
-celule epiteliale deshuamate -

proteine salivare si serice -
glicani,heteroglicani,metilpentoze -
compusi minerali:Ca,PO4,F.
12 Placa bacteriana: structura si metabolismul.
Placa bacteriana are o structura complexa in care se pot observa câteva straturi.
*Primul strat format in special de glicoproteine salivare, se prezinita sub un aspect amorf acelular,
trimitând niste prelungiri sub forma unei retele dendritice la adâncimi variabile intre lamelele smaltului.
La inceputul formarii sale, acest strat este lipsit de bacterii; mai târziu apar si colonii baeteriene (in
primele 24 de ore).
* Al doilea, asa-numita placa bacteriana matura, alcatuita dintr-o substanta amorfa, dar care contine de la
inceput microorganisme siub forma de colonii. Compozitia placii nu este stabila. Dupa o zi se remarca
prezenta filmului salivar si câtiva coci inclusi intr-o matrice celulara. Dupa 2-3 zile exista pâna la 4 straturi
suprapuse de bacterii inghesuite ca intr-o palisada, fiind cuprinse intr-o matrice bogata in, in a 4-a zi se pot
numara pâna la 30 de straturi microbiene suprapuse, cu aparitia si profileferarea interna a noi specii.
Compozitia placii evolueaza in felul urmator:
- in primele 2 zile coci si bacili Gram pozitivi, apoi bacili Gram negativi;
- zilele 3-4: se adauga fuzobacteriile si bacteriile filamentoase;
- intre zilele 4-9 se asociaza spirili, vibrioni si spirochete.

Metabolismul placii bacteriene:
Procesele metabolice din placa sunt indreptate in 2 directii:
*Procesele anabolice duc la construirea terenului pe care apar si se dezvolta mi/o.Acestea sintetizeaza din
monozaharide-polizaharidelemembranare.
*Procesele cataboliceale zaharidelor si substantelor azotate.Catabolismul glucidelor e insotit de

producerea a.lactic.
13. Capacitatea patogenica a placii bacteriene dentare.

Patogenitatea placii bacteriene, factor cauzal al cariei dentare, consta in urmatoarele aspecte:
a) Concentrarea unui numar imens de microorganisme pe o suprafata mica. Dintre acestea cele mai
numeroase sunt acidogene. S-a constatat ca la indivizii carioactivi exista in placile bacteriene semnificativ
mai multi lactobacili acdofili si streptococi, comparativ cu indivizii carioimuni.
b) Capacitatea unora dintre microorgnismele acidogene, cum este Str. mutans, de a fermenta o mare
varietate de hidrocarbonate, inclusiv manitolul si sorbitolul, dând rapid si masiv o productie de acid.
c) Posibilitatea de sinteza a polizaharizilor bacterieni intracelulari si extracelulari. Se asigura astfel

satisfacerea necesitatilor metabolice in momentele de lipsa a hidrocarbonatelor din alimentatie, ducând la
o producere neintrerupta de acizi organici.
d) Scaderea constanta si indelungata a pH-ului placii bacteriene sub nivelul pH-ului critic. Fermentatia
acida a hidrocarbonatelor incepe cu cele provenite din alimentatie, continuând cu levanul sl polizaharidele
intracelulare si intr-o masura mult mai mica cu dextraiul.
7
Principalii acizi organici care se formeaza sunt, in primul rând, acidul lactic care predomina, fara a depasi
insa 50%, acidul acetic si acidul propionic. Rolul esential in scaderea pH-ului il are acidul lactic, datorita
puternicei ionizari.
In placa bacteriana, procesele de demineralizare apar la un pH mai mic de 5,2.
14. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor.
Carbohidrati, hranesc de asemenea bacteriile din cavitatea bucala, care produc la randul lor acei acizi ce ataca
smaltul dintilor si ii deterioreaza.
In explicatia proportiei mai reduse de carii, la indivizii care se alimenteaza preferential cu produse naturale,
trebuie subliniat faptul ca hidrocarbonatele din produsele prelucrate (zahar, jeleuri, caramele, prajituri etc.) se
afla intr-o proportie de 60—100%, pe când in alimentele naturale de, abia daca ating
20%.
Potentialul cariogen al zaharozei.
Zaharoza este hidrocarbonatul cu cel mai insemnat potential cariogen deoarece pentru inmultire si
dezvoltare:
— este utilizata de microorganisme mai mult decât oricare principiu nutritiv;
— este substratul esential al polizaharidelor extracelulare care intra in constitutia placii bacteriene;
— este usor fermentabila de microorganisme, ducând la o productie masiva si rapida de acizi

organici.
Trebuie subliniat ca in conditiile prezentei unei microflore acidogene deosebit de active nu numai
zaharoza, ci si polizaharidele si celelalte dizaharide pot fi desfacute rapid in molecule de monozaharide,
din care pe cai metabolice diferite, se obtin acizii organici incriminati in producerea cariei.
Dupa potentialul cariogen al hidrocarbonatelor se considera ca zaharoza si fructoza sunt cele mai nocive,
urmate de glucoza, lactoza si maltoza.
15. Substantele revelatoare de placa bacteriana.
Solutii colorante, de evidentiere a placii bacteriene:
- eritrozina 5%
- albastru briliant
sol. violet de gentiana 1%;

sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;

sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;
- sol. Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche (9-18 zile) in
albastru;
-sol. 2-Tone – eritrozina din componenta ei coloreaza placa recent in rosu, iar albastru brilliant
coloreaza placa veche in albastru.
8
Eritrozina este un colorant vegetal hidrosolubil in solutie, incorporat in pasta de dinti sau sub forma de
comprimate sau drageuri Placolor. Ceplac, Revelan, Mentadent, Red-Cote sunt produse sub forma de
drageuri care se dizolva in saliva si in placa dentara.
Evidentierea placii bacteriene reprezinta un mijloc convingator pentru imbunatatirea igienei bucale de
pacientii cu probleme in acest sens. Pentru aceasta este invitat sa efectueze periajul dentar cu o pasta
ca Placolor cu eritrozina sau prin dizolvarea unui colorant. Dupa clatirea abundenta cu apa se
examineaza atât de catre medic cât si de pacient in oglinda suprafetele colorate unde periajul a fost
insuficient, de regula cele aproximale dinspre vestibular si oral, coletul unor dinti si se recomanda un
periaj mai insistent al acestora. Controlul se realizeaza de pacient la 2-3 zile la inceput, apoi o data pe
saptamâna pâna la corectarea periajului dentar.
Pentru diferentierea placii bacteriene recent formate de placa veche se utilizeaza solutiile Butler,
2-Tone, Dis-Plaque.
16. Acțiunea substanțelor antiseptice (Clorhexidinei, Triclosanului, preparatelor Iodului ș.a.)

asupra plăcii bacteriene.
Clorhexidina
Clorhexidina este un antiseptic impotriva placii microbiene datorita absorbtiei si mentinerii

prelungite in timp pe suprafetele dentare
Exemple: Peridex: solutie 0,12% gluconat clorhexidina in apa, alcool 11,6%, glicerina,
deisosstearat de sorbitol, zaharina, arome.
Indicatiile folosirii clorhexidinei:

- prevenirea depunerii placii microbiene;
- prezenta placii microbiene;

- gingivite acute;
- abcese parodontale marginale;
- gingivite cronice si parodontite marginale cronice.

Mod de utilizare:
• Se recomanda clatirea gurii cu solutii de clorhexidina sau aplicari de gel, de doua ori pe zi,
dimineata si seara, timp de circa 30 secunde, dupa penaj.
Irigatia supragingivala, o data pe zi, cu 400 ml de clorhexidina solutie 0,02% produce o inhibare
totala a formarii placii supragingivale fara efecte secundare de colorare (LANG, 1981).
In gingivitele cronice si in parodontitele marginale s-au obtinut rezultate remarcabile prin irigatii
ale santurilor gingivale sau pungilor parodontale cu clorhexidina solutie 0,2%.
Efecte secundare
Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare:
- coloratii galben-maronii ale dintilor, obturatiilor cu ciment-silicat sau acrilat si ale suprafetei
dorsale a limbii. Coloratiile dintilor si ale obturatiilor se indeparteaza prin periaj rotativ cu paste de
curatat si lustruit folosite dupa detartraj;
- modificari tranzitorii ale senzatiei gustative sau gust amar;
- iritatii minime si descuamari superficiale ale mucoasei bucale, in special la copii;
- reactii alergice;
- tulburari digestive, reactii de intoxicatie alcoolica prin ingestie voluntara sau accidentala;
*Alte antiseptice cu actiune antiplaca microbiana sunt:
- ricinoleatul de sodiu;
- parahydroxymercuribenzoatul de sodiu;
-clorarninaT;
-clorura de benzalkonium;
- alexidina si biguanidina
-octenidina din clasa bispiridine au actiuni asemanatoare clorhexidinei.
Influenta Triclosanului asupra placii bacteriene.
Dintre substantele cu actiune eficienta antiplaca se detaseaza antisepticele.
Mecanismul de actiune a triclosanului este determinat de actiunea lui asupra membranelor citoplasmatice ale
bacteriilor. In dependenta de concentratie triclozanul poate avea atiune bacteriostatica sau bactericida.
Actiunea bacteriosatica este determinata de deminuarea absorbtiei aminoacizilor esentiale de catre
bacterii.Actiunea bactericida se manifesta prin dereglarea membranei celulare citoplasmatice. Triclozanul este
eficient impotriva bacteriilor grampozitive si gramnegative. Esre compatibil cu alte substante
medicamentoase.
Influenta preparatelor Iodului asupra placii bacteriene.
Placa bacteriana matura poate fi observata ca un depozit de culoare alb-galbui, aderent ce nu se indeparteaza
prin clatire. Pentru evidentierea placii bacteriene se folosesc metode de colorare in vivo cu substante
colorante numite revelatori de placa.
Substantele revelatoare de placa (revelatorii de placa bacteriana) trebuie sa intruneasca urmatoarele calitati:
1. sa aiba o inalta capacitate de colorare selectiva a placii;
2. sa nu fie toxici sau alergici;
3. colorarea sa fie imediata si sa persiste dupa clatirea gurii;

4. sa se indeparteze dupa periajul dentar;
5. sa aiba un gust agreabil;
6. sa aiba pret de cost redus si sa fie usor de procurat.
Solutiile colorante, cum ar fi:
*solutie fuxina bazica 0,2 – 0,3% – se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20 – 30 secunde, urmata de
clatirea energica a gurii timp de 30 secunde;
*solutie albastru de metil 2% – se foloseste prin tamponament usor;

*solutie violet de gentiana 1%;
*solutie albastru de toluidina 1%;
*solutie hematoxilina 0,1% urmata de eozina 1%;

*solutie iod – iodurata – Lugol;
*solutie Butler in doua nuante;

Metoda de utilizare
 clatirea energica a gurii cu apa pentru indepartarea eventualelor resturi alimentare;
 protejarea colorarii buzelor prin vaselinare;
 aplicarea colorantului in functie de forma de prezentare: clatire, aplicare prin tamponament cu ajutorul
buletelor de vata impregnate cu substanta, dizolvare (drajeuri comprimate) sau cu ajutorul periutei de dinti
(paste);
 clatirea cavitatii bucale timp de 30 secunde pentru indepartarea surplusuluide colorant;
 aprecierea gradului de colorare, atat de catre medic, cat si de pacient in oglinda.
10
17. Impactul preparatelor fluorului asupra plăcii bacteriene
Experimentele desfasurate in vitro au aratat ca fluorurile au un efect antimicrobian (antiplaca) printr-
o serie de mecanisme ca:
- reducerea glicolizei;
- inactivarea unor enzime microbiene;
- modificarea permeabilitatii de membrana;
- inhibarea formarii substratului polizaharidic al placii sintetizat de celule microbiene;

- reducerea abilitatii hidroxiapatitei pentru fixarea proteinelor
- diminueaza energia de suprafata a smaltului actionând ca agenti tensioactivi care impiedica

depunerea placii microbiene.
Se utilizeaza:
- fluorura de sodiu;
- fluorura de staniu sub forma de aplicatii topice sau prin irigatii subgingivale cu solutie l,65% care
actioneaza impotriva spirochetelor si reduce indicele de sângerare, situatie care se mentine circa 6
saptamâni.
18. Indicele de igiena orala OHI - S (Green J.С., Vermilion J.K., 1964). Codificarea, interpretarea
si aprecierea nivelului de igiena orala. Indicele de

depozite moi (Green si Vermillion)
Se face examenul fetelor vestibulare la: 16, 11, 26, 31 si a fetelor linguale la: 36, 46. Depozitele moi se
pun in evidenta cu sonda plimbata pe suprafata examinata, apoi se determina
tartrul dentar.
0 = absenta depozitelor moi sau a coloratiilor;
1 = depozitele moi acopera cel putin 1/3 din suprafata dentara; 2 =

depozitele moi acopera intre 1/3 si 2/3 din suprafata dintelui;
3 = depozitele moi acopera mai mult de 2/3 din suprafata dintelui.

Pentru aprecierea tartrului dentar se folosesc notele:
0 = absenta tartrului dentar;
1 = tartrul dentar supragingival acopera 1/3 din suprafata dentara; 2 =

tartrul dentar acopera 2/3 din suprafata dintelui;
3 = tartrul dentar acopera mai mult de 2/3 din suprafata dintelui. OHI-
S=IDD+ITD
IDD=punctajul depunerilor denature la 6 dinti/6

ITD= punctajul tartrului dentar la 6 dinti/6
Interpretare:
Valoarea indicelui Aprecierea OHI-S Aprecierea

OHI-S nivelului igienii
0 - 0,6 Jos Buna
0,7 - 1,6 Mediu Satisfacatoare
1,7 - 2,5 Inalt Nesatisfacatoare
mai mult de 2,6 foarte inalt Rea
11
19.Indicele de placa bacteriana Silness – Loe. Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de
igiena orala.
Se pune in evidenta placa prin vizualizare directa (fara colorare). Este indicat mai mult pentru
evaluari epidemiologice.
0= absenta placii;
1 = film de placa aderent pe marginea gingiei si pe zona adiacenta dentara, placa vizibila numai la
trecerea sondei;
2 = acumulare moderata de depozite in santul gingival sau de-al lungul gingiei marginale si pe dinte,
vizibila cu ochiul liber;
3 = acumulare importanta de placa care se intinde intre gingia marginala si suprafata dintelui. Aceste
depozite umplu regiunea interdentara.
Codificare:
0 - absenta placii;
1- depozit subtire cervical, greu vizibil cu ochiul; se poate ridica cu sonda; 2 -

depozite moi cervicale si pe fetele aproximale;
3 - depozit gros pe aproape toata suprafata dentara.
Interpretare:
0,0 - igiena orala excelenta
0,1 - 0,9 igiena orala relativ corecta

1,0 - 1,9 igiena orala satisfacatoare
2,0 - 3,0 igiena orala nesatisfacatoare
20. Indicele de placa Quingley si Hein. Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena
orala.
Se pune in evidenta prin colorarea placii cu revelatori si se dau urmatoarele valori: 0 =

absenta placii;
1 = insule saparate de placa la nivelul cervical al dintelui;
2 = banda fina continua de placa, de aproximativ 1 mm la nivel cervical;
3 = banda de placa ce acopera de la 1 mm pâna la 1/3 din suprafata dintelui; 4 =

placa acopera intre 1/3 si 1/2 din supratata dintelui;
5 = placa acopera peste 2/3 din suprafata dintelui.

Codificare:
0 - absenta placii;
1 - o insula de placa;
2 - placa lineara de-a lungul marginil ginglvale; 3 -

placa pe 1/3 de suprafata (cervical);
4 - placa pe 2/3 de suprafata;
5 - placa pe toata suprafata.
Interpretare:
0 igiena orala optima.
0,7 – 1,6 igiena orala satisfacatoare >

1,7 igiena orala nesatisfacatoare
21. Indicele de retentie a placii bacteriene (Loe). Codificarea.
0 = absenta cariilor, tartrului sau a reconstituirilor cu limitele cervicale defectuoase in contact cu gingia;
1 = tartru supragingival, leziune carioasa sau reconstituire cu limite cervicale defectuoase;
12
2 = tartru subgingival, leziune carioasa si reconstituire cu limite cervicale defectuoase;
3 = leziuni dentare voluminoase, tartru abundent sau obturatii debordante.
22. Indicele de placa aproximala -API (Lange-1981). Codificarea, interpretarea si aprecierea

nivelului de igiena orala.
Indicele de placa aproximala -API (Lange-1981) se evalueaza in regiunea spatiilor interdentare

dinspre oral la hemiarcada dreapta superioara si la cea stânga inferioara si dinspre vestibular la
hemiarcada stânga superioara si la cea dreapta inferioara.
Placa se apreciaza astfel:

0= absenta placii
1= prezenta placii.
Calcularea:
Nr. de puncte acordate x 100

Nr. De spatii interdentare evaluate
Interpretare:
API = 100-70% igiena orala nesatisfacatoare;

API = 70-35% igiena orala medie;
API = 35-25% igiena orala relativ corecta;

API < 25% igiena orala optima.
23. Indicele de eficienta a igienei orale (Podshadley A.G., Haley P.,1968). Codificarea,
interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala.
Indicele de eficienta a igienei orale (Podshadely si Haley) se evalueaza in regiunea

suprafetelor jugale ale 16, 26, labiale ale 11, 31 si linguale ale 36,46.
Suprafata studiata este impartita in 5 segmente A-

meziala
B- distala
C- ocluzala
D- centrala
E- precoletara
Codificare:
0 - absenta placii;
1 - o singura zona a dintelui prezinta depozit de placa; 2 –

5 – dupa nr. zonelor dentare cu placa.
Interpretare:
0 igiena orala optima.

0,7 – 1,6 igiena orala satisfacatoare
> 1,7 igiena orala nesatisfacatoare
24.Indicele de placa Ramfjord. Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala.
Indicele de placa Ramfjord se evalueaza in regiunea suprafetelor vestibulare, orale si

aproximale ale 16, 21, 24, 36, 41, 44.
Codificare:
0 - placa lipseste
1 - placa este prezenta pe una sau câteva din suprafetele dintelui 2 -

placa acopera < ½ din toate suprafetele dintelui
13
3 - placa acopera > ½ din toate suprafetele dintelui
Interpretare:
0,0 - igiena orala excelenta

1,0 - 1,9 igiena orala satisfacatoare
2,0 - 3,0 igiena orala nesatisfacatoare
25. Clasificarea mijloacelor de igiena orala.

O buna igienizare a cavitatii orale presupune:
A.Periaj dentar corect si eficient;
Primul si cel mai uzual mijloc de igienizare dentara si gingivala este periajul cu periuta de dinti clasica,
electrica sau cu ultrasunete. Periajul trebuie efectuat de cel putin 2-3 ori pe zi, pe toate suprafetele arcadelor
dentare,masând in acelasi timp si cu aceleasi miscari si gingiile, si dintii (pe principiul "dinspre gingie spre
dinte" si niciodata invers).
B. Mijloace auxiliare periajului dentar.
1. ata sau banda dentara (dental-floss sau dental-tape);
2. apa, gelurile si spray-urile de gura;

3. scobitorile medicinale;
4. dispozitivele de curatare a limbii;
5. periutele interdentare;
6. dusurile bucale.
26.Clasificarea periilor de dinti.
A. PD cu destinatie speciala:
- ortopedice
- PD cu un singur smoc de fire
- PD cu citeva smocuri de fire

- PD „Sulcus”
-PD „Pamatuf”
-PD„Sensitiv”
B. PD pentru maturi:
1. Igienice:
- manuale - drepte
- manuale - in unghi spre dreapta -
manuale–inunghi spre stânga
2. Profilactice (parodontologice):
- manuale - de forma literei V
-manuale - „Zig-Zag”
-manuale - in doua niveluri
-manuale – in câteva niveluri cu cap activ -

manuale - in câteva niveluri cu microtextura
C. PD pentru copii si adolescenti:
14
1.Igienice: manuale croissance
2.Profilactice: manuale
D. Perii specifice sau originale: manuale
27. Caracteristica comparativă a periilor de dinți cu fire naturale şi artificiale.

Periile cu fire naturale , in centrul firului un canal central, suprafata firelor poroasa, capatul firelor la
prelucrare degradeaza.
Periile cu fire sintetice: lipseste canalul central, suprafata nedeta, lipsita de pori, capatul firelor e rotund.
Avantajele periilor cu peri naturali:

- suplete, adaptare intima de suprafetele dentare si gingivale;
- nu produc traumatisme gingivale;
- se incarca si retin bine pasta de dinti;
Dezavantajele periilor cu peri naturali:
- degradare mecanica intr-un timp relativ scurt prin retinerea si imbibarea cu apa si detritusuri
organice;
- o gama limitata privind consistenta si flexibilitatea.
Periile cu peri din material sintetic se caracterizeaza prin:

- omogenitatea materialului;
- uniformitatea dimensiunilor in lungime si diametru;
- rezistenta mecanica;
- flexibilitate;
- nu retin apa si detritusurile organice;
- usor de sterilizat si curatat;
- au tendinta de a retine substantele cu care sunt incarcate.
28. Gradele de suplețe ale periilor de dinți. Indicațiile pentru utilizare.
*Suple 0,15 si 0,40 mm. Pentru periajul santului gingival si al zonelor aproximale interdentare
accesibile.
*Periutele extrasuple (0,15) sunt indicate pacientilor cu patologie gingivala sau eroziuni dentare.
*Periutele dure 0,25-0,30 trebuie folosite cu prudenta, deoarece conduc la aparitia leziunilor
dentare (eroziuni) sau leziuni gingivale (recesiuni).

29. Principiile de selectare a periilor de dinţi.
Alegerea periutei de dinti (Rozencweig) se face in functie de:
• tipul de gingie: fina, fragila, fibroasa, rezistenta;
• anatomia jonctiunii smalt-cement;
• recesiune gingivala, sensibilitate dentara;
• spatiile dentare: inchise sau deschise;
• forma arcadelor dentare;
• malopozitii dentare, tipul de aparat ortodontic;
• preferinte personale.
Exista un numar mare de perii de dinti care difera prin caracteristicile perilor din care sunt
confectionate:
15
- natura, provenienta;
- numar;
- lungime;
aranjament;
- consistenta: tari,
moi; flexibilitate: rigide,
suple;
30. Periile de dinti cu destinatie speciala.
1. Ortopedice – sunt indicate pacientilor cu constructii ortopedice si ortodontice. Caracteristic pentru

ele este prezenta unei depresiuni de forma literei V, ce trece pe toata suprafata periutei.
2. Perii cu un singur smoc de fire situat pe un maner lung. Din cauza firelor aspre se utilizeaza mai
rar.
La fel sunt indicate pacientilor cu constructii ortopedice si aparate ortodontice.
3. Perii dentare cu citeva smocuri de fire – de regula 7, unul, mai lung, situat in centrul periutei, si
altele sase in jurul lui. Sunt indicate pacientilor cu implante, aparate ortodontice, in caz de fracturi ale
maxilarelor si inghesuiri dentare.
4. Periile dentare “Sulcus” sunt perii cu un cap lung pe care sunt situate doua randuri de fire. Sunt
utilizate ca perii auxiliare la pacientii cu implante, inghesuiri dentare, aparate ortodontice si ortopedice,
coroane unitare.
5. Perii “pamatuf” reprezinta un miner lung sau scurt, pe care se fixeaza pamatuful de forma cilindrica
sau conica. Este indicat pacientilor cu toate tipurile de constructii ortodontice, pertru curatirea spatiilor
interdentare si pungilor parodontale la toate stadiile de afectare a parodontiului.
6.Periile dentare “Sensitive”. Diametrul firului de neilon la aceste perii este minimal. Sunt indicate
pacientilor cu sensibilitate dentara sporita, in caz de defecte cuneiforme, abraziune dentara,recesiuni
dentare.
31. Criteriile de bază care caracterizează periile de dinți profilactice.

-realizarea unei curatiri mai eficiente a suprafetelor interdentare
-efectele negative produse asupra partilor moi si abraziunea dentara generala sa fie minime
-Periuta trebuie sa fie moale
-Firele de par trebuie sa fie cat mai elastice, e bine ca ele sa fie calibrate (toate de acceasi dimensiune).
-Perii trebuie sa fie taiati la capat sub forme de semisfere , pe rotund, NU drept ca zgarie smaltul.
-Capul periutei nu trebuie sa fie prea lung sau ascutit, doar cat sa acopere 3 dinti succesiv. - Manerul trebuie
sa fie ferm dar destul de elastic si usor manevrabil sub orice unghi.
32. Periile de dinți preventive de generația II și III.
PP cu suprafaţa de periaj în două niveluri – simple – generaţia II

I tip:
• filamentele interne – scurte: igienizarea suprafeţelor masticatorii, vestibulare şi orale ale dinţilor
• filamentele exterioare – lungi: igienizarea suprafeţelor netede şi a sulcusului gingival.
II tip:
• filamentele exterioare – scurte
• filamentele centale – lungi: igienizarea fisurilor şi spaţiilor aproximale.
III tip:
• orientarea V a filamentelelor din smocuri: proprietăţile de igienizare superioare comparativ cu
cele clasice.
PP în trei niveluri – generaţia III

• smocurile interne scurte aspre: igienizează suprafeţele ocluzale ale dinţilor,
• smocurile interne lungi aspre: igienizează suprafeţele interdentare,
• smocurile externe lungi: igienizează sulcusul gingival şi masarea gingiei.
33. Periile de dinți preventive de generația IV și V.
PP în multiple niveluri – generaţia IV

Suprafaţa de periere în multiple niveluri - mai eficiente,
Pragul (proieminenţa) de forţă permite pătrunderea lor în spaţiile interdentare şi regiunea retromolară.
Proieminenţa de forţă - un sector cu filamente mai lungi şi mai aspre (un smoc central înconjurat de 6
smocuri de fire plasate pe cerc) – la vârful părţii de lucru.
Periuţele în multiple niveluri – generaţia V

• Filamente cu microtextură pe toată suprafaţa.
Suprafeţe texturate (până la 329 Å, comparativ cu 97 Å la cel obişnuit): majorează considerabil eficacitatea
igienizării suprafeţelor dentare: igienizează suprafaţa dentară nu numai cu vârfurile, dar şi cu suprafeţele
laterale.
Microtextura poate fi observată numai la examinare în microscopul electronic şi corespunde microtexturei
suprafeţei superficiale a smalţului.
• Filamente îmbibate cu NaF, particule de Ag, Au.
34. Periile de dinţi pentru copii.
Copiilor se recomanda PD cu lungimea capului 18-25 mm si latimea 7-8 mm.
Periutele igienice, pentru copii, au o forma clasica si se deosebesc numai prin dizainul minerului, capului,
calitatea firelor. Totusi, toate PD igienice au o suprafata neteda si nu inlatura totalmente depunerile dentare
din spatiile interdentare,fisuri, gropite si de pe suprafetele dentare. De obicei ele sunt orientate spre
dreapta, adica spre dinte, dar sunt si PD igienice orientate spre stânga sau de la dinte.
Deosebim PD profilactice:
-de forma literei V, cu un potential inalt de curatire; -“Zig-

Zag” capetele firelor sunt taiate in forma de zigzag;
-PD in doua nivele: cel exterior mai lung, cel interior mai scurt, curata bine santul dento-gingival; -PD in
mai multe nivele.
La ziua de azi cea mai performanta perie dentara este “Oral B Advantage”. Acest lucru este datorat
posibilitatii firelor de a curati dintii nu numai cu virful, dar si cu suprafetele sale laterale.
35.Clasificarea pastelor de dinti dupa S. Ulitovskii (1997).
I. Igienice (I generatie):
- curatire;
- dezodorare.
II. Curativ-profilactice:
1. Simple (II generatie):
- anticarioase;
- antiinflamatorii;
- pentru reducerea hipersensibilitatii dentare;
- abrazive, antitartru.
2. Combinate (III si IV generatie):
- anticarioase;
17
- antiinflamatorii;
- antifungice;
- pentru reducerea formarii placii dentare (antiplaca);
- pentru reducerea hipersensibilitatii dentare (antisensitive);
- pentru albire;
- abrazive, pentru fumatori;
- antimicrobiene.
3. Complexe (V generatie):
- anticarioase si antiinflamatorii;
- anticarioase si antisensitive;
- anticarioase si pentru albire;
- anticarioase si antiplaca;
- anticarioase si antitartru;
- antiinflamatorii si antiplaca;
- antiinflamatorii si antisensitive;
- anticarioase, antiinflamatorii, antimicrobiene si antiplaca.
36.Componenta pastelor de dinti.

Componenta:
- substante usor abrazive cum sunt: carbonat de calciu si magneziu bicarbonat de sodiu, clorura de sodiu,
oxizi de siliciu si aluminiu, silicat de zirconiu;
- detergenti, ca: sulfat lauryl de sodiu, sarcozinat lauryl de sodiu;
Pastele de dinti contin substante active ca:
- azotat de potasiu cu actiune antihiperestezica eficienta
- formaldehida si fluoruri de asemenea cu actiune impotriva hiperesteziei dentinare, actiune

remineralizanta si de protectie fata de caria dentara (pastele de dinti din seria Emoform);
- saruri anorganice ca: monoflour fosfat de sodiu, sulfat de sodiu si de potasiu cu actiune de
stimulare a secretiei salivare, imbunatatirea autocuratirii, reducerea sângeram.
Pastele de dinti mai contin:
- substante care dau consistenta (carboximetilceluloza);
- substante vehicul (glicerina, apa);

- sorbitol pentru mentinerea apei in dentifricii
- substante aromatizante;
- coloranti ca atare sau pentru evidentierea placii microbiene.
37. Proprietatile pastelor de dinti.
• ajuta la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafetelor accesibile a dintilor de resturi
alimentare, coloratii, placa bacteriana;
• actioneaza ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor;
• asigura o stare de prospetime bucala prin efectul sau deodorant.
38. Pastele de dinti igienice.
Pastele dentare igienice au scopul de curatare si improspatare a cavitatii bucale, nu contin suplimente
curative sau profilactice. Pastele dentare igienice sunt indicate persoanelor cu dinti si parodontiu intacti.
Componentele de baza a oricarei paste igienice sunt oxidul de siliciu in proportie de 23-43 %, glicerina 10-
33%, carboximetilceluloza1-1,8%, laurilsulfatul de sodiu, apa si conservanti.
Pastele igienice poseda proprietati gustative bune din contul aromatozantilor.

In componenta pastelor curative-profilactice in afara de componentele susnumite mai intra suplimente active cu
efecte curative si profilactice pronuntate.
39. Pastele de dinti curativ-profilactice.
In dependenta de componentele active ce intra in componenta pastelor curative-profilactice acestea se

clasifica:
1. Paste ce contin substante biologic active;( poseda proprietati deodorante si de improspatare a

cavitatii bucale, activeaza procesele de regenerare a tesuturilor cavitatii bucale, micsoreaza
gingivoragiile.)
2. Paste cu continut de saruri minerale;( amelioreaza circulatia sanguina, stimuleaza procesele

metabolice in parodontiu si mucoasa cavitatii bucale, previn formarea depunerilor dentare si
contribuie la inlaturarea microorganismelor de pe suprafetele dentare. Balizam, Iubileinaia.)
3. Paste ce contin fermenti;( dizolva depunerile dentare, resturile alimentare, depunerile de

nicotina,asigurand o stare de igiena perfecta a cavitatii bucale.)
4. Paste cu suplimente biologice- Borogliterinovaia, Propolisovaia;( Pastele ce contin 10%

borglicerina poseda actiune antiseptica, bacteriosatica, fungiostatica si fungiocida. Pasta Prima Cu
vitamina B5 are actiune antiinflamatorie si de regenerare a tesuturilor moi a cavitatii bucale)
5. Paste cu efect anticarios:
a) paste ce contin calciu si fosfat

b) paste cu continut de fluor.
40.Dentifricele fluorate.
Dentifricele sunt substante sub forma de pasta sau pudra aplicate pe dinti cu ajutorul periei in scopul
curatirii suprafetelor gingivodentare si a lustruirii suprafetelor dentare accesibile.
Pasta de dinti indeplineste trei conditii:
• ajuta la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafetelor accesibile a dintilor de resturi
alimentare, coloratii, placa bacteriana;
• actioneaza ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor;
• asigura o stare de prospetime bucala prin efectul sau deodorant.
Pastele de dinti cu fluor previn aparitia cariilor. Fluorul are un rol vital in pastrarea sanatatii dintilor.
Smaltul devine astfel mai tare, mai rezistent la actiunea acizilor.
Flourul ajuta la reminalizarea smaltului dintelui deja afectatde
acizi.
Necesarul zilnic de fluor
La copii: 0-6 luni: 0,01 mg/zi

7-12 luni: 0,5 mg/zi; 4-8 ani: 1 mg/zi; 9-13 ani: 2 mg/zi
La adolescenti de peste 14 ani si adulti: 3 mg/zi.
41. Pastele de dinti pentru copii.

Iata ce trebuie sa stii atunci cand alegi o pasta de dinti pentru copii:
- Prea mult fluor in pasta de dinti poate provoca fluroza
- Inghitirea repetata a pastei de dinti cu fluor poate provoca afectiuni ale stomacului;
- Lipsa fluorului poate duce la carii dentare;
- Pasta de dinti pentru copii ar trebui sa aiba un continut de fluor mai mic de 600 ppm;
42. Metodele de igiena a cavitatii bucale si mijloacele de igiena utilizate.
Frecventa periajului
*Periajul gingivodentar efectuat dupa fiecare masa, deci de 3 - 4 ori pe zi,
*In timpul zilei clatirea energica a gurii urmata de indepartarea resturilor alimentare interdentare cu fir de
matase sau scobitori din lemn moale,.
*Consumul de fructe (mar), legume (morcov) dupa masa dizloca resturile organice depuse
gingivodentar.
*Periajul obligatoriu este cel de seara, dupa masa, inainte de culcare.
*Periajul gingivodentar de dimineata, inainte de masa, actioneaza ca un masaj asupra gingiei,

stimuleaza tonusul, keratinizarea normala, circulatia si vascularizatia gingivala. *Completarea
periajului de dimineata si seara prin clatirea gurii cu solutii antiseptice de tipul: clorhexidina si
sanguinarina (tipizate pentru uz stomatologic) favorizeaza o buna igienizare.
-Timpul de periaj difera de la o persoana la alta. Un periaj corespunzator se face in 3-5 minute, când tehnica
de periaj este insusita corect si efectuata complet
43.Obiectivele periajului dentar. Cerintele catre tehnica de periaj.
- indepartarea placii microbiene, a depozitelor moi de pe suprafetele dentare accesibile si zonele

gingivale adiacente;
- stimularea circulatiei, vascularizarii si keratinizarii normale a gingiei, cresterea tonusului functional. -.

Periuta de dinti trebuie sa fie usor de mânuit si sa corespunda unor cerinte anatomice si situatii clinice.
Orice tehnica de periaj trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

• sa curete mecanic toate suprafetele denfare;
• sa nu lezeze tesuturile dento-parodontale;
• sa fie cât mai simpla, pentru a fi insusita cu usurinta
• sa fie executata sistematic, pe grupe de dinti, atit vestibular cât si oral si ocluzal.
44. Metoda Bass de periaj dentar.
Tehnica BASS este numita si curatirea cerviculara datorita scopului principal al acestei metode de a realiza
curatirea perfecta a santurilor cerviculare, cu reactivarea circulatiei gingivale.
Peria se plaseaza cu smocurile oblic, in unghi de 45°, in asa fel incât vârful perilor sa se sprijine pe
marginea gingiei si pe fetele denfare. Se fac aproximativ 20 de miscari orizontale de dute-vino pe fetele
ocluzale, miscarile de presiune vibratorii la nivelul fetelor vestibulare si orale, pe fiecare segment de
arcada, pentru ca perii sa patrunda in santurile gingivale si in spatiile interdentare, Pe fata orala a
frontalilor, peria va fi aplicata cu mânerul vertical. Pe fetele ocluzale, perii vor fi plasati perpendicular
pentru a pâtrunde in fosetele si nisele masticatorii.
Tehnica BASS modificata

La miscarile vibratorii se asociaza miscari de maturare asupra dintelui dinspre gingival spre ocluzal.
45. Metoda Stillman de periaj dentar.
Recomanda asezarea periutei orizontal, cu capetele periutei pe mucoasa gingivala si pe zona cervicala a
dintilor. Se folosesc periutele cu perii dispusi in smocuri cu oarecare presiune pe mucoasa gingivala, pâna Ia o
inalbire vizibila a acesteia. Se asociaza Ia aceasta presiune o miscare vibratorie, fara a deplasa perii de la locul
initial.
20
Se decomprima apoi zona pentru a permite reumplerea vaselor de sânge, miscarea ce se repeta de câteva
ori. Fetele ocluzale se curata prin miscari obisnuite antero-posterioare, cautând ca perii tinuti perpendicular
pe suprafata dintilor sa patrunda cât mai bine in toate detaliile reliefului ocluzal. Poate determina aparitia
de leziuni gingivale in caz'ul aplicarii unei presiuni mari si utilizarea unei periute cu perj duri.
46. Metoda Charters de periaj dentar.
Se practica cu o perie de duritate medie, cu perii dispusi in smocuri, pe 2-3 rânduri, si având vârfurile
rotunjite. Peria se aplica in unghi de 45° fata de axul dintelui, cu vârful perilor spre ocluzal, frecându-se fetele
vestibulare si orale prin miscari verticale. FeteIe ocluzale sunt periate cu firele asezate perpendicular, prin
miscari scurte dinainte-inapoi.
Aceasta tehnica de periaj este indicata in caz de recesiune gingivala importanta, pentru stimularea
papilelor interdentare si pen-tru eficacitatea sa in zonele proximale.
47. Metoda Fones de periaj dentar.
Pare a fi metoda cea mai indicata pentru copii. Consta in miscari circulare largi dinspre posterior spre
anterior, pe dinti si mu-coasa gingivala, atragând chiar fundurile de sac vestibular. Trebuie insusita de copii
cât mai de timpuriu, facându-se analogie intre traiectoria periutei si spirala ce o deseneaza ei (copiii) pentru a
reprezenta fumul iesind din cosul caselar. Copiii de varsta prescolara nu au inca capacitatea de a efectua un
periaj eficient si de aceea se recomanda ca parintii sa-si asume rolul principal si responsapilitatea efectuarii
periajului dentar. La aceasta vârsta, dintii temporari, prin crestele si tuberculii specifici, pe fetele vestibulare
sau orale ale dintilor si morfologia arcadelor, permit realizarea unei curatiri satisfacatoare prin miscari
orizontale. Când miscarile sunt dominant orizontale, periajul devine traumatogen si putin eficace, ducând Ia
favorizarea aparitiei recesiunilor gingivale.
48. Metoda Standarda de periaj dentar.
Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui, firele sunt orientate spre gingie. Miscarile
periutei – verticale. Suprafata periata - vestibulara si orala.
Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - circulare. Suprafata periata
- vestibulara, orala si masticatorie.
Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - inainte - inapoi.
Suprafata periata - vestibulara, orala si masticatorie.
49. Metoda Leonard de periaj dentar.
Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - verticale. Suprafata periata -
vestibulara, orala. Miscarile periutei - inainte - inapoi. Suprafata periata -masticatorie.
50. Metoda Reite de periaj dentar.
Pozitia firelor paralel suprafetei dintelui Alunecarea de la gingie spre coroana dentara Suprafata periata
- vestibulara, orala.
51. Metodele de control al periajului dentar.
Evidentierea gradului de igiena orala prin examinare si colorarea placii dentare cu solutii
revelatoare de placa : albastru de metilen, eritrozina. Solutii colorante, de evidentiere a placii
bacteriene:
21
52.Obiectele secundare de igiena orala.
Se utilizeaza: -
flose,benzi,flosete; -
scobitori;
-stimulatoare interdentare; -
irigatoare;
-pamatufe;
- periute dentare speciale
53. Flosele: clasificarea si modalitatile de utilizare a lor.
Flosele sau atele dentare sunt fabricate din cel putin o fibra, de obicei politetrafluoretil, intinsa la
maximum,pentru sporirea rezistentei.
Flosele dentare se clasifica:
*Simple
*Complexe:
-superflose -
ultraflose
-cu acoperire sau fara -

din teflon
-cerate
*Electrice
In functie de structura se clasifica:
-simple -
Bicomponente
In functie de numarul de fire:
-monofilamentoase -
Multifilamentoase
In functie de componenta fibrelor: -
Imbibate cu mentol;
-Imbibate cu fluor; -
Combinate;
-Inbibate cu aromatizatori simpli.

Modul de utilizare:
1.Se ia un fir cu lungimea de 30-40 cm
2.Capetele firului se rasucesc pe indicele ambelor miini, iar lungimea furului dintre degete trebuie sa fie de
10 cm.
22
3.Se introduce firul in spatiul interdentar, se fixeaza la baza santului gingival si prin miscari laterale se aduce
la marginea ocluzala.
54.Indepartarea placii bacteriene din spatiile interdentare.
Periajul dentar nu este suficient pentru curatirea la 100% a cavitatii bucale.

Astfel se mai foloseste
*ata interdentara care ajuta la :
-indepartarea placii dentare din spatiile interdentare si spatiul subgingival; -

lustruirea suprafetelor dentare;
-controlul respiratiei neplacute.
*Apele de gura
*Pamatufele. Prin miscari rotative si de dute –vino firele pamatufelor curata bine spatiile interdentare,
realizind si un masaj gingival.
* Stimulatoarele interdentare
55.Sisteme pentru irigarea cavitatii orale: clasificarea si modul de utilizare.
Irigarea cavitatii bucale (mucosei, parodontiului si dintilor) se realizeaza cu un get de apa calda sub presiune.
Petru irigatii se utilizeaza infuzii de ierburi medicinare, substante medicamentoase, substante aromatizante.
-Irigator bucal oral B=Irigatorul Oral-B OxyJet foloseste tehnologia cu micro bule pentru a ataca placa
bacteriana. Combinand aerul cu
apa, pentru a forma micro bulele, reduce semnificativ sangerarile si bacteriile asociate cu afectiunile
gingivale
atunci cand e folosit impreuna cu o pasta de dinti specializata. -

Irigator bucal Dr. Mayer
-Irigator bucal Mirage Dental
56. Remediile secundare de igiena orala.

Clasificarea remediilor secundare:
1. Elexire – forme concentrate de solutii, care se utilizeaza numai dupa diluare;

2. Clatituri bucale – cea mai raspindita forma, nu necesita diluare si pot fi utilizate in orice conditii;
3. Apele de gura – una dintre cele mai concentrate forme de solutie, care poate fi utilizata diluata in perioada
de remisie sau poate fi aplicata local nediluata in locurile inflamate sau edemate in perioada de acutizare;
4. Aerozoluri sau deodorante – remedii pur igienice, ce nu au in componenta sa careva suplimente

curativ-profilactice si sunt prevazute numai pentru ameliorarea respiratiei orale, inlatura pentru un timp
mirosul neplacut din cavitatea bucala, dar nu si cauza acesteea;
5. Solutiile - se prepara nemijlocit inainte de utilizare, in conditii casnice, poseda proprietati

astrigente;
6. Infuziile din ierburi medicinale in solutii alcoolice se utilizeaza de obicei diluate, dar in unele cazuri
cind e necesar de a obtine un efect de cauterizare a tesuturilor de granulatie din pungile parodontale se
utilizeaza nediluate.
57. Sursele de fluor. Metabolismul si toxicitatea fluorului.
Fluorul (Fluorum, F) este un element cu proprietati unicale, facând parte din grupa
biomicroelementelor.
23
In conditii naturale el se depisteaza in apa, soluri si aer .Surse a fluorului pentru biosfera sunt gazele
vulcanice (pâna la 2,5% de fluor) si apele subterane profunde.
Compusii fluorului se asimileaza in diferite sectoare ale tractului digestiv. Insa cantitatea maximala este
asimilata in intestinul subtire.
Caile de baza de patrundere a compusilor fluorului in organismul uman sunt: din apa potabila in tractul
digestiv si aerogena, in cazul intoxicatiilor industriale.
Ingestia fluorului este urmata de urmatoarele faze metabolice: absorbtie, distributia si difuziunea in
organism, excretia. Cea mai mare parte a fluorului dupa ce a fost ingerata este absorbita la nivelul tractului
digestiv, de unde va trece in circulatia sanguina si va fi distribuita in diverse tesuturi.
Doza cariopreventiva - reprezinta cantitatea de F care are efect cariopreventiv maxim, iar riscul de
aparitie a fluorozei este minim. Valoarea acesteia este de 2 mg/zi fluor.
Doza cariostatica - este data de cantitatea de F ce poate opri evolutia proceselor carioase.
Efectul cariostatic - se refera la actiunea fluorului de a intrerupe evolusia proceselor carioase.
Efectul cariopreventiv - semnifica fenomenul de prevenire a producerii leziunilor carioase.
In cursul amelogenezei fluorul se acumuleaza in smalt, legindu-se de fractiunea minerala, sau se

incorporeaza in reteaua cristalina pentru a face parte integranta din cristal.
Aplicarea locala ai compusilor fluorului urmareste cresterea rezistentei smaltului in fata agresiunii
carioase prin modificarea compozitiei si structurii lui, sau prin formarea unor straturi protectoare pe
suprafata dintelui.
58.Factorii predispozanti in aparitia cariei dentare.

A. Perioada prenatala.
Influenta negativa asupra gravidei si a fatului a factorilor nocivi:
- patologia organelor si sistemelor organismului gravidei: endocrine, gastro-intestinale,

cardio-vasculare, nefropatii etc.;
- patologia graviditatii: toxicozele gravidelor etc.;

- alimentatia insuficienta si irationala;
- continutul F in apa potabila;
- conditiile de trai si de munca;
- intoxicatiile;
- numarul sarcinii etc.
B. Perioada postnatala.
In primul an de viata:
- tipul si caracterul alimentatiei (naturala, artificiala, mixta);
- maladiile generale (ale tractului gastro-intestinal; hipovitaminosele; rahitismul s.a.);
- eruperea dintilor (precoce, tardiva);

- hipoplaziile smaltului;
- igiena bucala insuficienta etc.
La copii si adolescenti:
- igiena bucala nesatisfacatoare;
- cantitatea F in apa potabila;
- anomaliile de pozitie a dintilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
- hipoplaziile dentare;
- eruperea dintilor (precoce sau tardiva);
- hiposalivatia, mediul acid al lichidului bucal; continutul ionilor de Ca, P, F s.a., a

fermentilor, a imunoglobulinelor etc.;
- maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrine, cardio-vasculare etc.;
24
- alimentatia irationala: surplus de glucide, insuficienta proteinelor, vitaminelor A, gr. B, D, C s.a., a compusilor Ca,
P, F s.a.
59.Predicția cariei dentare: obiective și metode moderne.
1. Aprecierea viscozitatii salivei mixte. In norma viscozitatea salivei este de 1,5-3,5 sp. La sporirea viscozitatii
creste gradul de afectare a dintilor cu carie.
2. Aprecierea aciditatii salivei mixte. Copiii cu pH cavitatii bucale mai jos de 7,0 sunt in grupa de risc.
3. Indicele vitezei de formare a depunerilor denatre dupa Axelsson
4. Aprecierea starii functionale a smaltului
5. Aprecierea clinica avitezei de mineralizare a smaltului

6. Aprecirea indicelui de microcristalizare a lichidului bucal
60.Software Cariogram: scopul utilizării, estimarea rezultatelor.

Cariograma este un mod nou de evaluare a riscului carios, care ilustrează foarte elocvent interacțiunea factorilor
declanșatori ai cariei dentare. Acest program educațional, interactiv a fost creat pentru o mai bună înțelegere a aspectelor
multifactoriale a leziunilor carioase și de a acționa ca un ghid în încercările de a estima riscul cariilor. Programul dat poa
fi utilizat într-un protocol clinic sau pentru diferite scopuri educaționale.
Scopul principal al cariogramei este demonstarea grafică a riscului carios, exprimată prin "șansa de a evita cariile noi" în
viitorul apropiat. Demonsrează de asemenea, în ce măsură diverși factori afectează această "șansă". Un alt scop al acestu
program este de a încuraja aplicarea măsurilor preventive, înainte ca caria să apară.
Diagrama este împărțită în cinci sectoare de diferite culori: verde, albastru inchis, rosu , albastru deschis și galben ,
indicând grupurile de factori cauzali ai cariilor dentare:
- sectorul verde estimează "șansa reală de a evita noi cavități";
- sectorul albastru închis "dieta" este caracteristica dietei și se bazează pe conținutul dietei și frecvența meselor în
decursul zilei;
- sectorul roșu "bacteriile" indică valorile nivelului de streptococus mutans și a indicilor de placă;
- sectorul albastru deschis "sensibiltate" se bazează pe combinația dintre administrarea preparatelor de fluor, secre
salivară și capacitatea tampon a salivei;
- sectorul galben "circumstanțele" este combinația dintre experiența carioasă și a bolile generate de ea.
Pentru a utiliza cariograma în aprecierea riscului carios, trebuie luaţi în considerare factorii microbian, alimentar, ter
şi circumstanţele, pentru a aprecia probabilitatea de a evita în viitor apariţia cariei dentare. Aceste date trebuie coordonate
cu informaţiile obţinute din examenul clinic. Astfel, probabilitatea evitării apariţiei de noi leziuni carioase (cuprinsă între
– 100%) depinde de 4 factori:
1) Alimentaţia – frecvenţa meselor şi conţinutul alimentaţiei;
2) Cantitatea şi calitatea plăcii bacteriene;
3) Susceptilibilitatea gazdei - saliva, ţesuturile dentare;
Circumstanţele – experienţa trecută referitoare la caria dentară, starea de sănătate generală.
61. Masurile de preventie a cariei dentare la copii. Clasificarea, indicarea in functie de virsta.
*mentinerea unei bune igiene orale a copilului;
*folosirea dupa vârstauneide peste 18 luni de adinti fluorurata pentru dintilor;
*examinarea periodica a dintilor bebelusului pentru a observ tratarea ei;
*nelasarea copilului sa doarma –cumaibibineeronulfolosesteingurao suzet *evitarea pe cât posibil a lichidelor ce

contin zahar;
*vizitarea medicului stomatolog intr-o perioada de 6 luni de la aparitia p mai târziu de vârsta de 12 luni.
Masurile de preventie pe care le putem lua sunt: igiena (periajul dentar regulat si folosirea atei dentare),
fluorizari locale, sigilari dentare
62. Metodele si remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii in perioada de formare a
tesuturilor dentare.
Metoda de profilaxie endogena presupune patrunderea fluorurilor in organism cu apa

potabila, sarea, laptele, in pastile sau picaturi.
Indicatiile pentru aplicarea metodei sus numite sunt:
1. Indicele inalt al cariei dentare la populatia din localitatea data

2. Concentratia joasa de fluor in apa potabila in localitatea data
3. Lipsa altor surse de adminisrare endogena a fluorului.
Este interzisa aplicarea a doua metode sistemice de administrare endogena a fluorurilor.
Pastile si solutii cu continut de fluor
Pentru inlaturarea deficitului de fluor din organism se administreaza pastilele de fluorura de natriu. Ele
sunt eficiente in perioada de formare si mineralizare a tesuturilor dure dentare, deaceea se indica pâna la
vârsta de 14-15 ani.
Dozele se stabilesc in modul urmator:

Pina la vârsta de 2 ani – 0,25 mg;
De la 2 la 4 ani – 0,5 mg;

De la 5 ani 1mg.
Contraindicatiile administrarii pastilelor:

Continutul fluorului in apa potabila in localitatea data ete mai mare de 50%
-Administrarea altor metode de administrare endogena a fluorului.
Este rational de administrat fluorura de natriu impreuna cu Vitaftor. Reprezinta un complex de vitamine
A, C si D cu fluorura de natriu. Se administreaza zilnic o data in zi in timpul sau imediat dupa masa in
decurs de o luna, cu intervale de 2-4 saptamini la fiecare 3 luni. Doza se stabileste in modul urmator:
copiilor de la 1 an la 6 ani – jumatate de lingurita 1 data in zi, de la 7 la 14 ani
– o lingurita.
63.Mecanismele de actiune a fluorurilor asupra tesuturilor dure dentare.

Datele contemporane demonstreaza ca efectul benefic al fluorului este asigurat de cateva
mecanisme:
1. Fluorul, odata patruns in organism cu apa potabila sau alimentele, se uneste cu hidroxiapatita smaltului si
inlocuind grupa hidroxil, formeaza fluorapatita, mult mai rezistenta si mai durabila la actiunea acizilor,
micsorand astfel permiabilitatea smaltului.
2. Mecanismul de actiune anticarioasa a fluorurilor este determinat prin inhibarea unui ferment
important al metabolismului glucidic – fosfoenolpiruvatchinazei. In rezultat se micsoreaza
intensitatea fermentarii glucidelor in cavitatea bucala, si prin urmare formarea de acid lactic.
3. Compusii fluorului in saliva inhiba transportarea glucozei in celulele bacteriilor patogene si

formarea polizaharidelor acelulare, care formeaza matricea placii bacteriene.
4. Fluorurile deregleaza absorbtia microorganismelor pe suprafata celulelor dentare, absorb

albuminele salivei, glicoproteinele, in rezultat se deregleaza formarea placii bacteriene.
5. La administrare enterala fluorurile normalizeaza metabolismul proteic si mineral.
64. Fluorizarea apei potabile, indicaţiile, dozarea, eficacitatea. Beneficiile fluorizării apei potabile.
. Este o metoda necostisitoare, efectiva si inofensiva.
Pentru fluorarea artificiala a apei potabile la statiile de pompare a apei se adauga fluoruri solubile
in apa asa ca :fluorura de natriu, fluorura de calciu, fluorura de magneziu si siliciu, pina la obtinerea
concentratiei optimale de fluor in apa. Doza optimala de fluor in apa potabila este stabilita in dependenta
de zona climaterica. Pentru zonele cu clima calda doza optimala de fluor este 0,7-0,8 mg/l, pentru
zonele medii -1 mg/l si pentru zonele cu clima rece – 1,2 mg/l.
Eficacitatea cea mai inalta a fluorarii apei potabile se manifesta pe suprafetele plate ale dintilor, iar cea
mai joasa pe suprafetele proximale si in fisuri.
Avantajele fluorizarii apei potabile sunt:
1. posibilitatea administrarii timp indelungat

2. usor de aplicat in centre cu sursa unica de apa
3. metoda ieftina,efectiva si inofensiva
4. dozare usoara si precisa

Dezavantajele fluorizarii apei potabile constau in:
1. necesitatea unei surse de apa centralizate

2. pierderea inutila de fluor in instalatiile din industrie
3. deteriorarea conductelor in instalatiile industriale
4. variatiile de consum individuale
65.Fluorizarea alimentelor pentru profilaxia cariei dentare.

O metoda alternativa si eficienta de profilaxie a cariei dentare este fluorarea laptelui.
27
Laptele este componentul de baza a ratiei alimentare a copilului, mai ales in primii ani de viata, este o
sursa de calciu si fosfor, necesara pentru dezvoltarea scheletului si dintilor si lactoza ce participa la
fermentarea glucidelor. Componenta unicala a laptelui contribuie la participarea laptelui in procesul de
remineralizare a dintilor.
Laptele fluorizat se comercializeaza sub diferite forme: lichida (laptele pasteurizat, sterlizat) si sub
forma de praf. Pentru fluorarea laptelui mai frecvent se foloseste fluorura de natriu, mai rar
monofluorfosfatul de natriu.
Recomandatiile catre realizarea proiectului de fluorizare a laptelui:
-este rational de utilizat aceasta metoda la copiii cu vârste de la 3 la 12 ani; -

zilnic copilul trebuie sa bea un pahar de lapte cu 0,5mg de fluor;
-durata utilizarii laptelui fluorozat este de 250 zile in an.
Eficacitatea clinica se manifesta prin micsorarea intensitatii cariei dentare atit a dintilor temporari, cit si
permanenti.
Fluorarea sarii de bucatarie
Este o metoda ieftina, simpla si efectiva de administrare endogena a fluorurilor. Continutul de

fluoruri la 1 kg de sare este de 250 mg.
66.Compusii minerali ai fluorului aplicati local pentru profilaxia cariei dentare: mecanismele de
actiune si eficienta lor.
Cel mai des intâlniti compusi minerali cu fluor sunt fluorura de calciu (CaF2), fluorapatita
[Ca10 F2 (PO4 )6] si criolita (Na3AlF6). Mecanismul de fixare a fluorului in dinte se face pe seama unui
schimb ionic la nivelul cristalelor de hidroxid si carbohidroxiapatita si anume prin inlocuirea gruparilor
OH si CO3 cu ioni de fluor. In felul acesta, iau nastere niste cristale noi cu structura modificata, cristale de
fluorapatita, care sunt mai rezistente la atacul acid. Prezenta ionilor de fluor in mediul salivar declanseaza
in plus o serie de mecanisme care se pot sistematiza in felul urmator:
prezenta ionilor exercita efecte antibacteriene
prezenta ionilor de fluor in placa bacteriana blocheaza degradarea hidratilor de carbon la acest nivel
prin inhibare enzimatica la nivelul eunolazei, urmata de scaderea productiei de acid;
prezenta ionilor de fluor in concentratie apreciabila pe suprafata smaltului reduce energia libera si,
deci, tensiunea de suprafata la acest nivel si inhiba, in felul acesta,
aderenta microbiana;
67.Compusii organici ai fluorului aplicati local pentru profilaxia cariei dentare: mecanismele de
actiune si eficienta lor.
Multitudinea de compusi fluorati aplicati local pot fi repartizati in doua grupuri: fluorurile minerale
(fluorura de sodiu, monofluorfosfatul de sodiu (MFP), fluorura de staniu etc.) si fluorurile organice
(aminofluorurile).
Moleculele aminofluorurilor au o structura caracteristica tensio-activa:

*un pol hidrifob constituit dintr-un lant lung de hidrocarboni si
*un pol hidrofil constituit din portiunea amina.
Aceasta particularitate, care nu se intâlneste la alte molecule fluorate, permite
1. fixarea F la suprafata smaltului in cantitati importante, inclusiv si inspatiile interdentare
2. structura moleculara a aminofluorurilor, confera un Ph usor acidulat, favorabil pentru formarea la

suprafata smaltului a CaF2. Acest depozit de CaF2 este mai important si mai rezistent la actiunea salivei.
28
3. portiunea nefluorata (amina) poseda proprietati antimicrobiene proprii fata de germenii
cariogeni. Prin urmare, ea potentiaza efectul specific al F asupra bacteriilor cariogene.
Daca F exercita o actiune anticarie atunci molecula asociata poate majora semnificativ acest efect.
68.Metodele de aplicare topica a fluorurilor.
Terapia cu fluor, sau fluorizarea, se poate realiza prin doua metode, si anume: cea topica, si cea sistemica.
Cea topica, implica o aplicare locala a fluorului, respectiv prin: geluri, paste de dinti si/sau prin ape de gura.
Cea sistemica, pe de alta parte, implica o distributie masiva a fluorului, respectiv prin sistemul de distributie
a apei si/sau prin suplimentarea poliminerala a organismului nostru.
69.Factorii care influentiaza incorporarea fluorului in smalt.

I. Starea tesuturilor dentare dure
1. “vârsta” dintelui, Incorporarea F in smaltul dintilor tineri este favorizata de procentajul mare
de carbonat (CO3), care este usor substituit de ionii de F.
2. defectele de dezvoltare
3. cariile
4. Concentratia fluorului in smalt.
Concentratiile fluorului in tesuturile mineralizate sunt foarte variabile , fiind in functie de

numerosi factori:
- etapa de dezvoltare in momentul ingerarii fluorului;

- rata de crestere;
- vascularizare;
- suprafata tesuturilor mineralizate in formare;
II. Proprietatile preparatelor fluorului aplicate topic 1.

Natura chimica a F-r
2. PH-ul
S-a constatat ca concomitent cu scaderea PH-ului remediului utilizat s-a majorat cantitatea ionilor
de F, incorporati in smalt.
3. Concentratia F in preparatele aplicate topic.
III. Influenta metodei de aplicare topica a fluorurilor asupra eficientei lor

cariopreventive
1. Metodele de pretratare a smaltului
a. utilizarea pietrei de ponce,
b. tratarea smaltului cu solutii diluate de acizi.

c. tratarea smaltului cu ionii polivalenti ai metalelor (clorura sau nitrat de aluminiu, clorura de
zirconiu).
In general, orice metal polivalent capabil de a forma compusi stabili cu fluorurile, care ulterior
se cupleaza cu cristalele de apatita, contribuie la majorarea cantitatii de F depusa in smalt,
2. Efectul aplicarii topice simultane a diferitor compusi fluorati
a. utilizarea simultana a fluorurilor din pasta de dinti si aplicarile topice amplifica efectul
cariopreventiv.
70.Fluidele fluorate: indicatiile dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea.
29
Se utilizeaza pentru clatituri bucale solutia de fluorura de sodiu de 0,05, 0,1 si 0,2% o data in zi, o data in
saptamina si corespunzator o data in doua saptamini. Metoda nu necesita cheltuieli materiale mari si timp
pentru realizare, in acelati timp are loc reducerea cariei cu 30%. Efectul anticarios se mentine inca 2-3 ani
dupa finalizare.
71. Gelurile fluorate: indicatiile, dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea.
Actiunea curativa si profilactica este bazata pe difuzia ionilor de fluor din gel in saliva si din saliva
in smaltul dentar.
Gelurile cu continut de fluor: Fluodent, Fluocal, Elmex, Stan-Gard. Contimutul de fluor in geluri
este de 1-2%.
Gelurile cu aminofluoruri se aplica cu ajutorul unor gutiere din acrilat moale, care se pot adapta
individual si se poarta noaptea mediind un contact mai indelungat al aminofluorurilor cu smaltul
dentar.
72. Lacurile fluorate: indicatiile, dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea
Este una din cele mai raspindite metode de aplicare topica a fluorurilor, care asigura o actiune
indelungata a fluorului asupra tesuturilor dentare. Lacurile fluorate la aplicare pe suprafetele dentare,
formeaza o pelicula, ce se pastreaza pe suprafetele dentare plate pina la citeva ore, iar in fisuri si gropite
pina la cateva zile sau chiar saptamini.
Tehnica de utilizare:
1. Curatarea suprafetelor dentare de depunerile dentare cu periute si paste sau prafuri abrazive;
2. Spalarea, uscarea si izolarea perfecta cu rulouri de vata;
3. Aplicarea lacului cu ajotorul unei spatule sau a unui aplicator;

4. Uscarea cu un get slab de aer.
Lacul se usca timp de 3-5 minute. La terminarea aplicarii se vor suspenda masticatia si
igienizarea bucala timp de 3 ore, in ziua aplicarii – abtinerea de la consumarea alimentelor si
lichidelor fierbinti si dure.
Frecventa aplicarii lacurilor fluorate depinde de gradul de activitate a cariei dentare. In caz de
activitate de gradul I a cariei dentare lacurile fluorate se aplica de 2 ori in an, la cativitate de gradul II
de 4 ori si la activitate de gradul III – de 6-12 ori in an.
Se utilizeaza: Duraphat (continutul de fluor este 2,26%), Fluor Protector (0.1%), Composeal,
Belac, Fluorlac, Vivadent, Multifluorid, Bifluorid.
73. Rolul şanţurilor şi fosetelor în producerea cariei ocluzale. Mecanismul de producere a cariilor
ocluzale din şanţuri şi fosete.
Relieful denivelat al suprafetelor ocluzale ale dintilor laterali ca posibil element favorizant al
aparitiei cariei ocluzale a atras atentia practicienilor inca de la inceputul secolului trecut.
Aparitia cariilor este legata direct de forma si adâncimea santurilor ocluzale. Pe

parcurs s-a studiat morfologia santurilor ocluzale, descriindu-se doua tipuri:
- santuri largi, in forma de V, putin adânci si
- santuri in forma de l, adânci si inguste.
Se considera ca santurile adânci si inguste ofera cel mai bun mediu pentru dezvoltarea
proceselor carioase, ca urmare a descompunerii resturilor alimentare si a inmultirii germenilor.
Cum din studiile privind modul de producere a cariilor ocluzale rezulta ca din punct de vedere
genetic fetele ocluzale nu sunt mai predispuse la carie ca celelalte, prevalenta si incidenta crescuta a
acesteia se datoreaza interactiunii mai multor factori:
30
- capacitatea de retinere a resturilor alimentare si a microorganismelor in fosetele si
santurile adânci ca intr-o nisa retentiva;
- imposibilitatea realizarii unei curatiri foarte bune indiferent de mijlocul utilizat, ceea ce face
ca procesul carios sa apara in santurile si fosetele susceptibile curând dupa eruptia dintelui;
- grosimea smaltului, mai redusa intre suprafata dintelui si jonctiunea smalt-dentina in cazul
santurilor comparativ cu cea din celelalte fete (0,8 mm fata de 2 mm pentru vârful cuspidului sau 1,5 mm
pentru fetele netede);
- concentratia mai mica a fluorului in smaltul ocluzal comparativ cu cel proximal.

Mecanismul de producere a cariilor ocluzale din santuri si fosete.
Initial s-a crezut ca debutul leziunilor din santurile ocluzale are loc in profunzimea lor, de unde
procesul carios se extinde, afectând peretii santului si pantele cuspidiene.
In prezent se stie ca debutul se produce la nivelul marginilor santului prin doua leziuni bilaterale
independente, afectând smaltul pantelor cuspidiene opuse. Procesul carios urmareste structura prismatica,
extinzându-se, ca in final cele doua leziuni sa se uneasca la baza santului. Se crede ca marginile si peretii
santului se demineralizeaza inaintea bazei, deoarece prezenta detritusurilor organice duce la tamponarea
metabolitilor acizi ai placii bacteriene, actionând ca o bariera care are ca rezultat reducerea atacului acid la
baza santului, in plus, evolutia leziunii este influentata de prezenta unei cantitati crescute de proteine ale
smocurilor de smalt la baza santului, care favorizeaza remineralizarea si limiteaza accesul acizilor produsi
de placa bacteriana.
74.Tipul fisurilor dentare. Indicațiile pentru sigilarea fisurilor dentare.
Fisurile dentare pot fi: -

in forma de pilnie; -in
forma de “I”;
-in forma de picatura;
-in forma de “git de sticla”; -

in forma de amfora.
Santurile ocluzale care ofera cel mai bun mediu pentru dezvoltarea proceselor carioase sunt cele in forma
de “I”, in forma de picatura; in forma de “git de sticla” si de amfora.
Indicatiile catre sigilarea fisurilor
• Indicatii de virsta:
• 6-7 ani – pentru molarii de sase ani;
• 10-11 ani – pentru premolari;

• 12-13 ani – pentru molarii secunzi.
• Particularitati anatomice ale suprafetei ocluzale ale dintelui: prezenta gropitelor si fisurilor adinci si cu un
relief pronuntat, ce nu pot fi curatite cu metode si mijloace obisnuite de igiena orala;
• Pozitia dintelui aflat in ocluzie incompleta;
• Fisuri intacte, lipsa cariei fisurale.

75. Tehnica neinvaziva de sigilare a fisurelor dentare.
Etapele de realizare:
1. Curatarea perfecta a suprafetei ocluzale de placa bacteriana si resturi alimentare cu periute si paste
ce nu contin fluor;
2. Spalarea, izolarea cu rulouri de vata;
3.Uscarea perfecta a suprafetei ocluzale;
4.Gravajul acid cu acid fosforic 35-37% in decurs de 15-20 secunde pentru majorarea
permiabilitatii smaltului;
5. Spalarea acidului de pe suprafata dentara cu un get de aer cu apa; timpul de spalare nu trebuie sa
fie mai mic ca timpul de gravaj;
6.Izolarea repetata si uscarea suprafetei ocluzale;
7.Aplicarea silantului in fisuri sau gropite, cu ajutorul unei canule speciale, asteptam 15 secunde pentru
ca silantul sa patrunda in toti porii;
8.Fotopolimerizarea timp de 15 secunde
9.Inlaturarea supercontactelor la necesitate, slefuirea si poleirea.
10Etapa finala – aplicarea lacului sau gelului fluorat pe toti dintii, inclusiv si pe cei supusi
sigilarii.
76.Tehnica invaziva de sigilare a fisurelor dentare.

Etapele:
1. Curatarea suprafetei ocluzale si a fisurilor cu periute si paste sau prafuri ce nu contin fluor.
2. Deschiderea fisurii cu freze cilindrice diamantate pentru o vizualizare mai buna. Daca procesul
carios este in limitele smaltului, se va aplica acidul ortofosforic pe toti peretii si fundul fisurii pentru
15 secunde.
3. Spalarea cu un get de apa si aer 15-30 secunde si uscarea. In caz de rezultate nesatisfacatoare
gravajul se va repeta.
4. La fundul cavitatii se va aplica un compozit corespunzator, fotoapolimerizarea 60 secunde.
5. Obturatia din compozit si toata fisura se acopera cu un silant.
6. Inlaturarea supracontactelor, slefuirea, poleirea.
7. Aplicarea lacurilor sau gelurilor fluorate.
Materiale fotopolimerizabile: „Esteseal LC” (Kulzer), „Sealant” (Bisco), „Fissurit”, „Fissurit F”

(Voco), „Дельтон-C”, „Фис Сил” (Россия).
77.Indicele de frecventa a cariei dentare. Nivelurile de frecventa a cariei dentare dupa OMS.
Indicele de frecventa (I.F.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul
unei grupe de populatie.
32
numarul de copii afectati de carie din colectivitate
IF = _______________________________________________________________ x 100%
numarul de copii din colectivitate
OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. joasa (0-30%).
2. medie (31-80%).
3. inalta (81-100%).
78.Indicele de intensitate a cariei dentare. Nivelurile de intensitate a cariei dentare la copiii de
12 ani dupa OMS (1980).
Pentru aprecierea activitatii procesului carios se foloseste indicele de intensitate a cariei COA, care
reprezinta suma numarului dintilor afectati de carie si de complicatiile ei (C), numarul de dinti obturati
(O) si absenti sau extrasi (A) la o persoana - (COA=C+O+A).
Exista diferite adnotari ale acestui indice: CER (C - carie, E - extractie, R - reconstituire prin
obturatii); DMF (D - decay (carie); M - missing (extractie); F - filling (obturatie)).
In notarea indicelui de intensitate pentru dentatia permanenta (definitiva) se folosesc litere mari: COA,
COE, DMF, iar pentru dintii temporari litere mici - co, cr, dmf (dintiii temporari extrasi din cauza
resorbtiei radiculare inaintea substitutiei lor cu cei permanenti nu se noteaza), iar pentru dentitia mixta -
indicele COA+co.
In cazul când procesul carios afecteaza câteva suprafete ale acelueasi dinte se foloseste indicele COAs,
cos ,DMFS, dmfs deci se sumeaza numarul de suprafete cariate, obturate si numarul suprafetelor
extrase.
Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui COE intr-o
anumita perioada de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).
OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. foarte joasa (0 - 1,1);
2. joasa (1,2 - 2,6);

3. moderata (2,7 - 4,4);
4. inalta (4,5 - 6,5);
5. foarte inalta (6,6 si mai mult).
79.Indicele CPITN: cuantificarea rezultatelor și atribuirea scorului.

Aprecierea indicelui CPITN se face dupa urmatoarele coduri:
0 - lipsa semnelor patologice;

1 - gingivoragie dupa sondare;
2 - prezenta tartrului supra- si subgingival;
3 - punga parodontala pâna la 4-5 mm adâncime;
4 - punga parodontala cu profunzimea 6 mm si mai mult.

Interpretarea:
I. Frecventa afectiunilor parodontale - procentul pacientilor (din cei examinati) la care s-a depistat:
1) parodontiu intact;
2) gingivoragie;
3) tartru dentar;
33
4) punga parodontala cu profunzimea pâna la 4-5 mm;
5) punga parodontala cu profunzimea 6 mm si mai mult.

II. Intensitatea afectiunilor parodontale, media sextantelor la o persoana examinata cu:
a) parodontiu sanatos;
b) gingivoragie, tartru, pungi parodontale (1+2+3+4);

c) tartru dentar si pungi parodontale (2+3+4);
d) pungi parodontale cu profunzimea pâna la 4-5 mm (3) sau pungi parodontale de profunzimea 6 mm
si mai mult (4).
III. Necesitatea tratamentului: 0 -

tratamentul nu este necesar;
1 - este necesara instruirea igienica;
2 - detartraj, instruire igienica;

3 - detartraj, tratament complex (chirurgical s.a.);
4 - detartraj, tratament complex (operatii cu lambou, tratament ortodontic etc.).
80.Indicele PMA: cuantificarea rezultatelor și atribuirea scorului.

Se foloseste pentru determinarea localizarii si intensitatii procesului inflamator al gingiei.
Metoda: Se badijoneaza papilele gingivale, gingia marginala si alveolara cu solutie care contine iod
(Lugol). Inflamatia papilei (P) in regiunea unui dinte se apreciaza cu 1 bal, inflamatia gingiei marginale
(M) - cu 2 baluri si a gingiei alveolare (A) - 3 baluri.
suma balurilor
PMA = ________________________________ x 100
3 x numarul dintilor
Interpretarea:
In cazul gingivitei generalizate valoarea indicelui:

- pâna la 30% - corespunde gingivitei usoare;
- de la 30% pâna la 60% - gingivita de grad mediu;
- mai mult de 60% - gingivita grava.
81.Factorii predispozanti in aparitia afectiunilor parodontiului.

Proprietatile agresive ale placii bacteriene ca urmare a unei igiene nesatisfacatoare a cavitatii bucale;
• Ocluzia patologica;
• Anomalii dento-alveolare;
• Anomalii ale tesuturilor moi ale cavitatii bucale;

• Obturatii incorecte si tratament ortodontic nerational;
• Cavitati carioase ale suprafetelor aproximale;
• Frenul scurt al buzelor si limbii;
• Vestibul mic;
• Reactii alergice locale;
• Infectii bacteriene si virotice.
• Dereglari ale sistemului endocrin, sangiun;
• Dereglari hormonale;
• Scaderea nivelului imunitar de orice etiologie;
• Administrarea unor preparate medicamentoase (hidantoina, difenina).
34
82.Profilaxia afectiunilor parodontiului.
La aplicarea metodelor de profilaxie se va tine cont de vârsta copilului si de tipul maladiei.
Primul an de viata. Asigurarea functiei normale a actului de sugere, inghitire si inchidere a buzelor, a
respiratiei nazale.
Vârsta de pâna la 4 ani.

• Asanarea cavitatii bucale cu restabilirea formei coroanelor dentare si restabilirea ocluziei;
• Inlatutarea obiceiurilor vicioase (sugerea degetului, creionului, muscarea unghiilor s.a.);
• Primirea corecta a alimentelor (masticatie minutioasa, pe ambele parti ale maxilarelor)

• Igiena cavitatii bucale
Vârsta de 6-7 ani

• Inlaturarea obiceiurilor vicioase;
• Miogimnastica;
• Igiena cavitatii bucale
• In alimentatie se vor utiliza in principal alimentele dure

• Asigurarea respiratiei nazale
Vârsta de dupa 7 ani
• Profilaxia si tratamentul rational al anomaliilor dento-maxilare;
• Inlaturarea anomaliilor frenurilor;

• Igiena cavitatii bucale;
La necesitate – ocluziografia.
83. Etapele igienizarii profesionale a cavitatii orale.

A. Pregatirea pacientului
a. Pozitia pacientului in fotoliu trebuie sa fie apropiata de verticala pentru a preveni refluarea excesului de
lichid in faringe, chiar daca se foloseste aspiratorul bucal.
b. Protectia pacientului se face cu un sort cu pieptar lat, pâna sub barbie, din plastic gros si cu o laveta
absorbanta de unica folosinta din hârtie aplicata pe deasupra, sub barbie.
c. Anestezia de contact la persoane emotive, hipersensibile. d

Colorarea placii.
B. Pregatirea instrumentarului
a. Alegerea si asezarea in ordinea de lucru a partilor active. Fixarea

primului instrument de lucru in piesa de mâna a aparatului.
b. Controlul jetului de apa care se regleaza astfel incât sa raspândeasca un nor fin de particule. c.
Controlul puterii generatorului de vibratii si aducerea lui la un nivel mediu.
d. Aplicarea aspiratorului de saliva.

C. Aplicarea instrumentului de detartraj cu ultrasunete.
Apasarea excesiva opreste vibratia piesei active si a detartrajului.
Durata de mentinere a instrumentului este legata de experienta clinica a practicianului si de

rezistenta la dizlocare a tartrului.
Vârful instrumentului de detartraj trebuie verificat sa nu prezinte neregularitati, rupturi care produc
traumatisme puternice ale suprafetelor dentare.
84. Instrumentele utilizate pentru realizarea igienizarii profesionale a cavitatii orale.

Instrumentarul pentru detartraj:
- Instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii;
35
- Instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi, pile sau razuse, chiurete.
-Instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare dupa detartraj: pâlnii de cauciuc
rozetate sau nu, periute rotative, benzi abrazive si de lustruit.
Orice instrument de detartraj este format din trei parti:

a) partea activa;
b) partea pasiva sau de legatura
c) mâner
85. Metoda mecanica de detartraj.
Detartrajul-una din cele mai importante proceduri ce se practica in tratamentul bolilor

parodontale.Detartrajulcu ultrasunete este cea mai folosita metoda.Ultrasunetele sunt vibratii mecanice cu
frecvente ft inalte(25000-42000Hz),pe care urechea umana nu le percepe.Aceste vibratii puternice sparg
tartru,iar jelut de apa spala fragmentele si evita supraincalzirea dintelui.pentru a nu afecta pulpa
dentara.DEsi este o metoda rationala,pt a fi mai cu success trebuie completat cu cel manual.
86. Profilaxia cariei dentare la copii cu anomalii dento-alveolare si purtatori de aparate

ortodontice.
-Igiena profesionala la medic,regulat -

Ata interdentara
-Periajul regulat -
Periute interdentare -
Apele de gura
-daca se foloseste placa de contentie atunci trebuie de spalat bine si de le pastrat in igiena
87. Profilaxia afectiunilor parodontiului la copii cu anomalii dento-alveolare si purtatori de

aparate ortodontice.
-detartrajul regulat
-irigare cu dexametazon(pentru distrugerea microflorei),dimexid(animicrobiant) -

igiena profesionala
88.Prevenirea fluorozei dentare la copii.
-Interzicera folosirii apei cu continut sporit de fluor in alimentatia copiilor in special in

colectivitatile organizate de copii.
-Inlocuirea apei cu continut sporit de fluor in nalimentatia copiilor cu apa minerala cu continut optim de
fluor, cu sucuri, cu lapte.
-Trimiterea copiilor din localitatile cu continut sporit de fluor in lunile de vara in tabere de odihna in
localitati cu continut optim de fluor.
-Administraea preparetelor de fluor copiilor sub forma de solutii, geluri, tablete paste numai sub
suporavegherea medicului.
-Limitarea consului alimentelor cu continut sporite de fluor:peste de mare, carne grasa, unele soiuri de
ceai, suplimente alimentare si folosire alimentelor bogate in proteine.
-Administrarea preparetelor de calciu -

Respectarea igienei cavitatii bucale.
36
89.Factorii de risc pentru apariția afecţiunilor stomatologice la copiii cu dizabilități și nevoi speciale.
90.Particularitățile prevenirii afecţiunilor stomatologice la copiii cu dizabilități și nevoi speciale.

Modele conceptuale de abordare a dizabilităţii:
- medical: dizabilitatea este o problemă individuală de sănătate care necesită tratament individual profesionist
-,,modelul tragediei personale" - dificultățile sunt provocate de particularitățile lor individuale, iar scopul
conduitei dizabilităţii este vindecarea sau adaptarea și schimbarea comportamentului pacientului.
- social: dizabilitatea relație inegală în cadrul unei societăți în care nevoilor persoanelor cu infirmități nu se
acordă atenţia necesară.
-biopsihosocial (OMS): reuneşte modelul medical şi cel social, dar spre deosebire de acestea abordează
infirmitatea ca rezultat al interacţiunii dintre factorii biologici, psihologici şi sociali.
Factorii care au redus accesul copiilor la asistență stomatologică:
■ Factorii de accesibilitate fizică:
■ 71,7±3,57 % dintre copiii cu dizabilități motorii, grad I, II
■ 71,51±3,31% dintre cei cu deficiențe vizuale accentuate şi severe, determinați de:
– dificultățile de acces la clinica stomatologică, la fotoliul dentar şi de realizare a manoperelor
stomatologice dificultăți de acces şi deplasare către serviciile de radiografie, diagnostic
complementar (lipsa lifturilor, posibilităti limitate de manevră cu un scaun cu rotile ş.a.)
– imposibilitatea de a părăsi scaunul cu rotile și de a se aşeza în scaunul stomatologic, (designul
clasic al acestuia nu asigură postură securizată pacienților cu deficiente motorii şi echilibru
incert).
– unele de particularități anatomice și funcționale ale pacientilor cu dizabilităţi: pozitia corpului,
limitarea mişcărilor, inclusiv a posibilităţii de deschidere a gurii, respirația orală, macroglosia,
hipersalivarea, mişcările involuntare şi convulsiile, dereglarea deglutitiei, reflexul accentuat de
vomă, incapacitatea de a elimina saliva din cavitatea orală, anomaliile dento-maxilare ș.a.
■ Factorii „relaționali” și „emoționali” de accesibilitate au fost depistați la 98,49% dintre persoanele cu
dizabilității mintale, pentru care un simplu examen stomatologic provoca stare de stres sever, fapt care a
sporit riscul anxietății pacientului sau chiar a comportamentului agresiv. Prin urmare, principalele
probleme, care au redus accesul pacienților cu dizabilități intelectuale sau multiple la asistența
stomatologică, au fost cauzate de particularitățile lor comportamentale, de reticența specialiștilor în
acordarea asistenței stomatologice pacienților cu dizabilități din lipsa de pregătire a medicilor
stomatologi și asistenților acestora pentru abordarea specifică a persoanelor cu nevoi speciale.
■ Factorii financiari de accesibilitate, estimați la 96,73% dintre respondenți, erau determinați, pe de o
parte, de resursele financiare reduse sau, de cele mai multe ori, de sărăcia cu care se confruntă familiile
copiilor cu dizabilități și incapacitatea acestora de a achita costurile tratamentelor dentare. Pe de altă
parte, tratamentul stomatologic al pacienților cu dizabilități necesită de 2-5 ori mai mult timp decât al
copiilor sănătoși, fiind necesare cel puțin două ședințe doar pentru a crea un climat de încredere între
specialist și copiii cu tulburări mintale și de comportament sau autism, pentru a-i convinge să accepte
tratamentul stomatologic. Pentru tratamentul persoanelor cu dizabilități sunt folosite și mai multe
materiale stomatologice, sunt necesare surse suplimentare pentru asigurarea administrării sedării sau
anesteziei generale.
■ Factorii de accesibilitate la informații (informații cu mesaj educativ-sanitar și programe de educație
pentru sănătate). În instituțiile rezidențiale copiii cu dizabilități beneficiază periodic de programe de
educație pentru sănătate, deși acestea nu sunt realizate în mod permanent. O stare precară de sănătate
orală și lipsa accesului la informații a fost constatată la majoritatea copiilor care se educau în cadrul
familial, nefiind integrați în societate (98,49%). Părinții lor nu erau conștienți de starea sănătății orale a
copiilor, neglijând igienizarea cavității orale și adresările cu scop preventiv la medicul stomatolog.
Tratamentul stomatologic al pacienților cu dizabilități
■ Necesită de 2-5 ori mai mult timp decât al copiilor sănătoşi
■ Sunt necesare cel puţin două şedinte doar pentru a creea un climat de încredere între specialist şi copiii
cu tulburări mintale şi de comportament sau autism, pentru a-i convinge să accepte tratamentul
stomatologic.
■ Pentru tratamentul persoanelor cu dizabilități sunt folosite mai multe materiale stomatologice
■ Este necesară administrarea sedării sau anesteziei generale.
■ Cheltuielile suplimentare (timpul practicianului, cheltuieli medicale, inclusiv costurile materialelor
dentare şi a preparatelor farmaceutice), nu sunt luate în calcul la stabilirea pretului unei vizite la
stomatolog în cadrul serviciilor medicale asigurate acordate populaţiei.
■ Drept urmare, sursele alocate de Compania Naţională de Asigurări în Medicină nu sunt suficiente
pentru acoperirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței de calitate, costurile tratamentelor fiind
povara familiilor sau activităţilor de voluntariat a specialiştilor din tară în colaborare cu donatorii
internaţionali.
91.Rolul alimentării copiilor în profilaxia principalelor afecţiuni stomatologice.

Caracterul alimentaţiei are o importanţă deosebită asupra sistemului dento-maxilar, influenţînd direct
formarea şi dezvoltarea dinţilor şi determinînd ulterior carioreceptivitatea sau cariorezistenţa lor.
Ecilibrul alimentar presupune aportul optim şi calitativ al substanţelor nutritive şi biologic active – proteinelor,
glucidelor, lipidelor, vitaminelor, substanţelor minerale.
Alimentaţia raţională este condiţia de bază pentru creşterea normală a copiilor şi adolescenţilor, dezvoltarea lor
fizică şi neuro-psihică armonioasă, menţine un nivel înalt al sănătăţii, asigură rezistenţă la acţiunea factorilor
nefavorabili ai mediului înconjurător.
K. Pohis (1997) a constatat următoarele caracteristici ale alimentaţiei copiilor :
1. Copiii în zilele noastre consumă mai puţine produse alimentare, decît cîţiva ani în urmă, utilizînd
respectiv mai puţine calorii. Pe de altă parte ei mai puţin se mişcă, prin urmare pierd mai puţină energie. Dar
necesitatea organismului în substanţele minelale de bază şi vitamine a rămas aceiaşi.
2. Copiii contemporani consumă produse lactate de trei ori mai puţin ca zece ani în urmă, iar cantitatea
de calciu ce pătrunde în organism cu lactatele s-a micşorat cu 26% din doza recomandată.
3. Copiii consumă mai multe mezeluri, prin urmare, primesc o cantitate mai mare de grăsimi
semisaturate.
4. Copiii consumă puţine lichide, iar băuturile preferate sunt cele gazate, bogate în zahăr, apa minerală,
ceaiul practic sunt exluse din raţia alimentară.
5. Copiii consumă foarte multe dulciuri. Deja la vîrsta de 4 ani un copil consumă 60-70 gr. zahăr în zi-
doză unui matur. O sursă suplimentară de zahăr sunt limonadele, iaurturile, bomboanele, prăjiturile, ceea ce
conduce la sporirea greutăţii corporale, dezvoltarea cariei dentare şi candidozei.
Rolul primordial în profilaxia cariei dentare tradiţional îl ocupă calciul, fosforul, fluorul, glucidele nesaturate.
Alimentaţia raţională presupune un raport calitativ şi cantitativ optim între substanţele alimentare de bază şi
substanţele biologic active. În raţia alimetară zilnică a copiilor coraportul dintre proteine, lipide şi glucide ,
conform normelor stabilite este următorul:
-de la naştere la 3 luni 1:3:6
-de la 4 la 6 luni 1:2:5
-7-12 luni 1:2:4,5
-de la 1 an la 6 ani 1:1:4
-de la 7 la 10 ani 1:1:4,4
-de la 11 la 15 ani 1:1:4,3
Cantitatea proteinelor în alimente influenţează componenţa minerală a dinţilor şi maxilarelor: în cazul unor
cantităţi joase de proteine în alimente sunt deficitare acumularea calciului şi formarea apatitelor. Proteinele din
carne, lapte şi ouă se deosebesc prin cel mai favorabil raport de aminoacizi, care asigură un nivel înalt de
retenţie şi de resinteză a proteinelor tisulare în organism.
Deficitul de proteine conduce la reţinerea în creştere, se dereglează formarea funcţiilor fiziologice şi formarea
de hormoni şi fermenţi, scade formarea de anticorpi.
Lipidele sunt sursa de energie pentru organism, sunt utilizate pentru formarea membranelor celulare, sunt
importante ca bază a vitaminelor liposolubile A,E,D, insuficienţa lipidelor în alimente conduce la reţinerea în
creştere a copiilor, se micşorează imunitatea, au loc schimbări patologice ale pielii.
În primii ani de viaţă o importanţă deosebită are conţinutul microelementelor în alimentaţia copiilor.
Deficitul de microelemente în perioada de sugar este compensat din rezervele organismului copilului, care
acumulează o anumită cantitate de microelemente în perioada intrauterină. Din aceste considerente este
importantă alimentaţia raţională a femeilor gravide.
Calciul şi fosforul sunt componente ale apatitelor din care sunt constituite ţesuturile dure dentare şi oasele. De
asemenea, ele micşorează pH plăcii bacteriene şi contribuie la formarea unor sisteme tampon. Raportul optim
în raţia alimentară dintre calciu şi fosfor este de 1:1,5-1,6, iar dintre calciu şi magneziu 1:0,5. A fost stabilită
acţiunea negativă a dereglării acestor raporturi asupra gradului de afectare a dinţilor de carie.
Numeroase cercetări demonstrează că ordinea în care sunt consumate produsele alimentare de asemenea
este un factor ce influenţează apariţia şi dezvolarea cariei dentare. Astfel consumul de caşcaval, nuci, brînză,
lapte, ceai, cacao, ouă fierte, fasole, ridiche după dulciuri sporea pH mediului bucal de la nivelul critic la 7-7,5.
pH critic al plăcii bacteriene este 5,2, perioada de agresiune apare la un pH de 6, procesele de demineralizare în
placa bacteriană apar la un pH mai mic de 5,2. Acidul cu cel mai înalt grad de ionizare este acidul lactic.
Factorii care menţin timp îndelungat pH critic al plăcii bacteriene sunt: gradul cît mai înalt de ionizare al
acizilor şi concentraţia salivară a zaharozei peste 0,5%.
Micronutrimentele sunt reprezentate de vitamine (hidrosolubile şi liposolubile) şi de unele elemente
minerale, care se găsesc în organism în cantităţi infime.
Dintre micronutrimente, importante pentru menţinerea sănătăţii organismului uman sunt:
Vitaminele hidrosolubile: vitamina C (acidul ascorbic) şi grupa celor 8 vitamine ale complexului B.
Vitaminele liposolubile: retinolul (vitamina A), colecalciferolul şi ergocalciferolul (vitamina D), α-tocoferolul
(vitamina E), precum şi filochinona şi menachinona (vitaminaK).
Elementele minerale esenţiale – cele mai importante sunt: fierul, iodul, fluorul, zincul, cromul, seleniul,
manganul, molibdenul şi cuprul.
Echilibrul alimentar presupune aportul optim şi calitativ al substanţelor nutritive şi biologic active -
proteinelor, glucidelor, lipidelor, vitaminelor, substanţelor minerale. Alimentaţia raţională este condiţia de bază
pentru creşterea normală a copiilor şi adolescenţilor, dezvoltarea lor fizică şi neuro-psihică armonioasă,
menţine un nivel înalt al sănătăţii, asigură rezistenţa la acţiunea factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător.
92.Impactul consumului de glucide asupra stării sănătății orale la copii.

Glucidele sunt un component important al raţiei alimentare, necesitatea de bază a organismului în energie fiind
asigutară de glucide, mai ales în copilărie. Numeroase cercetări au demonstrat că necesitatea organismului în
glucide poate fi asigurată din contul polizaharidelor de origine vegetală, care la fel ca şi zahărul sunt uşor
absorbite, fiind fermentate preventiv în tractul gastro-intestinal, dar posedă acţiune cariogenă joasă în comparaţie
cu zaharoza.
Potenţialul cariogen înalt al zaharozei se explică:
1. zaharoza este substratul esenţial al sintezei de polizaharide insolubile extracelulare;
2. este uşor fermentabilă de către microorganisme;
3. produce acizi organici rapid şi în cantităţi mari.
Capacitatea patogenă a plăcii bacteriene se explică prin:

1. sinteza de polizaharide bacteriene intracelulare;
2. Capacitatea Str.mutans de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonate;
3.Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel critic.
Hidrocarbonarele cu cel mai nociv potenţial cariogen sunt zaharoza şi fructoza.Consumul de glucide este mai
mare la adolescenţi. Studiile realizate au relevat că glucidele se pot reţine mult timp după ingestie în cavitatea
orală, aderă la suprafaţa smalţului şi pătrund uşor în placa microbiană, sunt utilizate de flora microbiană,
contribuie nemijlocit la scăderea pH; polizaharidele sunt mai puţin nocive comparativ cu dizaharidele; zahărurile
lipicioase sunt cele mai periculoase, datorită aderării îndelungate pe suprafaţa dentară.
Insuficienţa glucidelor diminuează digestia, conduce la hipotrofie. Surplusul de glucide favorizează dezvoltarea
şi creşterea germenilor patogeni pe suprafaţa smalţului, drept consecinţă se majorează cantitatea de acizi ce
provoacă demineralizarea smalţului.
93.Obiectivele programelor de profilaxie a afecţiunilor stomatologice până în 2025 lansate de OMS.
Obiectivele OMS pentru anul 2020
Copiii de 6 ani:
80% din copii să fie fără niciun fel de leziune (indemni de carie);
COA mediu nu va depăși 2,0.
2. Copiii de 12 ani:
COA mediu nu va 1,5, din care componenta C să fie mai mică de 0,5;
numărul mediu de sextanți cu parodonțiu sănătos - mai mare de 5,5.
3. Adolescenții de 15 ani:
COA mediu nu va 2,3, din care componenta C să fie mai mică de 0,5;
nu vor fi dinți extraşi din cauza cariei;
numărul mediu de sextanți cu parodonțiu sănătos să fie mai mare de 5,0. 4.
4. Tinerii de 18 ani:
nu vor fi dinți extraşi din cauza cariei sau a afecțiunilor parodonțiului;
numărul mediu de sextanți cu parodonțiu sănătos să fie mai mare de 4,0.
94. Caile si metodele de realizare a strategiei OMS in stomatologie.
Pentru aprecierea gradului de afectare a dintilor prin carie Organizatia mondiala a sanatatii (OMS)
recomanda urmatorii indici: Indicele de frecventa; indicele de intensitate si indicele de sporire a
intensitatii (rata cariei). Acesti indici necesita apreciere pentru fiecare grupa de vârsta separat, iar in unele
cazuri in functie de sex, nationalitate, conditiile medico-geografice si de viata, starea generala a sanatatii,
caracterul alimentatiei etc. OMS recomanda aprecierea in functie de vârsta a acestor indici sa fie realizata
la copiii de 6, 12 si 15 ani
Indicele de frecventa (I.F.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unei
grupe de populatie.
numarul de copii afectati de carie din colectivitate

IF = _______________________________________________________________ x 100%
numarul de copii din colectivitate
OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 12 ani:
4. joasa (0-30%).
5. medie (31-80%).
6. inalta (81-100%).
Pentru aprecierea activitatii procesului carios se foloseste indicele de intensitate a cariei COA,
care reprezinta suma numarului dintilor afectati de carie si de complicatiile ei (C), numarul de dinti
obturati (O) si absenti sau extrasi (A) la o persoana - (COA=C+O+A).
Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui COE
intr-o anumita perioada de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).
1. Incidenta
- masoara frecventa cu care apar cazurile noi de imbolnavire intr-o populatie, intr-o perioada de timp
- este un indicator direct al riscului de imbolnavire. Daca incidenta este mare, inseamna ca in populatia
respectiva exista un risc crescut de imbolnavire.
- Clasificare:
a) incidenta globala (anuala)

nr. cazuri noi de imbolnavire x1.000
populatie
37
b) incidenta specifica (pe sexe, pe grupe de vârsta, pe cauze de boala)
nr. cazuri noi de imbolnavire x100 .000

populatie
2. Prevalenta
- indica numarul total de cazuri noi si vechi de imbolnavire existente intr-o populatie definita. Este un
indicator de frecventa, ca si incidenta.
- Clasificare:
1.prevalenta globala
prevalenta de moment = numarul total de cazuri noi si vechi de imbolnavire existente intr-o
populatie definita, la un moment dat.
Cazuri noi si vechi de imbolnavire / nr de persoane examinte x 100
prevalenta de perioada = numarul total de cazuri noi si vechi de imbolnavire existente intr-o
populatie efinite, intr-o perioada efinite de timp.
Cazuri noi si vechi /

populatia existenta
x100
2. prevalenta specifica

se calculeaza pe:
 medii (urban / rural)
 sexe
 grupe de vârsta
 cauza bolii (caria dentara, parodontopatie, anomalii dento-max, etc.)


Fiecare dintre aceste prevalente specifice poate fi la rândul ei:
 de moment
 de perioada
95.Etapele de elaborare a programelor de sănătate orală.
96.Programele de educație pentru sănătate: clasificarea, etapele de realizare.
Obiectivele etapei I de realizare a programului de sănătate orală la copii în Republica Moldova pe termen de 5 ani de la
debutul programului (1998-2002):
1. Stagnarea creşterii intensităţii (rata) cariei dentare la 50% copii de 6 ani.
2. Micşorarea intensităţii cariei dentare la copii de 12 ani de la 3,2 la începutul programului, până la 3,0.
3. Micşorarea frecvenţei afecţiunilor parodonţiului la copii de la 62% la începutul programului - până la 40%.
4. Micşorarea frecvenţei fluorozei la copii din localităţile cu concentraţia sporită a fluorului în apa potabilă de la 80,5% până la
70%.
Obiectivele etapei II de realizare a programului de sănătate orală la copii în Republica Moldova (2003-2007):
1. Lipsa cariei dentare la 40% copii de 5-6 ani.
2. Intensitatea cariei dentare la copii de 12 ani trebuie să fie mai mică de 3.
3. La 70% copii până la 18 ani să nu fie nici un dinte permanent extras.
4. Micşorarea frecvenţei afecţiunilor parodonţiului la copii de la 40% la începutul programului - până la 20%.
Micşorarea frecvenţei fluorozei la copii din localităţile cu concentraţia sporită a fluorului în apa potabilă de la 70% până
la 50%.
97.Aprecierea eficienței programelor de profilaxie a cariei şi a afecţiunilor parodonţiului.
Metoda de apreciere a eficacitatii programelor se preconizeaza la etapa de planificare a

programei.Aprecierea se face la orice etapa a programului.
Principiile:
1.Examinarea se face in aceleasi grupe de varsta (de ex. 12 ani) atit la debutul programului cit si la sfarsitul
lui.
2.Pentru comparatie se vor utiliza grupe de control adecvate.

3.Examinarea se va efectua de o grupa de specialisti.
4.Cantitatea de periute si paste de dinti si alte obiecte de igiena care au fost vindute in mediu unei
persoane in aceasta regiune
5.Tendintele dinamicii sanatatii stomatologice in legatura cu ameliorarea igienei.
6. Eficacitatea programelor de profilaxie a cariei dentare se apreciaza peste 5,10,15,20 ani. Se compara
valoarea indicelui COE in fiecare grupa de varsta cu datele examinarii finale, in aceleasi grupe de vartsa. Un
criteriu important este cresterea numarului de persoane care nu au carie dentara. Profilaxia afectiunilor
parodentiului este eficienta daca in procesul realizarii programei de profilaxie se micsoreaza numarul
sectantelor afectate.
98.Implementarea programelor de prevenire a afecţiunilor orale în colectivităţi organizate
de copii.
Organizatorii şi executorii Funcţiile
programelor de profilaxie
Medicul stomatolog În calitate de iniţiator şi organizator:
-depistează factorii de risc în colectivităţile de copii;
-selectează acţiunile profilactice;
-în colaborare cu administaţia instituţiei întocmeşte
proiectul programului de profilaxie;
-verifică îndeplinirea sarcinilor;
-analizează eficacitatea programului şi introduce
corective.
Medicul obstetrician-ginecolog, pediatrul -efectuează educaţia sanitară în şcolile viitoarelor
mame şi tinerilor părinţi
Asistenta medicală din cabinetul stomatologic şcolar -întroduce corective referitor la raţia şi regimul
alimentar;
-familiarizează pedagogii cu metodele de prevenţie;
-petrece lecţii de igienă buco-dentară în clase;
-organizează şi petrece administrarea sistemică a
preparatelor de fluor;
-efectuează educaţia sanitară cu părinţii.
Asistenta medicală din şcoală, grădiniţă sau alte -organizează alimentarea corectă a copiilor;
instituţii -organizează periajul dentar al copiilor, în timpul
aflării lor în instituţie;
-organizează şi verifică utilizarea preparatelor de
fluor în instituţie;
-organizează şi verifică administrarea preparatelor
de fluor copiilor în instituţie;
-organizează ore de miogimnastică;
-efectuează educaţia sanitară cu părinţii.
Pedagogii, educatorii colectivităţilor de copii -familiarizează copiii cu principiile sănătăţii

stomatologice în cadrul altor discipline;
-organizează periajul dentar a copiilor în timpul
aflării lor în instituţie;
-participă la procedurile de administrare a
preparatelor de fluor (administrarea pastilelor,
aplicare lacurilor şi gelurilor cu fluor);
-monotorizează dezvoltarea funcţiilor aparatului
dento-maxilar şi a obiceiurilor vicioase;
-oraganizează ore de miogimnastică;
efectuează educaţia sanitară cu părinţii.
Monitoringul programelor naţionale de sănătate orală.

Eficacitatea programelor de profilaxie a cariei dentare se apreciază peste 5,10,15, 20 ani. Se compară valoarea
indicelui COE în fiecare grupă de vârstă cu datele examinării finale, în aceleaşi grupe de vârstă.
Un criteriu important este creşterea numărului de persoane care nu au carie dentară. Profilaxia afecţiunilor
parodenţiului este considerată eficientă dacă în procesul realizării programului de profilaxie se micşorează
numărul sectantelor afectate.
Deosebim următoarele forme de apreciere a eficacităţii programelor de profilaxie.
- preliminară
- intermediară;
- finală.
99. Experienta aplicarii practice a programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice in diferite

tari.
Exemple de programe de promovare a sanatatii in comunitati
1. Program de Educatie pentru sanatate orala „ Dinti sanatosi- Gura mea conteaza" realizat in Angliei cu
durata de l an (l997-1998)
 Populatia tinta: copiii de 10 ani din 32 scoli primare, impartiti in 2 grupuri:
 de control (15 scoli) si de studiu (l7 scoli).
 Dupa 4 luni de educatie, grupul de studiu a fost reimpartit in 2
 noul grup activ care a continuat lectiile de educatie si grupul rezidual.
 Obiective: testarea eficientei educatiei pentru sanatate orala, in scopul imbunatatirii igienei orale si a
cunostintelor despre sanatatea orala.
 Evaluarea initiala: testarea clinica a indicelui de placa Silness&Loe la câte 10 copii alesi intâmplator din
fiecare scoala si completarea unui chestionar pentru masurarea nivelului cunostintelor despre sanatatea
orala si comportamentul fata de igiena orala, consumul de zahar si resabilitatea catre cabinetul
stomatologic.
 Implementarea programului de educatie. Metode de educatie: 4 lectii cu durata de l ora, o data la 4

saptamâni, bazate pe activitate de grup
1. Prima lectie: Tema- structura si functiile dintelui,

2. Lectia a 2-a: Tema- dieta si efectul asupra dintilor
3. Lectia a 3-a: Tema- tehnici de periaj si folosirea tabletelor de colorare a PDB
4. Lectia a 4-a: Tema- revenire asupra rolului dietei in aparitia cariei si a tehnicii de periaj.

Evaluare intermediara: la 4 luni - aceleasi inregistrari ca initial

Evaluare finala: la 7 luni

Concluzii. Lectiile de educatie tinute in scoli au determinat modificari in starea sanatatii orale, a nivelului
cunostintelor si a comportamentului astfel, comparativ cu grupul de control, dupa 4 luni, copiii din grupul
activ consuma mai putine dulciuri, cer mamelor sa le cumpere fructe, isi perie dintii de cel putin 2 ori pe
zi, discuta cu parintii despre rolul pastei de dinti fluorizate si le cer parintilor sa ii programenze la cabinet
pentru control periodic.
2. Program de promovare a sanatatii orale „Popor sanatos pentru 2010" (SUA – 1988)
 Obiective: prevenirea cariei dentare, a cancerului oro-faringeal si a traumatismelor cranio-faciale din
timpul practicarii sporturilor. Obiectivele sunt exprimate in procente din populatie care prezinta
afectiunea respectiva la inceputul programului si in anul 2010.
Exemple:
Conditii Vârsta Procentul populatiei

Tinta Initial 2010
2-4 ani 18% 11%
Experienta cariei 6-8 ani 52% 42%
15 ani 61% 51%
Sa nu aiba nici un 35-44 31% 42%
dinte extras ani
Copii cu sigilari 8 ani 23% 50%
pe molari 14 ani 15% 50%
Populatie Toate
care beneficiaza vârstele 62%(1992) 75%
de apa potabila
Fluorizata
Cancere detectate toate 35 50%
in faze vârstele %
incipiente(std l
localizat)

PAOEXAMEN

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PAOEXAMEN

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Definitia preventiei stomatologice. Obiectivul principal al stomatologiei preventive.

Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-functionale ale

profilaxia primara, secundara si tertiara.

2. Profilaxia primara. Definitia. Profilaxia primara a cariei dentare si parodontopatiilor.

- rationalizarea consumului de zahar;

- utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene s.a. Toate

- fluorizarea generala si locala;

- sigilarea santurilor si gropitelor.

Profilaxia primara a parodontopatiilor se refera la:

- indepartarea placii bacteriene prin igiena buco-dentara corecta si apelarea la tehnicile

- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);

3. Profilaxia secundara. Definitia. Profilaxia secundara a cariei dentare si parodontopatiilor.

- profilaxie locala cu fluor (clatiri, geluri, lacuri etc.);

Profilaxia secundara a parodontopatiilor include:

- examinare, depistare, tratainent corect si precoce al gingivitelor si parodontopatiilor marginale

- eliminarea factorilor de iritatie cronica locala;

Profilaxia secundara a cancerului din sfera B.M.F. include:

4. Profilaxia tertiara. Definitia. Profilaxia tertiara a cariei dentare si parodontopatiilor.

- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul si analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare si a

- educatia sanitara, depistarea, supravegherea si controlul aplicarii mijloacelor de profilaxie;

- analiza educatiei sanitare;

5. Nivelurile de implementare a masurilor preventive.

1. Includerea orelor de sanatate orala in programul scolar si in institutiile prescolare. 2.Asigurarea

4.Editarea si multiplicarea cartilor cu povesti, ilustrate, indrumarelor pentru copii cu mesaj

5.Realizarea concursului national si a expozitiei de desene si organizarea concursurilor,

1.Organizarea salilor sau a ungheraselor de igiena orala in policlinicile raionale si

III. Rationalizarea alimentatiei:

-.Asigurarea micsorarii consumului produselor de patiserie, glucidelor din ratia alimentara in

3. Amestecarea apelor cu concentratie marita si joasa de fluor inainte de consumare.

V. Sigilarea fisurilor cu scopul profilaxiei cariei dentare:

Asigurarea medicilor stomatologi cu materiale (recomandate de OMS) pentru sigilarea

6. Metode de educatie sanitara in prevenirea afectiunilor orale.

Pentru realizarea programului de prevenire si combatere a principalelor afectiuni stomatologice,

Metode de educatie sanitara:

3. educatia colectiva in grup;

*Avantajul educatiei colective generalizate se datoreaza faptului ca poate fi informata

*Procesul instructiv-educativ desfasurat continuu si sistematic in cadrul institutiilor de educatie si

Pentru realizarea programului de prevenire si combatere a principalelor afectiuni stomatologice,

Formele de educatie sanitara:

Lectura de sinestatator a informatiei cu mesaj educativ-sanitar, copiii memorizeaza numai circa

Vizionarea standurilor, desenelor, schemelor, tabelelor, contribuie la memorizarea circa 30-

Vizionarea (vizionare + auditie) de sinestatator a filmelor, emisiunilor televizate, povestilor

Educatia sanitara efectuata de medicul stomatolog in clase, microgrupuri si individuala cu

Efectuarea educatiei sanitare, bazate pe principiul problematizarii au majorat gradul de

Demonstratia tehnicii de periaj dentar pe mulaje, jucarii, concursurile de periaj si efectuarea de

Jocurile didactice, concursurile de periaj, concursurile de desene si seratele cu mesaj educativ-

8.Clasificarea depozitelor dentare dupa G. Pahomov (1982) si S. Ulitovskii (1999). G.

 Placa dentara sau bacteriana

 Tartru dentar: supra si subgingival.

Ulicovschii (1999) propune urmatoarea clasificare:

I.dupa gradul de consistenta: 1) moi

II. dupa gradul de mineralizare: 1) placa- faza 0

3) depozite mineralizate – faza2

4) depozite mineralizate – faza3 –faza finala de formare a tartrului

IV. dupa gradul de manifestare: 1)placa bacteriana

5)tartru gingival supragingival neinsemnat cu distrugerea santului dento-gingival

6) tartru gingival supragingival pronuntat cu distrugerea santului dento-gingival

7) tartru gingival subgingival

9.Pelicula dentara. Definitia. Structura. Metodele de vizualizare si eliminare.

- sol. albastru de metil 2%; tamponament usor;

- sol. albastru de toluidina 1%;

- sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;

- sol. Butler in doua nuante;

- sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite;