1. Direcia profilactic n stomatologie. Definiia noiunilor de profilaxie, dispensarizare i sanare a cavitii bucale.

Sanarea cavitii bucale, scopul, elurile i principiile. Organizarea sanrii cavitii bucale a copiilor, formele i metodele.
Orientarea profilactic n stomatologie este un principiu de baz a crui aplicare conxecvent n practica stomatologic are menirea de a reduce considerabil prevalena principalelor boli buco-dentare i a nevoilor de tratamente stomatologice, de a depista i trata ct mai precoce leziunile i bolile buco-dentare i maxilo-faciale, de a preveni accidentele i complicaiile, frecventele leziuni sau boli iatrogene, de a crea condiii optime de munc i de a transforma radical ntreaga practic siomatologic, a crei posibilitate de realizare a fost demonstrat stiinific i care ofer perspective extraordinare pentru viitor. n anul 1978, la Alma-Ata, OMS pune bazele metodelor de prevenire a bolilor, preciznd modul de nregistrare a afeciunilor i mijloacele cele mai eficiente de prevenire a lor. Promovarea sntii reprezint procesul prin care indivizii sau colectivitile pot s-i sporeasc controlul asupra determinanilor sntii, mbuntind starea de sntate. Prevenirea bolii reprezint strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de ntrire a factorilor care reduc susceptibilitatea la boal, precum i activitile destinate unor boli deja instalate. Strategia stomatologiei preventive este complex i cuprinde: profilaxia primar, secundar i teriar. Profilaxia primar are drept scop evitarea apariiei maladiilor i vizeaz pe de o parte cretera rezistenei esuturilor cavitii bucale la aciunea factorilor nocivi i pe de alt parte eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant n declanarea afeciunilor stomatologice. n cadrul profilaxiei primare trebuie s evitm apariia bolilor prin: - educaie sanitar; - alimentaie corect; - raionalizarea consumului de zahr; - igien buco-dentar corect; - control periodic; - profilaxia cu fluor; - utilizarea agenilor chimici de inhibare a plcii bacteriene .a. Toate aceste mijloace se adreseaz tuturor membrilor colectivittii. Proflaxia secundar urmrete: depistarea i diagnosticul ct mai precoce al afeciunilor buco-maxilo-faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de munc redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permind aplicarea unor metode curative ct mai conservatoare pentru toate structurile teritoriului OMF.: dini, parodoniu, rebord alveolar, maxilare i pri moi. Profilaxia teriar se refer la concepia preventiv n cadrul tratamentului curativ, deci cnd afeciunile stomatologice sunt deja instalate i sunt n faz avansat n cadrul evoluiei lor. Aceasta include n esen: - ansamblul tehnicilor profilactice, studiul i analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare i a pers onalului; - educaia sanitar, depistarea, supravegherea i controlul aplicrii mijloacelor de profilaxie; - analiza educaiei sanitare; - corelaia ntre receptarea informaiei i aplicarea ei. O alt parte integrant a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologic activ i pasiv a gravidelor, precolarilor, colarilor, muncitorilor din mediile cu noxe i bolnavilor cronici.

2. Elementele de baz ale profilaxiei. Cile i metodele de realizare a strategiei OMS n stomatologie.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are n vedere cele patru metode propuse de OMS: - fluorizarea general i local; - igiena alimentaiei; - igiena buco-dentar; - sigilarea anurilor i gropielor. Profilaxia primar a parodontopatiilor se refer la: - ndeprtarea plcii bacteriene prin igien buco-dentar corect i apelarea la tehnicile profesionale caracteristice stomatologiei preventive. Profilaxia primar a cancerului din sfera B.M.F.: - eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate); - suprimarea iritaiilor cronice: margini ascutite ale dinilor cariai, obturaii debordante, lucrri protetice traumatizante. Studii recente arat c 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primar. Proflaxia secundar a cariei dentare include: - examinare, depistare, tratament corect i precoce;

- profilaxie local cu fluor (cltiri, geluri, lacuri etc.); - control periodic. Proflaxia secundar a parodontopatiilor include: - examinare, depistare, tratainent corect i precoce al gingivitelor i parodontopatiilor marginale cronice superficiale; - eliminarea factorilor de iritaie cronic local; - control periodic. Proflaxia secundar a cancerului din sfera B.M.F. include: - depistarea i diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignitii i a leziunilor de debut ale cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerat de OMS obiectiv prioritar al stomatologiei. Prin profilaxia secundar a cancerului bucal, nc o treime din cancerele cu aceste localizri pot fi salvate. Orice leziune ulcerativ care nu are tendin de vindecare spontan, sau n urma unui tratament n decurs de 14-21 zile, necesit consultaia de urgen la medicul specialist. Profilaxia teriar se refer la concepia preventiv n cadrul trataimentului curativ, deci cnd afeciunile stomatologice sunt deja instalate i sunt n faz avansat n cadrul evoluiei lor. Aceasta include n esen: - ansamblul tehnicilor profilactice, studiul i analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare i a personalului; - educaia sanitar, depistarea, supravegherea i controlul aplicrii mijloacelor de profilaxie; - analiza educaiei sanitare; - corelaia ntre receptarea informaiei i aplicarea ei. O alt parte integrant a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologic activ i pasiv a gravidelor, precolarilor, colarilor, muncitorilor din mediile cu noxe i bolnavilor cronici. OMS recomand drept cerine obligatorii pentru medici n general - competena i ndemnarea. Acestea, dublate de contiinciozitate i de o nalt conduit etic, sunt condiiile eseniale pentru o medicin stomatologic moder, orientat profilactic.

3. Nivelurile intensitii cariei dentare propuse de OMS. Indicii frecvenei i intensitii cariei dentare i ale afeciunilor parodoniului. Frecvena i intensitatea cariei dentare i a afeciunilor parodoniului la copii de diferit vrst din Moldova.
Pentru aprecierea gradului de afectare al dintilor prin carie Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda urmatorii indici: indicele de frecventa; indicele de intensitate si indicele de sporire a intensitatii (rata cariei). Acesti indici necesita apreciere pentru fiecare grupa de varsta separat, iar in unele cazuri in functie de sex, nationalitate, conditiile geografice si de viata, starea generala a sanatatii, caracterul alimentatiei etc. OMS recomanda ca aprecierea in functie de varsta a acestor indici sa fie realizata la copiii de 6, 12 si 15 ani. Mai informative sunt datele examinarilor epidemiologice ale copiilor la varsta de 12 si 15 ani. Afectarea dintilor prin carie la copiii de 12 ani si starea tesuturilor parodontiului marginal la varsta de 15 ani permit de a aprecia eficacitatea realizarii programelor de profilaxie. Indicele de frecventa (LF.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de populatie. OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 11 ani: 1. joasa (0-30%). 2. medie (31-80%). 3. inalta (81-100%). Indicele de intensitate (LL) este alcatuit din numarul mediu de dinti cariati , obturati (O) si extrasi (E) ce revin la o persoana. Valoarea indicelui COE exprima gravitatea (activitatea) procesului. Exista diferite adnotari ale acestui indice: CER (C - carie, E - extractie, R - reconstituire prin obturatii); DMF (D - decay (carie); M - missing (extractie); F - filling (obturatie)). In notarea indicelui de intensitate pentru dintii permanenti se folosesc litere mari, iar pentru dintii temporari litere mici (co, cr, dmf). Dintii temporari extrasi din cauza resorbtiei radiculare inaintea substitutiei lor cu cei permanenti nu se noteaza. Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui COE intr-o anumita perioada de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.). OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani: 1. foarte joasa (0-1,1);

2. joasa (1,2-2,6); 3. moderata (2,7-4,4); 4. inalta (4,5-6,5); 5. foarte inalta (6,6 si mai mult). Caria dentara are un nivel de intensitate foarte jos in Etiopia, China, Nigeria de Nord, Tuva, in unele localitati ale Georgiei si Armeniei. Un nivel jos s-a depistat in Mozambic, Uganda, Sri-Lanca, Birma, Indonezia, Elvetia, Danemarca, Belgia, Uzbekistan, Tadjikistan, Rusia: regiunea Altai si Amur, Bureatia, Kolomna, Tambov, Cita. Intensitate moderata a cariei dentare s-a stabilit in Republica Moldova, Romania, Marea Britanie, Suedia, Austria, Cehia, Finlanda, Iordania, Argentina, Azerbaidjan. Un nivel inalt al cariei se observa in Germania, Franta, Norvegia, Iran, Mexic, Cuba, Chili, in Rusia: regiunea Kamceatka, Murmansk, Mahacikala, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Ekaterienburg, Smolensk, Tveri, Krasnodar, Voronej, Moscova. Intensitate foarte inalta s-a stabilit in Japonia, Canada, SUA, Italia, Lituania, Letonia, Estonia, in Rusia: Arhanghelsk, Omsk, Soci, Nikolaevsk-pe-Amur. Afectarea prin carie a populatiei, si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atat in limitele unei tari, cat si in diferite regiuni si localitati ale tarii. OMS considera ca in fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii, in ; functie de necesitatile, particularitatile si posibilitatile sale, conducandu-se derecomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii orale si de sarcinile globale in acest domeniu.

4. Elementele minerale, microelementele (cu excepia fluorului) n profilaxia cariei dentare. Vitaminele, preparatele antimicrobiene i vaccinele n profilaxia cariei dentare. 5. Rolul alimentrii n profilaxia principalelor afeciuni stomatologice.
Igiena alimentatiei este inclusa de OMS intre cele patru mijloace deprevenire a cariei dentare, alaturi de fluorizarea generala si locala, sigilarea santurilor si fosetelor si igiena buco-dentala. Educatia privind igiena alimentatiei are un rol important in mentinerea sanatatii orale. Prin dieta se intelege totalitatea alimentelor solide si lichide ingerate care includ componentele nutritive. Acestea vin in contact cu dintii, cu parodontiul si cu placa bacteriana. Dintre constituentii dietei, intereseaza in mod deosebit hidratii de carbon cu rol deosebit in etiopatogenia cariei dentare. Initial, cercetarile dadeau o pondere mare actiunii postrezorbtive a hidratilor de carbon in perioada de formare a dintilor (SOGNAES, citat de OLTEAN si colab., 1996), dar majoritatea cercetarilor ulterioare a demonstrat punctul de vedere a lui MHLEMANN (1969), cum ca hidratii de carbon actioneaza in primul rand prerezorbtiv. Hidrocarbonatele cele mai frecvent intalnite in alimentatie sunt: polizaharidice (amidonul, dizaharidele, zaharoza, maltoza) monozaharidice (glucoza, fructoza, lactoza, galactoza).

6. Nivelurile de stat, de grup si individual de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Profilaxia primara si secundara a afectiunilor stomatologice. Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in colectivitati organizate de copii(gradinite, scoli)
La nivel de stat in RM programul de profilaxie stomatologica este coordonat prin urmatoarele reprezentati: ministerul sanatatii, ministerul invatamintului, ministerul finantelor, ministerul economiei si reformelor, centrul national stiintific practice de igiena, societati stiintifice a stomatologilor,

uficiul European OMS Pentru realizarea programului la nivel national se folosesc urmatoarele metode educatia sanitara igiena orala prin minajarea salelor de igiena orala in toate institutile prescolare, scolare, sputale si policlinici procesul de fluorizare centralizat si necentralizat profilaxia primara: sunt 4 metode propuse de OMS pentru prevenirea primara a cariei dentare fluorizarea generala si locala igiena alimentatiei igiena bucodentara sigilarea santurilor si gropitelor profilaxia secundara: urmareste depistarea s idiagnosticarea cit mai precoce a afectiunilor buco-dentare mai ales carie si include: 1.examinarea . depistarea, tratament precoce si correct 2. profilaxia locala cu flor(lacuri, gelui) si clatituri cu antiseptice 3Control periodic Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in colectivitati organizate de copii(gradinite , scoli)---- pentru prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode: educatia sanitara dispensarea control profilactic de 2 ori pe an formele de educatie sanitara forma active: convorbiri,discursuri si cursuri forma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi radiofonice cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii metode de educatie sanitara 1.educatie colectiv generalizata Educatie in grup Educatie individuala Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai aratam emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune, auditie+explicatie) educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele sau deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau concursuri de periaj cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea informatiei cu 95%

7.Igiena cavitatii bucale in profilaxia afectiunilor stomatologice. Obectele si remedile de igiena orala. Metodele periajului dentar.
Principalul obiect de igien oral este periua de dini. Exist o varietate foarte larg de periue, dar, indiferent de preferinele individuale, exist un set de cerine fa de orice periu dentar: - s fie individual. nu se admite untilizarea n comun a obiectelor de igien oral cu alte persoane. - s fie schimbat o dat la 3-4 luni, sau de fiecare dat cnd prezint semne de deteriorare a firelor. - periile cu fire sintetice sunt de preferat fa de cele cu fire naturale, deoarece se supun mai uor curirii. De asemenea, periuele dentare difer dup supleea firelor, avnd pe mnere marcajul corespunztor: extrasoft, soft, medium, hard i extrahard. Periuele medium se potrivesc cel mai bine pentru igiena zilnic. Cele soft i extrasoft sunt indicate pacienilor cu afeciuni parodontale, dini mobili, gingii subiri care se traumeaz uor. Periuele hard i extrahard trebuie utilizate cu precauie, deoarece pot provoca abraziuni ale esuturilor dentare. Ele se recomand fumtorile, persoanelor cu predispunere spre formarea tartrului dentar.Este binevenit dotarea periuelor cu diverse elemente din gum, proeminene de for, suprafee pentru curarea limbii. Toate acestea mresc eficiena periajului. De o popularitate tot mai nalt se bucur periuele electrice. Acestea pot avea la baz 2 tehnologii de punere n micare: prin vibraie i rotaie-oscilaie. Doar cele din urm sunt considerate a fi mai eficiente, dect cele manuale, dei este demonstrat c o igien corect este asigurat, n primul rnd, de tehnica periajului i nu te tipul periuei utilizate. Totui, periuele electrice pot fi de mare folos celor ce nu dispun de dexteritatea necesar unui periaj manual.

Arsenalul de obiecte de igien oral mai poate include aa dentar, scobitorile, flosete, periua interdentar, stimulatorul gingival .a. Aa dentar sau flosa este un obiect extrem de necesar pentru igiena dentar, deoarece este unul din puinele atribute de igien, ce permite o curaate optim a spaiilor interdentare. Este foarte important de a curaa aceste spaii, deoarece depunerile dentare ce se acumuleaz aici, pot demineraliza smalul , astfel provocnd cariile interdentare - o form des ntlnit a cariei. Aa dentar poate fi cerat ce i permite s alunece mai bine n spaiile interdentare. De asemenea flos poate fi impregnat cu diverse substane medicamentoase cu efect antimicrobian sau remineralizant. Scobitorile tot pot fi utilizate pentru igienizarea spaiilor interdentare, ns aceasta necesit o atenie sporit. Nu se recomand copiilor utilizarea scobitorilor, deoarece acestea pot trauma papila interdentar - poriune de gingie dintre dini. Odat ce se opteaz pentru folosire lor, trebuie de inut minte c nu se admite introducerea forat a scobitorilor n spaii le interdentare.

8. Metode de periaj dentar

1.Metoda Bass: Este eficienta pt indepartarea placii bacteriene, atat la marginea gingivala libera cat si din santul gingival. E recomandata tuturor pacientilor,dar mai ales celor care au zone proximale deschise si retractie gingivala cu expunerea radacinii. Se utilizeaza perii moi, cu cap rotunjit,si se introduce periuta in vestibule,parallel cu axul dintilor,apoi se roteste la 45s, a.i. pilii sa fie pozitionati in zona cervicala,atat pe dinte,cat si pe gingie. Se executa miscari de vibratie fata-spate,cu presiune pe dinte, de 10-20 ori pe acelasi loc. Se periaz 2-3 dinti o data. Perierea se executa vestibular si apoi oral,atat la arcada superioara,cat si la cea inferioara. Pt zona frontala,palatinala si lingualaa peria se tine in axul dintilor,in lungime si se executa miscari de rulare la fiecare dinte. Avantaje:usor de instruit,indeparteaza placa bacteriana interdentara; e adresata pacientilor sanatosi si celor cu parodontopatii. 2.Metoda rularii: Se recomanda pacientilor cu parodontiu integru; indeparteaza placa bacteriana si resturile alimentare,fara a pune accent pe santul gingival. Gura este intredeschisa,periuta se pozitioneaza in vestibule parallel cu axul dintelui, a.i. manerul sa fie in dreptul ului de ocluzie. Se realizeaza o miscare de rotire,insurubare. 3.Tehnica Stillman: Se adreseaza curatarii gingiei si zonei cervicale dentare. Peria se aplica la 45s,intre gingie si zona cervicala,se preseaza pe dinte pana albeste gingia si se executa o miscare combinata de rotire si vibrare in acelasi timp. Pt zona palatinala si zona linguala se foloseste tehnica rularii. 3.Tehnica Charters: Realizeaza indepartarea placii bacteriene,masajul,stimularea mecanica. Se utilizeaza periute tari. Periutele pot fi pozitionate atat in unghi drept cu axul dintelui, cat si la 45s,a.i. pilii se angajeaza interdentar,cu portiunile terminale catre ocluzal. Se adreseaza pacientilor cu spatii interdentare maari(treme,diasteme) sau pacientilor purtatori de punti care trebuie igienizate special. 5.Metoda Fones: Se realizeaza cu perii moi, periuta introducandu-se intre obraji si dinti,cu arcadele in contact si se realizeaza o rotatie ampla,igienizand ambele arcade simultan. Se incepe de la molari spre frontali si dupa igienizarea zonei vestibulare, se deschide gura si se spala palatinal si lingual. 6.Tehnica verticala Leonard: Perie arcadele separat ,cu dintii frontali cap la cap; miscarea se face de sus in jos pe fetele dintilor, cu ousoara rotatie. 7.Tehnica orizontala: Absolut contraindicate si nociva,pt ca miscarile pe orizontala in zona vestibulara, cu paste abrasive si presiune pe dinti,abrazeaza aceste fete, nu curate spatiile interdentare si imping placa bacteriana in santul gingival. 8.Tehnica de periaj fiziologic Smith: Periajul ar trebui sa fie facut in acelasi sens cu miscarea alimentelor(jos-sus,ocluzal-gingival). Tehnica nu poate indeparta placa bacteriana interdentara si e adresata numai pacientilorcu parodontiu sanatos si fara anomalii.Peria se miscadinspre ocluzal spre gingival. PERIAJUL ELECTRIC: Periutele electrice produc 4 tipuri de miscare al partii ctive;oscilatorin (de la gingia fixa spre ocluzal si incizal si inapoi),deplasari orizontale(rectilinii-dus-intors),miscari combinate(oscilant+rectiliniu) si miscari de rotatie completa. Au turatii diferite,in functie de sursa de alimentare(baterii-l000 turatii/min; cu acumulatori-2000 turatii/min; sursa de current>3600t/min). Exista o controversa legata de utilizarea periutelor electrice. Ambele metode,daca sunt correct utilizate,sunt la fel de bune.

9. Metodele si subectul instruirii igienice a populatiei. Formele instruirii sanitare a populatiei. Formarea deprindelor igienice la copii in functie de virsta. Instruirea igienica a copiilor, periajul dentar sub control in colectivitati organizate de copii.
Pentru prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode: educatia sanitara despensarea control profilactic de 2 ori pe an formele de educatie sanitara forma active: convorbiri,discursuri si cursuri forma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi radiofonice cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii Metode de educatie sanitara : 1.educatie colectiv generalizata Educatie in grup Educatie individuala Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai aratam emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune, auditie+explicatie)toate acestea trebue sa fie memorizate de copii pina la 80% din totalul de informatie expus. educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele sau deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau concursuri de periaj cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea informatiei cu 95% factori de risc in aparitia cariei dentare.

10.Factorii de risc in aparitia cariei dentare. Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea acizilor.
Caria apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene depaseste in CB rezistenta tesuturilor dure dentare. Caria este un process patologic provocat in anumite conditii de factorii patogeni mai ales factori microbieni si igienici. Pentru aparitia cariei este necesara prezenta unei conditii: prezenta microorganismelor in placa dentara insuficienta igienei cav. Bucala dereglarea alimentatiei factorul de timp Factorii predispozanti pentru aprecierea cariei dentare: in perioada antinatala ---influenta negative asupra gravidei si a fatului datorita factorilor nocivi: toxicozele gravidelor. intoxicatiile boli endocrine, cardiovasculare, nefropatiile deficitul de flor in apa potabila alimentatia insuficienta si irationala numarul sarcinilor in perioada post-natala (in 1 an de viata) maladii generale(rahitism, avitaminoze) tipul alimentatiei: natural , artificial, mixt eruptia dentara : precoce, tardiva hipoplazia smaltului igiena orala insuficienta deficitul de flor in apa potabila in perioada la copii si adolescenti factorii sus mentionati Anomalii de pozitie a dintilor anomalii de ocluzie

hiposalivatia mediul bucal acid insuficienta de vitamine din grupul ABCD +insuficienta proteinelor si carenta ioniilor de F,P, Ca Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea acizilor: inlaturarea placii bacteriene si izolarea dintilor frontali supeiori de actiunea salivei aplicare unei picaturi de sol. HCL pe suprafata vestibulara a unui incesiv superior timp de 5 sec. spalarea si uscarea suprafetei vestibulare aplicarea unei picaturi de sol. 1% albastru de metilen intensitatea culorii se apreciasa cu cheia de 10 culori unde fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte astfel se face un table pentru masurarea cario-rezistentei a smaltului 10-30= cario-rezistenta inalta 40-50= cariorezistenta moderata 60-70= cariorezistenta joasa Peste 80 de puncte = cario-rezistenta foarte joasa 2.determinarea rezistentei smaltului la actiunea acizilor prin colorarea smaltului demineralizat si determinarea intensitatii culorarii -aplicarea solutii indigo-carmin in sol. Acid sulfuric - portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu - intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori(rezultatele ca la 1 metoda).

11. Factorii de risc n apariia cariei dentare. Metodele de apreciere a rezistenei smalului la aciunea acizilor. Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare: succeptibilitatea dintelui si
mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Metoda se bazeaza pe colorarea smaltului demineralizant si determinarea intensitatii colorarii. SE inlatura placa bacteriana si se izoleaza de actiunea salivei dintilor frontali isuperiori, apoi pe suprafata vestibulara uscata a unui incisiv superior central se aplica cu ajutorul unei pipete o picatura de diametrul 1,5 2, 0 mm a solutiei de indigocarmin (30 g;l) in sol. 0,2 M de acid sulfuric timp de 5 sec., imbinind astfel etapa de gravaj acid si coloratie a smaltului. Dupa aceasta colorantul se inlatura cu un tampon de vata. Portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu, intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori(fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte). Aprecierea rezult. se efec. prin evaluarea intensitatii coloratiei: 10-30 puncte: cariorezistenta inalta; 40-50 moderata; 60-70 joasa; peste 80 foarte joasa.

12. Depunerile dentare. Metode de depistare si inlaturare.

Pot fi clasificate astfel: placa dentara sau bacteriana pelicula dobindita o pelicula acelulara formata cu saliva si lichidul gingival, se formeaza in citeva ore si nu se poate elimina prin clatiri sau periaj materia alba- complex de bacterii si cellule care acopera placa resturi alimentare meniralizate tartru dentar supra si sub gingival depunerile dentare se depisteaza prin examenul clinic simplu(inspectie , sondare) si poate fi inlaturat prin detartraj manual sau ultrasonic sau mixt si prin periaj.

13. Metodele de profilaxie a cariei dentare, aprecierea eficacitii lor. Principalele remedii pentru profilaxia cariei dentare i mecanismele aciunii lor.
Igiena bucala este cea mai importanta metoda de profilaxie, Are ca si scop indepartarea placii dentare. Periajul profisional. Se efectueaza la cabinetul stomatologic. Este, practic, un periaj dentar realizat cu ajutorul instrumentelor mecanice care are rolul de a indeparta placa dentara. Este foarte eficient dar are un mare dezavantaj : se poate efectua doar la cabinetul stomatologic. Placa dentara se depune dupa fiecare masa de aceea, periajul mecanic trebuie sa fie insotit de o igiena bucala corecta. Detartrajul reprezinta manopera de indepartare a tartrului dentar. Datorita faptului ca, tartrul se formeaza prin calcifierea placii dentare acesta contine o cantitate foarte mare de microbi. Detartrajul se efectueaza la cabinetul stomatologic, este nedureros, si se face cu ajutorul unor instrumente speciale bazate pe ultrasunete. In mod ideal trebuie sa va faceti detartrajul de 2 ori pe an. Sigilarea santurilor si fosetelor Aceasta este o metoda foarte eficienta prin care se preintampina stagnarea microbilor in santurile si fosetele molarilor si premolarilor prevenind astfel aparitia cariilor la acest nivel. Practic se realizeaza niste obturatii speciale cu materiale fluide care vor "inchide" santurile si fosetele dentare facandu-le mult mai greu accesibile pentru bacterii sau microbi. Depistarea si tratarea cariilor incipiente: Este o

metoda eficienta de profilaxie deoarece previne evolutia cariilor si aparitia complicatiilor. Cariile mici sunt usor si relativ ieftin de tratat. Odata ce apar complicatiile datorita evolutiei cariilor, tratamentul este atat mai complicat cat si mult mai scump. Metode de profilaxie pentru factorul alimentar: Sunt mult mai greu de aplicat deoarece e foarte greu sa-i indici cuiva ( cu atat mai putin unui copil ) sa nu mai consume dulciuri. De aceea, in cel mai bun caz, se poate indica o reducere a consumului de zaharuri, desi, si acest lucru este de cele mai multe ori greu de dus la indeplinire. Metode de profilaxie pentru teren: Aceste metode se refera, in principal, la cresterea rezistentei smaltului dentar. Cea mai importanta metoda este fluorizarea. Cea mai importanta fluorizare este cea care se efectueaza incepand de la nastere pana la varsta de 12 ani adica in perioada de formare a dintilor definitivi. Administrat pe o perioada mai lunga de timp, florul va intra in componenta smaltului dentar facandu-l mai dur si mai rezistent. 14. Metodele i remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii n perioada de formare a esuturilor dentare. Fluorarea apei potabile, indicaiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea srii de buctrie, indicaiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea laptelui, pinii i apelor minerale pentru profilaxia cariei dentare. 15. Preparatele pentru profilaxia exogen a cariei dentare, indicaiile, dozarea, metodica aplicrii, eficacitatea. Fluorlacurile, indicaiile, dozarea, metodica aplicrii, eficacitatea. Fluorgelurile, indicaiile, dozarea, metoda de aplicare i eficacitatea.

16. Sigilarea fisurilor, indicatiile, tehnicile de sigilare, materialele si eficacitatea lor. "Sigilarea se face atat la dintii temporari (de lapte) dar, mai ales, la cei permanenti, de obicei imediat dupa ce au erupt. Imediat dupa eruptie, molarii prezinta o morfologie cu santuri si fosete adanci, locuri unde se acumuleaza resturi alimentare si micro-organisme care initiaza caria dentara. Aceste santuri, mai degraba fisuri, au un diametru mai mic decat firul periei de dinti si sunt profunde. Sansele atacului carios sunt astfel mai mari in ciuda igienei conventionale: spalatul sau curatarea dintilor. Ambele metode sunt ineficiente in indepartarea resturilor acumulate. Astfel acoperirea sau sigilarea acestor zone cu un material protector numit sigilant are un efect benefic si este considerata metoda cea mai sigura de profilaxie primara in special la copii. Materialele folosite - sigilantii - sunt rasini compozite transparente sau opace. Sunt preferati sigilantii fotoactivi (cei care se intaresc cu ajutorul lampii cu ultraviolete). Etapele de lucru pentru sigilarea dentara: 1) Curatarea suprafetei dintelui cu ajutorul unor periute rotative, neimplicand frezajul dintelui; 2) Gravarea dintelui (mordansare). Un gel cu consistenta fluida, in a carui concentratie intra si acid fosforic, este aplicat prin pensulare, injectare sau cu ajutorul unui burete, fiind lasat sa actioneze 15-30s, dupa care spatiul de lucru este spalat si uscat. 3) Aplicarea sigilantului se realizeaza cu instrumente speciale cu varfuri de unica folosinta. Sigilantul trebuie sa acopere toate santuril. Acesta se mentine 10-15s pentru a permite penetrarea si saturarea smaltului mordansat in mod optim, dupa care se fotopolimerizeaza. 4) Adaptarea functionala consta in refacerea morfologiei functionale a suprafetelor sigilate, indepartandu-se eventuale contacte identificate cu ajutorul hartiei de articulatie prin utilizarea pietrelor diamantate. 5) Reevaluarea pacientilor - dintii sigilati trebuie controlati periodic de catre medic, ideal la fiecare 6 luni. Incidenta cariei dentare in urma sigilarii dintilor se reduce cu pana la 80%. Aceasta reprezinta metoda ideala in profilaxia cariei dentare la copii. 17. Factori de risc in afectarea tesuturilor parodontiului. Metodele si remediile de profilaxie a afectiunilor parodontiului. Raspindirea afectiunilor parodontiului la copii este in functie de mai multi factori, dintre care se pot mentiona: nivelul social-economic al tarii; nivelul de cultura a populatiei; nivelul igienei cavitatii bucale; particularitatile alimentatiei. Metode de profilaxie a afectiunilor parodontiului. Periajul dentar corect, precum si prezentarea la controlul periodic stomatologic din 6 in 6 luni sunt modalitati elementare, dar foarte eficiente de prevenire a aparitiei bolii parodontale. Periajul dentar trebuie executat de 2 ori pe zi, dimineata si seara. De asemenea, e foarte importanta tehnica de periaj pentru ca un periaj incorect poate deveni chiar nociv. De aceea, adresati-va unui medic stomatolog care va poate explica o modalitate

corecta de periaj. Alaturi de periajul zilnic este necesar un detartraj insotit de un periaj profesional, o data la sase luni. 18. Programul complex de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Aprecierea eficacitatii programelor de profilaxie a cariei dentare si afectiunilor parodontiului. Experienta aplicarii practice a programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice in diferite tari.
Afectarea prin carie a populatiei si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atit in limitele unei tari cit si in diferite regiuni si localitati ale tarii. In ultimii 20 ani se manifesta tendinta de reducere a intensitatii cariei dentare in tarile economic dezvoltate (Elvetia, Marea Britanie, Danemarca, Japonia, SUA). Exista diferite opinii in legatura cu aceste reduceri care in general se refera la conditiile de viata, alimentatie, rezistenta tesuturilor dentare, microflora. Evident ca ele pot fi explicate prin aplicarea programelor de profilaxie a cariei dentare(florarea apei, igiena cavitatii bucale, utilizarea larga a remediilor profilactice. OMS recomanda ca in fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii in functie de necesitatile, particularitatile si posibilitatile sale, conducindu-se de recomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii orale si de sarcinile globale in acest domeniu. Caria dentara apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene in cavitatea orala depaseste rezistenta tesuturilor dure dentare. Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare: susceptibilitatea dintelui si mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Aparitia cariei dentare este in functie de anumite conditii: 1.prezenta microorganismelor in placa dentara, 2.insuficienta mecanismelor specifice (immune) si nespecifice de aparare a cavitatii orale, 3. Dereglarea alimentatiei, 4. Factorul de timp. Afectarea prin carie a dintilor temporari si celor permanenti la copii si adolescent sunt in functie de factori geografici, de nivelul de viata, de virsta, de sex, de ereditate, de caracterul alimentatiei, de gradul de igiena orala, de starea organismului.

19. Structura contemporana si scopurile serviciului de asistenta stomatologica a copiilor. Policlinica stomatologica pentru copii este o institutie curative-profilactica care asigura diagnosticul, tratamentul si profilaxia afectiunilor stomatologice la copii. Sarcinile principale ale policlinicii stomatologice pentru copii: - Profilaxia afectiunilor regiunii oro-maxilo-faciale la copii - Organizarea si efectuarea masurilor pentru depistarea bolnavilor cu patologie oro-maxilo-faciala - Asistenta stomatologica calificata Policlinica stomatologica pentru copii: - Efectueaza sanarea planificata a cavitatii bucale a copiilor din colectivitatile organizate de copii din sectorul pe care il deserveste - Acorda asistenta stomatologica copiilor care se adreseaza - Duce evidenta si efectueaza analiza morbiditatii stomatologice la copii - Apreciaza eficienta masurilor profilactice si curative aplicate copiilor - Organizeaza educatia sanitara a copiilor si parintilor in problemele profilaxiei primare si secundare a principalelor afectiuni stomatologice.
20Etapele de dezvoltare intrauterine si intramaxilara a dintilor Perioda de dezvolatre intrauterina si intramaxilara Dezvoltarea dintilor are citeva etape ,care coincid in timp cu delimitarea cavitatii bucale de la cav .nazala si formarea vestibulului oral si anume ; 1 proliferarea fondarea si formarea mugurilor dentari 2 Histodiferentierea diferentierea mug dentari 3 Morfodiferentiere- histogeneza tesut.dentar 4Calcifierea Proliferarea La 6-7 saptamini de viata intrauterina se observa primele semne de dezvoltare a dintilor .Cellele epiteliale a cav bucale primare se invagineaza in mezenchimul subiacent al primului arc bronhial , constituind lama dentara sub forma de potcoava pentru fiecare maxilar aparte .Din lamele buco- labiala se va dezvolta ulterior vestibulul cav bucale .Iar din cea dentara dintii . Histodiferentierea

In aceasta etapa are loc diferentierea celulara a tesuturilor folicolului dentar .Epiteliulu adamantin intern si epeteliul adamantin extern cu stratul intermediar si cel stellar. Morfodiferentierea In etapa morfodiferentiere (histogeneza ,de aparitie a matricilor organice), Celulele differentiate si specializate incep sa functioneza , debuteaza procesul de dentinogeneza amelogeneza ,cementogeneza osteogeneza. Calcifierea Calciferea incepe in dentina si continua in smalt ,pentru smalt calcifierea are loc de la virful cuspizilor si marginile incizale spre colet,din profunzime spre suprafata ,cind pentru dentina de la suprafata in profunzime . Miniralizarea tesut dure ale dintilor permanenti incepe ; pentru 1 molar- in luna a 9-a de dezvolt. intrauterina ;pentru incesivi- in luna a 6-a postnatala; pentru canin in luna 9-a post natala ;pentru premolar 1-la 2.5 ani ;pentru premolaru2 si molar2 la 3.5 ani ;pentru molarul 3 dupa virsta de 8 ani 21 Eruperea dentara si formarea radacinilor dintilor temporari si permanenti .Resorbtia radiculara . Particularitatile structurale ale tesuturilor dure ale dintilor dintilor temporari si permanenti tineri Eruperea dentara Eruperea dentara constituie un proces fiziologic deosebit de complex .Este un indiciu de dezvoltare normal a organizmului.Pentru eruptia dentara este caracterist urmatoarele etape ; 1Preeruptiva . 2Prefunctionala 3 Functionala Etapa preeruptiva cuprinde migrarea dintelui din zona de formare pina la atingerea mucoasei cav bucale. Etapa prefunctionala deplasarea dintelui din cav bucala pina la atingerea dintilor antagonisti Etapa functionala cuprinde -toata perioada ce urmeaza dupa atingere planului de ocluzie si intrarea in functiune Termenele formarii complete a radacinilor dintilor temporari Dinte temporar Incisivul central Incisivul lateral Molarul 1 Caninul Molarul 2 Formarea radacinilor dintilor permanenti Dintele permanent Primul Molar Incisivul central Incisivul lateral Primul premolar Caninul Premolarul second Molarul second Termenul,ani 9-10 9-10 9-10 12-13 12-15 12-14 15 Termenul , anii 1.5 2 4 5 4

Resorbtia Radiculara Paralel cu dezvoltarea folicolilor dintilor permanenti are loc resorbtia fiziologica a radacinilor dintilor temporari . Resorbtia radacinilor dintilor temporary incepe de la radacina care adera la folicolul dintelui permanent .Intirzieri in termenele de resorbtie radiculara sunt in caz de ; Lipsa a folicolul dintelul permanent , Rahitizm rubeola prenatala si unele boli genetice Pentru resorbtie patologica nu este tipica formarea tesutului osos in regiunea rizalizei ,spre deosebire de cdea fiziologica Particularitatile structurale ale dintilor temporari Grosimea smaltului si dentinei este redusa la dintii temporari aproximativ cu ,ceea ce se explica ca prin faptul ca odontoblastii dintilor temporari functioneaza 350 zile ,comparativ cu cei permanenti 700 de zile.Dintii temporari contin mai mult apa si dubs.organice comparativ cu dintii permanenti .Stratul de dentina ,comparativ,este mai subtire iar camera

pulpara si dcanalele radiculare sunt mai voluminoase.Dentina are canalicule dentinare largi,relativ mai scurte si mai putin sinuase . Cementul formeaza un strat subtire ,cu reducere stratului celular .jonctiunea smalt cement se prezinta sub forme si in proportii diferite fata de cea a dintii permanenti . 22 Caria dintilor temporari la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si tratamentul Caria dentara este un proces patologic localizat ,multifactorial,care apare dupa eruptia dintelui ,caracterizzinduse prin deminiralizarea si ramolismentul tesuturilor dure ,cu formarea ulterioara a defectului cavitar Clasificarea dupa OMS 1 Caria adamantinei 9carie incipienta 2 Caria dentinei 3 Caria cimentului 4 Caria dentara stabilizata (stationata) 5 Odontoclazie, Melanodontie infantila .Meladontoclazie 6 Alte carii dentare precizate 7 carie neprecizate Particularitatile ale evolutiei clinice a cariei dintilor tempor Cei mai rezistenti sunt incisiv inferiori .Evolutia cariei fisurale este facilitata de existenta fisurilor si gropitilor, unde se mentin resturi alimentare .cariile cervicale se atesta frecvent dupa eruperea dintilor temporari mai ales a incisivilor superiori ,la copii in primii ani de viata mai frecvent se depisteaza caria circulara caria cu evolutie acuta se intilneste in special la virsta 2-3 ani .caria Acuta a dintilor temporari este multipla si semetrica ,progresind rapid in profunzime ,lipsa de aparare a pulpei dint temporari prin formarea dentinei tertiare Diagnosticul Cariei dintilor temporari Sondarea se retine in cariile fisurale patrunzind usor in dentina ramolita . Percutia - In sens vertical si orizontal sint negative Probele termice - La copii mici nu sunt concludente si se evita Radiologic - permite de a depista si a aprecia profunzimea defectului carios , relatia sau Examenul cu camera pulpara , Starea radacinii dintelui Metoda de uscare A suprafetei dentare permite vizualizarea petei carioase care are o suprafata fara luciu mata. Colorometria vitala este bazata pe marirea permeabilitatii tesuturilor dure dentare fata de coloranti .La contactul cu solutiile de coloranti tip de un minut sectorul deminiralizat absoarbe colorantul iar smaltul neafectat nu se coloreaza . Transluminarea Tratamentul cariei dentare Tratamentul cariei incipiente - include terapia de remineralizare care este mai eficienta in perioada de formare dentara. Pentru reaminiralizare sunt indicate Fluoruri,aminoflaruri,lacuri de floruri preparate de calciu Metoda impregnarii tesuturilor dure dentare este folosita pe larg in tratamentul cariei superficiale iar in unele cazuri si al cariei medii a dintilor temporari , in special in perioada resorbtiei radiculare ea costa in 2 etape ; Slefuirea si impregnarea tesuturilor dure dentare ...1 Slefuirea suprafetelor afectate a marginilor defectelor carioase si a fusurilor se efectueaza cu pietre sau discuri 2 .Impregnarea se efectuiaza dupa izolarea dintelui prepararea si uscarea suprafetei afectate pe timpuri se folosea metoda de Argintare . sol Nitrat de argint 4-30% Tratamentul cariei medii in dintii temporari si permanenti consta in prepararea cav carioase si obturarea ei ,restituind forma anatomica ,functia . 24 Pulpitele dintilor temporari la copii .Clasificarea . Particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si tratamentului Clasificarea pulpitelor dintilor temporari dupa T Vinogradova 1 Pulpita acuta : a) seroasa ; b) purulenta ; c) cu afectarea paradontiului si a ganglionilor linfatici

2 Pulpita cronica a) Simpla b) Proliferativa c)gangrenoasa 3 Exacerbarea pulpitelor cronice Particularitatile evolutiei pulpit dintilot tempor -evaluare asimptomatica a aprocesul inflamator - Mai frecvent se depisteaza formele cronice ale pulpitelor -Trecerea rapida din o forma in alta (acuta in cronica ;seroasa in purulenta ) - dereglarea starii generale in caz avansate -afectarea paradontiului Clinica pulpitelor dintilor temporari Copii mici nu pot da informatie privind intensitatea durata , localizarea,si caracterul durerii. Deobicei acesti copii sunt obositi speriati dupa o durere nocturna , fara a fi in stare sa indice concret dintele afectat ,nu pot formula acuzele ,nu reactioneaza adecvat la testele de diagnostic efec de medic. Metodele de tratament ale pulpitelor dintilor temporari a) Vitale - metoda biologica a(coafajul pulpar direct si indirect); Amputatia (pulpotomia) Exterparea (pulpectomia) b)Devitale - Amputatia (pulpotomia ) -Exterpatia (pulpectomia) Coafajul pulpar indirect Tratamentul conservator al procesului inflamator ,stimularea procesului de recuperare si de dentinogeneza in pulpa si restabilirea funct dintelui Indicatii Pulpita seroasa , pulpita simpla se practic la copii sanatosi Tehnica ; Vizita 1 - izolarea - -inlaturarea tesut superfic efectuate cu excavatorul - Prelucrarea medicamentoasa a cav cu sol neeritante ; - Uscarea usoara a cavitatii cu aer sau bulete sterileaplicarea unei paste preg extempore Vizita 2 - Controlul vitalitatii pulpei - Izolarea - Inlaturarea pansamentului provizoriu si a pastei curative - Aplicarea pe planseul cavitatii carioase a prep odontotrope - Obturarea permanenta a cav carioase . Coafajul pulpar Direct Indicatii ; Deschiderea accidentala a camerei pulpare de origine traumatica sau la prepararea cavitatilor carioase ale dintilor in stadiu de form a radacinii Tehnica; -Izolarea dintelui, -prepararea cav carioase -prelucrarea cav cu solutie neeritanta Na Cl -Dupa hemostaza se aplica preparate pe baza de hidroxid de calciu si obturatia provizorie pe termenul 3-6 saptamini Amputatia Vitala a pulpei

Indepartare sub a nestez locala sau generala a pulpei coronare Indicatii ; Deschiderea accident a camer pulpare ,Pulpita cronica simpla se aplica la dintii temporary in stadiile 1-2 de formare a radacin . Tehnica -Anest local sau generala -Izolarea dintelui -Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa -Deschiderea cam pulpare amputarea pulpei coronare cu un excavator sau freza rotunda sterile Sect filetelor radic -Hemostaza -Cofajul bonturilor rad cu prep medicament -aplicarerea bazei din ciment si a obtur definitive Exterparea Vitala Indepartarea completa a pulpei sub anestex locala sau generala Aceasta metod este folosita mai rar pentru dintii temporary; Indicatii ; Toate formele de pulpita a dintilor permanenti cu radacini formate Tehnica -Anestez locala -Izolarea dintelui Prepararea cav si tratarea medicamentoasa -deschiderea cam pulpare -ablatia pulpei coronare Hemostaza -exterparea pulpei radiculare - prelucrarea medicamentoasa si instrumentala a canalelor -uscarea canalelului rad - Obturarea canalelor -aplicarea bazei de ciment si a obturatiei definitive Amputatia Devitala Indepartarea pulpei coronare devitalizate in prealabil ,urmata de mumificarea pulpei radiculare. Indicatii; Deschiderea accidentale ;toate formele de pulpita a dintilor temporary in afara de pulpitele acute seroase , complicate cu reactii periapicale Tehnica Vizita 1 -Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa deschiderea cornului pulpar aplicarea pe pulpa descoperita a pastei devitalizate -obturatia provizorie pe 24 ore la incisive, pe 48 ore la molari Vizita 2 -Izolarea dintelui -indepartarea obtur provizorie si verificarea efectului - prepararea definit a cav carioase -Inlaturarea plafonului cav pulpare cu o freza rotunda si a pulpei coronare -tratarea medicamentoasa -aplicarea in cav pulpara a buletei cu sol pentru mumificarea pulp Rezorcin formalina 2-3 zile Vizita 3 -Izolarea dint -inlaturarea pansament proviz -aplicarea pastei de impregnare rezorcin formalina -obturarea cu material de baza - obtur definitiva

25 Pulpitele dintilor permanenti la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice diagnosticul si tratamentul. Pulpita dintilor permanenti .Etiopatogenia pulpitelor sunt indicate 3 cauze importante ; 1 caria dentara 2traumatism dentare 3 manoperel terapeutice Clasificarea pulpitelor dintilor permanenti la copii dupa T.Vinogradova 1 Pulpite acute ; Pulpite Cronice a)Seroase partiale a)simple b)seroase totale b)proliferattive c)purulente partiale c)proliferative hipertrofice d)purulente totale d) gangrenoase Particularitatile evolutiei clinice Pulpita acuta Evolutia clinica a procesului inflamator seros acut in aceaste perioada lipseste tabloul clinic obisnuit acestei forme . La pulpita acuta seroasa copii acuza aparita spontana adureri slabe. aceasta durere de obicei nu se repeta spontan posibilitatea scurgerii exudatului prin acanalicule dentinare. La copii procesul debuteaza acut febra duri de cap ,oboseala slabic . La pulpita acuta difuz apare un acces de dureri intensive care spre seara sau noapte se repeta sau se amplifica ei sunt iritati durile se maresc pina devine permanenta si poate iradia in timpla ,reg occipitala ,sau suborbitala ,in ureche . Pulpita cronica clinic se manifesta slab insa pot fi senz neplacute de greutate in dinti la trecere de o incapere calda in alta rece ,apar dureri neinsemnate durerose la sondare . Pulpite cronice in Exacerbare - se caracteriz printro evolutie lenta cu recidive repetate de durere acute din anamneza se constata ca dintele reactioneaza la agentii termici insa durerea nu era intensiva perioade de remisiune pot dura timp indelungat ..au caracter pulsativ care pot iradia . Tratamentul pulpitelor dintilor permanenti la copii Perioada de formare a radacinilor dintelui permanent .Pulpitele dintilor permanenti cu radacini incomplete sunt tratati prin Metoda biologica sau prin metoda de amputatie . Coafajul direct Este indicatla copii practidc sanatosi ; cu pulpit acuta de focar ,cu pulpita cronica simpla . Coafajul indirect Este indicat la pulpit accidentale mici ale camerei pulpare in timpul prepararii carioase ;fractura cdoronara cu deschiderea cam pulpare Folosirea preparatelor de arsen in dinti cu radacini incomplet formate este periculoasa prin posibilitatea lezarii zonei de crestere 26 ................................................................................

27. Afectiunile parodontiului la copii, clasificare, particularitati generale ale procesului inflamatorii a tesuturilor
parodontiului la copii. Gingivitele catarale. Tratament. Fix aceleasi ca si la stomatologia terapeutica. Nu ma mai repet

28. Stomatita herpetica acuta la copii

Virusul herpex-siplex, Tabloul clinic: In perioada prodromala starea generala este afectata, slabiciune inapetenta caopilul devine capricios. Se atesta frecvent angina catarala sau simptomele altei infectii respiratorii. Febra pina la 37.5 C ganglionii limfatici sunt mariti sau durerosi la palpare. In perioada manifestarilor clinice: cefalee, greturi. Pielea este palida, temperature corpului atinge 39C In cavitaea bucala in regiunea perioala pe u fond de hiperemie si edem, apar de la 5 la 25 de element herpetice (afte). In aceasta perioada se observa gingivita acatarala medie si o sporire a salivatiei- hipersalivatie. Copilul refuza sa manince, rau doarme, se intesnsifica simptomele toxicozei secundara. Deseori pot fi recidive de eruptii. Epitelizirea elementelor dureaza pina la 4-5 zile. Un timp indelungat se mentin gingivita, hemoragia si limfadenita. Analiza sangelui: leucopene VSH 20 mm/h. Tratament: ntivirale, desensibilizante, dezintoxicarea organismului, vitamine. In czuri grave- metronidazol.

29. candidoza acuta:

Tabloul clinic: se caracterizeaza prin hyperemia mucoasei bucale, aparitia unor depuneri albe sau galbui. Poate evolua in forma usoara medie si grava. Secaracterizeaza prin aparitia depunerilor pe o suprafta hiperemiata a unor pelicule de culoare albicioasa pe unele suprafete ale limbii, buzelor, obrajilor. La detasarea depunerilor se observa o suprafata hiperemiata, eroziune. Depunerile sunt asemanatoare cu brinza. Tratament : antimicotic.

30. chelitele la copii: exfoliativa, glandular, de contact, meterologica si actinica.

Chelita exfoliativa: afectiune cronica cu lezarea numai a amerginii rosii a buzelor. In etiopatogenia un rol important are determinarea genetic, modificarile imunoalergica, dereglarea functiei sistemului nervos. La forma uscata: copii acuza aparitia scuamelor, pe care frecvent le musca, uscaciunea buzelor, uneori senzatie de arsura. Se caracterizeaza prin uscaciunea buzelor, aparitila scuamelor pe una sau ambele buze, de culoare cenusie sau cenusiuglabena. Care sunt legate de epiteliu numai la un capat, celalalt fiind liber. Dupa inlaturarea scuamelor nu se formeaza eroziuni dar ramine un sector de hiperemie. Evolutia acestei boli este indelungata cu remisiuni. Forma exudtiva: copii acuza usturime, dureri, aparitia crustelor care pot sa impiedice vorbirea si alimentatia. Crustele sunt de culoare cenusie-galbena, localizate mai frecvent in regiunea zonei Klein, apar pe fond de hiperemie si edem. Este characteristic ca o fisie din marginea rosie a buzelor la hotar cu pielea si regiuneea comisurilor labiale nu se afecteaza. Uneori procesele exudative sunt foarte prnuntate, de acea crustee atirna asemeana unui sort. Dupa inlaturarea crustelor ramine o suprafata usor hiperemiata, edematiata si umeda, fara eroziuni. Tratament: sedative, hiposensibilizante, antiseptic, antiinflamatorii.

31. Clasificarea anestezicelor la copii.

Anesteziile loco-regionale 1. Anesteziile erminale injectabile: - fizice ( prin refrigeratie, cu ajutorul curentului electric) - chimice ( prin aplicate) - ionoforeza 2. Anestzia injectabila - infiltratiem(locala, la distant, plexala , intrapapilara) -regionala (periferica, bazala, prin acupunctura) - Serpiginoasa infiltrative ( Visnevski); 3. Anestezia locala cu preanestezie -pregatirea psihologica - sustragerea psihologica - pregatireamnarcopsihologica 4. Anestezia local combinata cu anestezie generala superficial. Anesteziile generala 1. anestezia de surta duarata: Inhalatorie Intravenoasa Mixtta 2. Anestzia de durata Balansata de intubtie Neuroleptanestezia.

32. Afeciunile parodoniului la copii, clasificarea, particularitile generale ale evoluiei proceselor inflamatorii a esuturilor parodoniului la copii. Gingivitele la copii. Tratamentul gingivitelor la copii.
La copii procesele patologice pot sa dispara fara consecinte ,cu sau far influenta unor factori ,sau pot progresa cu tratamentul aplicat .Particularitatile procesul incepe de la margina gingivala ,progresind spre apical ,nu este limitatat , afecteaza mai multi dinti ,are caracter cronic ,cu tendinta permanenta de extindere . Clasificarea afeciunilor parodoniului ASUS (1983) 1.Gingivita -forma clinic -cataral , ulceroas ,hipertrofic . -forma de manifestare usoar , medie ,grav . -evoluie-acut , cronic ,exacerbat.

-extindere localizat , generalizat. 2 .Parodontita -forma de manifestare usoar , medie ,grav. -evoluie acuta , cronic ,exacerbata ,abces i remisiune . -extindere localizat , generalizat. 3.Parodontoza -forma de manifestare usoar , medie ,grav. -evoluie cronic , remisiune . -extindere generalizat. 4.Boli idiopatice cu distructie progresiva a tesuturilor parodontiului (parodontoliza)-sindromul Papillion Lefevre,neutropenie ,diabet zaharat decompensat , etc. 5.Parodontomul tumefactii si afectiuni tumefiante (epulis ,fibromatoza ,etc ) GINGIVITELE Etiologie infectii bacteriene , virotice ,nerespectarea igienei bucale .traume mecanice ,chimice , reactii alergice locale . 1.Gingivita catarala-cea mai frecventa la copii . La examinare hiperemia ,edemul papilelor si gingiei marginale ,depuneri moi sau dure .La sondare hemoragie ,pungi parodontale lipsesc . Diagnosticul proba Schiuller Pisarev pozitiva ,indice igienic mai mare de 1, PMA mai mare de 0, CPITN-codul 1-2. Tratamentul inlaturarea cauzei ,igiena orala , terapie antiinflamatorie (antiseptice , fermenti , remedii vegetale ), preparate antiedematoase (poliminerol, maraslavin ), cheratoplastice .Se recomanda lavaje ,hidromasaj, electroforeza. In cazul gingivitelor simptomatice important este tratamentul maladiei generale . 2 Gingivita hipertrofica se manifesta prin proliferarea tesutului fibros sau granulos al gingiei cu formare de pungi false .La aceasta contribuie anomaliile dento-maxilare ,obturatii incorecte ,boli endocrine ,ale singelui .Se intilneste la virsta pre si pubertara. Sunt 2 forme- edematoasa,caracterizata prin hipertrofie,edematiere si cianoza a gingiei, hemoragii evidente la periaj, in timpul alimentatiei ,halena ,proba Schiuller Pisarev pozitiva si forma fibroasa caracterizata prin hipertrofia gingiei ,fara singerare ,cu suprafata mata ,pot fi pungi false , proba Schiuller Pisarev negativa . Tratament 1 forma edematoasa inlaturarea cauzei ,igiena orala,terapie antiinflamtoarie si antiedematoasa sub forma de clatituri , lavaje unguente ,injectii gingivale .Doar dupa inlaturarea inflamatiei se administreaza terapia de sclerotizare superficiala (maraslavina , fitodont ) si profunda (injectarea in papile sol .glucoza40%, H2O2 10%) . 2.fibroasa-igiena cav .bucale , terapie de sclerozotizare (lidaza , ronidaza , electroforeza cu heparina ),laserocriodistructie . 3.gingivita ulceroasa -apare pe fonul inrautatirii starii generale .Se caracterizeaza prin aparitia ulceratiilor acoperite cu depuneri fibrinoase sau necrotice,halena fetida,dintii pot fi usor mobili ,ganglionii mariti , durerosi . Tratamentul general- antihistaminice ,vitamine ,lichide in cantitati mari . Tratam . local sub anestezie aplicativa se aplica fermenti proteolitici si se inlatura depunerile .Apoi se iriga cu solutii antiseptice .Se fac aplicatii cu prep. Antiinflamatoare si cheratoplastice . SE respecta ingiena orala riguroasa.

33.Afeciunile parodoniului la copii de vrst pubertar. Gingivitele i parodontitele generalizate i localizate la copii, tratamentul.
La copii in perioada pubertara pot aparea afectiuni ale parodontiului ca urmare a influentei hormonilor sexuali , care sunt in dezechilibru .Sub influenta progesteronului apare gingivita ulceroasa, estrogenului hiperplastica .In aceasta perioada cea mai frecventa forma este cea hipertrofica , urmata de forma catarala.Daca gingivita evolueaza mult timp poate trece in parodontita marginala cu lezarea osului alveolar si ligamentelor .Aceasta mai frecvent apare in caz de dezechilibru hormonal asociat cu o igiena defectuoasa,anomalii dento-maxilare . Tratamentul ging .hipertrofice inlaturarea depunerilor , aplicarea remediilor antiinflamatoare ,terapia de sclerotizare .Se indica fizioterapie ,electroforeza , vaccum masaj . Tratamentul gingiv erozive-igiena bucala ,terapie antiinflamatoare ,fermenti proteolitici ,keratoplastice.

34. Stomatita herpetic acut la copii. Tratamentul i profilaxia

Este una dintre cele mai frecvente forme de stomatita in rindul copiilor (80%). Etiologie virusul Herpes Simplex.Mai receptive sunt copii de la 6 luni la 3 ani .Calea de patrundere de la mama , prin obiecte de uz casnic , jucarii , biberoane , aerogen . Perioada de incubatie 2-17 zile .Se manifesta prin stare de intoxicatie generala si modificari la nivelul mucoasei , in dependeta de gravitate.

Forma usoara-starea generala este satisfacatoare , febra 37.Gingia este hiperemiata ,,edematiata si prezenta aftelor de forma rotunda sau ovala ,cu margini pronuntate , fund neted si acoperita de o pelicula alb gri , inconjurata de un inel de hiperemie ,dureros .Apar aproximativ 3-5 afte.Durata perioadei 3 zile . Forma medie in perioada prodromala starea generala se agraveaza-slabiciuni ,inapetenta .Febra , ganglionii mariti , durerosi .In perioada de manifestari clinice febra ajunge- 39 .In cavitatea bucala si regiunea periorala este o hiperemie si edem ,unde apar de la 5- 25 de elemente herpetice (afte).In aceasta perioada este prezenta gingivita catarala gravitate medie ,hipersalivatie .Epitelizare dureaza 4-5 zile .Un timp mai indelungat se mentine gingivita , hemoragia si limfadenita. Forma grava rar intinita .In faza prodromala adinamie , cefalee,artralgii,hemoragii nazale , voma , greata , limfadenita pronuntata a ganglionilor cervical si submandibulari , febra -39-40.Endobucal mucoasa edematiata , hiperemiata .Apar eruptii nu numai in cav.bucala ,dar si pe pielea periorala , pleoape,miini ,brate. In cav bucala pot fi observate pina la 100 eruptii in diferite faze de evolutie.Deseori aftele se contopesc formin zone mari de necroza. Tratamentul depinde de perioada evolutiei bolii ,gravitate , infectii asociate. Trat .general prep antivirale (Bonafton ,Virolex),terapie de dezintoxicare , antihistaminice , vitamina C.In forme grave complicate cu fuzobacterioze-metronidazol sau antibiotice de spectru larg ,imunostimulatoare, imunomodulatoare . Dupa necessitate se indica terapia simptomatica antipiretice ,preparate cu actiune cardiovasculara . Tratamentul local-preparate antivirale-ung.Bonafton 0,5%,Aciclovir 5%,-interferon leucocitar .Aceste preparate de aplica de 5-6 ori in zi pe mucoasa. Sub aplicatii topice anestezina 5-10%se inlatura depunerile moi cu sol slab antiseptice , enzime proteolitice .In perioada de vindecare ,prep antivirale se inlocuiesc cu keratoplastice .Metode fizioterapeutice raze UV,laser heliuneon (numai pina la inceputul epitelizarii). Profilaxie Izolarea bolnavilor ,copii care au avut contact cu bolnavul li se administreaza in scop profilactic antivirale .Se va respecta igiena personala ,copilul bolnav va avea jucarii , vesela , lenjerie personala . Se anunta telefonic gradinita sau scoala,apoi se viziteaza acest colectiv de copii ,se organizeaza masuri antiepidemice . Se vor dezinfecta obiecttele ,jucariile cu cloramina 1-2%,iradierea incaperilor cu raze ultaviolete.Cazul se declara la centrul de medicina preventive .

35.Candidoza acut a mucoasei cavitii bucale la copii, tratamentul, profilaxia.

Mai numita si margaritarel ,muguet ,candidoza acuta se intilneste la sugaci ,mai rar la copii la o virsta mai mare . Tabloul clinic hiperemia mucoasei bucale cu aparitia unor depunei ale , galbui .Poate evolua usor , mediu , grav . Forma usoara pe mucoasa apar sectoare limitate de hiperemie (pe limba , obraji ,buze),depuneri punctiforme ,albe . Ulterior se maresc si se contopesc ,formind o pelicula asemanatoare laptelui coagulat .Acestea usor se detaseaza ,pe locul lor ramine o suprafata hiperemiata . Forma medie depuneri sub forma de pelicule ,care nu intotdeauna se detaseaza ,iar in locul lor ramine o eroziune ce singereaza. Forma grava-afectarea difuza a mucoasei ,Pe limba,obraji , buze sunt depuneri cenusii,cu infiltrarea tesuturilor . Deseori se asociaza cu cheilita angulara si limfadenita submandibulara .Bolnavii acuza uscaciune , usturime , saliva e spumoasa. Tratament forma usoara tratam .local(sol .bicarbonat de Na1-3% ,iodinol 1%,sol .Kastellani ). Forme medii se prescriu unguente antimicotice-levorina 5%,decamina 5%, nistatina . I n forme grave se administreaza si prep antimicotice per os .Cura dureaza 7-10 zile .Se recomnda sugerea caramelelor de Decamina . Formele generalizate si viscerale sunt tratate in stationar . Profilaxia - la gravide-tratarea micozelor organelor genitale -la nou nascuti pentru profilaxie la a 2-5 zi se administreaza suspensie de de nistatina per os . -respectarea igienei orale -la administrarea antibioticelor in paralel se iau si antimicotice -respectarea regimului sanitaro-igienic in maternitati , crese de copii , spitale.

36.Cheilitele la copii. Particularitile evoluiei clinice, diagnosticului i tratamentului

Dupa Maskileison si Kutin cheilitele se clasifica in 1.independente (exfoliativa , glandulara ,de contact ,meteorological ,actinica ) 2. simptomatice (atopica ,eczematoasa,macrocheilita in sindromul Melkersson Rozenthal,hipovitaminoze ). -Cheilita exfoliativa se manifesta in 2 forme uscata si exudativa .

Forma uscata se caracterizeaza prin aparitia scuamelor ,care dupa inlaturarea lor nu se formeaza eroziuni , dar ramine o zona hiperemiata .Copii acuza uscaciune , arsura durere.Boala are o evolutie indelungata , cu remisiuni . F.exudativa apar cruste pe fonul unei mucoase hiperemiate , edematiate.La detasarea lor ramine o suprafata umeda , edematiata , hiperemiata ,fara eroziune . Tratament tratamentu bolii generale ,terapie sedative ,polivitamine ,raze Bucky,laser heliu neon.Local antiseptice , antiinflamatoare, unguente ,rujuri igienice . -Cheilita meteorologica apare in rezultatul actiunii factorilor meteorologici .SE caracterizeaza prin uscaciune , senzatie de constrictive .Marginea rosie a buzelor este hiperemiata , infiltrata, acoperira cu scuame . Tratament inlaturarea cauzei , vitamine grupul B. aplicare rujului igienic . -Cheilita actinica Apare ca urmare a actiunii razelor solare .Sunt 2 forme uscata si exudativa .Forma uscata se caracterizeaza prin aparitia unor scuame mici ,argintii albii,insotite de uscaciune , usturimi , eritem . Forma exudativa pe fondul eritemului ,edemului apar vezicule mici , eroziuni acoperite cu cruste . Copii acuza prurit , usturime , durere. Tratam.-excluderea insolatiei ,local unguente corticosteroizi , bitamine gupul B, PP, folosirea cremelor de protectiede arsuri solare . -Cheilita de contact apare ca urmare a unei reactiii alergice lente la diversi alegeni rujuri ,paste de dinti ,unele rasini din aparate ortodontice . Copii acuza prurit , uscaciune .SE afecteaza margina rosie a buzei ,poate fi afectata si pielea ,si mucoasa buzelor .IN locul contactului este un eritem limitat si descuamare .In cazuri grave -vezicule , eroziuni ,exudatie. Tratament - inlaturarea cauzei ,local unguente cu corticosteroizi ,terapie de hiposensibilizare . -Cheilita glandulara- apare mai frecvent pe buza inferioara ,ca urmare a hiperplaziei ,hiperfunctiei glandelor salivare ale mucoasei buzelor .Cauza-trauma buzei cu dintii ,deprinderi vicioase , virusi . Pe mucoasa sunt vizibile orificiile deschise ale canaleor gl.salivare sub forma de puncte rosii ,,prin care se elimina saliva .Datorita umezirii permanente mucoasa se macereaza, erodeaza .Buzele pierd elasticitatea , apar ragade. Tratament local , unguente cu corticosteroizi ,electrocoagularea glandei salivare , inlaturarea chirurgicala a glandei. Cheilita atopica E un simptom al dermatitei atopice sau neurodermitei difuze .La copii apare dupa 7 ani . Tabloul clinic- e afectata margina rosie a buzei si pielea ,mai ales din regiunea angulara.Maladia incepe cu prurit , prin aparitia eritemului .Ulterior , margina rosie se infiltreaza si apar cruste mici ce se descuameaza , apar fisuri . Evolutia e lenta cu acutizari toamna si iarna.Dupa 20 ani are loc autoinsanatosirea . Tratament terapie hiposensibilizanta .,vitamine grupul B,local unguente cu glucocorticosteroizi ,raze Bucky , excluderea alimentelor picante , sarate , citrice , dulci . -Cheilita eczematoasa simptom al eczemei .Are evolutie acuta si cronica.Cauza alergeni din alimente , medicamente , pasta de dinti .Forma acuta apare prurit ,usturime .Se caracterizeaza prin polimorfism , pe rind apare eritem ,edem , vezicule , scuame ,cruste .Intotdeauna se afecteaza pielea din regiunea periorala . Forma cronica-infiltrarea inflamatorie si comprimarea marginii rosii a buzei si pielii periorale ,apar scuame , cruste , fisuri .Uneor de asociaza cu flora microbian provocind eczema microbiana edem , eritem ,vezicule cu cruste cenusii galbene .Ulterior se descuameaza. Tratament terapie hiposensibilizanta ,sedative ,local unguente corticosteroizi (lorinden C,dermozolon )

37. Etiologia periostitelor la copii. Clinica periostitelor acute i cronice la copii. Tratamentul periostitelor la copii. Periostita odontogen (abcesul vestibular) e/e o afeciune inflamatorie a periostului, cauzat de infeciile es.dentare i parodontale. La copii pot evolua ca form nozologic sau ca simptom n pulpita acut purulent,chisturi purulente odontogene,osteomielite acute odontogene. Periostita cronic nsoete periodontita cronic i e/e prezent n osteomielita cronic a maxilarelor. Periostitele se ntlnesc la toate vrstele,ns cel mai rar pn la 3 ani. Cel mai des sunt implicate procesele infecioase a molarilor. Etiologia. De regul periostita e/e de origine dentar sau parodontal (50%). Flora microbian e/e caracteristic gangrenei pulpare: stafilococi(alb,auriu,66%) i -streptococi(32%), enterococi, asocieri fuzospirilare, anaerobi, etc. Patogenia debuteaz prin fenomene de periodontit apical acut sau pulpit acut difuz; - datorit faptului c apexul e/e n proces de formare, comunicarea pulpei cu es.osos se realizeaz prin canalele

Hawers,determinnd rspndirea rapid a infeciei; - periostul e/e n stare de multiplicare, vascularizare accentuat. - vasele sangvine sunt hiperemiate, diapedez leucocitar, infiltraia i ngroarea periostului, - imaturitatea sistemelor imunitar,nervos i endocrin favorizeaz rspndirea i alterarea strii generale a organismului; - n perioada infeciilor virale frecvena maladiei crete. Dup evoluia clinic deosebim urmtoarele forme a periostitei: - acute seroase(stadiul intraosos); - acute purulente(stadiul subperiostal); - cronice; Periostita acut seroas (stadiul intraosos). - n acest stadiu nu se recunoate ca form nozologic, ci se manifest doar ca un simptom al pulpitei acute, parodontitei acute sau cronice exacerbate, cu dureri spontane sau la atingerea dintelui,provocate de distenzia periostului de ctre lichidul seros; - mucoasa e/e congestionat, edemaiat, cu tumefiere a anului vestibular n dreptul dintelui cauz sau a doi dini; - la palpare dureroas, fr delimitri precise; - asimetrii faciale n funcie de localizare; - nodulii limfatici regionali mrii, dureroi la palpare; - uneori se dezvolt tumefacia esuturiilor moi,care se menine cteva zile dup extracie; - starea general : subfebrilitate, insomnie, agitaie, anorexie, jen la masticaie. Diagnostic diferenial, se face cu: - pulpite acute difuze, periodontite acute, periostite acute supurative. Tratament. Dinii cauz pluriradiculari se nltur, iar cei monoradiculari cu radacinile formate se trateaz. Periostitele n pulpite acute difuze se trateaz.Se indic antibiotice n pastile sau siropuri, sulfanilamide n doza corespunztoare vrstei, gluconat de calciu, regim la pat,cantitate mare de lichid. Periostita acut purulent (stadiul subperiostal) - evolueaz din cea seroas destul de rapid, doar n cteva ore; - lichidul purulent din regiunile periapicale dentare difuzeaz prin canalele osoase i es.medular spre cortical, erodnd-o i acumulndu-se sub periost, formnd abcesul subperiostal. apoi puroiul erodeaz periostul i ptrunde submucos,ameliornd fenomenele generale. Clinica. - Capul n poziie antalgic, limitarea funciilor, limfadenite sau periadinite regionale; - Asimetrii faciale, edeme ale palpebrelor, plicei nazo-labiale, buzei superioare(,,buz de tapir,,), reg.submandibulare, obrazului; n funcie de localizarea dintelui cauz. - anul vestibular bombat la nivelul a 2-3 dini, fluctuent la palpare; - Dintele cauz e/e mobil; procesul situat la unghiul mandib. provoac trismus. Starea general: insomnie, nelinite, febr 38-38,50C, VSH mrit(30-40mm), leucocitoz (20-25109/l, limfopenie,proteinurie. Diagnostic diferenial. Furuncul al feei; Adenoflegmon; Osteomielita acut odontogen; Pulpit acut difuz. Tratamentul. Este chirurgical i medicamentos,se efectueaz n staionar sub anestezie general. Dinii primari se extrag n toate cazurile, iar cei permaneni doar atunci cnd coroana dintelui nu are rol funcional. Se vor face incizii mari pe plica de tranziie, cu decolare de periost la nivelul a 2-3 dini. La maxil se face cu mult atenie, ca s nu se dezgoleasc mugurii dentari sau infectarea sinusului. Abcesul palatin se va trata prin excizia unei fii mucoperiostale. Periostita cronic. e/e un proces lent, caracterizat prin tumefierea treptat, indolor a osului; - poate fi cauzat de tratament neraional endodontic, periodontit cronic, tratament neadecvat al periostitelor acute i formelor cronice de osteomielite, traumatism;

- la copii se ntlnete sub formele cronice simple (cedeaz dup tratament endodontic) i productive (formarea hiperostozelor). Clinica. deobicei sunt depistate n timpul controlului profilactic; - se manifest printr-o ngroare cortico-periostal periferic localizat, asemenea chistului radicular; se determin la palpare; - es.moi pot fi uor tumefiate, tegumentele nemodificate n culoare; - mai frecv. se localizeaz la niv. molarilor primari sau permaneni. Diagnostic definitiv i diferenial. -Diagnosticul definitiv se stabilete n baza anamnezei,examenului clinic i radiologic,uneori biopsie. Diferenial - Osteomielita cronic productiv; Tumorile benigne i maligne (sarcomul, osteomul, displazia fibroas). Tratamentul. lichidarea focarelor cronice periapicale, extracia dinilor cauz primari, iar cei permaneni se trateaz; - antibioticoterapia nu influieneaz semnificativ tratam.proces infecios; - se indic fizioterapia ionoforez cu tinctur de iodur de potasiu; comprese cu sol.dimexid, sulfanilamide, vitamine. tratamentul de lung durat poate duce la sclerozarea osului n exces, formarea hiperostozelor. 38. Etiologia i patogenia osteomielitelor odontogene la copii. Tabloul clinic al osteomielitelor acute odontogene la copii. Etiologia i clinica osteomileitelor cronice odontogene la copii. Etiologia i clinica osteomielitelor hematogene la copii. Consecinele osteomielitelor hematogene. Principii de tratament. Osteomielita- este o leziune infecioas ale oaselor maxilarelor, declanate de ptrunderea germenilor patogenilor la nivelul esutului osos, provocnd procese supurative ntinse (es.cortical i medular) cu dezvoltarea zonelor de osteonecroz. Se caracterizeaz prin simptome de intoxicaie supurativ-necrotic, modificri radiologice, clinice i de laborator. Dup mecanismele de ptrundere a agentului patogen, osteomielitele se clasific n: odontogene (80%); hematogene (9%) i traumatice (11%). Pn la 3 ani se ntlnesc mai des cele hematogene, de la 3 la 12 ani cele odontogene. Dup evoluia clinic ele mpart n: - acute; - cronice: - specifice (tuberculoase, sifilitice,actinomicotice) - nespecifice (distructive, distructiv-proliferative, proliferative) Osteomielita acut odontogen. Etiologia. Cauza este ptrunderea germenilor patogeni din focarele perialicale, n 80-87% a molarilor de lapte i primii molari permaneni. Rareori n urma chisturilor radiculare supurative. Germenii patogeni pot fi de mai multe specii: stafilococi, streptococi, grampozitivi i gramnegativi. Patogenia. Exist 3 ipoteze a declanrii osteomielitelor: Bobrrov i Lexer (ipoteza embolic infecioas); Derijanov (ipoteza sensibilizrii organismului); Semencenco(ipoteza dereglrilor neuro-reflectorii). n timpul epidemiilor virale de iarn i epidemiilor contagioase (rujeol,scarlatin etc.) osteomielitele au o cretere sporit. La fel copiii mici, copiii cu surmenaj fizic, procese cronice sunt dipui la dezvoltarea leziunii. Microscopic, procesul trece etapele de congestie, supuraie, necroz, reparaie. Prima etapa e/e o inflamaie reversibil, caracterizat prin congestie accentuat, cu hiperemie i vasodilataie, edem inflamator, medular i periostal, simultan se ntinde spre es.moi. La etapa de supuraie osoas, fluxul sangvin devine lent, favoriznd dezvoltarea microbilor, tombozelor septice n capilare, urmate de de focare de necroz i microabcese, care conflueaz n continuare. Prin canalele endoosoase puroiul strbate periostul spre prile moi. Datorit schimbrilor fiziologice ale osului n perioadele de cretere, erupere i schimb dentar procesul infecios se rspndete rapid. Maxilarele sunt mai puin mineralizate, predominarea subst.organice, structura es.spongios fragil,corticala subire. n urma trombozelor vasculare apar necroze osoase i apar fistule pe mucoas i pilele. Etapa de regenerare evolueaz rapid, apare dup evacuarea procesulor patologice prin proliferarea fibroconjunctiv i neoosteogenez, uneori provoac deformaii osoase.

Tabloul clinic. debutul e/e brusc deobicei,depinde vrsta copilului,cu ct mai mic e/e copilul, cu att evolueaz mai grav; - sistemul imunitar imatur,reactivitatea sczut a organismului favorizeaz evoluia rapid cu intoxucaii accentuate (n 1-2 zile de la debutul pulpitei acute); - Starea general: nelinite,insomnie,anorexie,febr, frisoane, puls accelerat, slbiciuni,adinamie,posibile vome,convulsii, tulbur.GI., excitare a SNC. tumefacie difuz,tegumentele congestionate, lucioase, destinse, nsoite cu flegmoane a lojelor de comunicare, sinusite, la mandibul se afecteaz prile moi i regiunea cervicali; adenite,periadenite; - Endobucal: mucoasa tumefiat pe toat hemiarcada afectat, igiena bucal deficitar, hipersalivaie, disfagie, trismus. Dinii mobili,cu elimin.purulente din parodoniu,dolori. Pot fi afectai mugurii d.permaneni; - semnul Vincent dAlger pozitiv(hipoestezia buzei); - radiologic, peste 7 zile apar focare de demineralizare,desenul trabecular ters,spaiile medulare lrgite,opacitate mrit,corticala subiat i pealocuri erodat. ex.de laborator: leucocitoz(15.109/l 20.109/l), neutrofilie(70-80%),limfopenie(>10%). n cazuri grave: HG scade(83-67g/l), eritropenie(3.10-12/l), VSH 40mm/h. Diagnostic diferenial. Se face cu: periostite acute odontogene, parotidite, tumori. Tratament. Se trateaz chirurgical i medicamentos. Dinii cauzali se extrag, sub anestezie general, abcesele subperiostale se deschid cu incizii i decolri largi a periostului. Uneori procesul trece n cronic. Osteomielitele cronice odontogene. -Este o leziune distructiv sau proliferativ a es.osos. se dezvolt peste 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute, prezint schestre sau lipsa semnelor de regenerare i apariia modificrilor proliferative sau resorbtive; Osteomielita cronic distructiv, e/e consecina celei acute odontogene, apar pe fondul strii generale(acutizri ale bolilor de sistem, afec.contagioase) sau locale (tratamente neadecvate a focarelor cronice de inflamaie, extracii tardive a dinilor cauz) i neglijarea igienei bucale. se ntlnete la copii de 7-13 ani; - timp de 7-10 zile de la debutul bolii se instaleaz perioada cronic, diagnosticul definitiv se stabilete peste 11,5 luni n baza ex.clinic i radiologic. Tabloul clinic. Starea general: ameliorat, uneori subfebrilitate, leucocitoz, eozinofilie, scderea monocitelor. Starea local: ameliorat, tumefacia es.moi se menine, indolor. Gangl limf. mrii i dolori. Apar fistule pe mucoas i piele.Se percepe osul diminuat de periost, rugos, sechestrele s/t mobile, de diferite mrimi.Mugurii dentari deseori devin sechestre,afectnd zonele de cretere. Radiologic: se depisteaz sechestrele,nconjurate de zon de transparen, pierderea desenului trabecular, regenerare sczut. Tratamentul. Se face n condiii de staionar sub anestezie general. La copii sechestrectomia se indic n sechestre mari, care nu au tendin de rezorbie i n prezena mugurilor mortificai. Pentru a evita lezarea zonelor de cretere intervenia se face pe cale endobucal, cu pstrarea periostului. Este asociat cu terapie medicamentoas raional. Complicaii: abcese i flegmoane, sechestrarea total a ramului, fractura sau tulb.de dezv. a mandibulei, necroza mugurilor dentari, distrucii ale ATM (osteoartroz), deformaii dento-alveolare, ocluzii patologice. Osteomielita cronic destructiv-proliferativ. cea mai rspndit form, caracterizat prin procese de destrucie i proliferare. procese de distrucie sub form de sechestre mici i multiple pe o supraf.ntins, care la copii se resorb sau se eliminin prin incizii de drenare; are loc i osteoregenerarea periostal stratificat. radiologic: la a 9-10 zi se depisteaz recuperarea endoosal n form de alterare a sectoarelor de opacitate i sclerozare. Osteomielita cronic proliferativ ( osteomielita Garri, periostita osificant, osteomielita pseudosarcomatoas, osteomielita cronic sclerozant)

- e/e o form rar, ntlnit la vrsta erupiei dentare, n perioada de cretere a maxilarelor(12-15 ani), mai des la mandibul; - n 60-70% cazuri de origine odontogen, iar etiologia ei nu este determinat definitiv. se presupune c leziunea poate fi cauzat de microbi atipici cu virulen sczut (stafilococi,streptococi, bacterii tip L), ca rezultat antibioterapiei neraionale, tratam. endodontic neraional, eruperea dinilor primari, imunitatea deprimat. Tabloul clinic. iniial evolueaz cronic, fr afectare a strii generale i simpt.locale atenuate, rareori debuteaz cu dureri nentemeiate. deobicei se depisteaz n timpul examenului profilactic; - evolueaz cu perioade de acutizare i cronicizare timp ndelungat(1-2ani), cu fistule intra- sau extraorale, care se pot nchide spontan. ngroare dur cortico-periostal periferic difuz a osului la nivelul corpului i ungh.mandib.; - GL nu sunt afectai, leucocitele i VSH n norm, HG i eritrocitele sczute. radiologic: ngroare a periostului, modificri structurale i osteogenez endoosal. Grosimea i desenul depinde de durata procesului. Peste 2-3 luni apar semne de es.osos tnr, fr structur, ntre stratul periostal i marginea bazilar. Dup 6-8 spt. Straturile periostale poros conflueaz cu corticala,care i pierde treptat densitatea, devenind i ea poroas,structura osului devine uniform trabecular, fr a diferenia aceste 2 straturi. Apoi procesele productive se intensific, se formeaz n exces esut fibros,apare un desen trabecular neordinar. Dup cteva luni structura osului se difereniaz, restabilind es. cortical i spongios. n caz de exacerbare a proces.,apare o opacitate n form de pete mici i un strat nou periostal osificant. Diagnostic diferenial. Osteita; Displazii fibroase; tumori. Tratament. Este complex (chirurgical,stomatologic i terapeutic). Cel chirurgical prevede eliminarea focarelor periapicale (rezecia apical, nlt.focarelor odontogene, a mugurilor dentari mortificai), es.osos de pe cortical i a modela relieful mandibular. Se indic antibioticoterapia, imunizarea pasiv i activ, asanarea focarelor cronice. Osteomielita hematogen. -este un proces purulent care se instaleaz n os urma migrrii infeciei pe cale hematogen; maxila este afectat mai des dect mandibula; - la maxilar ea e/e localizat la apofizele frontal i malar,la mandibul la procesul articular. poate afecta multiple oase faciale i a scheletului. Etiologia. infeciile umbilicale; piodermiile cutanate; afeciunile contagioase; infeciile respiratorii; otitele; etmoiditele; traumatismele mucoasei; leziunile mucoasei faringiene; inflamaii n organismul mamei(mastite). factori predispozani: naterea prematur, patologiile sarcinii, IRV acute, infecii contagioase. n 65-91% cazuri agentul patogen e/e stafilococul auriu i alb. Tabloul clinic. apare la copii n prima lun de via, deseori pn la 1 an i mai rar la 3-7 ani. se instaleaz brusc, rapid. n faza acut se inflameaz parile moi nconjurtoare (tumefiere, edem,hiperemie.),pot fi prezente fistule endo- i exobucale. radiologic: primele 7 zile srac, la a 7-a zi apar focare de resorbie. La a 3-a spt.sechestre,deobicei la marg.anter. a orbitei, palatul dur,oase nazale,condili articulari. Diagnostic diferenial. La maxil- cu infecii acute oftalmice, dacriocistite; La mandibul- otite acute i cronice. Se stabil. D-cul definitiv n baza ex.radiologic sau TC. Tratament. Se face in secia de terapie intensiv. Chirurgical- evacuarea lichidului pururlent, sechestrectomia. Pe fon de sepsis general si septicopiemie la copii mici poate surveni final letal. 39. Etiologia, patogenia adenitelor la copii n regiunea OMF. Clinica, diagnosticul adenitelor acute, adenoflegmonului i a adenitelor cronice. Principii de tratament.

Etiologia. Patogenia. Afectarea nodulilor limfatici e/e secundar,infecia fiind drenat de la distan. Se produce pe cale direct sau indirect(hematogen). Cauzele pot fi: procese dento-parodontale cronice i acute, infecii ORL, bronite acute, piodermite, furunculi, inf.contagioase. Microflora patogen: St.aureus, Str.pyogenis(gr.A),Str.agalactiae(gr.B),anaerobi. n 50% cazuri sunt afectai g.l. submandibulari, iar n 25% cei cervicali superiori. Caracteristic pentru copii,spre deosebire de aduli afectarea a ctorva grupe de g.l.din partea opus focarului infec. Adenitele se mpat n: acute( seroase i supurative) i cronice(specifice i nespecifice) Tabloul clinic. -Adenita seroas(crud), se consider prima faz(congestiv reversibil),localizat n stroma g.l. -Debuteaz sub forma unui nodul uor mrit n volum, elastic, sensibil la presiune, fr elemente de periadenit , mobil; tegum. nemodificate, subfebrilitate. Peste 2 zile g.l. se mrete n volum, ader la esuturi (periadenit), apar dureri spontane, starea general se altereaz( subfebril,insomnie, anorexie,frisoane.) - Adenita supurativ asimetrii evidente, tegum.hiperemiate, congestive, lucioase,tensionate, ader la planurile profunde, fluctuen. G.L. se ramolete,apar focare de supuraie miliare.,care fuzioneaz. Predomin semnele clinice generale la copii mici i n adenite a g.l profunzi. D-cul este uor n adenitele g.l. superficiali, iar a celor profunde necesit sonografia regiunii,puncia de diagnostic. Adenoflegmonul procesul a difuzat n loja respectiv, se localiz. n regiunile genian, submandibular, submentonier, parotidian. Mai des afecteaz copii de la 2 luni la 7 ani, mai grav evolueaz pn la 3 ani. Prezena es. adipos n reg.omf, vascularizarea dens i anastomozele, membrane fasciale subiri favorizeaz rspndirea. Tumefaciile se pot complica cu edeme cu pericol de asfixie. D-cul se face n baza anamnezei(debut nodular), lipsa de trismus, absena focarului odontogen. Adenitele cronice nespecifice apar n cronicizarea celor acute sau a acutizrilor proces.inf. amigdalian sau dento-parodontal.Starea general slab afectat, astenie uoar, VSH mrit, leucocitoz i limfocitoz moderate. G.L. mrii,duri, indolori,tegum.normale, uneori sterg relieful anatomic. Se pot acutiza. Adenitele cronice specifice. Adenita tuberculoas se manif. prin mrire n volum a g.l.,periadenit uoar, sunt indolori,adereni, uneori abcedeaz, fistulizat, sunt prezente semne specifice: subfebrilitate,scderea n greutate, anorexie,transpir nocturn. Adenitele ndelungate far factori etiologici loco-regionali pot fi un debut al SIDA, se rocomand testul HIV. Adenopatiile pot fi n mononucleoza infecioas, leucoze, tumori maligne toxoplasmoz, boala Hodjkin care se stabilesc n baza examnelor srologice,citologice,histopatologice. Tratamentul. Adenitele acute seroase regreseaz dup antibioterapie,desensibilizante, vitamine,aplicaii locale de prinie i suprimarea focarului cauz. Coleciile purulente se deschid i se dreneaz timp ndelungat. Uneori se face chiuretajul focarului pentru elininarea es.ganglionar. Adenitele cronice nespecifice vor ceda n urma tratamentului antimicrobian nespecific i suprimarea factoirului cauzal. 40. Clasificarea sialoadenitelor la copii. Clinica i tratamentul sialodenitelor acute la copii. Parotidita epidemic. Clinica i tratamentul sialoadenitelor cronice la copii. Sialadenitele sunt procese inflamatorii ale parenchimului glandelor salivare. Gl.parotide la copii sunt afectate n 30%. Gl.saliv.submandibulare se inflameaz rar i evolueaz ca i parotiditele. Cauze a parotiditelor pot fi: -stomatogene (stomatite acute, excoriiia mucoasei bucale, ptrunderea corpilor straini n ducturile salivare); - hematogen (infecii generale grave); - calea limfogen (procesele inflamatorii n regiunea maxilarelor); - de contact. Clasificarea parotiditelor: 1.Parotidite acute: a) parotiditele nou-nscuilor; b)parotiditele acute virale: epidemic (gripal,citomegalic,Herpes,etc); c)parotidite bacteriene (postoperatorii, pe fond de afeciuni generale, limfogen Gherenberg, de contact, de obturare a ducturilor.) 2.Parotidite cronice: parenchimatoase, interstiiale, specifice(tuberculoase,actinomicetice,etc); 3.Sialolitiaza. Clinica i tratamentul parotiditei acute. -Starea general: excitaie, insomnie, frisoane, dureri intense n alimentare, xerodermii.

-Starea local: extrabucal - tumefacia regiunii parotide uni- sau bilateral, edem a regiunilor adiacente, tegumentele hiperemiate,n tensiune. La palpare tumefiere a regiuni retromandib., unghiul mandib., doloritate spontan i provocat. Endobucal: n forma cataral secreia salivar diminueaz,la masare se elimin saliv vscoas,opalescent cu dopuri de fibrin, ostiumul can.Stenon edemaiat,congestionat. n forma supurativ: dureri pulsative,iradiaz n ureche,faringe,reg.temporal; tumefacia se mrete,eliminri de puroi din canal. Diagnostic diferenial: parotidita epidemic, abces parotidian, adenita i pariadenita i/parotidian, litiaza salivar(colica salivar). Tratamentul. n forma cataral se administreaz antibiotice, desensibilizante, dezintoxicante, sialogoge, Bior -R (caps. sau solu.), antiinflamatoare,diet. Local: prinie cu sol.dimexid, instilaii endocanalicularecu tripsin,antibiotice,Bio-R(3-5 edine). n stadiile supurative se indic evacuarea chirurgical a puroiului, drenaj. Parotidita epidemic (oreion). boal contagioas de orig.viral, virusul din gr.Paramyxoviridae, se transmite pe cale aerian; - afecteaz n 70% gl.parotid, n 10%- submandibular, lingual n 4,9%. mai des afectai sunt copiii de 5-15 ani. Clinica. Dup perioada de incubare de 16-20 zile, boala debuteaz brusc, cu intervale de 1-2 zile, bilateral. General: febr,dureri. Local: tumefieri voluminoase, consistena moale,uor dureroase, ele deplaseaz lobulul auricular; tegumentele ntinse, lucioase, congestive, cu edem colateral, trismus, orificiul can.Stenon hiperemiat, tumefiat, salivaia sczut cu aspect normal. Dup 3-4 zile procesul se oprete,n a 8 zi cedeaz. Pot aprea orchite, ovarite, pancreatite, prostatite, meningite, encefalite. Tratament. Se face n secia de boli contagioase, izolarea pacientului 20 zile, repaus, lavaje antiseptice bucale, sialogoge i vitaminoterapia. Paritiditele cronice. -la copii se ntlnesc n 14%, din care 88% afecteaz gl.parotid. declanarea are loc pe fondul imunitii sczute; - concepiile etiologie sunt diverse: congenital, microbian, odontogen, rinogen, parotidita epidemic, etc., ns nu este definitiv determinat. - se manifest n perioada de exacerbare (10-14 zile), cu perioade de remisiune(1-2ani); Clinica. n exacerbare starea general alterat: insomnie, frisoane,excitare; Local: tumefacie unilateral(rar bilateral), dolor, tegumente norm., duct.Stenon congestionat, hiperemiat, cu elimin.purulente vscoase. Diagnostic definitiv. Se face n bazaradiografiei de contrast. Siaolgrafiile arat pete opace de diferite dimens.(1-4mm) la extremitile canaliculelor salivare,avnd aspect de ,,pom nflorit,, sau ,,mr de fructe,,Canalul Stenon apare dilatat. Tratament. n perioada acut este acelai ca n parotidita acut, n remisie se indic preparate imunostimulatoare. Local n remisiune se fac proceduri fizioterapeutice (raze ultrascurte, fonoforez cu preparate rezolutive), masaj, aplicaii cu parafin, blocade cu novocain, instilaii endocanal. Consultaia pediatrului,ORL. 46.Particularitile clinice ale leziunilor traumatice oro-maxilo-faciale. Metode de tratament a leziunilor la copii. Traumatismele partile moi predomina la copii de pina la 7 ani. Leziunile fara solutii de continuitatea sunt insotetite de edeme marcate, intinse, care pot masca bine traumatismele oaselor maxilo-faciale. Ele sunt cauzate de particularitatile regiunii maxilo-faciale : elasticitatea tegumentelor, stratul adipos bine dezvoltat, reteaua bogata de vase si noduli limfatici, schimbul metabolic accelerat si instabil. Leziunile partilor moi la copii deseori se asociaza cu traumatismele dentare , ale apofizelor alveolare, ale oaselor faciale. Edemele posttraumatice deseori se transforma in infiltrate infectate, care pot persista timp indelungat. Sunt frecvente leziunile produse prin muscaturi de animale, rareori de om. De obicei, ele sunt localizate in regiunile extreme ale fetei nas, urechi, buze. In plagile muscate de animale este indicat tratamentul antirabic. Pentru copii sunt specifice plagile intraorale, care interesaza mucoasa, diferite planuri ale cavitatii bucale si limba, plagile

intepate provocate de obiecte ascutite (creioane, bete, jucarii) tinute in gura in timpul caderilor. Plagile limbii si planseului bucal determina hemoragii abundente. Deseori, la inspectia plagilor sunt gasite corpuri straine. Leziunile cavitatii orale la copiii mici se pot complica cu edeme intinse, care pot cauza starii de asfixie. Datorita abundentei de tesut lax, bulei grasoase Bichat bine dezvoltate, elasticitatii deosebite a tegumentelor, greutatii mici a corpului (pina la 3-5 ani), desi copii cad frecvent, leziunile sunt fara solutii de continuitate, dar insotite de edeme marcate. Tratamentul : Cuprinde citeva etape ce se succed in ordinea prioritatilor sau sunt parcurse concomitent, in functie de posibilitatile de rezolvare si timpul scurs de la accident. Principiile generale de tratament al leziunilor traumatice ale regiunii OMF sunt impuse de particularitatile anatomo-functionale ale teritoriului. 1. Se vor ingriji de urgenta in primul rind leziunile care ameninta viata imediat (soc, asfixie, hemoragie) sau in zilele urmatoare ( leziuni traumatice abdominale, toracice, cerebrale) care pot compromite organe de imporatanta majora (globul ocular, maduva spinarii). 2. Intreaga conduita terapeutica trebuie sa respecte cerintele de refacere morfologica, functionala, estetica si psihologica. 3. Inaintea oricarui act terapeutica definitiv se va igieniza si asana cavitatea orala si se va pastra o igiena buco-dentara riguroasa pe tot parcursul tratamentului si dupa el. 4. Se va adopta o atitudine cit mai conservatoare fata de partile moi, osoase si dinti. a.Sunt contraindicate extractiile profilactice de regualizare a marginilor plagii sau de sectionare a lambourilor cutanate care par deviate. b.Se vor inlatura doar fragmentele osoase mici, fara periost, pastrindu-se fragmentele mari, chiar si deperiostate. c.Se vor extrage numai dintii irecuperabili sau care defavorizeaza procesul de vindecare. 5. Plagile se vor sutura dupa reducerea si imobilizarea fragmentelor in relatie cu solutia de continuitate a partilor moi si dupa rezolvarea leziunilor traumatice dento-parodontate. 6. Fixarea si suturarea marginilor plagii se vor face in pozitie anatomica, fixind in prealabil punctelecheie ale fetei : pliurile naturale, liniile cutaneo-mucoase (labiala, palpebrala), marginea narinara, santurile vestibulare si paralinguale. 47.Clasificarea, clinica traumatismelor acute dentare la copii. Tratamentul chirurgical al traumatismelor acute dentare la copii. Traumatismele acute apar dupa actiunea momentana a unei cauze asupra dintelui. Clasificarea leziunilor traumatoce dento-parodontale: 1)Leziuni dentare : a)fisuri ale smaltului fara pierderi de substanta; b)fracturi coronare : -simple, nepenetrante in camera pulpara; - complicate, penetrate in camera pulpara; c)fracturi radiculare : -in treimea cervicala; -in treimea medie; -in treimea apicala; d)fracturi corono-radiculare: -nepene-trante; penetrante; -cominutive. 2)Leziuni parodontale : a)contuzii parodontale : -in sens vestibulo-oral cu luxatie vestibulara sau orala; -in sens meziodistal, cu luxatie laterala in spatiul unui dinte absent; -in ax, cu intruzie sau extruzie; b) luxatii dentare totale, cu deplasarea completa a dintelui din alveola. Evaluarea clinic a traumatismelor dentare:

Istoricul medical : Este o istorie complet medical, evalueaz necesitatea pentru profilaxia SBE imunocompromii, unde se determin dac copilul are o tulburare de sngerare sau se administreaz orice medicaie actual. Se ntreab printele despre alergii la medicamente i un istoric despre orice intervenii chirurgicale anterioare i dac copilul a urmat o imunizare . Cel mai important este s se stabileasc dac copilul a pierdut cunotina din cauza prejudiciului.

Istoricul dentar : Clinicianul ar trebui s stabileasc cum, cnd i unde prejudiciul a avut loc. "Cum" este important, deoarece ofer informaii cu privire la gravitatea prejudiciului. "Cnd" este important, deoarece se agraveaz prognosticul pentru dintele vtmat cu fiecare minut de ntrziere a tratamentului. "n cazul n care" este important, deoarece poate determina dac este sau nu profilaxia tetanosului este justificat. Control medical : O examinare aprofundat este necesar pentru a evalua msura complet a tuturor leziunilor. Informaii importante ce se colecteaz pentru fiecare pacient includ: semne vitale, de revizuire a tuturor sistemelor, capului i gtului, de asemenea i informaii privind accidentul. Este important s se pronune n traumatisme craniene, leziuni oculare i a prejudiciului coloanei cervicale. O evaluare a dimensiunii elev i reacie la lumin poate stabili prezena traumatismului cranian. Examinarea extraorala: Se examineaz locaia i mrimea tuturor leziunilor intraorale i extraoral care trebuie s fie nregistrate. Se palpaeaz condilii mandibulari, zigom mandibulei, i regiunea mastoidian asigurndu-ne c nici maxilarul sau mandibula nu prezint fractur i se nregistreaz orice leziune extraoral, echimoze sau tumefacie. n cazul n care este prezent o leziune n zona orala sau extraorala (buza superioar), zona trebuie s fie inspectat de corpuri strine, cum ar fi fragmente de dinte sau pietri, ndeprtarea i realizarea profilaxiei acelei zone. Se verific circulaia maxilarului pentru limitele normale i indicaii ale fracturi condilului care includ: un dialog deschis, o muctur anterioar, o anomalie sau o deschidere limitat a mandibulei. Confirmarea de fracturi n zona condilului necesit o radiografie panoramic cu cavitatea oral deschis i una cu cavitatea oral deschis pentru observarea neregularitailor n zona glenoid. Examinare intraoral: Toate resturile i cheagurile intraorale i extraorale trebuie s fie ndeprtate nainte de examinarea esuturilor moi i dure orale. Se palpeaz alveola pentru a detecta orice fractur alveolar i fiecare dinte trebuie s fie examinat n particular pentru determinarea gradului de mobilitate i dac prezint leziuni.Mucoasa labial, frenum maxilar, esuturi gingivale i a limbii ar trebui s fie examinate pentru vnti sau rni deschise. Toate laceraiile intraorale trebuie s fie curate i explorate, cutnd orice fel de organisme strine. Frenum oral, atunci cnd este rupt, se va vindeca fr consecine pe termen lung. Leziunile linguale ar trebui s se sutureze n cazul n care marginile tisular nu sunt apropiate. Cele mai multe leziuni intraorale se vor vindeca de la sine - cu excepia leziunilor esutului moale efectuate prin smulgere. Examenele radiografice : Pentru evaluarea leziunilor la dinii maxilari sau mandibulari, se alege o radiografie ocluzala. Dac se suspecteaz o fractur radicular,sunt necesare radiografiile realizate din dou unghiuri diferite pentru un diagnostic exact. Pentru dintii aflati n intruziune dentar, este nevoie de o radiografie antero laterale suplimentare ce furnizeaz informaii utile. O radiografie panoramic ajut pentru evaluarea condilului i al mandibulei suspectate de fractur. Fotografice documentaia: Utilizarea de fotografie preoperator i postoperator este foarte util n scopul documentrii. Tratamentul chirurgical : in dependenta de caz.

48.Particularitile de etiologie, evoluie, clinica i diagnosticul proceselor tumorale la copii n regiunea capului i gtului. Clasificarea OMS a tumorilor benigne ale esuturilor moi a regiunii capului i gtului. Sarcoamele tesuturilor moi reprezint un grup heterogen de tumori, atit din punct de vedere histologic, ct si clinic-evolutiv. Aceste tumori constituie aproximativ 1% din totalitatea de tumori maligne ale adultului. Preponderent snt afectate persoanele cu vrsta cuprins ntre 20-50 ani. Evoluia agresiv a acestor tumori, i varietatea mare a substratului histologic, subliniaz importana unui diagnostic precoce al sarcoamelor de esuturi moi. n Republica Moldova sarcoamele esuturilor moi constituie 2,5% dintre toate tumorile. Aceste tumori afecteaz, n special populaia apt de munc (20-50 ani). Brbaii snt afectai ceva mai des dect femeile. Conform repartizrii topografice sarcoamele de esuturi moi i iau nceputul n: membrele inferioare 45%, membrele superioare 15%, cap i gt 10%, retroperitoneu 15%, trunchi 10%. Sarcoamele esuturilor moi cu debut din viscere snt foarte rare.

Etiologic: Factorul genetic pare a fi important n dezvoltarea sarcoamelor de esuturi moi. Astfel studiile citogenetice au artat asocierea unor forme histologice de sarcoame cu diverse aberaii cromosomiale. Ali factori implicai n geneza sarcoamelor esuturilor moi snt: - radiaia ionizant - perioada de laten 10-15 ani - limfedem cronic - poate aduce la apariia limfangiosarcoamelor - carcinogeni din mediu - s-a demonstrat riscul sporit de dezvoltare a angiosarcomului n intoxicaiile cronice cu polivinilclorid, arseniu i dioxid de toriu - infecia viral - sarcom Kaposi asociat cu infecia cu herpes virus tip 8 la pacienii imunocompromii (HIV). Clasificarea OMS 2002 a tumorilor esuturilor moi presupune repartizarea acestora n patru grupuri: Benigne Recurenele locale dup exereza tumorii snt rare. Dac acestea, totui, apar ele snt perfect curabile chirurgical. Au cretere local, nondistructiv. Cazuistic tumorile morfologic benigne metastazeaz la distan. Determinarea acestui subgrup de tumori benigne prim metode de diagnostic contemporane este imposibil. Intermediare (local agresive) Aceste tumori au caracter de cretere local distructiv, infiltrativ. Dei recurenele locale snt mai frecvente, aceste tumori nu metastazeaz. Aceste tumori cer exerez lrgit pentru a preveni recurenele. Intermediare (cu metastazare rar) Aceste tumori au crestere localagresiv, cu tendin de a produce metastaze la distan (de regul ganglioni limfatici sau pulmoni). Ricul este mic (<2%), dar nepredictibil din punct de vedere histomorfologic. Maligne Tumori cu cretere local-distructiv, potenial de recurene locale i metastazare foarte nalt. n dependen de forma histologic potenialul de metastazare variaz de la 20% la 100%. Clasificarea tumorilor esuturilor moi (OMS 2002) Tumori din adipocite Benigne/Intermediare/Maligne Tumori din fibroblati/miofibroblati Benigne/Intermediare/Maligne Tumori fibrohistiocitare - Benigne/Intermediare/Maligne Tumori din celule musculare netede - Benigne/Intermediare/Maligne Tumori pericitare (perivasculare) - Benigne/Intermediare/Maligne Tumori din muchii scheletului - Benigne/Intermediare/Maligne Tumori vasculare - Benigne/Intermediare/Maligne Tumori osteo-cartilaginoase - Benigne/Intermediare/Maligne Tumori de origine neclar - Benigne/Intermediare/Maligne 49.Clasificarea hemangioamelor i limfhemangioamelor la copii. Clinica diagnosticul i metodele de tratament ale hemangioamelor i llimfhemangioamelor la copii. Hemangiomul este o tumoare benigna foarte raspindita la copii : 1.1-2.6% la nou nascuti, 0.8-1.4% la copii de pina la 1 an. De 3-5 ori mai frecvent la fetite decit la baieti, 30% sunt prezente la nou-nascuti, iar 70% apar in primele luni de viata dint totalitatea tumorilor cu localizare in regiunea OMF. In functie de dimensiuni, hemangioamele pot fi : mici(pina la 1cm/2), mijlocii(de la 1cm/2 pina la 10 cm/2), mari(de la 10cm/2 pina la 100cm/2), voluminoase(mai mari de 100cm/2). Conform clasificarii G.A.Fiodorova, hemangioamele se impart in 2 grupe : adevarate(maligne) si false (malformatii congenitale). Adevarate sunt hemangioamele capilare, cavernoase, racemoase, false-angioamele plane (pete de vin, stelate, botriomicomul, petele mediale). Angioamele maligne au aspect tumoral, apar in primele luni dupa nastere. Evolutia lor cuprinde 3 etape : pina la un an- etapa de crestere accentuata, urmata de etapele de stabilizare si de involutie. Pot stationa o perioada, dupa care incep sa creasca progresiv in volum prin proliferarea endoteliului si dilatarea vaselor care il compun, devenind uneori monstruoase. Altele stationeaza, cu capacitatea de a regresa in timp. Angioamele maligne au o coloratie rosie-violacee, bombeaza la nivelul tegumentelor sau mucoasei, au consistenta moale,

elastica, reducinduse prin presiune, pentru ca apoi sa revina la volumul initial. La aplecarea capului sau in timpul plinsului, de asemenea se maresc in volum. Hemangiomul malign poate fi insotit de anemii,trombocitopenie, maceratii, ulceratii, hemoragii, inflamatii. Hemangioamele capilare se caracterizeaza prin vase dilatate care formeaza tumori limitate, cu crestere endofita sau exofita. Angioamele cavernoase au vase dilatate, care comunica intre ele, formind cavitati sangvine si difuze, fara limite precise, cu evolutie rapida. Ele invadeaza tesuturile invecinate,pe care le disociaza sau chiar le distrug. Angioamele plane, numite pete de vin, sunt superficiale. Ele cuprind o suprafata mai mare sau mai mica de piele sau mucoasa, fra sa afecteze relieful si pilozitatea tesuturilor normale din jur. Coloratia difera : roz-pal, rosu-violaceu, albastru inchis. Prin vitropresiune, coloratia dispare. Tratamentul angioamelor variaza in functie de forma si de virsta copilului. Metodele de tratament folosite sunt : crioterapia, electrocuagularea, terapia sclerozanta, terapia hormonalaintratumorala, terapia cu laser, radioterapia, tratamentul chirurgical si cel combinat. Linfhemangiomul este o tumora congenitala, cu caracter disembriogen, mai frecvent intilnita la copii de pina la 1 an, localizata in obraz, dar se poate extinde in planseu, inspatiul laterofaringian,, de-a lungul lojei marilor vase ale gitului, in parotidita si limba. Microscopic, este alcatuit din multiple cavitati captusite cu endoteliu si umplute cu lichidu serocitrin, asemanator cu limfa. Limfhemangioamele pot fi : capilar (circumscris, difuz), cavernos (circumscris, difuz) si chistos. Clinica limfhemangiomului depinde de virsta, localizare, dimensiuni, structura histologica. Totodata, toate limfhemangioamele au semne clinice comune. Ele sunt cauzele deformatiilor anatomice ale masivului maxilofacial sau ale tulburarilor functionale. Limfagiomul difuz al limbii este cauza prognatiei inferioare si dezvoltarii in exces a mentonului, condensarii osului la nivel de unghi, tulburarilor de ocluzie, disfunctiilor respiratorii, verbale, deglutitiei. In perioadele infectiilor acute (tonsilite, stomatite) hemangioamele isi maresc volumul. Diagnosticul diferential se face cu hemangioamele, neurofibromatoza, chisturile mediane si laterale cervicale, chisturile dermoide. Limfhemangioamele localizate pe buza superioara se diferentiaza de sindromul Milkenton-Rosenthal. In perioadele de inflamatie acuta diferentierea se face cu celulitele. Tratamentul se face in functie de forma, volumul si localizarea tumorii, de virsta copilului. In majoritatea cazurilor este necesar de un tratament complex, care include asanarea focarelor cronice, inclusiv cea stomatologica, tratamentul conservativ antiinflamator, chirurgical, ortodontic, logopedic. Tratamentul chirurgical se face pe etape, cu extirpari limitate. 50.Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii. Metode de diagnostic i tratament ale tumorilor benigne osoase la copii. Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii : I. Tumori osteogenetice : a) benigne : osteomul, osteomulosteoid, osteoblastomul (osteoblastomul benign), b) maligne : osteosarcomul (sarcomul osteogen), osteosarcomul fuzocelular. II. Tumorile hondrogenetice : a) benigne : condromul, osteocondromul (exostoza osteocondrogenetica), condroblastomul (condroblastomul benign, condroblastomul epifizar), fibromul, fibromul condromixoid, b)maligne : condrosarcomul, condrosarcomul fuzocelular, condrosarcomul mezenchimal. III. Tumora cu mieloplaxe (osteoblastoclastomul). IV. Sarcoame cu celule rotunde (toate maligne) : sarcomul Ewing, sarcomul reticular osos, limfosarcomul osos, mielomul. V. Tumori vasculare osoase : a) benigne : hemangiomul benign, limfangiomul, b) intermediare (agresive cu semne de malignizare) : hemangioendoteliomul, hemopericitomul, c) maligne : angiosarcomul. VI. Tumorile tesutului conjunctiv : a) benigne : fibromul benign desmoplazic, lipomul, b)maligne : fibrosarcomul, liposarcomul, mezenchiomul malign, sarcomul nediferentiat. VII. Altele : a) benigne : condromul, adamantinomul oaselor tubulare, nevrilemomul (nevrinomul), neirofibromul, b) maligne : foarte rare. VIII. Tumori neclasificate. IX. Pseudotumorile osoase : chistul osos solitar, chistul anavrismal osos, granulomul euzinofil, displaziile fibroase.

Diagnosticul clinic. Examenul clinic : examenul exobucal si endobucal (anamneza, antecedentele, inspectia, palparea, percutia), simptoame de progresare a neoformatiunilor maligne. Examenul paraclinic : explorarea imagistica a tumorilor benigne include : 1)explorarea radiografica, pune in evidenta tumora si orienteaza diagnosticul, 2) tomografia computerizata- completeaza informatiile privind criteriile de benignitate ale tumorii, 3) scintigrafia osoasa- pune in evidenta hipocaptarea la nivelul tumorii, datorita vascularizatiei reduse tumorale, 4) imagistica prin rezonanta magnetica depisteaza apartenenta leziunilor, determina de implicare vasculara, benignitatea si malignitatea leziunilor. Radiologic tumorile benigne au criterii generale specifice : contur net bine determinat, corticala osoasa suflata si subtiata, dar neintrerupta, cresc fara reactie periostala, modificari de structura (litice, osteosclerotice, mixte), tumora impinge structurile moi din vecinatate, dar nu le infiltreaza, structura tesutului osos limitrof este normala. Examenul morfologic. Biopsia este singura metoda care poate preciza diagnosticul neoformatiunilor. Insa diagnosticul poate fi stabilit definitiv numai in baza rezultatelor radiologice si clinice. Biopsia prin excizie este indicata in leziunile superficilale, pediculate sau profunde, de dimensiuni reduse si bine delimitate, iar biopsia prin incizie in leziunile intinse, voluminoase, profunde, care necesita o interventie mai importanta. Biopsia prin chiuretaj se aplica in leziunile ulceroase, profunde, exteriorizate. Biopsia prin aspiratiense practica in leziunile profunde, greu accesibile. Tratamentul : consta in metode complexe si mixte cum ar fi : chirurgical, radioterapii, chimioterapii. 51. Aparatele ortodontice mobile. Definiie. Avantaje i dezavantaje. Regulatorul funciei lui Frankel. Tipurile existente. Elementele componente.
Sub aceasta denumire sunt cuprinse toate tipurile de aparate ortodontice care nu se ancoreaza la nivelul arcadelor dentare, ele sunt mentinute in cavitatea bucala doar prin apropierea activa a arcadei inferioare de cea superioara sub actiunea muschilor mobilizatori ai mandibulei.( ex: activatorul, aparatul Bimler, Bionator, scutul labial, aparatul Frankel). Avantaje: -impiedica respiratia bucala, sugerea degetelor, interpunerea limbii. -pot fi aplicate in perioada dentitiei mixte - provoaca marirea secretiei salivare, ce duce la autocuratire favorabila, prevenirea cariei - stimuleaza dezvoltarea armonioasa a tuturor elementelor constitutive ale aparatului dento-maxilar. Dezavantaje: - greu de suportat datorita volumului mare - din cauza ca este purtat ori numai noaptea ori citeva ore ziua prelungeste mult tratamentul - lipseste aparatul dento-maxilar de stimulul functional cel mai important- masticatia. - bionatorul nu da rezultate in cazul cind fata are tendinta de dezvoltare verticala. Aparatul Frankel: dispozitive ortopedice de exercitiu, ce ajuta la maturarea, antrenarea si reprogramarea sistemului neuromuscular oro-facial, sunt considerate mijloc de interferenta in relatia forma-functie, ele modificind invelisul biomecanic in timpul dezvoltarii dentitiei. Aparatul se compune din elemente acrilice: - 2 scuturi vestibulare - 2 pelote labiale superioare Elemente din sirma: Arc vestibular, suportul din sirma, arc lingual superior, un arc palatal, crosete ocluzale de sprijin, crosete de sprijin maxilare. Tipuri: Tip 1, tip 2 si tip 3.

52. Aparatele ortodontice mobilizabile. Elementele componente. Avantaje si dezavantaje.

Aparatele care sunt fixate la arcadele dentare cu ajutorul unor elemente de ancorare, putind fi indepartate in orice moment. Elementele componente: baza din acrilat elemente de ancorare elemente active(suruburi sau arcuri)

Exemple: placa palatinala, placa linguala, mentinatoare de spatiu. Avantaje: se sprijina si pe dinti si pe parodontiu astfel pericolul suprasolicitarii este redus. Actiunea lor poate fi complexa, unele elemente active(surubul) pot fi activate de pacient Confectionarea tehnica si reparatii usor de facut Costul redus Purtarea aparatului permite o igiena bucala riguroasa. Desi concepute ca aparate active, li se pot adauga elemente de actiune functionala. Dezavantaje: aparitia reactiilor alergice la acrilate din cauza indepartarii aparatului din cav buc de catre pacient, este ricul purtarii nu conform indicatiilor posibilitatea deformarii, ruperii diverselor arcuri, crosete.

53. Dizarmonia dento-alveolar cu nghesuire dentar. Cauzele. Manifestrile clinice. Principiile tratamentului nghesuirii dentare. Metodele de creare a spaiului n arcada dentar.
Incongruenta dento-alveolara adevarata este expresia dezacordului intre marimea maxilarelor si marimea dintilor. Incongruenta dento-alveolara secundara este consecinta unor tulburari de crestere la nivelul procesului alveolar sau maxilar, cel mai adesea generata de pierderea timpurie a dintilor temporari de pe arcada, prin carie si complicatiile ei. Inghesuirea usoara: prezenta inghesuire la etapa de eruptie a grupului incisivo-molar, incis centr inf fiind in linguopozitie. Tratament: doctorul supravegheaza cresterea, anomalia se autoregleaza. Inghe moderata : la aceeasi virsta eruptia centralilor inferiori dar cu incongruenta mai mare, incisiv lat tempor pot prezenta mobilitate. Tratament: este bine de asteptat eruperea completa a incisivilor, se poate apela la expansiune de maxilar utilizind aparate mobileactiv-mecanice, functionale sau fixe, se poate asocia extractia. Inghes severa: grade mari de inghesuire, lateralii pot fi expulzati de pe arcada.. Tratament: prin metode ortodontice(expansiune, distalizarea zonei laterale,extractie). Se practica cu succes terapia de dirijare a eruptiei dintilor permanenti prin extractia dintilor deciduali.

54. Anomaliile de numr: hipodenie i hiperdenie. Cauzele. Manifestrile clinice. Diagnosticul. Metode de tratament. Importana menintoarelor de spaiu.
Tulburari produse in perioada de formare, de diviziune a lamei dentare si de evolutie a germenilor dentari. Clinic se pune in evidenta prin persistenta unui dinte temporar peste timpul normal de eruptie si absenta dintelui permanent. Pot fi primare lipsa mugurelui, secundare dobindita. Dintii supranumerari pot aparea ca dintii care respecta morfologia unui anume tip dentar.Ei pot erupe sau ramine inclusi in maxilar. Cel mai des erupe intre incisivii cenrtrali superiori meziodens. Tratament se practica extractia dentara, urmata de supravegherea atenta a cresterii, se impune recistigarea spatiului.

55. Malocluziile verticale. Definiie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Tratamentul. Perioada de contenie.
Ocluzia deschisa functionala se pune in evidenta clinic si pe model prin prezenta inocluziei verticale la nivel incisivocanin.(blocarea cresterii procesului dento-alveolar. Ocluzia deschisa scheletala- modificari ce se produc la nivel de baza osoasa maxilara. Sindromul de ocluzie adinca: tulburare caracterizata prin un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de catre cei superiori, in unele cazuri si invers. S-a demonstrat ca factorul genetic sta la originea acestor anomalii, la fel obiceiurile vicioase(respiratie orala, deglutitie infantila, sugerea, interpozitia diferitor obiecte), caria dentara si consecintele ei, in special edentatie in zona laterala in dentitia temporara. In cadrul ocluziei adinci sunt 2 forme clinice: - ocluzia adinca acoperita(clasele I, II-2 si III) - ocluzia adinca in acoperis( clasa II-1) Formele de gravitate:

-grad 1 incisiv sup ii acopera pe cei infer cu 1/3 2/3, pina la 5mm - grad 2 incisic sup ii acopera pe infer cu 2/3 3/3, intre 5-9mm - grad 3 incisiv sup acopera pe inf mai mult de 3/3, 9mm si in sus. Diagnosticul se pune pe baza ex clinic si complementare. Tratament: profilactic si precoce( miogimnastica, combaterea obiceiurilor vicioase, trat cariei). Tratamentul se face prin ingresiune incisiva si egresiune molara.Aparate fixe care degajeaza forte cu directia incizala- apex. Sindromul de inocluzie verticala sindrom caracterizat prin lipsa contactelor dintre cele 2 siruri dentare antagoniste, conturate si extinse in mod variat. Etiologia factori genetici, dismetabolici(rahitismul), functionali(deglutitia si tulburari fonetice), factori locali, factori iatrogeni.

56. Malocluzie de clasa II Angle. Formele clinice, cauzele, tabloul clinic. Metode de diagnostic. Tratamentul. Perioada de contenie.
Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimind o pozitionare posterioara a mandibulei fata de maxilar. 2 subdiviziuni: I) numita si tip respirator oral, in care este prezent un maxilar ingust si alungit, cu dintii frontali in protruzie. II) tip respirator nazal, se caract prin prezenta unei retruzii a frontalilor superiori. Clasa II-1 etiolog ereditar, factori generali de dezvoltare, locali, patologici locali, obiceiuri vicioase, deglutitie atipica, sugerea deget,limbii. Aspect facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic cu profil convex, tegumente palide, fanta labiala intredechisa, lasa sa se vada incisiv super. Diagnosticul compresiuniii de maxilar se pune pe baza examenului clinic si exam complementare( ex radiologic, studiu pe model, masurari antropologice). Tratament profilactic si precoce. Tratamentul normal se efectueaza in prima si a doua perioada a dentitiei mixte. Se utilizeaza activatoarele elastice, reglatorul functional Frankel tip 1 si tip 2, bionatorul Balters 1 si 2, activator Andresen. Perioada de contentie poate fi mai mica sau egala cu perioada tratamentului(1-5 ani).Pentru contentie se utilizeaza placa tip Hawley, aparate fixe, tip arcuri gutiere.

57. Malocluzie de clasa III Angle. Cauzele, tabloul clinic, metode de diagnostic.Tratamentul malocluziei de clasa IIIa Angle la diferite vrste.
Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de mezializare la nivelul molarilor si ocluzi inversa frontala. Unghiul SNA mai mic de 80 grade, SNB mai mare de 78 grade. Profil concav, treapta buzelor inversata, aspectul infundat al pometilor obrajilor. Tratament profilactic si preventiv: inlaturarea cauzelor ce duc la aparitia anomaliei atit etiologic cit si genetic, dismetabolic si functional.Combaterea rahitismului, alimentatie naturala, educarea functiilor aparatului dento-maxilar. Tratamentul ortodontic biomecanic, corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale. Principiile tratamantului: se sistematizeaza astfel- tratamentul malocluziei cl 3 gravitate redusa medie extrema

58. Malocliziile transversale. Definiie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Aparatele ortodontice folosite n tratamentul ocluziei ncruciate.
Malocluziile se pot manifesta si in plan transversal, caz in care intalnim ocluzia dentara incrucisata(crossbite), cand pe o parte dintii superiori sunt situati la interior fata de cei inferiori ceea ce poate cauza asimetrii in dezvoltarea maxilarelor si implicit a fetei. Pentru tratarea acestor anomalii ale ocluziei denatre se indica conceperea unui plan de tratament individualizat care poate sa includa: aplicarea de aparate ortodontice, purtarea de gutiere ocluzale, realizarea de restaurari protetice, iar pentru cazurile severe interventii de chirurgie ortognatica.

59. Profilaxia anomaliilor dento-maxilare prenatale, postnatale. Obiectivele tratamentului profilactic.

Profilaxia prenatala incepe prin investigarea mostenirii genetice pe care viitoarea mama o cedeaza copilului,a bolilor ereditare prezente la membrii familiei. Profilaxia primara in perioada graviditatii vizeaza starea de sanatate, regimul de viata al femeii gravide si consta in asigurarea unor conditii optime de viata si de munca, evitarea stresului fizic si psihic., evitarea mediilor de munca

cu risc de toxicitate, raze x, se vor elimina consumul de alcool,tutun.In timpul nasterii se evita travaliul prelungit,aplicarea forcepsului si tractiunilor puternice. Profilaxia postnatala dupa nastere,profilaxia imbolnavirilor mucoasei orale, asigurarea unui aport alimentar corespunzator in vederea dezvoltarii echilibrate a structurilor osoase, musculare si dentare. Alimentatie naturala,alimente dure.legume, igiena corecta, combaterea viciilor: respiratie orala,suptul degetului, deglutitie infantila, control stomatologic sistematic la f/e 6 luni.Leziunile odontale trebuie tratate, sunt utilizate mentinatoarele de spatiu in scopul refacerii echilibrului morfofunctional al arcadei si al ocluziei dentare.

60. Contentia in ortodontie. Durata perioadei de contentie in functie de anomaliile dento-maxilare.

Ansamblu de masuri care se instituie in continuarea unui tratament activ si ce are scop stabilizarea rezultatelor tratamentului activ. Obiectivele: - obtinerea echilibrului ocluzal permanent - prevenirea sau limitarea unei patogenii care poate sa apara sau exista - Realizarea stabilitatii dintilor Durata contentiei depinde de felul anomaliei tratate, de virsta de crestere la care se intervine, de amploarea dezechilibrelor tratate si de calitatea echilibrului la sfirsitul tratamentului activ.Suspendarea contentiei trebuie sa se faca lent si cu observare permanta. De obicei contentia tine cit durata tratamentului activ sau chiar mai mult.

61. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic. Clasificarea aparatelor ortodontice.

In vederea atingerii obiectivului tratamentului (optimum functional si estetic) se impun urmat principii: - ideal este tratamentul profilactic ortodontic care are la baza prevenirea anomaliilor - indepartarea cauzei duce la anularea efectului - cu cit diagnosticarea cauzei se face mai timpuriu, cu atit tratamentul prin indepartarea agentului cauzal va avea mai mare succes - directia si rata de crestere a structurilor scheletate pot fi modificate prin utilizarea mijloacelor ortopedice,ortodontice,chirurgicale - tratamentul ortodontic este strict individual - durata tratamentului este in functie de finalizarea rezultatelor scontate Clasificarea aparatelor : Dupa modul de agregare la arcadele dentare: - aparate mobile si mobilizabile(pot fi aplicate si scoase de pacient) - aparate fixe (aplicate permant in gura de catre medic) Dupa modul in care intervin asupra tesuturilor: - aparate mecanice sau active - aparate functionale - aparate pasive sau de contentie.