1. Direcia profilactic n stomatologie.

Definiia noiunilor de profilaxie, dispensarizare i sanare a

cavitii bucale. Sanarea cavitii bucale, scopul, elurile i principiile. Organizarea sanrii cavitii
bucale a copiilor, formele i metodele.
Orientarea profilactic n stomatologie este un principiu de baz a crui aplicare conxecvent n practica
stomatologic are menirea de a reduce considerabil prevalena principalelor boli buco-dentare i a nevoilor de
tratamente stomatologice, de a depista i trata ct mai precoce leziunile i bolile buco-dentare i maxilo-faciale,
de a preveni accidentele i complicaiile, frecventele leziuni sau boli iatrogene, de a crea condiii optime de
munc i de a transforma radical ntreaga practic siomatologic, a crei posibilitate de realizare a fost
demonstrat stiinific i care ofer perspective extraordinare pentru viitor. n anul 1978, la Alma-Ata, OMS pune
bazele metodelor de prevenire a bolilor, preciznd modul de nregistrare a afeciunilor i mijloacele cele mai
eficiente de prevenire a lor.
Promovarea sntii reprezint procesul prin care indivizii sau colectivitile pot s-i sporeasc controlul
asupra determinanilor sntii, mbuntind starea de sntate.
Prevenirea bolii reprezint strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de ntrire a
factorilor care reduc susceptibilitatea la boal, precum i activitile destinate unor boli deja instalate.
Strategia stomatologiei preventive este complex i cuprinde: profilaxia primar, secundar i teriar.
Profilaxia primar are drept scop evitarea apariiei maladiilor i vizeaz pe de o parte cretera rezistenei
esuturilor cavitii bucale la aciunea factorilor nocivi i pe de alt parte eliminarea factorilor cu rol
determinant sau favorizant n declanarea afeciunilor stomatologice.
n cadrul profilaxiei primare trebuie s evitm apariia bolilor prin:
- educaie sanitar;
- alimentaie corect;
- raionalizarea consumului de zahr;
- igien buco-dentar corect;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agenilor chimici de inhibare a plcii bacteriene .a.
Toate aceste mijloace se adreseaz tuturor membrilor colectivittii.
Proflaxia secundar urmrete: depistarea i diagnosticul ct mai precoce al afeciunilor buco-maxilo-faciale,
vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de munc redus, cu un timp
minim necesar din partea pacientului, permind aplicarea unor metode curative ct mai conservatoare pentru
toate structurile teritoriului OMF.: dini, parodoniu, rebord alveolar, maxilare i pri moi.
Profilaxia teriar se refer la concepia preventiv n cadrul tratamentului curativ, deci cnd afeciunile
stomatologice sunt deja instalate i sunt n faz avansat n cadrul evoluiei lor. Aceasta include n esen:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul i analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare i a personalului;
- educaia sanitar, depistarea, supravegherea i controlul aplicrii mijloacelor de profilaxie;
- analiza educaiei sanitare;
- corelaia ntre receptarea informaiei i aplicarea ei.
O alt parte integrant a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologic activ i pasiv a
gravidelor, precolarilor, colarilor, muncitorilor din mediile cu noxe i bolnavilor cronici.
2. Elementele de baz ale profilaxiei. Cile i metodele de realizare a strategiei OMS n stomatologie.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are n vedere cele patru metode propuse de OMS:
- fluorizarea general i local;
- igiena alimentaiei;
- igiena buco-dentar;
- sigilarea anurilor i gropielor.
Profilaxia primar a parodontopatiilor se refer la:

- ndeprtarea plcii bacteriene prin igien buco-dentar corect i apelarea la tehnicile profesionale
caracteristice stomatologiei preventive.
Profilaxia primar a cancerului din sfera B.M.F.:
- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);
- suprimarea iritaiilor cronice: margini ascutite ale dinilor cariai, obturaii debordante, lucrri protetice
traumatizante.
Studii recente arat c 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primar.
Proflaxia secundar a cariei dentare include:
- examinare, depistare, tratament corect i precoce;
- profilaxie local cu fluor (cltiri, geluri, lacuri etc.);
- control periodic.
Proflaxia secundar a parodontopatiilor include:
- examinare, depistare, tratainent corect i precoce al gingivitelor i parodontopatiilor marginale cronice
superficiale;
- eliminarea factorilor de iritaie cronic local;
- control periodic.
Proflaxia secundar a cancerului din sfera B.M.F. include:
- depistarea i diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignitii i a leziunilor de debut ale
cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerat de OMS obiectiv prioritar al stomatologiei. Prin
profilaxia secundar a cancerului bucal, nc o treime din cancerele cu aceste localizri pot fi salvate. Orice
leziune ulcerativ care nu are tendin de vindecare spontan, sau n urma unui tratament n decurs de 14-21
zile, necesit consultaia de urgen la medicul specialist.
Profilaxia teriar se refer la concepia preventiv n cadrul trataimentului curativ, deci cnd afeciunile
stomatologice sunt deja instalate i sunt n faz avansat n cadrul evoluiei lor. Aceasta include n esen:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul i analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare i a personalului;
- educaia sanitar, depistarea, supravegherea i controlul aplicrii mijloacelor de profilaxie;
- analiza educaiei sanitare;
- corelaia ntre receptarea informaiei i aplicarea ei.
O alt parte integrant a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologic activ i pasiv a
gravidelor, precolarilor, colarilor, muncitorilor din mediile cu noxe i bolnavilor cronici.
OMS recomand drept cerine obligatorii pentru medici n general - competena i ndemnarea. Acestea,
dublate de contiinciozitate i de o nalt conduit etic, sunt condiiile eseniale pentru o medicin
stomatologic moder, orientat profilactic.
3. Nivelurile intensitii cariei dentare propuse de OMS. Indicii frecvenei i intensitii cariei dentare i
ale afeciunilor parodoniului. Frecvena i intensitatea cariei dentare i a afeciunilor parodoniului la
copii de diferit vrst din Moldova.
Pentru aprecierea gradului de afectare al dintilor prin carie Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS)
recomanda urmatorii indici: indicele de frecventa; indicele de intensitate si indicele de sporire a intensitatii
(rata cariei). Acesti indici necesita apreciere pentru fiecare grupa de varsta separat, iar in unele cazuri in
functie de sex, nationalitate, conditiile geografice si de viata, starea generala a sanatatii, caracterul
alimentatiei etc. OMS recomanda ca aprecierea in functie de varsta a acestor indici sa fie realizata la copiii
de 6, 12 si 15 ani. Mai informative sunt datele examinarilor epidemiologice ale copiilor la varsta de 12 si 15
ani. Afectarea dintilor prin carie la copiii de 12 ani si starea tesuturilor parodontiului marginal la varsta de 15
ani permit de a aprecia eficacitatea realizarii programelor de profilaxie.
Indicele de frecventa (LF.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de
populatie.
OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 11 ani:
1. joasa (0-30%).

2. medie (31-80%).
3. inalta (81-100%).
Indicele de intensitate (LL) este alcatuit din numarul mediu de dinti cariati , obturati (O) si extrasi (E) ce
revin la o persoana. Valoarea indicelui COE exprima gravitatea (activitatea) procesului. Exista diferite
adnotari ale acestui indice: CER (C - carie, E - extractie, R - reconstituire prin obturatii); DMF (D - decay
(carie); M - missing (extractie); F - filling (obturatie)).
In notarea indicelui de intensitate pentru dintii permanenti se folosesc litere mari, iar pentru dintii temporari
litere mici (co, cr, dmf). Dintii temporari extrasi din cauza resorbtiei radiculare inaintea substitutiei lor cu cei
permanenti nu se noteaza.
Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui COE intr-o anumita
perioada de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).
OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. foarte joasa (0-1,1);
2. joasa (1,2-2,6);
3. moderata (2,7-4,4);
4. inalta (4,5-6,5);
5. foarte inalta (6,6 si mai mult).
Caria dentara are un nivel de intensitate foarte jos in Etiopia, China, Nigeria de Nord, Tuva, in unele
localitati ale Georgiei si Armeniei.
Un nivel jos s-a depistat in Mozambic, Uganda, Sri-Lanca, Birma, Indonezia, Elvetia, Danemarca, Belgia,
Uzbekistan, Tadjikistan, Rusia: regiunea Altai si Amur, Bureatia, Kolomna, Tambov, Cita.
Intensitate moderata a cariei dentare s-a stabilit in Republica Moldova, Romania, Marea Britanie, Suedia,
Austria, Cehia, Finlanda, Iordania, Argentina, Azerbaidjan.
Un nivel inalt al cariei se observa in Germania, Franta, Norvegia, Iran, Mexic, Cuba, Chili, in Rusia:
regiunea Kamceatka, Murmansk, Mahacikala, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Ekaterienburg, Smolensk, Tveri,
Krasnodar, Voronej, Moscova.
Intensitate foarte inalta s-a stabilit in Japonia, Canada, SUA, Italia, Lituania, Letonia, Estonia, in Rusia:
Arhanghelsk, Omsk, Soci, Nikolaevsk-pe-Amur.
Afectarea prin carie a populatiei, si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atat in limitele unei tari, cat si
in diferite regiuni si localitati ale tarii.
OMS considera ca in fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii, in ; functie de necesitatile,
particularitatile si posibilitatile sale, conducandu-se derecomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii
orale si de sarcinile globale in acest domeniu.
4. Elementele minerale, microelementele (cu excepia fluorului) n profilaxia cariei dentare. Vitaminele,
preparatele antimicrobiene i vaccinele n profilaxia cariei dentare.
Necesitile organismului n sruri minerale sunt determinate de rolul important al acestora n desfurarea
proceselor vitale. Srurile minerale au n primul rnd un rol plastic important. Dintre srurile minerale, calciul i
fosforul ocup, din punct de vedere cantitativ, locul cel mai important n procesele plastice. Calciul, fosforul i
magneziul sunt constituenii de baz ai oaselor i dinilor, iar unele sruri minerale intr n compoziia
protoplasmei celulare. Se gsesc, de asemenea, i n componena lichidelor celulare i extracelulare, contribuind
la meninerea constantelor mediului intern al organismului, echilibrului acido-bazic, presiunii osmotice etc. Se
afl i n compoziia unor fermeni i hormoni, ceea ce le confer un rol funcional important. De exemplu,
iodul intr n compoziia hormonului tiroidian, bromul n compoziia hormonilor hipofizari, zincul n
compoziia secreiei pancreatice, clorul n compoziia secreiei gastrice; magneziul intr n structura fosfatazei,
zincul n structura carboanhidrazei. Deci, srurile minerale au un rol important n metabolismul proteinelor,
glucidelor i lipidelor. Nu mai puin important este aportul srurilor minerale n procesul de hematopoiez.
Astfel, fierul intr n structura hemoglobinei, cobaltul n cea a vitaminei B12. Din aceste cteva exemple, care
nu epuizeaz rolul srurilor minerale n organism, rezult evident importana pe care o are asigurarea unui aport

corespunztor de sruri minerale prin raia alimentar. Organismul are posibilitatea s-i creeze o oarecare
rezerv de sruri minerale n zilele n care aportul este mai crescut i s asigure nevoile organismului n zilele cu
aport mai redus. Astfel, n piele se gsesc rezerve de sodiu, n muchi rezerve de potasiu, n oase rezerve de
calciu i magneziu, n ficat rezerve de fier. Alimentele conin n general o cantitate suficient de sruri
minerale, iar o raie echilibrat n structura ei proteic, lipidic i glucidic aduce, de obicei, i cantitatea
necesar de sruri minerale.
5. Rolul alimentrii n profilaxia principalelor afeciuni stomatologice.
Igiena alimentatiei este inclusa de OMS intre cele patru mijloace deprevenire a cariei dentare, alaturi de
fluorizarea generala si locala, sigilarea santurilor si fosetelor si igiena buco-dentala. Educatia privind igiena
alimentatiei are un rol important in mentinerea sanatatii orale.
Prin dieta se intelege totalitatea alimentelor solide si lichide ingerate care includ componentele nutritive.
Acestea vin in contact cu dintii, cu parodontiul si cu placa bacteriana. Dintre constituentii dietei, intereseaza in
mod deosebit hidratii de carbon cu rol deosebit in etiopatogenia cariei dentare. Initial, cercetarile dadeau o
pondere mare actiunii postrezorbtive a hidratilor de carbon in perioada de formare a dintilor (SOGNAES, citat
de OLTEAN si colab., 1996), dar majoritatea cercetarilor ulterioare a demonstrat punctul de vedere a lui
MHLEMANN (1969), cum ca hidratii de carbon actioneaza in primul rand prerezorbtiv. Hidrocarbonatele
cele mai frecvent intalnite in alimentatie sunt: polizaharidice (amidonul, dizaharidele, zaharoza, maltoza)
monozaharidice (glucoza, fructoza, lactoza, galactoza).
6. Nivelurile de stat, de grup si individual de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Profilaxia
primara si secundara a afectiunilor stomatologice. Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in
colectivitati organizate de copii(gradinite, scoli)
La nivel de stat in RM programul de profilaxie stomatologica este coordonat prin urmatoarele reprezentati:
ministerul
sanatatii;ministerul
invatamintului;ministerul
finantelor,ministerul
economiei
si
reformelor;centrul;national stiintific practice de igiena;societati stiintifice a stomatologilor;uficiul European
OMS
Pentru realizarea programului la nivel national se folosesc urmatoarele metode:
educatia sanitara;igiena orala prin minajarea salelor de igiena orala in toate institutile prescolare, scolare,
sputale si policlinici;procesul de fluorizare centralizat si necentralizat;profilaxia primara: sunt 4 metode propuse
de OMS pentru prevenirea primara a cariei dentare
fluorizarea generala si locala
igiena alimentatiei
igiena bucodentara
sigilarea santurilor si gropitelor
profilaxia secundara: urmareste depistarea s idiagnosticarea cit mai precoce a afectiunilor buco-dentare mai ales
carie si include:
1.examinarea . depistarea, tratament precoce si correct
2. profilaxia locala cu flor(lacuri, gelui) si clatituri cu antiseptice
3Control periodic
Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in colectivitati organizate de copii(gradinite , scoli)---- pentru
prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode:
educatia sanitara
dispensarea
control profilactic de 2 ori pe an
formele de educatie sanitara
forma active: convorbiri,discursuri si cursuri

forma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi
radiofonice cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii
metode de educatie sanitara
1.educatie colectiv generalizata
Educatie in grup
Educatie individuala
Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai
aratam emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune,
auditie+explicatie)
educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele
sau deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau
concursuri de periaj cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea
informatiei cu 95%
7.Igiena cavitatii bucale in profilaxia afectiunilor stomatologice. Obectele si remedile de igiena orala.
Metodele periajului dentar.
Principalul obiect de igien oral este periua de dini. Exist o varietate foarte larg de periue, dar, indiferent
de preferinele individuale, exist un set de cerine fa de orice periu dentar:
- s fie individual. nu se admite untilizarea n comun a obiectelor de igien oral cu alte persoane.
- s fie schimbat o dat la 3-4 luni, sau de fiecare dat cnd prezint semne de deteriorare a firelor.
- periile cu fire sintetice sunt de preferat fa de cele cu fire naturale, deoarece se supun mai uor curirii.
De asemenea, periuele dentare difer dup supleea firelor, avnd pe mnere marcajul corespunztor: extrasoft,
soft, medium, hard i extrahard. Periuele medium se potrivesc cel mai bine pentru igiena zilnic. Cele soft i
extrasoft sunt indicate pacienilor cu afeciuni parodontale, dini mobili, gingii subiri care se traumeaz uor.
Periuele hard i extrahard trebuie utilizate cu precauie, deoarece pot provoca abraziuni ale esuturilor dentare.
Ele se recomand fumtorile, persoanelor cu predispunere spre formarea tartrului dentar.Este binevenit dotarea
periuelor cu diverse elemente din gum, proeminene de for, suprafee pentru curarea limbii. Toate acestea
mresc eficiena periajului.
De o popularitate tot mai nalt se bucur periuele electrice. Acestea pot avea la baz 2 tehnologii de punere n
micare: prin vibraie i rotaie-oscilaie. Doar cele din urm sunt considerate a fi mai eficiente, dect cele
manuale, dei este demonstrat c o igien corect este asigurat, n primul rnd, de tehnica periajului i nu te
tipul periuei utilizate. Totui, periuele electrice pot fi de mare folos celor ce nu dispun de dexteritatea necesar
unui periaj manual.
Arsenalul de obiecte de igien oral mai poate include aa dentar, scobitorile, flosete, periua interdentar,
stimulatorul gingival .a. Aa dentar sau flosa este un obiect extrem de necesar pentru igiena dentar, deoarece
este unul din puinele atribute de igien, ce permite o curaate optim a spaiilor interdentare. Este foarte
important de a curaa aceste spaii, deoarece depunerile dentare ce se acumuleaz aici, pot demineraliza
smalul , astfel provocnd cariile interdentare - o form des ntlnit a cariei. Aa dentar poate fi cerat ce i
permite s alunece mai bine n spaiile interdentare. De asemenea flos poate fi impregnat cu diverse substane
medicamentoase cu efect antimicrobian sau remineralizant.
Scobitorile tot pot fi utilizate pentru igienizarea spaiilor interdentare, ns aceasta necesit o atenie sporit. Nu
se recomand copiilor utilizarea scobitorilor, deoarece acestea pot trauma papila interdentar - poriune de
gingie dintre dini. Odat ce se opteaz pentru folosire lor, trebuie de inut minte c nu se admite introducerea
forat a scobitorilor n spaiile interdentare.
8. Metodele si subectul instruirii igienice a populatiei. Formele instruirii sanitare a populatiei. Formarea
deprindelor igienice la copii in functie de virsta. Instruirea igienica a copiilor, periajul dentar sub control
in colectivitati organizate de copii.

Pentru prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode:

educatia sanitara
despensarea
control profilactic de 2 ori pe an
formele de educatie sanitara
forma active: convorbiri,discursuri si cursuri
forma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi
radiofonice cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii
Metode de educatie sanitara :
Educatie colectiv generalizata
Educatie in grup
Educatie individuala
Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai
aratam emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune,
auditie+explicatie)toate acestea trebue sa fie memorizate de copii pina la 80% din totalul de informatie expus.
educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele
sau deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau
concursuri de periaj cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea
informatiei cu 95%
factori de risc in aparitia cariei dentare.
9.Factorii de risc in aparitia cariei dentare. Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea
acizilor.
Caria apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene depaseste in CB rezistenta tesuturilor dure dentare.
Caria este un process patologic provocat in anumite conditii de factorii patogeni mai ales factori microbieni si
igienici.
Pentru aparitia cariei este necesara prezenta unei conditii:
prezenta microorganismelor in placa dentara
insuficienta igienei cav. Bucala
dereglarea alimentatiei
factorul de timp
Factorii predispozanti pentru aprecierea cariei dentare:
in perioada antinatala ---influenta negative asupra gravidei si a fatului datorita factorilor nocivi:
toxicozele gravidelor.
intoxicatiile
boli endocrine, cardiovasculare, nefropatiile
deficitul de flor in apa potabila
alimentatia insuficienta si irationala
numarul sarcinilor
in perioada post-natala (in 1 an de viata)
maladii generale(rahitism, avitaminoze)
tipul alimentatiei: natural , artificial, mixt
eruptia dentara : precoce, tardiva
hipoplazia smaltului
igiena orala insuficienta
deficitul de flor in apa potabila
in perioada la copii si adolescenti

factorii sus mentionati

Anomalii de pozitie a dintilor
anomalii de ocluzie
hiposalivatia
mediul bucal acid
insuficienta de vitamine din grupul ABCD +insuficienta proteinelor si carenta ioniilor de F,P, Ca
Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea acizilor:
inlaturarea placii bacteriene si izolarea dintilor frontali supeiori de actiunea salivei
aplicare unei picaturi de sol. HCL pe suprafata vestibulara a unui incesiv superior timp de 5 sec.
spalarea si uscarea suprafetei vestibulare
aplicarea unei picaturi de sol. 1% albastru de metilen
intensitatea culorii se apreciasa cu cheia de 10 culori unde fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte
astfel se face un table pentru masurarea cario-rezistentei a smaltului
10-30= cario-rezistenta inalta
40-50= cariorezistenta moderata
60-70= cariorezistenta joasa
Peste 80 de puncte = cario-rezistenta foarte joasa
2.determinarea rezistentei smaltului la actiunea acizilor prin colorarea smaltului demineralizat si determinarea
intensitatii culorarii
-aplicarea solutii indigo-carmin in sol. Acid sulfuric
- portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu
- intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori(rezultatele ca la 1 metoda).
Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare: succeptibilitatea dintelui si
mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Metoda se bazeaza pe colorarea smaltului
demineralizant si determinarea intensitatii colorarii. SE inlatura placa bacteriana si se izoleaza de actiunea
salivei dintilor frontali isuperiori, apoi pe suprafata vestibulara uscata a unui incisiv superior central se aplica cu
ajutorul unei pipete o picatura de diametrul 1,5 2, 0 mm a solutiei de indigocarmin (30 g;l) in sol. 0,2 M de
acid sulfuric timp de 5 sec., imbinind astfel etapa de gravaj acid si coloratie a smaltului. Dupa aceasta colorantul
se inlatura cu un tampon de vata. Portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu, intensitatea culorii se
compara cu cheia de 10 culori(fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte). Aprecierea rezult. se efec. prin evaluarea
intensitatii coloratiei: 10-30 puncte: cariorezistenta inalta; 40-50 moderata; 60-70 joasa; peste 80 foarte
joasa.
10. Depunerile dentare. Metode de depistare si inlaturare.
Pot fi clasificate astfel:
placa dentara sau bacteriana
pelicula dobindita o pelicula acelulara formata cu saliva si lichidul gingival, se formeaza in citeva ore si nu se
poate elimina prin clatiri sau periaj
materia alba- complex de bacterii si celule care acopera placa.
resturi alimentare meniralizate
tartru dentar supra si sub gingival
depunerile dentare se depisteaza prin examenul clinic simplu(inspectie , sondare) si poate fi inlaturat prin
detartraj manual sau ultrasonic sau mixt si prin periaj.
11.Metodele de profilaxie a cariei dentare, aprecierea eficacitii lor. Principalele remedii pentru
profilaxia cariei dentare i mecanismele aciunii lor.
Igiena bucala este cea mai importanta metoda de profilaxie, Are ca si scop indepartarea placii dentare. Periajul
profisional. Se efectueaza la cabinetul stomatologic. Este, practic, un periaj dentar realizat cu ajutorul
instrumentelor mecanice care are rolul de a indeparta placa dentara. Este foarte eficient dar are un mare

dezavantaj : se poate efectua doar la cabinetul stomatologic. Placa dentara se depune dupa fiecare masa de
aceea, periajul mecanic trebuie sa fie insotit de o igiena bucala corecta. Detartrajul reprezinta manopera de
indepartare a tartrului dentar. Datorita faptului ca, tartrul se formeaza prin calcifierea placii dentare acesta
contine o cantitate foarte mare de microbi. Detartrajul se efectueaza la cabinetul stomatologic, este nedureros, si
se face cu ajutorul unor instrumente speciale bazate pe ultrasunete. In mod ideal trebuie sa va faceti
detartrajul de 2 ori pe an. Sigilarea santurilor si fosetelor Aceasta este o metoda foarte eficienta prin care se
preintampina stagnarea microbilor in santurile si fosetele molarilor si premolarilor prevenind astfel aparitia
cariilor la acest nivel. Practic se realizeaza niste obturatii speciale cu materiale fluide care vor "inchide"
santurile si fosetele dentare facandu-le mult mai greu accesibile pentru bacterii sau microbi. Depistarea si
tratarea cariilor incipiente: Este o metoda eficienta de profilaxie deoarece previne evolutia cariilor si aparitia
complicatiilor. Cariile mici sunt usor si relativ ieftin de tratat. Odata ce apar complicatiile datorita evolutiei
cariilor, tratamentul este atat mai complicat cat si mult mai scump. Metode de profilaxie pentru factorul
alimentar: Sunt mult mai greu de aplicat deoarece e foarte greu sa-i indici cuiva ( cu atat mai putin unui copil )
sa nu mai consume dulciuri. De aceea, in cel mai bun caz, se poate indica o reducere a consumului de zaharuri,
desi, si acest lucru este de cele mai multe ori greu de dus la indeplinire. Metode de profilaxie pentru teren:
Aceste metode se refera, in principal, la cresterea rezistentei smaltului dentar. Cea mai importanta metoda
este fluorizarea. Cea mai importanta fluorizare este cea care se efectueaza incepand de la nastere pana la varsta
de 12 ani adica in perioada de formare a dintilor definitivi. Administrat pe o perioada mai lunga de
timp, florul va intra in componenta smaltului dentar facandu-l mai dur si mai rezistent.
12. Metodele i remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii n perioada de formare a
esuturilor dentare. Fluorarea apei potabile, indicaiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea srii de
buctrie, indicaiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea laptelui, pinii i apelor minerale pentru profilaxia
cariei dentare.
fluorizarea (pentru copiii care locuiesc n localitile cu concentraia sczut a fluorului n apa potabil);
optimizarea concentraiei fluorului n apa potabil din localitile cu concentraii nalte de fluor (mai mult de
1,5mg/l); determinarea concentraiei fluorului n toate sursele de ap potabil; selectarea i folosirea apei
potabile din surse cu concentraii joase de fluor pentru copiii de pn la vrsta de 14 ani; amestecarea apelor cu
concentraie sporit i joas de fluor nainte de consumare; substituirea, dup posibiliti, a apei potabile cu
coninut sporit de fluor cu lapte, sucuri, ap mineral mbuteliat; excluderea sau micorarea consumului de
alimente, ce conin o cantitate mai nalt de fluor (ceaiul concentrat, carnea gras, petele de mare .a);
deplasarea n timpul verii a precolarilor i colarilor pn la 14 ani n localiti cu concentraii joase de fluor n
apa potabil. Fluorarea: administrarea endogen a preparatelor care conin fluor precolarilor i femeilor
gravide (n localitile cu concentraia fluorului n apa potabil mai joas de 0,5 mg/l); aplicarea preparatelor
care conin fluor pentru profilaxia cariei dentare la copii.
13. Preparatele pentru profilaxia exogen a cariei dentare, indicaiile, dozarea, metodica aplicrii,
eficacitatea. Fluorlacurile, indicaiile, dozarea, metodica aplicrii, eficacitatea. Fluorgelurile, indicaiile,
dozarea, metoda de aplicare i eficacitatea.
.Cea mai importanta fluorizare este cea care se efectueaza incepand de la nastere pana la varsta de 12 ani, adica
in perioada de formare a dintilor definitivi. Administrat pe o perioada mai lunga de timp, fluorul va intra in
componenta smaltului dentar facandu-l mai dur si mai rezistent. Aceasta fluorizare se face prin administrarea de
pastile speciale ( Zymafluor ) care au un continut optim de fluor, acoperind doza zilnica recomandata ( in
functie de varsta si alte surse de fluor ). Administrarea pastilelor se face conform prospctului si a indicatiilor
medicului stomatolog. Exista o dezbatere aprinsa cu privire la oportunitatea folosirii pastilelor de Zymafluor pe
termen lung. Din cunostintele si experienta noastra, administrarea corecta a pastilelor de fluor s-a soldat cu
rezultate foarte bune iar pacientii nu au manifestat nici un fel de reactii advers.
Indicatiile fluorizarii

Tratamentul de fluorizare este indicat in primul rand copiilor in perioada dentatiei temporare, mixte si
permanente tinere. Cu toate acestea, si adultii pot beneficia de acest tratament profilactic in cazul unor afectiuni
care prezinta risc crescut pentru aparitia cariilor cum ar fi sindromul gurii uscate sau bolile gingivale.
Persoane cu predispozitie genetica pentru dezvoltarea cariilor.
Pacienti cu restauratii dentare sau aparate ortodontice.
Profilaxia prin fluor poate fi realizata prin administrare endogena (pastilute cu fluor) sau prin aplicatii topice in
cabinetul de stomatologie.
Administrarea endogena a fluorului, sub forma de tablete, are avantajul dozarii individuale in functie de varsta,
in functie de concentratia fluorului in apa si alimente. Pentru a fi eficienta, administrarea trebuie inceputa cat
mai devreme. Exista doze individualizate in functie de varsta, alimentatie,etc. Tratamentul cu fluor poate fi
indicat viitoarelor mamici (la gravida incepand cu luna IV de sarcina) si continuat la mama care alapteaza
pentru a preveni formarea cariilor la dintii de lapte ai copilului. Acest tratament sub forma unor tablete
administrate pe cale interna poate continua zilnic, pana cand copilul ajunge la varsta de 14 15 ani. Acest tip de
fluorizare este considerat a fi cel mai eficient.
Aplicatiile topice de fluor contribuie la maturatia posteruptiva a smaltului, la remineralizarea lui in urma
atacurilor acide din alimentatie sau din placa bacteriana. De asemeni are rolul de a scadea vascozitatea salivei
reducand astfel formarea placii bacteriene. Raspunsul este bun mai ales in cazul dintilor recent erupti, datorita
permeabilitatii crescute a smaltului.
Tratamentul de fluorizare se realizeaza prin 3-4 aplicatii la interval de o saptamana si repetate de 2-4 ori pe an.
Numarul aplicatiilor, intervalele de realizare difera in functie de produsul utilizat. Se pot utiliza solutii, lacuri
sau geluri aplicate sub izolare sau in gutiere speciale. Procedura este foarte simpla si complet nedureroasa: dupa
o igienizare profesionala, medicul aplica pe dinti solutii, geluri sau lacuri speciale, cu un continut ridicat de
fluor, pentru un timp de 1 2 minute. Dupa tratament pacientul nu trebuie sa clateasca gura sau sa consume
alimente si lichide timp de 30 de minute.
Eficienta tratamentului depinde de mentinerea unei igiene dentare stricte: periajul dintilor de doua-trei ori pe zi,
utilizarea atei dentare si a apei de gura, plus vizitele periodice la medicul stomatolog.
Dezavantajele aplicatiilor locale constau in: disparitia efectului prin abrazia dentara, necesitatea aplicarilor
repetate, efectul de impregnare cu fluor doar la suprafata smaltului, nu si in profunzime.
Medicul poate prescrie pacientilor produse paste de dinti si ape de gura cu o concentratie mai scazuta de
fluor, pentru utilizare saptamanala sau zilnica la domiciliu, insa aceste tratamente acasa sunt contraindicate
copiilor sub 6 ani.
14. Factori de risc in afectarea tesuturilor parodontiului. Metodele si remediile de profilaxie a afectiunilor
parodontiului.
Raspindirea afectiunilor parodontiului la copii este in functie de mai multi factori, dintre care se pot mentiona:
nivelul social-economic al tarii; nivelul de cultura a populatiei; nivelul igienei cavitatii bucale; particularitatile
alimentatiei.
Metode de profilaxie a afectiunilor parodontiului.
Periajul dentar corect, precum si prezentarea la controlul periodic stomatologic din 6 in 6 luni sunt modalitati
elementare, dar foarte eficiente de prevenire a aparitiei bolii parodontale. Periajul dentar trebuie executat de 2
ori pe zi, dimineata si seara. De asemenea, e foarte importanta tehnica de periaj pentru ca un periaj incorect
poate deveni chiar nociv. De aceea, adresati-va unui medic stomatolog care va poate explica o modalitate
corecta de periaj. Alaturi de periajul zilnic este necesar un detartraj insotit de un periaj profesional, o data la
sase luni.
15. Programul complex de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Aprecierea eficacitatii
programelor de profilaxie a cariei dentare si afectiunilor parodontiului. Experienta aplicarii practice a
programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice in diferite tari.

Afectarea prin carie a populatiei si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atit in limitele unei tari cit si in
diferite regiuni si localitati ale tarii. In ultimii 20 ani se manifesta tendinta de reducere a intensitatii cariei
dentare in tarile economic dezvoltate (Elvetia, Marea Britanie, Danemarca, Japonia, SUA). Exista diferite
opinii in legatura cu aceste reduceri care in general se refera la conditiile de viata, alimentatie, rezistenta
tesuturilor dentare, microflora. Evident ca ele pot fi explicate prin aplicarea programelor de profilaxie a cariei
dentare(florarea apei, igiena cavitatii bucale, utilizarea larga a remediilor profilactice. OMS recomanda ca in
fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii in functie de necesitatile, particularitatile si posibilitatile
sale, conducindu-se de recomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii orale si de sarcinile globale in acest
domeniu. Caria dentara apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene in cavitatea orala depaseste rezistenta
tesuturilor dure dentare. Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare:
susceptibilitatea dintelui si mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Aparitia cariei
dentare este in functie de anumite conditii: 1.prezenta microorganismelor in placa dentara, 2.insuficienta
mecanismelor specifice (immune) si nespecifice de aparare a cavitatii orale, 3. Dereglarea alimentatiei, 4.
Factorul de timp. Afectarea prin carie a dintilor temporari si celor permanenti la copii si adolescent sunt in
functie de factori geografici, de nivelul de viata, de virsta, de sex, de ereditate, de caracterul alimentatiei, de
gradul de igiena orala, de starea organismului.
16. Structura contemporana si scopurile serviciului de asistenta stomatologica a copiilor.
Policlinica stomatologica pentru copii este o institutie curative-profilactica care asigura diagnosticul,
tratamentul si profilaxia afectiunilor stomatologice la copii.
Sarcinile principale ale policlinicii stomatologice pentru copii:
- Profilaxia afectiunilor regiunii oro-maxilo-faciale la copii
- Organizarea si efectuarea masurilor pentru depistarea bolnavilor cu patologie oro-maxilo-faciala
- Asistenta stomatologica calificata
Policlinica stomatologica pentru copii:
- Efectueaza sanarea planificata a cavitatii bucale a copiilor din colectivitatile organizate de copii din
sectorul pe care il deserveste
- Acorda asistenta stomatologica copiilor care se adreseaza
- Duce evidenta si efectueaza analiza morbiditatii stomatologice la copii
- Apreciaza eficienta masurilor profilactice si curative aplicate copiilor
- Organizeaza educatia sanitara a copiilor si parintilor in problemele profilaxiei primare si secundare a
principalelor afectiuni stomatologice.
17.Etapele de dezvoltare intrauterine si intramaxilara a dintilor
Perioda de dezvolatre intrauterina si intramaxilara
Dezvoltarea dintilor are citeva etape ,care coincid in timp cu delimitarea cavitatii bucale de la cav .nazala si
formarea vestibulului oral si anume ;
1 proliferarea fondarea si formarea mugurilor dentari
2 Histodiferentierea diferentierea mug dentari
3 Morfodiferentiere- histogeneza tesut.dentar
4Calcifierea
Proliferarea
La 6-7 saptamini de viata intrauterina se observa primele semne de dezvoltare a dintilor .Cellele epiteliale a cav
bucale primare se invagineaza in mezenchimul subiacent al primului arc bronhial , constituind lama dentara sub
forma de potcoava pentru fiecare maxilar aparte .Din lamele buco- labiala se va dezvolta ulterior vestibulul cav
bucale .Iar din cea dentara dintii .
Histodiferentierea
In aceasta etapa are loc diferentierea celulara a tesuturilor folicolului dentar .Epiteliulu adamantin intern si
epeteliul adamantin extern cu stratul intermediar si cel stellar.

10

Morfodiferentierea
In etapa morfodiferentiere (histogeneza ,de aparitie a matricilor organice), Celulele differentiate si specializate
incep sa functioneza , debuteaza procesul de dentinogeneza amelogeneza ,cementogeneza osteogeneza
Calcifierea
Calciferea incepe in dentina si continua in smalt ,pentru smalt calcifierea are loc de la virful cuspizilor si
marginile incizale spre colet,din profunzime spre suprafata ,cind pentru dentina de la suprafata in profunzime .
Miniralizarea tesut dure ale dintilor permanenti incepe ; pentru 1 molar- in luna a 9-a de dezvolt. intrauterina
;pentru incesivi- in luna a 6-a postnatala; pentru canin in luna 9-a post natala ;pentru premolar 1-la 2.5 ani
;pentru premolaru2 si molar2 la 3.5 ani ;pentru molarul 3 dupa virsta de 8 ani
18. Eruperea dentara si formarea radacinilor dintilor temporari si permanenti .Resorbtia radiculara .
Particularitatile structurale ale tesuturilor dure ale dintilor dintilor temporari si permanenti tineri
Eruperea dentara
Eruperea dentara constituie un proces fiziologic deosebit de complex .Este un indiciu de dezvoltare normal a
organizmului.Pentru eruptia dentara este caracterist urmatoarele etape ;
1Preeruptiva .
2Prefunctionala
3 Functionala
Etapa preeruptiva cuprinde migrarea dintelui din zona de formare pina la atingerea mucoasei cav bucale.
Etapa prefunctionala deplasarea dintelui din cav bucala pina la atingerea dintilor antagonisti
Etapa functionala cuprinde -toata perioada ce urmeaza dupa atingere planului de ocluzie si intrarea in functiune
Termenele formarii complete a radacinilor dintilor temporari
Dinte temporar
Termenul , anii
Incisivul central
1.5
Incisivul lateral
2
Molarul 1
4
Caninul
5
Molarul 2
4
Formarea radacinilor dintilor permanenti
Dintele permanent
Termenul,ani
Primul Molar
9-10
Incisivul central
9-10
Incisivul lateral
9-10
Primul premolar
12-13
Caninul
12-15
Premolarul second
12-14
Molarul second
15
Resorbtia Radiculara
Paralel cu dezvoltarea folicolilor dintilor permanenti are loc resorbtia fiziologica a radacinilor dintilor
temporari . Resorbtia radacinilor dintilor temporary incepe de la radacina care adera la folicolul dintelui
permanent .Intirzieri in termenele de resorbtie radiculara sunt in caz de ; Lipsa a folicolul dintelul permanent ,
Rahitizm rubeola prenatala si unele boli genetice
Pentru resorbtie patologica nu este tipica formarea tesutului osos in regiunea rizalizei ,spre deosebire de cdea
fiziologica
Particularitatile structurale ale dintilor temporari
Grosimea smaltului si dentinei este redusa la dintii temporari aproximativ cu ,ceea ce se explica ca prin
faptul ca odon-toblastii dintilor temporari functioneaza 350 zile ,comparativ cu cei permanenti 700 de zile.Dintii

11

temporari contin mai mult apa si dubs.organice comparativ cu dintii permanenti .Stratul de dentina
,comparativ,este mai subtire iar camera pulpara si dcanalele radiculare sunt mai voluminoase.Dentina are
canalicule dentinare largi,relativ mai scurte si mai putin sinuase .
Cementul formeaza un strat subtire ,cu reducere stratului celular .jonctiunea smalt cement se prezinta sub forme
si in proportii diferite fata de cea a dintii permanenti .
19. Caria dintilor temporari la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si
tratamentul
Caria dentara este un proces patologic localizat ,multifactorial,care apare dupa eruptia dintelui
,caracterizzinduse prin deminiralizarea si ramolismentul tesuturilor dure ,cu formarea ulterioara a defectului
cavitar
Clasificarea dupa OMS
1 Caria adamantinei 9carie incipienta
2 Caria dentinei
3 Caria cimentului
4 Caria dentara stabilizata (stationata)
5 Odontoclazie, Melanodontie infantila .Meladontoclazie
6 Alte carii dentare precizate
7 carie neprecizate
Particularitatile ale evolutiei clinice a cariei dintilor tempor
Cei mai rezistenti sunt incisiv inferiori .Evolutia cariei fisurale este facilitata de existenta fisurilor si gropitilor,
unde se mentin resturi alimentare .cariile cervicale se atesta frecvent dupa eruperea dintilor temporari mai ales a
incisivilor superiori ,la copii in primii ani de viata mai frecvent se depisteaza caria circulara caria cu evolutie
acuta se intilneste in special la virsta 2-3 ani .caria Acuta a dintilor temporari este multipla si semetrica
,progresind rapid in profunzime ,lipsa de aparare a pulpei dint temporari prin formarea dentinei tertiare
Diagnosticul Cariei dintilor temporari
Sondarea se retine in cariile fisurale patrunzind usor in dentina ramolita .
Percutia - In sens vertical si orizontal sint negative
Probele termice - La copii mici nu sunt concludente si se evita
Radiologic - permite de a depista si a aprecia profunzimea defectului carios , relatia sau Examenul cu camera
pulpara , Starea radacinii dintelui
Metoda de uscare A suprafetei dentare permite vizualizarea petei carioase care are o suprafata fara luciu
mata.
Colorometria vitala este bazata pe marirea permeabilitatii tesuturilor dure dentare fata de coloranti .La
contactul cu solutiile de coloranti tip de un minut sectorul deminiralizat absoarbe colorantul iar smaltul
neafectat nu se coloreaza .
Transluminarea
Tratamentul cariei dentare
Tratamentul cariei incipiente - include terapia de remineralizare care este mai eficienta in perioada de
formare dentara. Pentru reaminiralizare sunt indicate Fluoruri,aminoflaruri,lacuri de floruri preparate de calciu
Metoda impregnarii tesuturilor dure dentare este folosita pe larg in tratamentul cariei superficiale iar in unele
cazuri si al cariei medii a dintilor temporari , in special in perioada resorbtiei radiculare ea costa in 2 etape ;
Slefuirea si impregnarea tesuturilor dure dentare ...1 Slefuirea suprafetelor afectate a marginilor defectelor
carioase si a fusurilor se efectueaza cu pietre sau discuri 2 .Impregnarea se efectuiaza dupa izolarea dintelui
prepararea si uscarea suprafetei afectate pe timpuri se folosea metoda de Argintare . sol Nitrat de argint 4-30%
Tratamentul cariei medii in dintii temporari si permanenti consta in prepararea cav carioase si obturarea ei
,restituind forma anatomica ,functia .

12

20. Caria dintilor permanenti la copii.

.La unii copii se depisteaza ca dintii permanenti incomplet erupti deja sunt afectati prin carie. Evolutia rapida a
cariei se explica prin faptul ca smaltul in primul an dupa eruperea dintelui este insuficient mineralizat, contine
mai putine elemente minerale, dar mai multe organice, avand o rezistenta slaba catre carie. Caria florida,
rampanta este explicata prin mineralizarea insuficienta a tesuturilor dure dupa eruperea dintelui. in afara de
aceasta, aparitia cariei dentare este favorizata de actiunea mai multor factori: anomalii dento-maxilare, igiena
bucala nesatisfacatoare, surplusul glucidelor, caria dintilor temporari etc.
In fisurile dentare, care dupa cum se stie, in primii ani dupa eruperea dintilor permanenti sunt bine exprimate,
are loc retentia alimentelor, ceea ce creeaza conditii vitale favorabile germenilor. Aceasta explica frecventa
inalta a cariei fisurale in timpul apropiat dupa eruperea dintelui. Ulterior incepe sa creasca frecventa cariei
aproximale.
Atentie deosebita trebuie acordata primilor molari permanenti, care sunt denumiti "cheia ocluziei". Molarii de 6
ani sunt primii dinti permanenti ce erup, fiind supusi un timp mai indeiungat actiunii factorilor locali cariogeni.
De asemenea, ei au eel mai indeiungat termen de mineralizare secundara. Din dintii permanenti la copii eel mai
frecvent este afectat molarul de 6 ani, denumit de Kiinzel (1988) ,,copilul problema" al stomatologiei infantile.
Leziunile incipiente ale cariei sunt greu de depistat in fisurile adanci si slab mineralizate ale suprafetei ocluzale.
Suprafata masticatorie ramane vulnerabila intre varsta de 7-9 ani, iar ulterior localizarea cariei la acest nivel
scade o data cu abraziunea suprafetei ocluzale. Dupa varsta de 9 ani devin vulnerabile suprafetele meziale ale
primului molar, deoarece el contacteaza cu al doilea molar temporar, care foarte frecvent este afectat prin carie
sau prezinta mobilitate fiziologica. in afara de retentia alimentara dintre acesti dinti, trebuie mentionat gradul de
mineralizare incomplet al smaltului din regiunea coletului suprafetelor de contact al primului molar. Dintre toti
dintii permanenti primul molar permanent inscrie cea mai inalta frecventa de afectiuni pulpare, cu sau fara
complicatii apicale. Din aceste considerente el necesita o supraveghere permanenta, concretizata prin aplicarea
unor masuri profilactice, prin depistarea precoce si obturarea oportuna a defectelor carioase.
Urmatorii dinti cariati sunt incisivii superiori permanenti, care sunt mai frecvent afectati dupa varsta de 7-9 ani.
Localizarea cariei este predominant simetrica pe suprafetele de contact si in foramen caecum pe suprafata
palatinala. La copiii cu igiena orala deficitara, cu respiratie orala este frecvent afectata regiunea pregingivala a
suprafetelor vestibulare ale incisivilor superiori permanenti.
Dupa varsta de 11 -13 ani defectele carioase se depisteaza la premolari pe suprafetele ocluzale, apoi ele apar pe
suprafetele de contact, in special in cazul afectarii suprafetei meziale a primului molar sau suprafetei distale a
caninului.
Caninii sunt relativ mai rezistenti la carie, insa ei pot fi afectati mai ales in perioada posteruptiva dupa varsta de
13-14 ani.
Suprafata ocluzala a molarului doi permanent este afectata de la 11-12 ani, apoi urmata de lezarea suprafetei
meziale si a regiunii coletului, in special in cazul periajului deficitar din zona laterala a arcadelor dentare.
in cazul gradului I de activitate a cariei (carioactivitate redusa) cavitatea carioasa are dentina pigmentata,
marginile ei sunt rotunjite, dentina alterata este uscata si dura la sondare. Dupa preparare planseul si peretii
cavitatii carioase pot fi pigmentate, dure, slab dureroase la sondare. Fisurile pigmentate se deschid foarte greu la
preparare. Macule albe nu sunt caracteristice. Indicele igienic este jos, chiar si la copii care nu ingrijesc
cavitatea bucala regulat. Rata cariei este foarte joasa.
La copiii cu gradul III de activitate a cariei (activitate carioasa sporita): cavitatile cariate au margini ascutite, cu
cantitati insemnate de dentina ramolita si deschisa. Peretii cavitatii chiar si dupa preparare sunt moi si rau se
usuca. Fisurile pigmentate sunt inselatoare: dupa deschiderea lor se depisteaza o cavitate carioasa voluminoasa
cu dentina ramolita. Este caracteristica prezenta multor macule cretoase, suprafata carora este rugoasa si moale,
frecvent ducand la aparitia defectului in cazul prepararii mecanice. Este caracteristica multiplicitatea afectarii
dintilor, a unor grupe de dinti, chiar si a dintilor considerati mai rezistenti (caninii si incisivii inferiori). Deseori
apare caria secundara. Evolutia cariei este rapida, progresiva, frecvent ducand la complicatii (pulpite,
parodontite apicale, fracturi coronare etc.). Rata cariei este mare: 4-5 dinti pe an.

13

Tratamentul cariei dentare

Tratamentul cariei dentare la copii este o problema nu numai medicala, dar si sociala. Tratamentul rational si
oportun al cariei dentare asigura pe deplin functia de masticatie si previne formarea proceselor inflamatorii
odontogene, adica este un element al profilaxiei secundare.
Conceptiile actuale prevad o atitudine individuala catre tratamentul cariei dentare la copii.
Tactica tratamentului este in functie de:
1. Intensitatea procesului carios (gradele I, II, III de activitate).
2. Profunzimea afectarii tesuturilor dure (incipienta, superficiala, medie si profunda).
3. Localizarea afectarii.
4. Perioada de dezvoltare a dintelui.
5. Rezistenta organismului copilului, statusul imunologic si patologia generala.
6. Varsta copilului, particularitatile psihologice etc.
Tratamentul cariei prevede folosirea complexa a obturarii cavitatilor carioase si a metodelor care maresc
rezistenta tesuturilor dure ale dintelui (endogen si exogen), igiena cavitatii bucale, alimentatia rationala etc.
In cazul cariei de gradul I de activitate (carioactivitate redusa) nu este necesar intregul complex de masuri
curative. Tratamentul se limiteaza la obturarea cavitatilor cariate, igiena cavitatii bucale. Examinarea de
dispensar si sanarea cavitatii bucale se efectueaza o data pe an.
in cazul cariei de gradul II de activitate (carioactivitate medie), in afara de obturarea cavitatilor carioase si
igiena cavitatii bucale, sunt indicate remedii de profilaxie locala si generala. Examinarea de dispensar si sanarea
sunt efectuate de 2 ori pe an.
ia cazul cariei de gradul III de activitate (carioactivitate sporita) este indicat tot complexul de masuri enumerat
mai sus, iar examinarea, sanarea si masurile profilactice sunt efectuate nu mai rar de 3 ori pe an.
Tratamentul cariei incipiente (maculoase) a dintilor temporari si celor permanenti consta din realizarea terapiei
patogenice locale, care este orientata spre marirea rezistentei tesuturilor dure dentare.
Tratamentul cariei incipiente include terapia de remineralizare, care este mai eficienta in perioada de formare
dentara. Esenta terapiei de remineralizare consta in compensarea elementelor minerale pierdute in urma
demineralizarii. Principala conditie a terapiei de remineralizare este pastrarea integritatii matricei organice a
smaltului.
Inainte de realizarea terapiei de remineralizare trebuie inlaturate depunerile dentare, iar dintii supusi
tratamentului - izolati si uscati.
Pentru remineralizare sunt indicate fluoruri (sol. fluorura de sodiu 1-2%; sol. fluorura de staniu 2-10%),
aminofluoruri (sol. Fluoramini 1%; Elmex Fluid, Elmex Fluorid Gelee, Wybert); lacuri cu fluor (fluorlac; FluorProtector, Vivadent; Duraphat, Rhone Poulenc Rorer); preparatele de calciu (sol. gluconat de calciu 10%, sol.
glicerofosfat de calciu 2,5%) etc.
Pentru marirea eficientei terapiei de remineralizare se recomanda: prelucrarea smaltului cu solutii diluate de
acizi inaintea aplicarii preparatelor remineralizante; micsorarea pH-lui solutiei de remineralizare (micsorarea
concentratiei solutiei remineralizante mareste schimbul de ioni in cristalele de hidroxiapatite); marirea
temperaturii solutiei (ridicarea temperaturii cu 1C sporeste precipitarea mineralelor cu 1%); electroforeza
(amplifica schimbul de ioni).
21. Pulpitele dintilor temporari la copii .Clasificarea . Particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si
tratamentului
Clasificarea pulpitelor dintilor temporari dupa T Vinogradova
1 Pulpita acuta :
a) seroasa ;
b) purulenta ;
c) cu afectarea paradontiului si a ganglionilor linfatici

14

2 Pulpita cronica
a) Simpla
b) Proliferativa
c)gangrenoasa
3 Exacerbarea pulpitelor cronice
Particularitatile evolutiei pulpit dintilot tempor
-evaluare asimptomatica a aprocesul inflamator
- Mai frecvent se depisteaza formele cronice ale pulpitelor
-Trecerea rapida din o forma in alta (acuta in cronica ;seroasa in purulenta )
- dereglarea starii generale in caz avansate
-afectarea paradontiului
Clinica pulpitelor dintilor temporari
Copii mici nu pot da informatie privind intensitatea durata , localizarea,si caracterul durerii.
Deobicei acesti copii sunt obositi speriati dupa o durere nocturna , fara a fi in stare sa indice concret dintele
afectat ,nu pot formula acuzele ,nu reactioneaza adecvat la testele de diagnostic efec de medic.
Metodele de tratament ale pulpitelor dintilor temporari
a) Vitale - metoda biologica a(coafajul pulpar direct si indirect);
Amputatia (pulpotomia)
Exterparea (pulpectomia)
b)Devitale - Amputatia (pulpotomia )
-Exterpatia (pulpectomia)
Coafajul pulpar indirect
Tratamentul conservator al procesului inflamator ,stimularea procesului de recuperare si de dentinogeneza in
pulpa si restabilirea funct dintelui
Indicatii
Pulpita seroasa , pulpita simpla se practic la copii sanatosi
Tehnica ; Vizita 1
- izolarea
- -inlaturarea tesut superfic efectuate cu excavatorul
- Prelucrarea medicamentoasa a cav cu sol neeritante ;
- Uscarea usoara a cavitatii cu aer sau bulete sterileaplicarea unei paste preg extempore
Vizita 2
- Controlul vitalitatii pulpei
- Izolarea
- Inlaturarea pansamentului provizoriu si a pastei curative
- Aplicarea pe planseul cavitatii carioase a prep odontotrope
- Obturarea permanenta a cav carioase .
Coafajul pulpar Direct
Indicatii ; Deschiderea accidentala a camerei pulpare de origine traumatica sau la prepararea cavitatilor
carioase ale dintilor in stadiu de form a radacinii
Tehnica;
-Izolarea dintelui,
-prepararea cav carioase
-prelucrarea cav cu solutie neeritanta Na Cl

15

-Dupa hemostaza se aplica preparate pe baza de hidroxid de calciu si obturatia provizorie pe termenul 3-6
saptamini
Amputatia Vitala a pulpei
Indepartare sub a nestez locala sau generala a pulpei coronare
Indicatii ; Deschiderea accident a camer pulpare ,Pulpita cronica simpla se aplica la dintii temporary in
stadiile 1-2 de formare a radacin .
Tehnica
-Anest local sau generala
-Izolarea dintelui
-Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa
-Deschiderea cam pulpare amputarea pulpei coronare cu un excavator sau freza rotunda sterile
Sect filetelor radic
-Hemostaza
-Cofajul bonturilor rad cu prep medicament
-aplicarerea bazei din ciment si a obtur definitive
Exterparea Vitala
Indepartarea completa a pulpei sub anestex locala sau generala
Aceasta metod este folosita mai rar pentru dintii temporary;
Indicatii ; Toate formele de pulpita a dintilor permanenti cu radacini formate
Tehnica
-Anestez locala
-Izolarea dintelui
Prepararea cav si tratarea medicamentoasa
-deschiderea cam pulpare
-ablatia pulpei coronare
Hemostaza
-exterparea pulpei radiculare
- prelucrarea medicamentoasa si instrumentala a canalelor
-uscarea canalelului rad
- Obturarea canalelor
-aplicarea bazei de ciment si a obturatiei definitive
Amputatia Devitala
Indepartarea pulpei coronare devitalizate in prealabil ,urmata de mumificarea pulpei radiculare.
Indicatii; Deschiderea accidentale ;toate formele de pulpita a dintilor temporary in afara de pulpitele acute
seroase , complicate cu reactii periapicale
Tehnica Vizita 1
-Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa deschiderea cornului pulpar aplicarea pe pulpa descoperita
a pastei devitalizate
-obturatia provizorie pe 24 ore la incisive, pe 48 ore la molari
Vizita 2
-Izolarea dintelui
-indepartarea obtur provizorie si verificarea efectului
- prepararea definit a cav carioase
-Inlaturarea plafonului cav pulpare cu o freza rotunda si a pulpei coronare
-tratarea medicamentoasa

16

-aplicarea in cav pulpara a buletei cu sol pentru mumificarea pulp Rezorcin formalina 2-3 zile
Vizita 3
-Izolarea dint
-inlaturarea pansament proviz
-aplicarea pastei de impregnare rezorcin formalina
-obturarea cu material de baza
- obtur definitiva
22. Pulpitele dintilor permanenti la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice diagnosticul si
tratamentul.
Pulpita dintilor permanenti .Etiopatogenia pulpitelor sunt indicate 3 cauze importante ;
1 caria dentara
2traumatism dentare
3 manoperel terapeutice
Clasificarea pulpitelor dintilor permanenti la copii dupa T.Vinogradova
1 Pulpite acute ;
Pulpite Cronice
a)Seroase partiale
a)simple
b)seroase totale
b)proliferattive
c)purulente partiale
c)proliferative hipertrofice
d)purulente totale
d) gangrenoase
Particularitatile evolutiei clinice
Pulpita acuta
Evolutia clinica a procesului inflamator seros acut in aceaste perioada lipseste tabloul clinic obisnuit acestei
forme .
La pulpita acuta seroasa copii acuza aparita spontana adureri slabe. aceasta durere de obicei nu se repeta
spontan posibilitatea scurgerii exudatului prin acanalicule dentinare.
La copii procesul debuteaza acut febra duri de cap ,oboseala slabic .
La pulpita acuta difuz apare un acces de dureri intensive care spre seara sau noapte se repeta sau se amplifica
ei sunt iritati durile se maresc pina devine permanenta si poate iradia in timpla ,reg occipitala ,sau suborbitala
,in ureche .
Pulpita cronica clinic se manifesta slab insa pot fi senz neplacute de greutate in dinti la trecere de o incapere
calda in alta rece ,apar dureri neinsemnate durerose la sondare .
Pulpite cronice in Exacerbare - se caracteriz printro evolutie lenta cu recidive repetate de durere acute din
anamneza se constata ca dintele reactioneaza la agentii termici insa durerea nu era intensiva perioade de
remisiune pot dura timp indelungat ..au caracter pulsativ care pot iradia .
Tratamentul pulpitelor dintilor permanenti la copii
Perioada de formare a radacinilor dintelui permanent .Pulpitele dintilor permanenti cu radacini incomplete sunt
tratati prin Metoda biologica sau prin metoda de amputatie .
Coafajul direct
Este indicatla copii practidc sanatosi ; cu pulpit acuta de focar ,cu pulpita cronica simpla .
Coafajul indirect
Este indicat la pulpit accidentale mici ale camerei pulpare in timpul prepararii carioase ;fractura cdoronara cu
deschiderea cam pulpare
Folosirea preparatelor de arsen in dinti cu radacini incomplet formate este periculoasa prin posibilitatea lezarii
zonei de crestere

17

23.Parodontita apicala a ditilor temporari.Clasificarea

Parodontit apical - leziune inflamatorie sau distrofic a parodoniului apical, provocat de factori locali sau
generali.
Structura periodoniului
Periodoniul, ca parte componenta a parodoniului, este de origine mezodermal. Periodoniul se observ
pentru prima dat n stadiul folicular de dezvoltare a dintelui, o dat cu nceputul formrii rdcinii. El se
formeaz cocncomitent cu rdcina dentar i lamina compact a alveolei. Pe radiograma unui dinte cu rdcini
incomplet formate, periodoniul se depisteaz numai n regiunea format a rdcinii, iar n regiunea plniei
radiculare se contopete cu zona de cretere care este clar delimitat prin lamina compact a osului alveolar.
Periodoniul se definitiveaz aproximativ peste un an dup terminarea apexului radicular. n aceast perioad
spaiul periodontal este lrgit, mai ales n regiunea apical. Grosimea periodoniului este de 0.2-0.25 mm ns ea
poate varia.
Etiologia parodontitelor apicale
De mai muli factori:
1. infecioi;
2. neinfecioi: - mecanici
- chimici
- alergici.
Factorii etiologici duc la apariia i influeneaz mai apoi procesul evolu ia patologic. De aceea, medicul
trebuie s determine cauzele i s efectueze tratamentul innd cont de etiologia lui. Este important i
localizarea procesului. Dac procesul inflamator se propag n esutirile periapicale se dezvolt parodontita
apical; dac este implicat periodoniul margina parodontita marginal. La copii parodontitele apicale pot fi
provocate de mai muli factori etiologici: infecioi, traumatici, chimici.
Parodontitele apicale infecioase. n practica pedodontica, cele mai frecvente forme sunt parodontitele
infecioase. Cile de ptrundere sunt diferite: prin canalul radicular n cazul pulpitelor i gangrenei pulpare.
Parodontitle sunt provocate de flora polibacterian. Cele mai frecvente microorganisme sunt formele aerobe i
anaerobe: streptococi, stafilococi, lactobacterii, fungi levuriformi, etc.
n procesul dezvoltrii dintelui, esutul pulpar i periodontal se afl ntr-o legtur strns. Pe msura
formrii rdcinii, se difereniaz histologic trei feluri de esuturi: pulpa coronar, pulpa radicular i
periodontul.
Limitele anatomice care separ aceste esuturi sunt orificiile canalelor radiculare i orificiile apicale. Pe
msura formrii acestor limite, diferena dintre aceste esutiri devine tot mai evident. Particularit ile structurii
histologice a acestor esuturi determin caracterul diferit al reaciilor n procesul inflamator. Aadar,
periodontitele acute la copii apar ca o consecin a pulpitelor netratate la timp. O alt cale de ptrundere a
infeciei este prin pungile parodontale. Foarte rar, infecia poate ptrunde pe cale hematogen n cadrul bolilor
infectioase acute: gripa, angina, scarlatina, etc. Concomitent cu periodoniul este infectat i pulpa radicular.
Procesul inflamator al esututrilor parodontale apicale are rol de barier: mpiedic propagarea infec iei n
profunzime.
Parodontiteapicale traumatice. Apar n urma aciunii unei traume mecanice importante: lovitur, cdere,
etc. n asemenea cazuri sunt afectai dinii anteriori. Pot fi provocate de microtraume repetate sau permanente:
obturaii nalte, aparate ortodontice, patologia ocluziei, deprinderi vicioase de a roade diferite obiecte tari, etc;
ca rezultat al tratamentului incendodontic incorect: lezarea periodoniului cu ace radiculare, extirparea brutal i
profund a pulpei poate s detaeze esutul periodontal, obturarea canalului dup apex.
Parodontite apicale chimice. Patologia apare nainte i dup tratamentul pulpitelor fiind cauzat de aciunea
preparatelor pe baz de arsen, antiseptice: formalin, fenol, msteriale de obturare a canalelor. Stabilind
diagnosticul de pulpit arsenical acut, trebuie inut cont c simptomele procesului inflamator n periodon iu
pot fi provocate de aciunea direct a arsenului asupra periodoniului sau pot fi consecin a rspndirii procesului
inflamator din pulp.

18

Parodontite apicale alergice. Se ntlnesc la copiii cu sensibilitate mrit ctre preparatele

medicamentoasevfolosite la tratamentul endodontic. Preparatele medicamentoase cu structur chimic
complex acioneaz ca antigei, ducnd la formarea anticorpilor. Substanele cu structur chimic simpl n
organism pot s se lege cu serul sanguin formnd antigeni, care pot provoca formarea anticorpilor. La un contact
repetat
cu
aceste
substane
apar
reacii
alergice
specifice.
Patogenia parodontitelor apicale
Perioada iniial a periodontitei acute seroase se manifest prin edem, hiperemie pronun at, prin migrarea
leucocitelor din vasele sanguine n esuturile nconjurtoare. Pe msura evolurii procesului, periodon iul este
infiltrat de exsudat seros cu un numr nensemnat de leucocite neutrofile.
Evoluia continu a procesului inflamator duce la trecerea periodontitei seroase n periodontit purulent,
care se caracterizeaz printr-o hiperemie pronunat, prin infiltrare focal sau difuz de leucocite, prin
dereglarea orientrii fibrelor de colagen care se distrug i se expun lizei.
Ca rezultat al aciunii factorilor patologici asupra periodon iului n zona afectrii apare un proces
inflamator: se formeaz i se concentreaz mediatorii procesului inflamator i fermen ii proteolitici tisulari, care
duc la alterarea structurilor periodoniului i declaneaz dereglri circulare i metabolice. Morfologic, n
regiunea apical la procese inflamatorii se observ 4 zone: de infecie (se depisteaz microorganisme
identificate), de contaminare (celule i fragmente de celule, limfocite, microorganisme nu se depisteaz), de
iritare (predomin histiocite, osteoclaste), de stimulare (fibroblati, osteoblati).
Pentru dinii temporari, avem urmtoarele particulariti: existen a unei comunicri largi ntre pulpa infectat
i periodont permite agresiunea permanent a toxinelor i a microorganismelor; particaritile zonei apicale
faciliteaz extinderea proceselor exsudative; rezorbia radicular nsoit de un proces inflamator duce la
creterea activitii osteoclastelor, la distrucia permanent a osului, care este nlocuit de esut granular; scade
tendina ctre vindecare a proceselor periapicale.
Paralel cu procesele de alteraie i ezsudaie, apar procese de proliferare, caracteristice inflama iei cronice i
cronice exacerbate. n funcie de aceasta evolueaz o form sau alta de periodontit cronic: granulant,
granulomatoas, sau fibroas. Procesul de proliferare se termin cu formarea esutului granular, care se
transform ulterior n esut fibros. Pe msura evoluiei procesului inflamator au loc schimbri calitative ale
caracterului exsudatului (seros, purulent, hemoragic) i a cilor de difuzare a lui (prin canalul radicular, spa iul
periodontal, prin os, subperiostal i mucos).
Dup evoluia clinic, procesele inflamatorii periodontale pot fi:
1. acute (seroase sau purulente) procese alterativ-exsudative, evoluie scurt, dar mai intensiv.
2. cronice procese proliferativ-regeneratoare, evoluie lent i tablou clinic slab pronunat.
Clasificarea parodontitelor apicale
Clasificarea afeciunilor parodontale dup OMS
K.04. Maladiile esuturilor periapicale
K.04.4. Periodontitele apicale acute de origine pulpar.
Periodontitele apicale acute FAJ (ca infecie).
K.04.5. Periodontita apical cronic.
Granuloame apicale.
K.04.6. Abces periapical cu fistule.
1.
Inclusiv: - abces dentar cu fistul
abces dento-alveolar cu fistule
abces periodontal de origine pulpar.
K.04.60. Fistul deschis n sinusul maxilar.
K.04.61. Fistul deschis n fosa nazal.
K.04.62. Fistul deschis n cavitatea bucal.
K.04.63. Fistul pe piele.

19

K.04.69. Abces periapical cu fistul neidentificat.

K.04.7. Abces periapical fr fistul
Abces dentar.
Abces dento-alveolar.
Abces periodontal de origine pulpar fr fistul.
K.04.08. Chist radicular.
Inclusiv: Chist apical
Chist periapical.
K.04.80. Chist apical i lateral.
K.04.81. Chist rezidual.
K.04.82. Chist paradental, inflamator.
K.04.9. Alte afeciuni neprecizate.
Clasificarea parodontitelor apicale ale dinilor temporari i permaneni la copii dup T. Vinogradova
I. Localizarea procesului:
-- apical;
-- marginal;
II. Etiologie:
-- infecioas;
-- traumatic;
-- toxic;
-- medicamentoas
III. Evoluie clinic:
-- acut: a) seroas b) purulent
-- cronic: a) fibroas b) granuloas c) granulomatoas
-- exacerbarea formelor cronice ale parodontitelor.
IV. Schimbri pato-morfologice:
-- inflamaie acut: seroas, purulent
-- inflamaie cronic: fibroas, gangrenoas, proliferativ.
Clasificarea parodontitelor apicale dup h. Taatz, 1975
1. Parodontitis apicalis acuta.
2. Parodontitis apicalis chronica:
a) ngroarea edemantoas a periodoniului;
b) ostit resorbtiv difuz;
c) ostit resorbtiv limitat (granulom);
d) granuloas progresiv;
e) chist radicular;
f) ostit sclerozat.
24.Exact ca la 23sursa spinei.
25.Hipoplazia dentara la copii.
Hipoplazia
Hipoplazia este o anomalie de dezvoltare, care const n subdezvoltarea dintelui sau a esuturilor dure dentare n
urma tulburrii funciei a ameloblatilor(n cazurile grave scnd se deregleaz i dentinogeneza) i

20

odontoblatilor.Ea afecteaza att dinii permaneni cht i cei de lapte.Mai frecvent ne ntlnim cu hipoplazia
dinilor permaneni.
Deosebim forma localizata si sistemica a hipoplaziei.
Hipoplzia de sistem dup manifestrile clinice se clasific n urmtoarele forme:
1.maculat
2.ondulat
3.punctiform
4.fisurat
5.scaralat
Modificrile smalului pot fi: superficiale, profunde, solitare sau multiple i de diferite dimensiuni. Pot fi linii
i fisuri, brazde n jurul coroanei, dispuse la diferit nivel, ele sunt paralele marginii incizale sau ocluzale.
Forma maculat sau cretoas uneori prezint ten albicios sau glbui, se caracterizeaz prin faptul c pacienii
nu expun senzaii neplcute. Maculele sunt localizate pe suprafeele vestibulare, sunt dou, netede, lucioase, la
coloraia vital nu se coloreaz, nu se mresc n dimensiuni.
Hipoplazia SISTEMIC dup manifestrile ei clinice se mparte n 3 forme:
1.Modificare de culoare a smalului
2.Subdezvoltarea smalului
3.Aplazia smalului.
n formele mai grave , ca forma punctiform, fisurat pe suprafaa smalului apar depresiuni. n aceste locuri
smalul este subire, subdezvoltat sau poate chiar lipsi, are loc aplazia smalului. n aceste defecte pereii sunt
duri, netezi. Pe fundul gropielor sau fisurilor hipoplastice putem observa o modificare a culorii smalului
glbuie sau chiar brun.
n formele fisurate coroana dintelui este strangulat, iar dac defectul atinge marginea incizal apar defecte
sub form de incisur semilunar.
n forma scaralat, anurile, fiind cteva la numr alterneaz cu sectoare normale de esut dur, dnd dintelui
un aspect de scri. Practic mai des se ntlnete forma macular, ondulat, i mai rar hipoplazia n an i
scaralat.
Atunci cnd avem hipoplazia i a dentinei, coroana dintelui este deformat. Aa dini apar n sifilisul
congenital dinii Hutchinson (insivii superiori centrali au form de urubelni, cu ngustarea coroanei la
marginea incisal i pe ultima persist o incisur semilunar); dinii Fournier incisivii centrali au aceai
form ca i dinii Hutchinson, dar fr incisur pe marginea tioas. Dinii Pfluger se refer la molarii I,
coroana se ingusteaz spre suprafaa ocluzal, cuspizii confluiaz, dintele capt un aspect de con.
Diagnosticul diferenial al hipoplaziei se face cu :
1. Caria incipient, superficial-petele sunt unitare,situate n regiuneaa cervical,cretoase,rugoase,absorb
coloranii,smalul este fr luciu.
2. Fluoroza-pete albe/galbene pe zonele bombate ale dinilor.
Tratamentul: faetarea, restaurarea, albirea dinilor n dependen de defecte, intervenie ortopedic n caz de
modificri brutale.
Profilaxia hipoplaziei de sistem constituie o dezvoltare armonioas a copilului n primele zile de via.
Hipoplazia local
Este o afeciune, care apare n urma tulburrilor n perioada de formare adamantinei, la 1-2 dini constani de pe
urma antrenrii primordiilor dinilor n procesul inflamator. Mai frecvent se dezvolt la premolari, mugurii
carora snt situai ntre rdacinile dinilor primari(deciduali).
Profilaxia se realizeaz prin combaterea cariei la dinii de lapte sau prin tratarea ei in stadii incipiente.

21

26.Fluoroza dentara la copii.

FluorozaEste o afeciune endemic ca consecin a aciunii toxice a fluorului n timpul formrii i mineralizrii
smalului i dentinei.
Concentraia de fluor n apa potabil dup standardtul de stat nu trebuie s depeasc 1,5mg ntr-un litru de
ap.
Pentru fluoroz sunt caracteristice:
1.macule cretoase,
2.macule de culoare galben-deschis, care uneori confer un aspect tigrat smalului;
3. macule de culoare galben-nchis sau brune.
n unele cazuri pot aprea defecte punctiforme. n dependen de forma i gradul afectrii se modific caracterul
maculelor: de la macule mici, albicioase aproape invizibile pn la macule ntunecate, eroziuni pe toate
suprafeele dinilor, care duc la distrucii ale esuturilor dure i formei coroanei dentare. Gradul de afectare este
condiionat de cantitatea de fluor n apa potabil.Conform datelor staiilor raionale de igien i epidimiologice,
cantitatea de fluor n apa potabil din localitile Moldovei este urmtoarea: Nisporeni pn la 4,0 mg/l;
Vrzreti 5,0 mg/l; Taraclia 7,8 mg/l; Prodneti (Floreti) 8,3 mg/l; or. Fleti 11,8 mg/l; Prlia
(Ungheni) 5,0 14,0 mg/l
.Fluoroza afecteaz mai frecvent dinii permaneni i n special incisivii superiori i molarii permaneni,
apoi premolarii i mai rar incisivii inferiori i caninii. Aceasta se lmurete prin faptul c termenul de
mineralizare a incisivilor i primilor molari permaneni coincid, iar cu vrsta se reduce consumul de ap la 1 kg
de mas a corpului.
Clasificarea dup B.K. (1956) n funcie de gravitatea procesului se disting urmtoarele forme:
1.haurate;
2.maculat;
3.granular cretoas;
4.eroziv;
5.distructiv.
OMS (1997) recomand urmtoarele coduri i criterii de clasificare a fluorozei:
1.Norma. Suprafaa smalului este neted, strlucitoare, crem-alb palid.
2.Chestionabill. Dereglri uoare ale semitransparenei smalului normal, care se manifest prin cteva macule
albicioase.
3.Foarte uoare. Macule mici netransparente, situate iregular pe suprafaa dintelui i care ocup mai puin de
25% din suprafaa dentar.
4.Uoar. Sectoarele cu macule albe sunt mai mari i ocup pn la 50% din suprafaa dintelui.
5.Moderat. Suprafeele dentare sunt abraziate, frecvent sunt depistate macule cafenii cu o form iregulat.
6.Sever. Sunt afectate toate suprafeele smalului, pot fi dereglri ale formei dentare, iar esenial este prezena
defectelor unitare sau care se contopesc. Frecvent sunt depistate macule cafenii.
7.Exclus (de exemplu dinte acoperit cu coroan).
8.Nu se nregistreaz.
Forma haurat se caracterizeaz prin prezena unor hauri mici cretoase situate n stratul superior al
smalului.
Sunt localizate mai frecvent pe suprafeele vestibulare.
Forma maculat multiple macule alb-cretoase bine pronunate, situate pe toat suprafaa dinilor afectai.
Uneori aceste macule au o culoare brun-nchis. Smalul n locul afectat este integru, lucios.
Forma granular-cretoasPe fondul unei nuane albicioase, mate a smalului se depisteaz discromii de culoare
glbuie cu multiple macule mari i punctiforme, pot fi leziuni superficiale cu pierderi de smal cu o profunzime
de 0,1 0,2 mm i diametrul de 1,0 2,0 mm.

22

Forma eroziv pe fondul smalului ptat, pigmentat sau nu se observ defecte ale smalului eroziuni. Are
loc abraziunea smalului i dentinei.
Forma distructiv n urma eroziunilor n esuturile dure dentare i fragilitii adamantinei are loc abraziunea
lor cu pierderi de esuturi dure. Coroana dintelui este deformat.
Tratamentul:-reducerea dozelor excesive de F
-majorarea rezistenei organismului
-indicarea tratamentului medicamentos cu coninut de Ca,P, vit.C,D,microelemente
- inlturarea defectului cosmetic(n formele haurat,maculat,granular-cretoas decolorarea cu acizi organici
urmat de terapia de remineralizare,iar in formele eroziv i distructiv restaurari estetice cu materiale
compozite,sau tratament ortopedic).

27. Afeciunile parodoniului la copii, clasificarea, particularitile generale ale evoluiei proceselor
inflamatorii a esuturilor parodoniului la copii. Gingivitele la copii. Tratamentul gingivitelor la copii.
La copii procesele patologice pot sa dispara fara consecinte ,cu sau far influenta unor factori ,sau pot
progresa cu tratamentul aplicat .Particularitatile procesul incepe de la margina gingivala ,progresind spre
apical ,nu este limitatat ,afecteaza mai multi dinti ,are caracter cronic ,cu tendinta permanenta de extindere .
Clasificarea afeciunilor parodoniului ASUS (1983)
1.Gingivita
-forma clinic -cataral , ulceroas ,hipertrofic .
-forma de manifestare usoar , medie ,grav .
-evoluie-acut , cronic ,exacerbat.
-extindere localizat , generalizat.
2 .Parodontita
-forma de manifestare usoar , medie ,grav.
-evoluie acuta , cronic ,exacerbata ,abces i remisiune .
-extindere localizat , generalizat.
3.Parodontoza
-forma de manifestare usoar , medie ,grav.
-evoluie cronic , remisiune .
-extindere generalizat.
4.Boli idiopatice cu distructie progresiva a tesuturilor parodontiului (parodontoliza)-sindromul Papillion
-Lefevre,neutropenie ,diabet zaharat decompensat , etc.
5.Parodontomul tumefactii si afectiuni tumefiante (epulis ,fibromatoza ,etc )
GINGIVITELE
Etiologie infectii bacteriene , virotice ,nerespectarea igienei bucale .traume mecanice ,chimice , reactii
alergice locale .
1.Gingivita catarala-cea mai frecventa la copii .
La examinare hiperemia ,edemul papilelor si gingiei marginale ,depuneri moi sau dure .La sondare
hemoragie ,pungi parodontale lipsesc .
Diagnosticul proba Schiuller Pisarev pozitiva ,indice igienic mai mare de 1,PMA mai mare de 0,CPITNcodul 1-2.
Tratamentul inlaturarea cauzei ,igiena orala , terapie antiinflamatorie (antiseptice , fermenti , remedii
vegetale ),preparate antiedematoase (poliminerol,maraslavin ), cheratoplastice .Se recomanda lavaje
,hidromasaj , electroforeza.In cazul gingivitelor simptomatice important este tratamentul maladiei generale .
2 Gingivita hipertrofica se manifesta prin proliferarea tesutului fibros sau granulos al gingiei cu formare
de pungi false .La aceasta contribuie anomaliile dento-maxilare ,obturatii incorecte ,boli endocrine ,ale
singelui .Se intilneste la virsta pre si pubertara.

23

Sunt 2 forme- edematoasa,caracterizata prin hipertrofie,edematiere si cianoza a gingiei , hemoragii evidente

la periaj , in timpul alimentatiei ,halena ,proba Schiuller Pisarev pozitiva si forma fibroasa caracterizata
prin hipertrofia gingiei ,fara singerare ,cu suprafata mata ,pot fi pungi false , proba Schiuller Pisarev negativa
.
Tratament
1 forma edematoasa inlaturarea cauzei ,igiena orala,terapie antiinflamtoarie si antiedematoasa sub forma
de clatituri , lavaje unguente ,injectii gingivale .Doar dupa inlaturarea inflamatiei se administreaza terapia de
sclerotizare superficiala(maraslavina , fitodont ) si profunda(injectarea in papile sol .glucoza40%, H2O2
10%) .
2.fibroasa-igiena cav .bucale , terapie de sclerozotizare (lidaza , ronidaza , electroforeza cu heparina ),laserocriodistructie .
3.gingivita ulceroasa -apare pe fonul inrautatirii starii generale .Se caracterizeaza prin aparitia ulceratiilor
acoperite cu depuneri fibrinoase sau necrotice,halena fetida,dintii pot fi usor mobili ,ganglionii mariti ,
durerosi .
Tratamentul general- antihistaminice ,vitamine ,lichide in cantitati mari .
Tratam . local sub anestezie aplicativa se aplica fermenti proteolitici si se inlatura depunerile .Apoi se
iriga cu solutii antiseptice .Se fac aplicatii cu prep. Antiinflamatoare si cheratoplastice . SE respecta ingiena
orala riguroasa.
28. Stomatita herpetic acut la copii. Tratamentul i profilaxia
Este una dintre cele mai frecvente forme de stomatita in rindul copiilor (80%).
Etiologie virusul Herpes Simplex.Mai receptive sunt copii de la 6 luni la 3 ani .Calea de patrundere de la
mama , prin obiecte de uz casnic , jucarii , biberoane , aerogen .
Perioada de incubatie 2-17 zile .Se manifesta prin stare de intoxicatie generala si modificari la nivelul
mucoasei , in dependeta de gravitate.
Forma usoara-starea generala este satisfacatoare , febra 37.Gingia este hiperemiata ,,edematiata si prezenta
aftelor de forma rotunda sau ovala ,cu margini pronuntate , fund neted si acoperita de o pelicula alb
gri , inconjurata de un inel de hiperemie ,dureros .Apar aproximativ 3-5 afte.Durata perioadei 3 zile .
Forma medie in perioada prodromala starea generala se agraveaza-slabiciuni ,inapetenta .Febra , ganglionii
mariti ,durerosi .In perioada de manifestari clinice febra ajunge- 39 .In cavitatea bucala si regiunea
periorala este o hiperemie si edem ,unde apar de la 5- 25 de elemente herpetice (afte).In aceasta perioada
este prezenta gingivita catarala gravitate medie ,hipersalivatie .Epitelizare dureaza 4-5 zile .Un timp mai
indelungat se mentine gingivita ,hemoragia si limfadenita.
Forma grava rar intinita .In faza prodromala adinamie , cefalee,artralgii,hemoragii nazale , voma ,
greata ,limfadenita pronuntata a ganglionilor cervical si submandibulari , febra -39-40.Endobucal mucoasa
edematiata ,hiperemiata .Apar eruptii nu numai in cav.bucala ,dar si pe pielea periorala , pleoape,miini
,brate. In cav bucala pot fi observate pina la 100 eruptii in diferite faze de evolutie.Deseori aftele se
contopesc formin zone mari de necroza.
Tratamentul depinde de perioada evolutiei bolii ,gravitate , infectii asociate.
Trat .general prep antivirale (Bonafton ,Virolex),terapie de dezintoxicare , antihistaminice , vitamina C.In
forme grave complicate cu fuzobacterioze-metronidazol sau antibiotice de spectru larg ,imunostimulatoare,
imunomodulatoare .Dupa necessitate se indica terapia simptomatica antipiretice ,preparate cu actiune
cardiovasculara .
Tratamentul local-preparate antivirale-ung.Bonafton 0,5%,Aciclovir 5%,-interferon leucocitar .Aceste
preparate de aplica de 5-6 ori in zi pe mucoasa.
Sub aplicatii topice anestezina 5-10%se inlatura depunerile moi cu sol slab antiseptice , enzime proteolitice
.In perioada de vindecare ,prep antivirale se inlocuiesc cu keratoplastice .Metode fizioterapeutice raze
UV,laser heliu-neon (numai pina la inceputul epitelizarii).

24

Profilaxie Izolarea bolnavilor ,copii care au avut contact cu bolnavul li se administreaza in scop
profilactic antivirale .Se va respecta igiena personala ,copilul bolnav va avea jucarii , vesela , lenjerie
personala .
Se anunta telefonic gradinita sau scoala,apoi se viziteaza acest colectiv de copii ,se organizeaza masuri
antiepidemice .Se vor dezinfecta obiecttele ,jucariile cu cloramina 1-2%,iradierea incaperilor cu raze
ultaviolete.Cazul se declara la centrul de medicina preventive .
29.Candidoza acut a mucoasei cavitii bucale la copii, tratamentul, profilaxia.
Mai numita si margaritarel ,muguet ,candidoza acuta se intilneste la sugaci ,mai rar la copii la o virsta
mai mare .
Tabloul clinic hiperemia mucoasei bucale cu aparitia unor depunei ale , galbui .Poate evolua usor , mediu
, grav .
Forma usoara pe mucoasa apar sectoare limitate de hiperemie (pe limba , obraji ,buze),depuneri
punctiforme ,albe .Ulterior se maresc si se contopesc ,formind o pelicula asemanatoare laptelui coagulat
.Acestea usor se detaseaza ,pe locul lor ramine o suprafata hiperemiata .
Forma medie depuneri sub forma de pelicule ,care nu intotdeauna se detaseaza ,iar in locul lor ramine o
eroziune ce singereaza.
Forma grava-afectarea difuza a mucoasei ,Pe limba,obraji , buze sunt depuneri cenusii,cu infiltrarea
tesuturilor .Deseori se asociaza cu cheilita angulara si limfadenita submandibulara .Bolnavii acuza
uscaciune , usturime , saliva e spumoasa.
Tratament forma usoara tratam .local(sol .bicarbonat de Na1-3% ,iodinol 1%,sol .Kastellani ).
Forme medii se prescriu unguente antimicotice-levorina 5%,decamina 5%, nistatina .
I n forme grave se administreaza si prep antimicotice per os .Cura dureaza 7-10 zile .Se recomnda sugerea
caramelelor de Decamina .
Formele generalizate si viscerale sunt tratate in stationar .
Profilaxia
- la gravide-tratarea micozelor organelor genitale
-la nou nascuti pentru profilaxie la a 2-5 zi se administreaza suspensie de de nistatina per os .
-respectarea igienei orale
-la administrarea antibioticelor in paralel se iau si antimicotice
-respectarea regimului sanitaro-igienic in maternitati , crese de copii , spitale.
30.Cheilitele la copii. Particularitile evoluiei clinice, diagnosticului i tratamentului
Dupa Maskileison si Kutin cheilitele se clasifica in
1.independente (exfoliativa , glandulara ,de contact ,meteorological ,actinica )
2. simptomatice (atopica ,eczematoasa,macrocheilita in sindromul Melkersson Rozenthal,hipovitaminoze ).
-Cheilita exfoliativa se manifesta in 2 forme uscata si exudativa .
Forma uscata se caracterizeaza prin aparitia scuamelor ,care dupa inlaturarea lor nu se formeaza eroziuni ,
dar ramine o zona hiperemiata .Copii acuza uscaciune , arsura durere.Boala are o evolutie indelungata , cu
remisiuni .
F.exudativa apar cruste pe fonul unei mucoase hiperemiate , edematiate.La detasarea lor ramine o suprafata
umeda ,edematiata , hiperemiata ,fara eroziune .
Tratament tratamentu bolii generale ,terapie sedative ,polivitamine ,raze Bucky,laser heliu neon.Local
antiseptice , antiinflamatoare, unguente ,rujuri igienice .
-Cheilita meteorologica apare in rezultatul actiunii factorilor meteorologici .SE caracterizeaza prin
uscaciune , senzatie de constrictive .Marginea rosie a buzelor este hiperemiata , infiltrata, acoperira cu
scuame .
Tratament inlaturarea cauzei , vitamine grupul B. aplicare rujului igienic .
-Cheilita actinica

25

Apare ca urmare a actiunii razelor solare .Sunt 2 forme uscata si exudativa .Forma uscata se caracterizeaza
prin aparitia unor scuame mici ,argintii albii,insotite de uscaciune , usturimi , eritem .
Forma exudativa pe fondul eritemului ,edemului apar vezicule mici , eroziuni acoperite cu cruste .
Copii acuza prurit , usturime , durere.
Tratam.-excluderea insolatiei ,local unguente corticosteroizi , bitamine gupul B, PP, folosirea cremelor de
protectiede arsuri solare .
-Cheilita de contact apare ca urmare a unei reactiii alergice lente la diversi alegeni rujuri ,paste de dinti
,unele rasini din aparate ortodontice . Copii acuza prurit , uscaciune .SE afecteaza margina rosie a buzei
,poate fi afectata si pielea ,si mucoasa buzelor .IN locul contactului este un eritem limitat si descuamare .In
cazuri grave -vezicule , eroziuni ,exudatie.
Tratament - inlaturarea cauzei ,local unguente cu corticosteroizi ,terapie de hiposensibilizare .
-Cheilita glandulara- apare mai frecvent pe buza inferioara ,ca urmare a hiperplaziei ,hiperfunctiei
glandelor salivare ale mucoasei buzelor .Cauza-trauma buzei cu dintii ,deprinderi vicioase , virusi .
Pe mucoasa sunt vizibile orificiile deschise ale canaleor gl.salivare sub forma de puncte rosii ,,prin care se
elimina saliva .Datorita umezirii permanente mucoasa se macereaza, erodeaza .Buzele pierd elasticitatea ,
apar ragade.
Tratament local , unguente cu corticosteroizi ,electrocoagularea glandei salivare , inlaturarea chirurgicala a
glandei salivare .
Cheilita atopica
E un simptom al dermatitei atopice sau neurodermitei difuze .La copii apare dupa 7 ani .
Tabloul clinic- e afectata margina rosie a buzei si pielea ,mai ales din regiunea angulara.Maladia incepe cu
prurit ,prin aparitia eritemului .Ulterior , margina rosie se infiltreaza si apar cruste mici ce se descuameaza ,
apar fisuri .Evolutia e lenta cu acutizari toamna si iarna.Dupa 20 ani are loc autoinsanatosirea .
Tratament terapie hiposensibilizanta .,vitamine grupul B,local unguente cu glucocorticosteroizi ,raze Bucky ,
excluderea alimentelor picante , sarate , citrice , dulci .
-Cheilita eczematoasa simptom al eczemei .Are evolutie acuta si cronica.Cauza alergeni din alimente ,
medicamente , pasta de dinti .Forma acuta apare prurit ,usturime .Se caracterizeaza prin polimorfism , pe
rind apare eritem ,edem , vezicule , scuame ,cruste .Intotdeauna se afecteaza pielea din regiunea
periorala .
Forma cronica-infiltrarea inflamatorie si comprimarea marginii rosii a buzei si pielii periorale ,apar
scuame , cruste , fisuri .Uneor de asociaza cu flora microbian provocind eczema microbiana edem ,
eritem ,vezicule cu cruste cenusii galbene .Ulterior se descuameaza.
Tratament terapie hiposensibilizanta ,sedative ,local unguente corticosteroizi (lorinden C,dermozolon )
31.Clasificarea anestezicilor la copii.
Anestezia-stare prin care se suprima temporar perceperea sau transmiterea sensibilitatii dureroase, insotita
sau nu de somn analgezic,de stabilizare neurovegetativa si de relaxare musculara.
Indicatii in anestezia generala: probleme medicale majore(anomalii congenitale de cord),hemofilii,reactii
alergice la anestezice locale,copii pina la 3 ani,dereglari psihice,carie decompensata ce necesita mai multe
sedinte pentru tratament, dentofobie,anxiosi,traumatisme omf, anomalii craniofaciale asociate.
Contraindicatii in a.generala-boli acute contagioase,stomatita acuta herpetica,inf. acute respiratorii
virale,anomaliile de constitutie ce includ hipertrofia glandei timoide,obstacolele cailor aeriene
externe(devieri ale sepyului nazal,vegetatii adenoide, rinite cronice).
Clasificarea si caracteristica metodelor de anestezie loco-regionala la copii.
Anesteziile loco-regionale
I.Anesteziile terminale neinjectabile:
Fizice (prin refrigerare, cu ajutorul curentului electric)

26

 Chimice (prin aplicatie)

Ionoforeza
II.A nesteziile injectabile
Infiltratie (locala, la distanta ,plexala,intrapapilara si interligamentara)
Regional(periferica, bazala, prin acupunctura)
Serpinoasa infiltrativa (de tip Visnevschi)
III.Anesteziile locale cu preanestezii
Pregatirea psihologica
Sustragerea psihologica pregatirea narcopsihologica
IV.Anestezie locala combinata cu anestezie generala superficiala.
Anestezia regionala mandibulara(la Spina Spix)
Indicatii:
Inlaturare a dintilor primari cu resorbtie radiculara pina la o treime din lungimea ei
Inflamatii odontogene la nivelul apofizei alveolare
Chisturi radiculare tratament dentar inlaturare a mugurilor dentari
Rmura mandibulei la copiii de 3-4 ani este de 2 ori mai mica decit la adulti, spatial pterigomandibular mic si
marunt, cu o cantitate mare de tesut lax, iar nervii care traiecteaza spatial mandibular sunt situati in
apropiere unul de altul, Solutia anestezica se absoarbe repede. Orificiul canalului alveolar inferior isi
schimba localizarea odata cu cresterea copilului.
Creasta temporala a mandibulei se repereaza intraoral cu degetul mare si se sprijina pe molarii inferiori, iar
extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul aratator, fixind bine ramul
mandibulei, pentru a evita miscarile neprevazute in momentl inteparii. Seringa se localizeaza la comisura
labiala opusa pe suprafata molarilor inferiori, iar intepatura se face medial de plica pterigomandibulara,
introducindu-se acul in profunzime, pina la contactul cu suprafata interna a ramului unde se depune
anestezicul.
Anestezia de tip La Gvardia- este o modificare a anesteziei mandibulare directe.
Indicatii:copiilor necooperabili sau potentialcooperabili.
Este aproape identica cu tehnica mandibulara directa. Se repereaza intraoral- marginea anterioara a ramului
mandibular iar extraoral marginea posterioara a mandibulei.
Se indeparteaza partile moi ale obrazului gura fiind inchisa, inteparea acului se va face medial de marginea
anterioara a ramului mandibulei. Seringa se afla paralel cu planul ocluzal in vestibulul gurii, acul fiind
impins in profunzime antero-posterior la 1-1.5cm, mentinindu-se contactul cu suprafata interna a ramului
mandibular, unde se depune anestezicul. Inteparea mucoasei in aceasta zona este indolora si de cele mai
multe ori la sfirsitul anesteziei , copii deschid gura, ceea ce permite finisarea anesteziei in mod obisnuit.
Anesteziile generale:
I. Anestezia generala de scurta durata
Inhalatorie
Intravenoasa
Mixta
II. Anestezia de durata
Balansata de intubatie
Neuroleptanestezie
Anestezia generala in stomatologie suprima temporar sensibilitatea printr-o inhibitie reversibila, Controlata
a SNC si poate fi administrate inhalatoriu, i/v si i/m.
Elementele de dificultate si de risc p/u anesteziolog s/t:
Conditiile de ambulator
Pozitia sezinda a pacientului, care prezinta dificultati de supraveghere a miscarilor globilor ocular, a
reflexelor palpbral si pupilar

27

Manipulatiile stomatologice in cavitatea orala, care pot compromite obstacole in caile aieriene(secretii,
cheaguri, corpi straini in forma de praf dentar, dinti, material de obturatie)
Alunecarea tampoanelor in faringe caderea limbii spre peretele posterior a faringelui
Pozitia posterioara a mandibulei
Indicatiile in anestezia generala la copii:
Probleme medicale majore: anomalii congenitale de cord, patologie hematologica(hemofilie) sau alte
afectiuni care necesita tratament dentar urgent
Pacientii care au reactii alergice la anestezicele locale
Copii pina la 3 ani
Pacientii cu handicap neurologic si dereglari psihice
Pacientii cu carie decompensate care necesita multiple sedinte p/u tratament
Copii si adolescentii cu dereglari comportamentale si dentofobii de gradele III si IV, anxiosi,
necooperabili, slabi adaptive si neadaptivi
Copii la care Tratamentul cu anestezie locala a esuat
Copii cu traumatisme dentare si orofaciale intinse
Copii de virsta frageda si cei cu anomalii craniofacial associate
Copii si adolescentii care neglijeaza tratamentul stomatologic
Indicatiile in anestezia generala in conditii de ambulator:
Copii din grupele I si II ASA cu afectiuni dentare grave, parintii carora sunt capabili sa le acorde ingrijire
preoperatorie si postoperatorie. Pacientii care fac parte din grupele III, IV, si V (ASA) sunt candidate la
anestezie generala in conditii de stationar.
Particularitatile tehnicii anesteziei tuberale la copii, indicatii, zona de anestezie.
Anestezierea maxilarului superior la copii se efectueaza cu multa atentie, deoarece palatal dur a copilului
este plat, vulnerabil si desparte cavitatea orala de cavitatea nazala printr-o placa subtire si fina,iar peretele
inferior este situate doar cu 1,5cm mai jos de peretele inferior al orbitei, unde se gasesc mugurii dentari.
Palatul dur nu are tesut lax, cu exceptia zonelor orificiilor palatin si incisive.
Anestezia incisiva este indicata in diverse manipulatii localizate in segmental anterior a maxilarului:
Interventii chirurgicale vaste la apofiza alveolara a maxilarelor
Tramentul cariei dentare si complicatiilor ei
Tratamentul luxatiilor si fracturilor dentare
Compactosteotomii
Inlaturarea dintilor supranumerari chisturi radiculare
Anomalii de fixare a frenului buzei superioare
Localizarea orificiului incisive se determina usor visual, avind in vedere ca aceasta zona este o zona
reflexogena marita, acul se inteapa la 0,2-0,3mm de la papilla incisive. Se patrunde cu acul nu mai mult de
0,2-0,3mm.
Anesteziile la nivelul orificiului palatin sunt indicate in interventiile chirurgicale efectuate la nivelul
apofizei alveolare maxilare laterale.
Extractia molarilor primari cu resorbtie radiculara nu mai mult de o treime din lungimea lor
Inlaturarea dintilor permanenti
Tratamentul dentar
Inlaturarea mugurilor dentari, chisturilor radiculare
Procesele inflamatorii odontogene
Proiectia orificiului palatin se schimba odata cu cresterea copilului. In planorizontal el ramine constant la
intersectia apofizei alveolare cu cea palatine, iar in plan sagital se afla la nivelul distalalcoroaneiultimului
dinte (patru primar,apoi cinci primar,apoi sase si sapte permanenti).

28

32. Etiologia anomaliilor maxilo-faciale.Clasificarea despicaturilor nazo-palatine.

33.Despicturile labiale i cele ale palatului sunt diformiti congenitale cauzate de o dezvoltare anormal a
ftului n perioada sarcinii. Incidena este de 1 la 600-800 de nateri. Despicturile labiale i palatinale pot avea
loc unilateral sau bilateral.
Copii cu despicturi orale au deseori nevoie de tratament ortodontic pentru ndreptarea dinilor i umplerea
spaiilor goale, cauzate de malformaie. Este foarte important ca aceti copii care prezint despicturi labiale sau
palatine s aib dini sntoi.
ngrijirea medical a copiilor cu despicturi labio-palatine, ns, este un lucru care trebuie s se produc n
echip, printr-o abordare multidisciplinar, implicnd ortodontul, chirurgul ortognat, doctorul pediatru i
eventual chirurgul plastician.
Tratamentul ortodontic asociat acestei malformaii se nscrie n patru mari zone de temporale:
-Imediat dup natere
-Pregtirea pentru graftul osos alveolar -- de obicei n jurul vrstei de 8 - 10 ani;
-Tratamentul ortodontic pentru corectarea dinilor permaneni - de obicei n jurul vrstei de 10 -15 ani;
-Tratamentul ortodontic nainte i dup operaia de chirurgie ortognatic - de obicei n perioada pubertii.

Vrsta 0 5 luni
Proceduri prechirurgicale
5 24 luni

29

Instruirea prinilor n ceea ce privete igiena oral, dezvoltarea planurilor de tratament dentar i maxilofacial; monitorizarea erupiei dinilor de lapte i profilaxie regulat la dentistul pediatru
2 5 ani
ntocmirea fiei ortodontice i a fiei dentare (radiografii, fotografii, filme). La vrsta de 4-5 ani
pregtirea pentru evaluarea dentar i a dimensiunii despicturii labio-palatinale;
Monitorizarea igienei dentare; tratamente de prevenire a cariei dentare i tratamente restaurative;
Msurtori i nregistrri ortodontice pentru a determina oportunitatea i momentul realizrii adiiei
osoase;
Tratament cu aparat dentar pentru corectarea problemelor de vorbire.
6 11 ani
Poziionarea segmentelor osoase din maxilar cu ajutorul disjunctorului palatinal n anticiparea operaiei
de adiie osoas;
Recomandarea extraciilor dentare, dac este necesar;
Monitorizarea igienei denare; asigurarea unor tratamente de prevenie a cariilor dentare i a unor
tratamente de restaurare dentar;
Ajustarea aparatului dentar pentru corectarea problemelor de vorbire;
Monitorizarea creterii i dezvoltrii osoase; retracia sau protacia maxilar, n cazul n care este nevoie
12 21 ani
ntocmirea fiei dentare pentru monitorizarea dezvoltrii maxilarelor, a evoluiei erupiei dentare i
realizarea operaiei de graft osos;
Aparat dentar pentru ndreptarea dinilor;
n cazul unui retrognatism maxilar, o combinaie de tratament chirurgical ortognatic i ortodontic este
necesar;
Tratament de protetic dentar dac unul sau mai muli dini lipsesc;
Monitorizarea igienei dentare; abordarea unor msuri i tratamente de prevenie a apariiei cariei dentare
i a unor tratamente de restaurare.
34.
35. Chisturile branhiale ale gtului sunt malformaii congenitale rare ce rezult din anomaliile de dezvoltare
embrionar a regiunii cervicale. La embrionul uman se observ o serie de anuri branhiale paralele, delimitnd
ntre ele formaiuni ngroate numite arcuri branhiale n cursul dezvoltrii embrionare arcurile i anurile
branhiale dispar. Chisturile i fistulele cervicale iau natere n urma persistenei unor formaiuni embrionare
(primele dou arcuri branhiale). Ele pot s se evidenieze att la momentul naterii ct i pe parcursul vieii.
Chisturile branhiale pot fi clasificate n funcie de arcul branhial de origine: din primul, al doilea sau al treilea
arc branhial.Exist i alte posibiliti de clasificare a chisturilor branhiale; astfel, Bailey mparte chisturile
branhiale n patru tipuri: - tipul I situat la nivelul fasciei superficial a gtului, pe marginea anterioar a
sternocleidomastoidianului; - tipul II situat la nivelul fasciei profunde a gtului, n raport cu vasele mari; tipul III dezvoltat n loja vaselor mari cervicale; - tipul IV chist de mici dimensiuni, n raport cu
endofaringele i care se poate dezvolta spre baza craniului.
36.Etapele extractiei chirurgicale la copii.
Extractia dentara reprezinta o interventie chirurgicala, ce se efectueaza cu scopul de a indeparta din alveola
sadintelecare nu mai poate fi recuperate prin metode de tratament conservator sau a carui existenta pe
arcada impiedica fie eruptia, fie alinierea dintilor permanenti si stabilirea unei ocluzii ortognatice.
Particularitatile extractiilor dentare la copii:
Extractiile dentare se fac in raport cu perioada de virsta a copilului,

30

 Cu perioadele de formare radiculara a dintilor primari

De inchidere a apexului
De resorbtie si schimb fiziologic.
In extractiile dentare la copii se folosesc instrumente de acelasi fel ca si la mature, insa de marime mica,
corespunzatoare marimii cavitatii orale. Elevatoarele sunt folosite rar in extractia dintilor primary, ele sunt
inlocuite cu excavatoarele stomatologice, pentru a preintimpina extractiile dintilor si a mugurilor dentari
invecinati.
Operatia extractiei dentare: decurge in 7 etape: 2 suplimentare si 4 de baza:
Sindesmotomia
Aplicarea
Insinuarea
Fixarea
Luxatia
Inlaturarea
Chiuretajul plagii alveolare
La inlaturarea dintilor primary nu se face sindesmotomia; insinuarea nu se face mai jos de coletul dentar;
luxatiile nu au directii stricte; nu se face chiuretajul plagii alveolare.
Indicatii in extractiile dentare la copii pot fi clasificate in 2 grupe: in extractia dintilor sanatosi in dentitia
primara, mixta si permanenta; in in extractia dintilor afectati de carii complicate in dentitia primara, mixta,
permanenta.
I. 1. Extractia dintilor de lapte si a celor permanenti, tratati si sanatosi, cu scopul de a dirija cresterea si
dezvoltarea aparatului dento-maxilar, de a crea conditii optime pentru formarea unei ocluzii dentare.
2.Extractiile dentare in perioada schimbului fiziologic.
3. Exractia dintilor permanenti sau primari cu scop ortodontic.
4. Extractiile dentare in perioada precoce a schimbului fiziologic a dintilor primari sunt generate de lipsa
spatiilor pe arcadele dentare si se efectueaza cu scopul de a crea aceste spatii pentru dintii permanenti care
erup.
5. Extractiile dintilor permanenti sunt indicate in cazul cind dintele e localizat in afara arcadei dentare si nui
va afecta forma.
6. Exractia mugurilordentari permanenti in formarea ocluziei corecte si de dirijare a cresterii maxilarelor.
II.1.Extractiile dentare cu referire la anomaliile si viciile de dezvoltare, afectiunile dentare si ale tesuturilor
limitrofe.
2. Anomaliile de structura a tesuturilor dure .
3. Anomaliile de forma a tesuturilor dure
4. Dintii supranumerari
5. Ectopiile si inghesuirile dentare
III. Extractiile dentare cu necroza pulpara si complicatiile lor.
IV. Extractiile dentare in traumatismele dentare si maxilare.
V. Indicatiile in extractiile dentare cu procese tumorale
Contraindicatiile operatiei de etractie dentare. Extractia dentara nu are contraindicatii absolute.
Factorii generali care necesita temporizarea extractiilor dentare:
Sindroamele hemoragice
Leucozele acute
Diabetul zaharat
Nefropatiile
Afectiunile hepatice
Afectiunile reumatice
Corticosteroizii folositi timp indelungat

31

Factorii locali: afectiunile acute ale mucoasei cavitatii orale de origine virala sau alergica, impun
temporizarea extractiei pina la remiterea fenomenelor loco-regionale.
Complicatii
Fractura radiculara la copii- cea mai frecventa complicatie, cauzata de procesul de rizaliza neuniforma, care
duce laformarea radacinilor inguste si lungi.
Luxatia totala a mugurelui dentar- este o complicatie in extractia dentara daca nu se respecta
particularitatile manevrelor de exodontia.
Aspirarea dintelui exarticulat in timpul manevrelor de extractive dentara
Complicaiile aprute n urma extraciei dentare. Fractura radicular la copii - cea mai frecvent
complicaie, cauzat de procesul de rezoliz neuniform, care duce la formarea rdcinilor nguste si
lungi. Fragmentele radiculare fracturate uneori sunt situate chiar sub mugurii dinilor permaneni. Se
tie c nlturarea fragmentelor fracturate este condiia principal n regenerarea plgii alveolare. La
copii ns, aceste fragmente radiculare vor fi lsate n alveol. Strduina de a nltura aceste
fragmente va duce la nlturarea accidental a mugurelui dentar. Sunt necesare condi ii pentru o
regenerare fr complicaii a alveolei dentare (alveola lat, superficial, mrunt, cu o capacitate mare
de drenare). Odata cu eruperea dinilor permaneni, rdcinile fracturate vor fi expulzate spontan.
Luxaia total a mugurelui dentar este o complicaie n extracia dentar la copii, dac nu se respect
particularitile manevrelor de exodonie. Mugurele dentar, odat luxat, se reimplanteaz imediat n
alveol i se fixeaz prin suturarea marginilor alveolare sau prin aplicarea aparatului ortodontic.
Complicaiile infecioase posibile vor fi prevenite prin protecie de antibiotice. Evidena radiologic a
acestor dini se va face la intervale de 3 luni, timp de 1 an.
Aspirarea dintelui exarticulat, n timpul manevrelor de extracie dentar poate aprea la copiii anxioi,
mobili, capricioi. Aceti copii sunt ndreaptai n staionarele respective pentru examen i tratament
specializat.
11. Infeciile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; definiie, clasificare, etiologie, patogenie, particulariti
imunologice.
37. Etiologia periostitelor la copii. Clinica periostitelor acute i cronice la copii. Tratamentul periostitelor
la copii.
Periostita odontogen (abcesul vestibular) e/e o afeciune inflamatorie a periostului, cauzat de infeciile
es.dentare i parodontale. La copii pot evolua ca form nozologic sau ca simptom n pulpita acut
purulent,chisturi purulente odontogene,osteomielite acute odontogene. Periostita cronic nsoete periodontita
cronic i e/e prezent n osteomielita cronic a maxilarelor. Periostitele se ntlnesc la toate vrstele,ns cel mai
rar pn la 3 ani. Cel mai des sunt implicate procesele infecioase a molarilor.
Etiologia.
De regul periostita e/e de origine dentar sau parodontal (50%). Flora microbian e/e caracteristic gangrenei
pulpare: stafilococi(alb,auriu,66%) i -streptococi(32%), enterococi, asocieri fuzospirilare, anaerobi, etc.
Patogenia
debuteaz prin fenomene de periodontit apical acut sau pulpit acut difuz;
- datorit faptului c apexul e/e n proces de formare, comunicarea pulpei cu es.osos se realizeaz prin canalele
Hawers,determinnd rspndirea rapid a infeciei;
- periostul e/e n stare de multiplicare, vascularizare accentuat.
- vasele sangvine sunt hiperemiate, diapedez leucocitar, infiltraia i ngroarea periostului,
- imaturitatea sistemelor imunitar,nervos i endocrin favorizeaz rspndirea i alterarea strii generale a
organismului;
- n perioada infeciilor virale frecvena maladiei crete.
Dup evoluia clinic deosebim urmtoarele forme a periostitei:
- acute seroase(stadiul intraosos);

32

- acute purulente(stadiul subperiostal);

- cronice;
Periostita acut seroas (stadiul intraosos).
- n acest stadiu nu se recunoate ca form nozologic, ci se manifest doar ca un simptom al
pulpitei acute, parodontitei acute sau cronice exacerbate, cu dureri spontane sau la atingerea dintelui,provocate
de distenzia periostului de ctre lichidul seros;
- mucoasa e/e congestionat, edemaiat, cu tumefiere a anului vestibular n dreptul dintelui cauz sau a doi
dini;
- la palpare dureroas, fr delimitri precise;
- asimetrii faciale n funcie de localizare;
- nodulii limfatici regionali mrii, dureroi la palpare;
- uneori se dezvolt tumefacia esuturiilor moi,care se menine cteva zile dup extracie;
- starea general : subfebrilitate, insomnie, agitaie, anorexie, jen la masticaie.
Diagnostic diferenial, se face cu:
- pulpite acute difuze, periodontite acute, periostite acute supurative.
Tratament. Dinii cauz pluriradiculari se nltur, iar cei monoradiculari cu radacinile formate se trateaz.
Periostitele n pulpite acute difuze se trateaz.Se indic antibiotice n pastile sau siropuri, sulfanilamide n doza
corespunztoare vrstei, gluconat de calciu, regim la pat,cantitate mare de lichid.
Periostita acut purulent (stadiul subperiostal)
- evolueaz din cea seroas destul de rapid, doar n cteva ore;
- lichidul purulent din regiunile periapicale dentare difuzeaz prin canalele osoase i
es.medular spre cortical, erodnd-o i acumulndu-se sub periost, formnd abcesul subperiostal.
apoi puroiul erodeaz periostul i ptrunde submucos,ameliornd fenomenele
generale.
Clinica.
- Capul n poziie antalgic, limitarea funciilor, limfadenite sau periadinite regionale;
- Asimetrii faciale, edeme ale palpebrelor, plicei nazo-labiale, buzei superioare(,,buz de
tapir,,), reg.submandibulare, obrazului; n funcie de localizarea dintelui cauz.
- anul vestibular bombat la nivelul a 2-3 dini, fluctuent la palpare;
- Dintele cauz e/e mobil; procesul situat la unghiul mandib. provoac trismus.
Starea general: insomnie, nelinite, febr 38-38,50C, VSH mrit(30-40mm), leucocitoz (209
2510 /l, limfopenie,proteinurie.
Diagnostic diferenial.
Furuncul al feei; Adenoflegmon; Osteomielita acut odontogen; Pulpit acut difuz.
Tratamentul. Este chirurgical i medicamentos,se efectueaz n staionar sub anestezie general. Dinii primari
se extrag n toate cazurile, iar cei permaneni doar atunci cnd coroana dintelui nu are rol funcional. Se vor face
incizii mari pe plica de tranziie, cu decolare de periost la nivelul a 2-3 dini. La maxil se face cu mult atenie,
ca s nu se dezgoleasc mugurii dentari sau infectarea sinusului. Abcesul palatin se va trata prin excizia unei
fii mucoperiostale.
Periostita cronic.
e/e un proces lent, caracterizat prin tumefierea treptat, indolor a osului;
- poate fi cauzat de tratament neraional endodontic, periodontit cronic, tratament
neadecvat al periostitelor acute i formelor cronice de osteomielite, traumatism;
- la copii se ntlnete sub formele cronice simple (cedeaz dup tratament
endodontic) i productive (formarea hiperostozelor).
Clinica.
deobicei sunt depistate n timpul controlului profilactic;
- se manifest printr-o ngroare cortico-periostal periferic localizat, asemenea chistului radicular; se
determin la palpare;

33

- es.moi pot fi uor tumefiate, tegumentele nemodificate n culoare;

- mai frecv. se localizeaz la niv. molarilor primari sau permaneni.
Diagnostic definitiv i diferenial.
-Diagnosticul definitiv se stabilete n baza anamnezei,examenului clinic i radiologic,uneori biopsie.
Diferenial - Osteomielita cronic productiv; Tumorile benigne i maligne (sarcomul, osteomul, displazia
fibroas).
Tratamentul.
lichidarea focarelor cronice periapicale, extracia dinilor cauz primari, iar cei permaneni se trateaz;
- antibioticoterapia nu influieneaz semnificativ tratam.proces infecios;
- se indic fizioterapia ionoforez cu tinctur de iodur de potasiu; comprese cu sol.dimexid, sulfanilamide,
vitamine.
tratamentul de lung durat poate duce la sclerozarea osului n exces, formarea hiperostozelor.
38. Etiologia i patogenia osteomielitelor odontogene la copii. Tabloul clinic al osteomielitelor acute
odontogene la copii. Etiologia i clinica osteomileitelor cronice odontogene la copii. Etiologia i clinica
osteomielitelor hematogene la copii. Consecinele osteomielitelor hematogene. Principii de tratament.
Osteomielita- este o leziune infecioas ale oaselor maxilarelor, declanate de ptrunderea germenilor
patogenilor la nivelul esutului osos, provocnd procese supurative ntinse (es.cortical i medular) cu
dezvoltarea zonelor de osteonecroz. Se caracterizeaz prin simptome de intoxicaie supurativ-necrotic,
modificri radiologice, clinice i de laborator.
Dup mecanismele de ptrundere a agentului patogen, osteomielitele se clasific n:
odontogene (80%); hematogene (9%) i traumatice (11%). Pn la 3 ani se ntlnesc mai des cele hematogene,
de la 3 la 12 ani cele odontogene.
Dup evoluia clinic ele mpart n:
- acute;
- cronice: - specifice (tuberculoase, sifilitice,actinomicotice)
- nespecifice (distructive, distructiv-proliferative, proliferative)
Osteomielita acut odontogen.
Etiologia. Cauza este ptrunderea germenilor patogeni din focarele perialicale, n 80-87% a molarilor de lapte
i primii molari permaneni. Rareori n urma chisturilor radiculare supurative. Germenii patogeni pot fi de mai
multe specii: stafilococi, streptococi, grampozitivi i gramnegativi.
Patogenia. Exist 3 ipoteze a declanrii osteomielitelor: Bobrrov i Lexer (ipoteza embolic infecioas);
Derijanov (ipoteza sensibilizrii organismului); Semencenco(ipoteza dereglrilor neuro-reflectorii). n timpul
epidemiilor virale de iarn i epidemiilor contagioase (rujeol,scarlatin etc.) osteomielitele au o cretere
sporit. La fel copiii mici, copiii cu surmenaj fizic, procese cronice sunt dipui la dezvoltarea leziunii.
Microscopic, procesul trece etapele de congestie, supuraie, necroz, reparaie. Prima etapa e/e o inflamaie
reversibil, caracterizat prin congestie accentuat, cu hiperemie i vasodilataie, edem inflamator, medular i
periostal, simultan se ntinde spre es.moi. La etapa de supuraie osoas, fluxul sangvin devine lent, favoriznd
dezvoltarea microbilor, tombozelor septice n capilare, urmate de de focare de necroz i microabcese, care
conflueaz n continuare. Prin canalele endoosoase puroiul strbate periostul spre prile moi. Datorit
schimbrilor fiziologice ale osului n perioadele de cretere, erupere i schimb dentar procesul infecios se
rspndete rapid. Maxilarele sunt mai puin mineralizate, predominarea subst.organice, structura es.spongios
fragil,corticala subire. n urma trombozelor vasculare apar necroze osoase i apar fistule pe mucoas i pilele.
Etapa de regenerare evolueaz rapid, apare dup evacuarea procesulor patologice prin proliferarea
fibroconjunctiv i neoosteogenez, uneori provoac deformaii osoase.
Tabloul clinic.
debutul e/e brusc deobicei,depinde vrsta copilului,cu ct mai mic e/e copilul, cu att evolueaz mai
grav;
- sistemul
imunitar imatur,reactivitatea sczut a organismului favorizeaz evoluia rapid cu intoxucaii accentuate (n 1-2

34

zile de la debutul pulpitei acute);

- Starea general: nelinite,insomnie,anorexie,febr, frisoane, puls accelerat, slbiciuni,adinamie,posibile
vome,convulsii, tulbur.GI., excitare a SNC.
tumefacie difuz,tegumentele congestionate, lucioase, destinse, nsoite cu flegmoane a lojelor de
comunicare, sinusite, la mandibul se afecteaz prile moi i regiunea cervicali;
adenite,periadenite;
- Endobucal: mucoasa tumefiat pe toat hemiarcada afectat, igiena bucal deficitar, hipersalivaie, disfagie,
trismus. Dinii mobili,cu elimin.purulente din parodoniu,dolori. Pot fi afectai mugurii d.permaneni;
- semnul Vincent dAlger pozitiv(hipoestezia buzei);
- radiologic, peste 7 zile apar focare de demineralizare,desenul trabecular ters,spaiile medulare
lrgite,opacitate mrit,corticala subiat i pealocuri erodat.
ex.de laborator: leucocitoz(15.109/l 20.109/l), neutrofilie(70-80%),limfopenie(>10%). n cazuri
grave: HG scade(83-67g/l), eritropenie(3.10-12/l), VSH 40mm/h.
Diagnostic diferenial. Se face cu: periostite acute odontogene, parotidite, tumori.
Tratament.
Se trateaz chirurgical i medicamentos. Dinii cauzali se extrag, sub anestezie general, abcesele subperiostale
se deschid cu incizii i decolri largi a periostului. Uneori procesul trece n cronic.
Osteomielitele cronice odontogene.
-Este o leziune distructiv sau proliferativ a es.osos.
se dezvolt peste 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute, prezint schestre sau lipsa semnelor de
regenerare i apariia modificrilor proliferative sau resorbtive;
Osteomielita cronic distructiv, e/e consecina celei acute odontogene, apar pe fondul strii
generale(acutizri ale bolilor de sistem, afec.contagioase) sau locale (tratamente neadecvate a focarelor cronice
de inflamaie, extracii tardive a dinilor cauz) i neglijarea igienei bucale.
se ntlnete la copii de 7-13 ani;
- timp de 7-10 zile de la debutul bolii se instaleaz perioada cronic, diagnosticul definitiv se
stabilete peste 1-1,5 luni n baza ex.clinic i radiologic.
Tabloul clinic.
Starea general: ameliorat, uneori subfebrilitate, leucocitoz, eozinofilie, scderea monocitelor.
Starea local: ameliorat, tumefacia es.moi se menine, indolor. Gangl limf. mrii i dolori. Apar fistule pe
mucoas i piele.Se percepe osul diminuat de periost, rugos, sechestrele s/t mobile, de diferite mrimi.Mugurii
dentari deseori devin sechestre,afectnd zonele de cretere.
Radiologic: se depisteaz sechestrele,nconjurate de zon de transparen, pierderea desenului
trabecular, regenerare sczut.
Tratamentul. Se face n condiii de staionar sub anestezie general. La copii sechestrectomia se indic n
sechestre mari, care nu au tendin de rezorbie i n prezena mugurilor mortificai. Pentru a evita lezarea
zonelor de cretere intervenia se face pe cale endobucal, cu pstrarea periostului. Este asociat cu terapie
medicamentoas raional.
Complicaii: abcese i flegmoane, sechestrarea total a ramului, fractura sau tulb.de dezv. a mandibulei,
necroza mugurilor dentari, distrucii ale ATM (osteoartroz), deformaii dento-alveolare, ocluzii patologice.
Osteomielita cronic destructiv-proliferativ.
cea mai rspndit form, caracterizat prin procese de destrucie i proliferare.
procese de distrucie sub form de sechestre mici i multiple pe o supraf.ntins, care la copii
se resorb sau se eliminin prin incizii de drenare; are loc i osteoregenerarea periostal stratificat.
radiologic: la a 9-10 zi se depisteaz recuperarea endoosal n form de alterare a
sectoarelor de opacitate i sclerozare.
Osteomielita cronic proliferativ ( osteomielita Garri, periostita osificant, osteomielita pseudosarcomatoas,
osteomielita cronic sclerozant)
- e/e o form rar, ntlnit la vrsta erupiei dentare, n perioada de cretere a maxilarelor(12-15

35

ani), mai des la mandibul;

- n 60-70% cazuri de origine odontogen, iar etiologia ei nu este determinat
definitiv.
se presupune c leziunea poate fi cauzat de microbi atipici cu virulen
sczut (stafilococi,streptococi, bacterii tip L), ca rezultat antibioterapiei neraionale, tratam. endodontic
neraional, eruperea dinilor primari, imunitatea deprimat.
Tabloul clinic.
iniial evolueaz cronic, fr afectare a strii generale i simpt.locale atenuate, rareori debuteaz cu dureri
nentemeiate.
deobicei se depisteaz n timpul examenului profilactic;
- evolueaz cu perioade de acutizare i cronicizare timp ndelungat(1-2ani), cu fistule
intra- sau extraorale, care se pot nchide spontan.
ngroare dur cortico-periostal periferic difuz a osului la nivelul corpului i
ungh.mandib.;
- GL nu sunt afectai, leucocitele i VSH n norm, HG i eritrocitele sczute.
radiologic: ngroare a periostului, modificri structurale i osteogenez endoosal.
Grosimea i desenul depinde de durata procesului. Peste 2-3 luni apar semne de es.osos tnr, fr structur,
ntre stratul periostal i marginea bazilar. Dup 6-8 spt. Straturile periostale poros conflueaz cu corticala,care
i pierde treptat densitatea, devenind i ea poroas,structura osului devine uniform trabecular, fr a diferenia
aceste 2 straturi. Apoi procesele productive se intensific, se formeaz n exces esut fibros,apare un desen
trabecular neordinar. Dup cteva luni structura osului se difereniaz, restabilind es. cortical i spongios. n caz
de exacerbare a proces.,apare o opacitate n form de pete mici i un strat nou periostal osificant.
Diagnostic diferenial. Osteita; Displazii fibroase; tumori.
Tratament. Este complex (chirurgical,stomatologic i terapeutic). Cel chirurgical prevede eliminarea focarelor
periapicale (rezecia apical, nlt.focarelor odontogene, a mugurilor dentari mortificai), es.osos de pe cortical
i a modela relieful mandibular. Se indic antibioticoterapia, imunizarea pasiv i activ, asanarea focarelor
cronice.
Osteomielita hematogen.
-este un proces purulent care se instaleaz n os urma migrrii infeciei pe cale hematogen;
maxila este afectat mai des dect mandibula;
- la maxilar ea e/e localizat la apofizele frontal i malar,la mandibul la procesul articular.
poate afecta multiple oase faciale i a scheletului.
Etiologia.
infeciile umbilicale; piodermiile cutanate; afeciunile contagioase; infeciile respiratorii; otitele; etmoiditele;
traumatismele mucoasei; leziunile mucoasei faringiene; inflamaii n organismul mamei(mastite).
factori predispozani: naterea prematur, patologiile sarcinii, IRV acute, infecii contagioase.
n 65-91% cazuri agentul patogen e/e stafilococul auriu i alb.
Tabloul clinic.
apare la copii n prima lun de via, deseori pn la 1 an i mai rar la 3-7 ani.
se instaleaz brusc, rapid.
n faza acut se inflameaz parile moi nconjurtoare (tumefiere, edem,hiperemie.),pot fi
prezente fistule endo- i exobucale.
radiologic: primele 7 zile srac, la a 7-a zi apar focare de resorbie. La a 3-a
spt.sechestre,deobicei la marg.anter. a orbitei, palatul dur,oase nazale,condili articulari.
Diagnostic diferenial. La maxil- cu infecii acute oftalmice, dacriocistite; La mandibul- otite acute i
cronice. Se stabil. D-cul definitiv n baza ex.radiologic sau TC.
Tratament. Se face in secia de terapie intensiv. Chirurgical- evacuarea lichidului pururlent, sechestrectomia.
Pe fon de sepsis general si septicopiemie la copii mici poate surveni final letal.
39. Etiologia, patogenia adenitelor la copii n regiunea OMF. Clinica, diagnosticul adenitelor acute,
adenoflegmonului i a adenitelor cronice. Principii de tratament.

36

Etiologia. Patogenia. Afectarea nodulilor limfatici e/e secundar,infecia fiind drenat de la distan. Se
produce pe cale direct sau indirect(hematogen). Cauzele pot fi: procese dento-parodontale cronice i acute,
infecii ORL, bronite acute, piodermite, furunculi, inf.contagioase. Microflora patogen: St.aureus,
Str.pyogenis(gr.A),Str.agalactiae(gr.B),anaerobi. n 50% cazuri sunt afectai g.l. submandibulari, iar n 25% cei
cervicali superiori. Caracteristic pentru copii,spre deosebire de aduli afectarea a ctorva grupe de g.l.din
partea opus focarului infec.
Adenitele se mpat n: acute( seroase i supurative) i cronice(specifice i nespecifice)
Tabloul clinic.
-Adenita seroas(crud), se consider prima faz(congestiv reversibil),localizat n stroma g.l.
-Debuteaz sub forma unui nodul uor mrit n volum, elastic, sensibil la presiune, fr elemente de
periadenit , mobil; tegum. nemodificate, subfebrilitate.
Peste 2 zile g.l. se mrete n volum, ader la esuturi (periadenit), apar dureri spontane,
starea general se altereaz( subfebril,insomnie, anorexie,frisoane.)
- Adenita supurativ asimetrii evidente, tegum.hiperemiate, congestive,
lucioase,tensionate, ader la planurile profunde, fluctuen. G.L. se ramolete,apar focare de supuraie
miliare.,care fuzioneaz. Predomin semnele clinice generale la copii mici i n adenite a g.l profunzi. D-cul
este uor n adenitele g.l. superficiali, iar a celor profunde necesit sonografia regiunii,puncia de diagnostic.
Adenoflegmonul procesul a difuzat n loja respectiv, se localiz. n regiunile genian, submandibular,
submentonier, parotidian. Mai des afecteaz copii de la 2 luni la 7 ani, mai grav evolueaz pn la 3 ani.
Prezena es. adipos n reg.omf, vascularizarea dens i anastomozele, membrane fasciale subiri favorizeaz
rspndirea. Tumefaciile se pot complica cu edeme cu pericol de asfixie. D-cul se face n baza
anamnezei(debut nodular), lipsa de trismus, absena focarului odontogen.
Adenitele cronice nespecifice apar n cronicizarea celor acute sau a acutizrilor proces.inf. amigdalian sau
dento-parodontal.Starea general slab afectat, astenie uoar, VSH mrit, leucocitoz i limfocitoz moderate.
G.L. mrii,duri, indolori,tegum.normale, uneori sterg relieful anatomic. Se pot acutiza.
Adenitele cronice specifice. Adenita tuberculoas se manif. prin mrire n volum a g.l.,periadenit uoar, sunt
indolori,adereni, uneori abcedeaz, fistulizat, sunt prezente semne specifice: subfebrilitate,scderea n greutate,
anorexie,transpir nocturn. Adenitele ndelungate far factori etiologici loco-regionali pot fi un debut al SIDA, se
rocomand testul HIV. Adenopatiile pot fi n mononucleoza infecioas, leucoze, tumori maligne toxoplasmoz,
boala Hodjkin care se stabilesc n baza examnelor srologice,citologice,histopatologice.
Tratamentul. Adenitele acute seroase regreseaz dup antibioterapie,desensibilizante, vitamine,aplicaii locale
de prinie i suprimarea focarului cauz. Coleciile purulente se deschid i se dreneaz timp ndelungat. Uneori
se face chiuretajul focarului pentru elininarea es.ganglionar. Adenitele cronice nespecifice vor ceda n urma
tratamentului antimicrobian nespecific i suprimarea factoirului cauzal.
40. Clasificarea sialoadenitelor la copii. Clinica i tratamentul sialodenitelor acute la copii. Parotidita
epidemic. Clinica i tratamentul sialoadenitelor cronice la copii.
Sialadenitele sunt procese inflamatorii ale parenchimului glandelor salivare. Gl.parotide la copii sunt afectate n
30%. Gl.saliv.submandibulare se inflameaz rar i evolueaz ca i parotiditele. Cauze a parotiditelor pot fi:
-stomatogene (stomatite acute, excoriiia mucoasei bucale, ptrunderea corpilor straini n ducturile salivare);
- hematogen (infecii generale grave);
- calea limfogen (procesele inflamatorii n regiunea maxilarelor);
- de contact.
Clasificarea parotiditelor:
1.Parotidite acute: a) parotiditele nou-nscuilor; b)parotiditele acute virale: epidemic
(gripal,citomegalic,Herpes,etc); c)parotidite bacteriene (postoperatorii, pe fond de afeciuni generale, limfogen
Gherenberg, de contact, de obturare a ducturilor.)
2.Parotidite cronice: parenchimatoase, interstiiale, specifice(tuberculoase,actinomicetice,etc);
3.Sialolitiaza.

37

Clinica i tratamentul parotiditei acute.

-Starea general: excitaie, insomnie, frisoane, dureri intense n alimentare, xerodermii.
-Starea local: extrabucal - tumefacia regiunii parotide uni- sau bilateral, edem a regiunilor adiacente,
tegumentele hiperemiate,n tensiune. La palpare tumefiere a regiuni retromandib., unghiul mandib., doloritate
spontan i provocat. Endobucal: n forma cataral secreia salivar diminueaz,la masare se elimin saliv
vscoas,opalescent cu dopuri de fibrin, ostiumul can.Stenon edemaiat,congestionat. n forma supurativ:
dureri pulsative,iradiaz n ureche,faringe,reg.temporal; tumefacia se mrete,eliminri de puroi din canal.
Diagnostic diferenial: parotidita epidemic, abces parotidian, adenita i pariadenita i/parotidian, litiaza
salivar(colica salivar).
Tratamentul. n forma cataral se administreaz antibiotice, desensibilizante, dezintoxicante, sialogoge, Bior-R
(caps. sau solu.), antiinflamatoare,diet. Local: prinie cu sol.dimexid, instilaii endocanalicularecu
tripsin,antibiotice,Bio-R(3-5 edine). n stadiile supurative se indic evacuarea chirurgical a puroiului,
drenaj.
Parotidita epidemic (oreion).
boal contagioas de orig.viral, virusul din gr.Paramyxoviridae, se transmite pe cale aerian;
afecteaz n 70% gl.parotid, n 10%- submandibular, lingual n 4,9%.
mai des afectai sunt copiii de 5-15 ani.
Clinica. Dup perioada de incubare de 16-20 zile, boala debuteaz brusc, cu intervale de
1-2 zile, bilateral. General: febr,dureri. Local: tumefieri voluminoase, consistena moale,uor dureroase, ele
deplaseaz lobulul auricular; tegumentele ntinse, lucioase, congestive, cu edem colateral, trismus, orificiul
can.Stenon hiperemiat, tumefiat, salivaia sczut cu aspect normal. Dup 3-4 zile procesul se oprete,n a 8 zi
cedeaz. Pot aprea orchite, ovarite, pancreatite, prostatite, meningite, encefalite.
Tratament. Se face n secia de boli contagioase, izolarea pacientului 20 zile, repaus, lavaje antiseptice bucale,
sialogoge i vitaminoterapia.
Paritiditele cronice.
-la copii se ntlnesc n 14%, din care 88% afecteaz gl.parotid.
declanarea are loc pe fondul imunitii sczute;
- concepiile etiologie sunt diverse: congenital, microbian, odontogen, rinogen, parotidita epidemic, etc.,
ns nu este definitiv determinat.
- se manifest n perioada de exacerbare (10-14 zile), cu perioade de remisiune(1-2ani);
Clinica. n exacerbare starea general alterat: insomnie, frisoane,excitare; Local: tumefacie
unilateral(rar bilateral), dolor, tegumente norm., duct.Stenon congestionat, hiperemiat, cu elimin.purulente
vscoase.
Diagnostic definitiv. Se face n bazaradiografiei de contrast. Siaolgrafiile arat pete opace de diferite dimens.
(1-4mm) la extremitile canaliculelor salivare,avnd aspect de ,,pom nflorit,, sau ,,mr de fructe,,Canalul
Stenon apare dilatat.
Tratament. n perioada acut este acelai ca n parotidita acut, n remisie se indic preparate
imunostimulatoare. Local n remisiune se fac proceduri fizioterapeutice (raze ultrascurte, fonoforez cu
preparate rezolutive), masaj, aplicaii cu parafin, blocade cu novocain, instilaii endocanal. Consultaia
pediatrului,ORL.
41.Particularitile clinice ale leziunilor traumatice oro-maxilo-faciale. Metode de tratament a leziunilor
la copii.
Traumatismele partile moi predomina la copii de pina la 7 ani. Leziunile fara solutii de continuitatea sunt
insotetite de edeme marcate, intinse, care pot masca bine traumatismele oaselor maxilo-faciale. Ele sunt
cauzate de particularitatile regiunii maxilo-faciale : elasticitatea tegumentelor, stratul adipos bine dezvoltat,
reteaua bogata de vase si noduli limfatici, schimbul metabolic accelerat si instabil. Leziunile partilor moi la
copii deseori se asociaza cu traumatismele dentare , ale apofizelor alveolare, ale oaselor faciale. Edemele

38

posttraumatice deseori se transforma in infiltrate infectate, care pot persista timp indelungat. Sunt frecvente
leziunile produse prin muscaturi de animale, rareori de om. De obicei, ele sunt localizate in regiunile extreme
ale fetei nas, urechi, buze. In plagile muscate de animale este indicat tratamentul antirabic. Pentru copii
sunt specifice plagile intraorale, care interesaza mucoasa, diferite planuri ale cavitatii bucale si limba, plagile
intepate provocate de obiecte ascutite (creioane, bete, jucarii) tinute in gura in timpul caderilor. Plagile limbii
si planseului bucal determina hemoragii abundente. Deseori, la inspectia plagilor sunt gasite corpuri straine.
Leziunile cavitatii orale la copiii mici se pot complica cu edeme intinse, care pot cauza starii de asfixie.
Datorita abundentei de tesut lax, bulei grasoase Bichat bine dezvoltate, elasticitatii deosebite a tegumentelor,
greutatii mici a corpului (pina la 3-5 ani), desi copii cad frecvent, leziunile sunt fara solutii de continuitate,
dar insotite de edeme marcate.
Tratamentul :
Cuprinde citeva etape ce se succed in ordinea prioritatilor sau sunt parcurse concomitent, in functie de
posibilitatile de rezolvare si timpul scurs de la accident. Principiile generale de tratament al leziunilor
traumatice ale regiunii OMF sunt impuse de particularitatile anatomo-functionale ale teritoriului.
1. Se vor ingriji de urgenta in primul rind leziunile care ameninta viata imediat (soc, asfixie, hemoragie)
sau in zilele urmatoare ( leziuni traumatice abdominale, toracice, cerebrale) care pot compromite
organe de imporatanta majora (globul ocular, maduva spinarii).
2. Intreaga conduita terapeutica trebuie sa respecte cerintele de refacere morfologica, functionala,
estetica si psihologica.
3. Inaintea oricarui act terapeutica definitiv se va igieniza si asana cavitatea orala si se va pastra o igiena
buco-dentara riguroasa pe tot parcursul tratamentului si dupa el.
4. Se va adopta o atitudine cit mai conservatoare fata de partile moi, osoase si dinti. a.Sunt
contraindicate extractiile profilactice de regualizare a marginilor plagii sau de sectionare a
lambourilor cutanate care par deviate. b.Se vor inlatura doar fragmentele osoase mici, fara periost,
pastrindu-se fragmentele mari, chiar si deperiostate. c.Se vor extrage numai dintii irecuperabili sau
care defavorizeaza procesul de vindecare.
5. Plagile se vor sutura dupa reducerea si imobilizarea fragmentelor in relatie cu solutia de continuitate a
partilor moi si dupa rezolvarea leziunilor traumatice dento-parodontate.
6. Fixarea si suturarea marginilor plagii se vor face in pozitie anatomica, fixind in prealabil punctelecheie ale fetei : pliurile naturale, liniile cutaneo-mucoase (labiala, palpebrala), marginea narinara,
santurile vestibulare si paralinguale.
42.Clasificarea, clinica traumatismelor acute dentare la copii. Tratamentul chirurgical al traumatismelor
acute dentare la copii.
Traumatismele acute apar dupa actiunea momentana a unei cauze asupra dintelui.
Clasificarea leziunilor traumatoce dento-parodontale:
1)Leziuni dentare : a)fisuri ale smaltului fara pierderi de substanta; b)fracturi coronare : -simple,
nepenetrante in camera pulpara; - complicate, penetrate in camera pulpara; c)fracturi radiculare : -in
treimea cervicala; -in treimea medie; -in treimea apicala; d)fracturi corono-radiculare: -nepene-trante;
-penetrante; -cominutive. 2)Leziuni parodontale : a)contuzii parodontale : -in sens vestibulo-oral cu luxatie
vestibulara sau orala; -in sens meziodistal, cu luxatie laterala in spatiul unui dinte absent; -in ax, cu intruzie
sau extruzie; b) luxatii dentare totale, cu deplasarea completa a dintelui din alveola.
Evaluarea clinic a traumatismelor dentare:

39

Istoricul medical : Este o istorie complet medical, evalueaz necesitatea pentru profilaxia SBE
imunocompromii, unde se determin dac copilul are o tulburare de sngerare sau se administreaz
orice medicaie actual. Se ntreab printele despre alergii la medicamente i un istoric despre orice
intervenii chirurgicale anterioare i dac copilul a urmat o imunizare . Cel mai important este s se
stabileasc dac copilul a pierdut cunotina din cauza prejudiciului.

Istoricul dentar : Clinicianul ar trebui s stabileasc cum, cnd i unde prejudiciul a avut loc. "Cum"
este important, deoarece ofer informaii cu privire la gravitatea prejudiciului. "Cnd" este important,
deoarece se agraveaz prognosticul pentru dintele vtmat cu fiecare minut de ntrziere a
tratamentului. "n cazul n care" este important, deoarece poate determina dac este sau nu profilaxia
tetanosului este justificat.

Control medical : O examinare aprofundat este necesar pentru a evalua msura complet a tuturor
leziunilor. Informaii importante ce se colecteaz pentru fiecare pacient includ: semne vitale, de
revizuire a tuturor sistemelor, capului i gtului, de asemenea i informaii privind accidentul. Este
important s se pronune n traumatisme craniene, leziuni oculare i a prejudiciului coloanei cervicale. O
evaluare a dimensiunii elev i reacie la lumin poate stabili prezena traumatismului cranian.

Examinarea extraorala: Se examineaz locaia i mrimea tuturor leziunilor intraorale i extraoral care
trebuie s fie nregistrate. Se palpaeaz condilii mandibulari, zigom mandibulei, i regiunea
mastoidian asigurndu-ne c nici maxilarul sau mandibula nu prezint fractur i se nregistreaz orice
leziune extraoral, echimoze sau tumefacie. n cazul n care este prezent o leziune n zona orala sau
extraorala (buza superioar), zona trebuie s fie inspectat de corpuri strine, cum ar fi fragmente de
dinte sau pietri, ndeprtarea i realizarea profilaxiei acelei zone. Se verific circulaia maxilarului
pentru limitele normale i indicaii ale fracturi condilului care includ: un dialog deschis, o muctur
anterioar, o anomalie sau o deschidere limitat a mandibulei. Confirmarea de fracturi n zona condilului
necesit o radiografie panoramic cu cavitatea oral deschis i una cu cavitatea oral deschis pentru
observarea neregularitailor n zona glenoid.

Examinare intraoral: Toate resturile i cheagurile intraorale i extraorale trebuie s fie ndeprtate
nainte de examinarea esuturilor moi i dure orale. Se palpeaz alveola pentru a detecta orice fractur
alveolar i fiecare dinte trebuie s fie examinat n particular pentru determinarea gradului de mobilitate
i dac prezint leziuni.Mucoasa labial, frenum maxilar, esuturi gingivale i a limbii ar trebui s fie
examinate pentru vnti sau rni deschise. Toate laceraiile intraorale trebuie s fie curate i
explorate, cutnd orice fel de organisme strine. Frenum oral, atunci cnd este rupt, se va vindeca fr
consecine pe termen lung. Leziunile linguale ar trebui s se sutureze n cazul n care marginile tisular nu
sunt apropiate. Cele mai multe leziuni intraorale se vor vindeca de la sine - cu excepia leziunilor
esutului moale efectuate prin smulgere.

Examenele radiografice : Pentru evaluarea leziunilor la dinii maxilari sau mandibulari, se alege o
radiografie ocluzala. Dac se suspecteaz o fractur radicular,sunt necesare radiografiile realizate din
dou unghiuri diferite pentru un diagnostic exact. Pentru dintii aflati n intruziune dentar, este nevoie de
o radiografie antero laterale suplimentare ce furnizeaz informaii utile. O radiografie panoramic ajut
pentru evaluarea condilului i al mandibulei suspectate de fractur.

Fotografice documentaia: Utilizarea de fotografie preoperator i postoperator este foarte util n scopul
documentrii.

40

Tratamentul chirurgical : in dependenta de caz.

43.Particularitile de etiologie, evoluie, clinica i diagnosticul proceselor tumorale la copii n regiunea
capului i gtului. Clasificarea OMS a tumorilor benigne ale esuturilor moi a regiunii capului i gtului.
Sarcoamele tesuturilor moi reprezint un grup heterogen de tumori, atit din punct de vedere histologic, ct si
clinic-evolutiv. Aceste tumori constituie aproximativ 1% din totalitatea de tumori maligne ale adultului.
Preponderent snt afectate persoanele cu vrsta cuprins ntre 20-50 ani. Evoluia agresiv a acestor tumori, i
varietatea mare a substratului histologic, subliniaz importana unui diagnostic precoce al sarcoamelor de
esuturi moi.
n Republica Moldova sarcoamele esuturilor moi constituie 2,5% dintre toate tumorile. Aceste tumori
afecteaz, n special populaia apt de munc (20-50 ani). Brbaii snt afectai ceva mai des dect femeile.
Conform repartizrii topografice sarcoamele de esuturi moi i iau nceputul n: membrele inferioare 45%,
membrele superioare 15%, cap i gt 10%, retroperitoneu 15%, trunchi 10%. Sarcoamele esuturilor
moi cu debut din viscere snt foarte rare.
Etiologic: Factorul genetic pare a fi important n dezvoltarea sarcoamelor de esuturi moi. Astfel studiile
citogenetice au artat asocierea unor forme histologice de sarcoame cu diverse aberaii cromosomiale.
Ali factori implicai n geneza sarcoamelor esuturilor moi snt:
- radiaia ionizant - perioada de laten 10-15 ani
- limfedem cronic - poate aduce la apariia limfangiosarcoamelor
- carcinogeni din mediu - s-a demonstrat riscul sporit de dezvoltare a angiosarcomului n intoxicaiile cronice
cu polivinilclorid, arseniu i dioxid de toriu
- infecia viral - sarcom Kaposi asociat cu infecia cu herpes virus tip 8 la
pacienii imunocompromii (HIV).
Clasificarea OMS 2002 a tumorilor esuturilor moi presupune repartizarea acestora n patru grupuri:
Benigne Recurenele locale dup exereza tumorii snt rare. Dac acestea, totui, apar ele snt perfect
curabile chirurgical. Au cretere local, nondistructiv. Cazuistic tumorile morfologic benigne metastazeaz la
distan. Determinarea acestui subgrup de tumori benigne prim metode de diagnostic contemporane este
imposibil.
Intermediare (local agresive) Aceste tumori au caracter de cretere local distructiv, infiltrativ. Dei
recurenele locale snt mai frecvente, aceste tumori nu metastazeaz. Aceste tumori cer exerez lrgit pentru a
preveni recurenele.
Intermediare (cu metastazare rar) Aceste tumori au crestere localagresiv, cu tendin de a produce
metastaze la distan (de regul ganglioni limfatici sau pulmoni). Ricul este mic (<2%), dar nepredictibil din
punct de vedere histomorfologic.
Maligne Tumori cu cretere local-distructiv, potenial de recurene locale i metastazare foarte nalt. n
dependen de forma histologic potenialul de metastazare variaz de la 20% la 100%.
Clasificarea tumorilor esuturilor moi (OMS 2002)
Tumori din adipocite Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din fibroblati/miofibroblati Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori fibrohistiocitare - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din celule musculare netede - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori pericitare (perivasculare) - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din muchii scheletului - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori vasculare - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori osteo-cartilaginoase - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori de origine neclar - Benigne/Intermediare/Maligne

41

44.Clasificarea hemangioamelor i limfhemangioamelor la copii. Clinica diagnosticul i metodele de

tratament ale hemangioamelor i llimfhemangioamelor la copii.
Hemangiomul este o tumoare benigna foarte raspindita la copii : 1.1-2.6% la nou nascuti, 0.8-1.4% la copii
de pina la 1 an. De 3-5 ori mai frecvent la fetite decit la baieti, 30% sunt prezente la nou-nascuti, iar 70% apar
in primele luni de viata dint totalitatea tumorilor cu localizare in regiunea OMF.
In functie de dimensiuni, hemangioamele pot fi : mici(pina la 1cm/2), mijlocii(de la 1cm/2 pina la 10 cm/2),
mari(de la 10cm/2 pina la 100cm/2), voluminoase(mai mari de 100cm/2).
Conform clasificarii G.A.Fiodorova, hemangioamele se impart in 2 grupe : adevarate(maligne) si false
(malformatii congenitale). Adevarate sunt hemangioamele capilare, cavernoase, racemoase, false-angioamele
plane (pete de vin, stelate, botriomicomul, petele mediale).
Angioamele maligne au aspect tumoral, apar in primele luni dupa nastere. Evolutia lor cuprinde 3 etape :
pina la un an- etapa de crestere accentuata, urmata de etapele de stabilizare si de involutie. Pot stationa o
perioada, dupa care incep sa creasca progresiv in volum prin proliferarea endoteliului si dilatarea vaselor care il
compun, devenind uneori monstruoase. Altele stationeaza, cu capacitatea de a regresa in timp. Angioamele
maligne au o coloratie rosie-violacee, bombeaza la nivelul tegumentelor sau mucoasei, au consistenta moale,
elastica, reducinduse prin presiune, pentru ca apoi sa revina la volumul initial. La aplecarea capului sau in
timpul plinsului, de asemenea se maresc in volum. Hemangiomul malign poate fi insotit de
anemii,trombocitopenie, maceratii, ulceratii, hemoragii, inflamatii. Hemangioamele capilare se caracterizeaza
prin vase dilatate care formeaza tumori limitate, cu crestere endofita sau exofita. Angioamele cavernoase au
vase dilatate, care comunica intre ele, formind cavitati sangvine si difuze, fara limite precise, cu evolutie rapida.
Ele invadeaza tesuturile invecinate,pe care le disociaza sau chiar le distrug.
Angioamele plane, numite pete de vin, sunt superficiale. Ele cuprind o suprafata mai mare sau mai mica de
piele sau mucoasa, fra sa afecteze relieful si pilozitatea tesuturilor normale din jur. Coloratia difera : roz-pal,
rosu-violaceu, albastru inchis. Prin vitropresiune, coloratia dispare.
Tratamentul angioamelor variaza in functie de forma si de virsta copilului. Metodele de tratament folosite
sunt : crioterapia, electrocuagularea, terapia sclerozanta, terapia hormonalaintratumorala, terapia cu laser,
radioterapia, tratamentul chirurgical si cel combinat.
Linfhemangiomul este o tumora congenitala, cu caracter disembriogen, mai frecvent intilnita la copii de
pina la 1 an, localizata in obraz, dar se poate extinde in planseu, inspatiul laterofaringian,, de-a lungul lojei
marilor vase ale gitului, in parotidita si limba. Microscopic, este alcatuit din multiple cavitati captusite cu
endoteliu si umplute cu lichidu serocitrin, asemanator cu limfa.
Limfhemangioamele pot fi : capilar (circumscris, difuz), cavernos (circumscris, difuz) si chistos. Clinica
limfhemangiomului depinde de virsta, localizare, dimensiuni, structura histologica. Totodata, toate
limfhemangioamele au semne clinice comune. Ele sunt cauzele deformatiilor anatomice ale masivului maxilofacial sau ale tulburarilor functionale. Limfagiomul difuz al limbii este cauza prognatiei inferioare si dezvoltarii
in exces a mentonului, condensarii osului la nivel de unghi, tulburarilor de ocluzie, disfunctiilor respiratorii,
verbale, deglutitiei. In perioadele infectiilor acute (tonsilite, stomatite) hemangioamele isi maresc volumul.
Diagnosticul diferential se face cu hemangioamele, neurofibromatoza, chisturile mediane si laterale
cervicale, chisturile dermoide. Limfhemangioamele localizate pe buza superioara se diferentiaza de sindromul
Milkenton-Rosenthal. In perioadele de inflamatie acuta diferentierea se face cu celulitele.
Tratamentul se face in functie de forma, volumul si localizarea tumorii, de virsta copilului. In majoritatea
cazurilor este necesar de un tratament complex, care include asanarea focarelor cronice, inclusiv cea
stomatologica, tratamentul conservativ antiinflamator, chirurgical, ortodontic, logopedic. Tratamentul
chirurgical se face pe etape, cu extirpari limitate.
45.Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii. Metode de diagnostic i tratament ale tumorilor
benigne osoase la copii.

42

Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii :

I. Tumori osteogenetice : a) benigne : osteomul, osteomulosteoid, osteoblastomul
(osteoblastomul benign), b) maligne : osteosarcomul (sarcomul osteogen), osteosarcomul fuzocelular.
II. Tumorile hondrogenetice : a) benigne : condromul, osteocondromul (exostoza
osteocondrogenetica), condroblastomul (condroblastomul benign, condroblastomul epifizar), fibromul,
fibromul condromixoid, b)maligne : condrosarcomul, condrosarcomul fuzocelular, condrosarcomul
mezenchimal.
III. Tumora cu mieloplaxe (osteoblastoclastomul).
IV. Sarcoame cu celule rotunde (toate maligne) : sarcomul
Ewing, sarcomul reticular osos, limfosarcomul osos, mielomul.
V. Tumori vasculare osoase : a) benigne : hemangiomul benign,
limfangiomul, b) intermediare (agresive cu semne de malignizare) : hemangioendoteliomul,
hemopericitomul, c) maligne : angiosarcomul.
VI. Tumorile tesutului conjunctiv : a)
benigne : fibromul benign desmoplazic, lipomul, b)maligne : fibrosarcomul, liposarcomul, mezenchiomul
malign, sarcomul nediferentiat.
VII. Altele : a) benigne : condromul,
adamantinomul oaselor tubulare, nevrilemomul (nevrinomul), neirofibromul, b) maligne : foarte rare.
VIII. Tumori neclasificate.
IX. Pseudotumorile osoase :
chistul osos solitar, chistul anavrismal osos, granulomul euzinofil, displaziile fibroase.
Diagnosticul clinic.
Examenul clinic : examenul exobucal si endobucal (anamneza, antecedentele, inspectia,
palparea, percutia), simptoame de progresare a neoformatiunilor maligne.
Examenul paraclinic : explorarea imagistica a tumorilor benigne include :
1)explorarea radiografica, pune in evidenta tumora si orienteaza diagnosticul, 2) tomografia computerizatacompleteaza informatiile privind criteriile de benignitate ale tumorii, 3) scintigrafia osoasa- pune in evidenta
hipocaptarea la nivelul tumorii, datorita vascularizatiei reduse tumorale, 4) imagistica prin rezonanta
magnetica depisteaza apartenenta leziunilor, determina de implicare vasculara, benignitatea si malignitatea
leziunilor.
Radiologic tumorile benigne au criterii generale specifice : contur net bine
determinat, corticala osoasa suflata si subtiata, dar neintrerupta, cresc fara reactie periostala, modificari de
structura (litice, osteosclerotice, mixte), tumora impinge structurile moi din vecinatate, dar nu le infiltreaza,
structura tesutului osos limitrof este normala.
Examenul morfologic. Biopsia este singura metoda care poate preciza diagnosticul
neoformatiunilor. Insa diagnosticul poate fi stabilit definitiv numai in baza rezultatelor radiologice si clinice.
Biopsia prin excizie este indicata in leziunile superficilale, pediculate sau profunde, de dimensiuni reduse si
bine delimitate, iar biopsia prin incizie in leziunile intinse, voluminoase, profunde, care necesita o
interventie mai importanta. Biopsia prin chiuretaj se aplica in leziunile ulceroase, profunde, exteriorizate.
Biopsia prin aspiratiense practica in leziunile profunde, greu accesibile.
Tratamentul : consta in metode complexe si mixte cum ar fi : chirurgical, radioterapii,
chimioterapii.
46. *Exam facial:
-forma capului si tipul facial
-simetria faciala: in functie de planul median ce traverseaza nasion, naso spinalis si gnation.
-egalitatea etajelor: in mod normal etaj mijl si cel inf sunt egale. Exam nasului: stadiu de maturatie, inaltimea,
largimea bazei, dimensiunea si simetria narinelor. Exam buzelor: gros, h, starea tonusului poz in stare de repaus,
santul labio mentonier, raportul buzelor cu dintii in repaus si in timpul surisului, largirea fantei labiale. Exam
mentonului: largimea si dezv verticala.
-profilul fetei: in functie de linia ce trece prin nasion, naso spinalis ant si pogonion. In mod normal e drept, poate fi
convex sau concav.
*Exam intraoral: se realizeaza in 3 planuri:

43

-sagital: neutral, mezializat sau distalizat, raportul dintilor frontali

-in plan transversal: normal, invers, lingualizat
-vertical: ocluzia deschisa, adinca, cap la cap. Liniile interincisivlae cu linia mediana.
-determ formei arc dentare: la max norma semielipsa, la mand parabola.
-analiza dintilor: starea, anomaliile prezente, poz, s.a.
-exam muc, parodontului, tes moi: na limbei si vestibul, frenurile, semneele inflam.
-exam functiilor ap dento amx: poz limbii la deglutitie, functia de fonatie masticatie, dereglari resp.
Teleradiografia: definitia, tehnica efectuarii, tipurile, punctele principale.
*Teleradiografia: metoda de Rg cu film exooral, imaginea cefalometrica este rezultatul proiectiei unui vol pe un
plan, imagine ce rezulta marita si deformata fata de obiectul real. Folosesc profilul drept si au ca plan de referinta
orizontala de la Frankfurd. Evidentiaza tulb de dezv in plan vertical si sagitla a masivului facial. Sunt 3 tipuri: de
profil, de fata si axiala, ultimele doua fiind auxiliare.
*Punctele principale:
-nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan mediosagital, corespunde rad nasului
-sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti
-basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum
-porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext
-orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei.
-spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant
-spina nazala post Nsp: virful spinei nazale post.
-prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv maxilar.
-A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar.
-Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand
-pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere
-B: punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po la trecerea partii concave in convexe.
-Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere
-Go: punctul cel mai inf al ram mand.
*Planurile:
-cranial de la sella la nasio
- de la Frankfurd: porion orbitale
-palatinal: spina naz ant si spina naz post
-ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre incisivi centrali
-plan mandibular: menton gonion.
*Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul Frankfurd trebuie sa fie paralel cu
podeaua, pacientul nemiscat.
47. Anomalii dento-maxilare la copii
O afeciune stomatologic" i face apariia din ce n ce mai frecvent la copiii epocii noastre, afeciune cunoscut
astzi sub numele de anomalie dento-maxilar, malocluzie sau dizarmonie dentofacial. Frecvena acestei boli,
desemnat nainte sub numele de neregulariti" sau nghesuiri" dentare, a crescut de la 20% la 15%, devenind
astzi o adevrat problem de asisten social.
Anomaliile dento-maxilare au o etiopatogenie particular, neputnd fi incluse nici n cadrul infeciilor, nici n cadrul
bolilor degenerative, nici n cadrul tumorilor; ele sunt considerate tulburri de dezvoltare somatic", manifestate
prin creterea n exces a maxilarelor sau alveolelor superioare sau inferioare, fa de cele antagoniste, de partea
dreapt sau sting, care pot avea i ele o cretere deficitar, astfel nct ( dinii superiori nu mai vin n contact cu cei
inferiori, motiv pentru care aceste afeciuni se mai numesc i malocluzii.

44

Multe anomalii dentomaxilare se datoresc numai nclinrii, deplasrii sau rotaiei unor dini, care uneori apar
dizgraios la un copil, care rde cu gura deschis" .
Anomaliile dento+maxilare se observ i la copiii rii noastre, n proporie de 30% la precolari, procentul crescnd
pn la 65%-75%, dup vrsta de 6 ani, la copiii cu dentiia permanent.
Numai n 15%-20% anomaliile dento+maxilare se motenesc de la prini; un procent de 40%-45% din anomalii se
datoresc unor obiceiuri vicioase: suptul degetului, mucarea buzei superioare sau inferioare, respiraia pe gur,
mestecarea n grab a mncrii, nghiirea mncrii cu limba ntre dini i chiar vorbirea defectuoas; de asemenea,
pierderea precoce a dinilor de lapte sau a celor permaneni determin anumite anomalii, n proporie de alte 40%
din cazuri.
Copiii care nu sunt hrnii la sn, n primele 10 luni dup natere, formeaz marea mas de bolnavi cu anomalii
dento+maxilare la vrsta precolar, deoarece ei trec de la suptul biberonului la suptul policelui, trec de la respiraia
nazal la respiraia bucal i nu nva s-i coordoneze normal micrile maxilarelor, buzelor i limbii, n efectuarea
ulterioar a respiraiei, masticaiei sau deglutiiei normale.
Lipsa de contact ntre dinii temporari se transmite la cei permaneni, fiind necesare tratamente ortodontice de 2-3
ani, pentru a reaeza dinii n poziie corect.
Copiii cu malocluzii dentare formeaz cel mai mare procent de bolnavi de stomac ; ei fac cel mai des infecii
faringo-amigdaliene sau auriculare la cele mai simple rceli ; cei ce respir pe gur nu introduc cantitatea necesar
de oxigen in organism, astfel incit acetia, la coal, nu se pot concentra la lecii, au somnolen ziua i somn agitat
noaptea, obinuindu-se s sforie.
48.Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.
-clasa I: raport neutral al molarilor primi, o relaie sagital normal a maxilarelor.Modificrile doar n regiunea
frontal. Din aceast clas fac parte anomalii unidentare sau de grup frontal, angrenri inverse, ocluzii deschise,
ocluzii acoperite.
-clasa II: rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimnd o poziionare posterioar a manidibulei fa de
maxilar.
subdiviz 1:tip resp oral,un maxilar ngust i alungit,frontalii n protruzie,ocluzie adinca in acoperis.
subdiviz 2: tip respirator nazal, retruzie a frontalilor sup, ocluzie adinca acoperita.
-clasa III: rapoarte de mezializare la nivelul molarilor i ocluzie invers frontal.
Clasificarea german a anomaliilor dento-maxilare.
*In sens transversal:
-sd maxilarului ingust: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si inghesuire.
-sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere mandibulara.
*In sens vertical:
-sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis (II/1 Angle), ocluzie prabusita(ca urmare a
pierderii dintilor in reg lat).
-sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.
*In sens sagital:
-sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma functionala (poz distala a mand).
-sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor frontali: angrenari inverse a unui sau doi dinti in
urma schimbarii poz lor, progenie de conducere fortata, progenie falsa ca rezultat al subdezv max sup, progenie
adevarata-hiperdezv mand.
49.Aparatele dentare fixe sunt cele mai utilizate i recomandate de medicii ortodoni graie eficien ei lor n
corectarea poziiei dinilor. Acest tip de aparat dentar este compus din elemente precum bracketuri, srme, inele,

45

arcuri, butoni i ligaturi. Totodat, aparatele dentare fixe se mpart n: aparate dentare metalice, aparate dentare
ceramice, aparate dentare Speed, aparate dentare din safir, aparate dentare autoligaturante Damon i aparate
dentare linguale.
Cel mai ieftin i mai rspndit este aparatul dentar metalic, acest tip fiind i unul cu cele mai bune i durabile
rezultate. Realizat din oel inoxidabil, aparatul dentar metalic poate fi mbogit cu elastice colorate pentru un
aspect vesel, care iese din tipare.
Tot mai mult teren cstig i aparatul dentar ceramic, cu o eficien similar celui metalic, dar mult mai puin
vizibil. Cu toate acestea, dat fiind fragilitatea sa, acest tip de aparat dentar este recomandat doar n tratarea
anumitor probleme ortodontice.
n pofida preului piperat, aparatul dentar lingual, invizibil, se ataaz pe partea din spate a dinilor. Cele dou
tipuri existente Incognito i STB Light lingual system sunt alese n funcie de problema ortodontic a
fiecrui pacient n parte. Ambele tipuri ns sunt discrete i confortabile i dau rezultate ntr-un timp relativ
scurt.

50. Aparatele ortodontice mobile. Definiie. Avantaje i dezavantaje. Regulatorul funciei lui Frankel.
Tipurile existente. Elementele componente.
Sub aceasta denumire sunt cuprinse toate tipurile de aparate ortodontice care nu se ancoreaza la nivelul
arcadelor dentare, ele sunt mentinute in cavitatea bucala doar prin apropierea activa a arcadei inferioare de
cea superioara sub actiunea muschilor mobilizatori ai mandibulei.( ex: activatorul, aparatul Bimler,
Bionator, scutul labial, aparatul Frankel).
Avantaje:
-impiedica respiratia bucala, sugerea degetelor, interpunerea limbii.
-pot fi aplicate in perioada dentitiei mixte
- provoaca marirea secretiei salivare, ce duce la autocuratire favorabila, prevenirea cariei
- stimuleaza dezvoltarea armonioasa a tuturor elementelor constitutive ale aparatului dento-maxilar.
Dezavantaje:
- greu de suportat datorita volumului mare
- din cauza ca este purtat ori numai noaptea ori citeva ore ziua prelungeste mult tratamentul
- lipseste aparatul dento-maxilar de stimulul functional cel mai important- masticatia.
- bionatorul nu da rezultate in cazul cind fata are tendinta de dezvoltare verticala.
Aparatul Frankel: dispozitive ortopedice de exercitiu, ce ajuta la maturarea, antrenarea si reprogramarea
sistemului neuro-muscular oro-facial, sunt considerate mijloc de interferenta in relatia forma-functie, ele
modificind invelisul biomecanic in timpul dezvoltarii dentitiei.
Aparatul se compune din elemente acrilice:
- 2 scuturi vestibulare
- 2 pelote labiale superioare
Elemente din sirma:

46

Arc vestibular, suportul din sirma, arc lingual superior, un arc palatal, crosete ocluzale de sprijin, crosete de
sprijin maxilare.
Tipuri: Tip 1, tip 2 si tip 3.
51. Aparatele ortodontice mobilizabile. Elementele componente. Avantaje si dezavantaje.
Aparatele care sunt fixate la arcadele dentare cu ajutorul unor elemente de ancorare, putind fi indepartate in
orice moment.
Elementele componente:
baza din acrilat
elemente de ancorare
elemente active(suruburi sau arcuri)
Exemple: placa palatinala, placa linguala, mentinatoare de spatiu.
Avantaje:
se sprijina si pe dinti si pe parodontiu astfel pericolul suprasolicitarii este redus.
Actiunea lor poate fi complexa, unele elemente active(surubul) pot fi activate de pacient
Confectionarea tehnica si reparatii usor de facut
Costul redus
Purtarea aparatului permite o igiena bucala riguroasa.
Desi concepute ca aparate active, li se pot adauga elemente de actiune functionala.
Dezavantaje:
aparitia reactiilor alergice la acrilate
din cauza indepartarii aparatului din cav buc de catre pacient, este ricul purtarii nu conform indicatiilor
posibilitatea deformarii, ruperii diverselor arcuri, crosete.
52. Dizarmonia dento-alveolar cu nghesuire dentar. Cauzele. Manifestrile clinice. Principiile
tratamentului nghesuirii dentare. Metodele de creare a spaiului n arcada dentar.
Incongruenta dento-alveolara adevarata este expresia dezacordului intre marimea maxilarelor si marimea
dintilor.
Incongruenta dento-alveolara secundara este consecinta unor tulburari de crestere la nivelul procesului alveolar
sau maxilar, cel mai adesea generata de pierderea timpurie a dintilor temporari de pe arcada, prin carie si
complicatiile ei.
Inghesuirea usoara: prezenta inghesuire la etapa de eruptie a grupului incisivo-molar, incis centr inf fiind in
linguopozitie.
Tratament: doctorul supravegheaza cresterea, anomalia se autoregleaza.
Inghe moderata : la aceeasi virsta eruptia centralilor inferiori dar cu incongruenta mai mare, incisiv lat tempor
pot prezenta mobilitate.
Tratament: este bine de asteptat eruperea completa a incisivilor, se poate apela la expansiune de maxilar
utilizind aparate mobileactiv-mecanice, functionale sau fixe, se poate asocia extractia.
Inghes severa: grade mari de inghesuire, lateralii pot fi expulzati de pe arcada..
Tratament: prin metode ortodontice(expansiune, distalizarea zonei laterale,extractie). Se practica cu succes
terapia de dirijare a eruptiei dintilor permanenti prin extractia dintilor deciduali.
53. Anomaliile de numr: hipodenie i hiperdenie. Cauzele. Manifestrile clinice. Diagnosticul. Metode
de tratament. Importana menintoarelor de spaiu.
Tulburari produse in perioada de formare, de diviziune a lamei dentare si de evolutie a germenilor dentari.

47

Clinic se pune in evidenta prin persistenta unui dinte temporar peste timpul normal de eruptie si absenta dintelui
permanent.
Pot fi primare lipsa mugurelui, secundare dobindita.
Dintii supranumerari pot aparea ca dintii care respecta morfologia unui anume tip dentar.Ei pot erupe sau
ramine inclusi in maxilar.
Cel mai des erupe intre incisivii cenrtrali superiori meziodens.
Tratament se practica extractia dentara, urmata de supravegherea atenta a cresterii, se impune recistigarea
spatiului.
54. Malocluziile verticale. Definiie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Tratamentul. Perioada
de contenie.
Ocluzia deschisa functionala se pune in evidenta clinic si pe model prin prezenta inocluziei verticale la nivel
incisivo-canin.(blocarea cresterii procesului dento-alveolar.
Ocluzia deschisa scheletala- modificari ce se produc la nivel de baza osoasa maxilara.
Sindromul de ocluzie adinca: tulburare caracterizata prin un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de
catre cei superiori, in unele cazuri si invers.
S-a demonstrat ca factorul genetic sta la originea acestor anomalii, la fel obiceiurile vicioase(respiratie orala,
deglutitie infantila, sugerea, interpozitia diferitor obiecte), caria dentara si consecintele ei, in special
edentatie in zona laterala in dentitia temporara.
In cadrul ocluziei adinci sunt 2 forme clinice:
- ocluzia adinca acoperita(clasele I, II-2 si III)
- ocluzia adinca in acoperis( clasa II-1)
Formele de gravitate:
-grad 1 incisiv sup ii acopera pe cei infer cu 1/3 2/3, pina la 5mm
- grad 2 incisic sup ii acopera pe infer cu 2/3 3/3, intre 5-9mm
- grad 3 incisiv sup acopera pe inf mai mult de 3/3, 9mm si in sus.
Diagnosticul se pune pe baza ex clinic si complementare.
Tratament: profilactic si precoce( miogimnastica, combaterea obiceiurilor vicioase, trat cariei). Tratamentul se
face prin ingresiune incisiva si egresiune molara.Aparate fixe care degajeaza forte cu directia incizalaapex.
Sindromul de inocluzie verticala sindrom caracterizat prin lipsa contactelor dintre cele 2 siruri dentare
antagoniste, conturate si extinse in mod variat.
Etiologia factori genetici, dismetabolici(rahitismul), functionali(deglutitia si tulburari fonetice), factori locali,
factori iatrogeni.
55. Malocluzie de clasa II Angle. Formele clinice, cauzele, tabloul clinic. Metode de diagnostic.
Tratamentul. Perioada de contenie.
Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimind o pozitionare
posterioara a mandibulei fata de maxilar.
2 subdiviziuni:
I) numita si tip respirator oral, in care este prezent un maxilar ingust si alungit, cu dintii frontali in protruzie.
II) tip respirator nazal, se caract prin prezenta unei retruzii a frontalilor superiori.
Clasa II-1 etiolog ereditar, factori generali de dezvoltare, locali, patologici locali, obiceiuri vicioase, deglutitie
atipica, sugerea deget,limbii.
Aspect facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic cu profil convex, tegumente palide, fanta
labiala intredechisa, lasa sa se vada incisiv super.
Diagnosticul compresiuniii de maxilar se pune pe baza examenului clinic si exam complementare( ex
radiologic, studiu pe model, masurari antropologice).

48

Tratament profilactic si precoce. Tratamentul normal se efectueaza in prima si a doua perioada a dentitiei mixte.
Se utilizeaza activatoarele elastice, reglatorul functional Frankel tip 1 si tip 2, bionatorul Balters 1 si 2,
activator Andresen.
Perioada de contentie poate fi mai mica sau egala cu perioada tratamentului(1-5 ani).Pentru contentie se
utilizeaza placa tip Hawley, aparate fixe, tip arcuri gutiere.
56. Malocluzie de clasa III Angle. Cauzele, tabloul clinic, metode de diagnostic.Tratamentul malocluziei
de clasa IIIa Angle la diferite vrste.
Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de mezializare la nivelul molarilor si ocluzi inversa frontala.
Unghiul SNA mai mic de 80 grade, SNB mai mare de 78 grade.
Profil concav, treapta buzelor inversata, aspectul infundat al pometilor obrajilor.
Tratament profilactic si preventiv: inlaturarea cauzelor ce duc la aparitia anomaliei atit etiologic cit si genetic,
dismetabolic si functional.Combaterea rahitismului, alimentatie naturala, educarea functiilor aparatului dentomaxilar.
Tratamentul ortodontic biomecanic, corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale.
Principiile tratamantului: se sistematizeaza astfel- tratamentul malocluziei cl 3 gravitate redusa medie
extrema
57. Malocliziile transversale. Definiie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Aparatele
ortodontice folosite n tratamentul ocluziei ncruciate.
Malocluziile se pot manifesta si in plan transversal, caz in care intalnim ocluzia dentara incrucisata(crossbite),
cand pe o parte dintii superiori sunt situati la interior fata de cei inferiori ceea ce poate cauza asimetrii in
dezvoltarea maxilarelor si implicit a fetei.
Pentru tratarea acestor anomalii ale ocluziei denatre se indica conceperea unui plan de tratament individualizat
care poate sa includa: aplicarea de aparate ortodontice, purtarea de gutiere ocluzale, realizarea de
restaurari protetice, iar pentru cazurile severe interventii de chirurgie ortognatica.
58. Profilaxia anomaliilor dento-maxilare prenatale, postnatale. Obiectivele tratamentului profilactic.
Profilaxia prenatala incepe prin investigarea mostenirii genetice pe care viitoarea mama o cedeaza copilului,a
bolilor ereditare prezente la membrii familiei.
Profilaxia primara in perioada graviditatii vizeaza starea de sanatate, regimul de viata al femeii gravide si consta
in asigurarea unor conditii optime de viata si de munca, evitarea stresului fizic si psihic., evitarea mediilor
de munca cu risc de toxicitate, raze x, se vor elimina consumul de alcool,tutun.In timpul nasterii se evita
travaliul prelungit,aplicarea forcepsului si tractiunilor puternice.
Profilaxia postnatala dupa nastere,profilaxia imbolnavirilor mucoasei orale, asigurarea unui aport alimentar
corespunzator in vederea dezvoltarii echilibrate a structurilor osoase, musculare si dentare.
Alimentatie naturala,alimente dure.legume, igiena corecta, combaterea viciilor: respiratie orala,suptul degetului,
deglutitie infantila, control stomatologic sistematic la f/e 6 luni.Leziunile odontale trebuie tratate, sunt
utilizate mentinatoarele de spatiu in scopul refacerii echilibrului morfofunctional al arcadei si al ocluziei
dentare.
59. Contentia in ortodontie. Durata perioadei de contentie in functie de anomaliile dento-maxilare.
Ansamblu de masuri care se instituie in continuarea unui tratament activ si ce are scop stabilizarea rezultatelor
tratamentului activ.
Obiectivele:
- obtinerea echilibrului ocluzal permanent
- prevenirea sau limitarea unei patogenii care poate sa apara sau exista
- Realizarea stabilitatii dintilor

49

Durata contentiei depinde de felul anomaliei tratate, de virsta de crestere la care se intervine, de amploarea
dezechilibrelor tratate si de calitatea echilibrului la sfirsitul tratamentului activ.Suspendarea contentiei
trebuie sa se faca lent si cu observare permanta.
De obicei contentia tine cit durata tratamentului activ sau chiar mai mult.
60. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic. Clasificarea aparatelor ortodontice.
In vederea atingerii obiectivului tratamentului (optimum functional si estetic) se impun urmat principii:
- ideal este tratamentul profilactic ortodontic care are la baza prevenirea anomaliilor
- indepartarea cauzei duce la anularea efectului
- cu cit diagnosticarea cauzei se face mai timpuriu, cu atit tratamentul prin indepartarea agentului cauzal
va avea mai mare succes
- directia si rata de crestere a structurilor scheletate pot fi modificate prin utilizarea mijloacelor
ortopedice,ortodontice,chirurgicale
- tratamentul ortodontic este strict individual
- durata tratamentului este in functie de finalizarea rezultatelor scontate
Clasificarea aparatelor :
Dupa modul de agregare la arcadele dentare:
- aparate mobile si mobilizabile(pot fi aplicate si scoase de pacient)
- aparate fixe (aplicate permant in gura de catre medic)
Dupa modul in care intervin asupra tesuturilor:
- aparate mecanice sau active
- aparate functionale
- aparate pasive sau de contentie.

50