1. Sanatatea orala: definitii.

OMS 1948 – “starea completă de bunăstare fizică, mentală şi socială care nu se reduce la
absenţa bolii sau infirmitătii; deţinerea celei mai bune stări de sănătate de care este capabilă o
persoană umană este unul din drepturile fundamentale ale omului”
OMS 1984 – “masura in care o persoana sau un grup sunt capabile sa isi satisfaca nevoile de
baza, dar si modul in care sunt capabile sa se transforme pentru a se adapta la modul ambiant”
H.M. Eriksen si V. Dimitrov (2003), R. Wilkinson si M. Marmot (2003) - “stare caracterizata de
absenta oricarei senzatii de durere cronica a regiunii orale si faciale, si a oricarui tip de cancer
oral si in regiunea gatului, prin absenta leziunilor orale, a defectelor congenitale (despicaturi de
buza + palat), a bolii parodontale, a leziunilor carioase, a pierderii unitatilor dentare si a altor
afectari si tulburari din cavitatea orala”

Dimensiunile sănătăţii (Ewles şi Simnett, 1999).

1. Sănătate fizică – funcţionalitatea organismului
2. Sănătate mentală – abilitatea de a gândi clar şi coerent
3. Sănătate emoţională – recunoaşterea şi exprimarea emoţiilor (frică, bucurie, supărare)
4. Sănătate socială – abilitatea de a forma şi menţine relaţii interumane
5. Sănătate spirituală - existenţa principiilor personale de comportament
6. Sănătate în relaţie cu mediul – integrare în mediul înconjurător

Impactul afectiunilor orale (C. Mathers, 1998).

2. Calitatea vietii: definitie, componente, evaluare, interrelatia cu sanatatea.
Calitatea vietii = concept multidisciplinar care include:
- durata de viata;
- absenta bolii;
- absenta discomfortului si a durerii;
- functii adecvate: fizica, emotionala si sociala;
- satisfactia legata de sanatate;
- absenta dezavantajelor sociale sau culturare corelate cu sanatatea.
Evaluarea calitatii vietii:
- cercetare – instrumente de masura a calitatii vietii
- ingrijirile de sanatate si accesul la ingrijire
- nivelul personal influenteaza decizia pacientului privind alegerea tratamentului
- poate influenta si deciziile la nivel politic
- calitatea vietii devine un instrument de intelegere si conturare a practicii clinice, cercetarii,
educatiei pentru sanatate, nu numai la nivel individual, ci la nivel de comunitate
Interrelatia cu sanatatea – 4 factori si modul in care acestia afecteaza starea de bine a
individului:
- factori functionali
- factori psihologici (aspectul si increderea in sine)
- factori sociali (interactiunea cu ceilalti, comunicarea)
- experienta durerii/discomfortului

3. Determinantii sanatatii.
Lalonde a definit determinantii sanatatii:
- biologia umana
- comportamentul sau stilul de viata
- mediul inconjurator
- organizarea serviciilor de sanatate

4. Modelul conceptual al factorilor care influenţează starea de sănătate (C. Dahlgren şi M.

Witehead, 1995).
 5. Programul Global OMS pentru sanatate orala (2003).
- politici de sănătate orală, pentru controlul eficient a factorilor de risc comuni, ce pot fi
modificati, reprezentati de stilul de viaţă (igiena orală , dieta nesanogenă, consumul excesiv de
alcool, fumatul, etc) pentru: -bolile dentare
-cancerul oral
-tulburarile de dezvoltare cranio-faciale
- dezvoltarea si implementarea proiectelor de prevenire a bolilor orale si promovare a sanatatii,
punând accent pe grupurile populationale dezavantajate din tările dezvoltate si cele in curs de
dezv., cele cu sisteme de sănătate in curs de tranzitie.
- prioritatea cea mai mare - îmbunătăţirea sănătătii orale a copiilor si vârstnicilor
- prevenirea si tratarea leziunilor mucoasei orale (cancer oral si manifestari orale HIV), tulburari
cranio-faciale, traume si accidente.
- accente - Reducerea inegalităţilor existente în starea de sãnãtate a populaţiei cauzate de
diferenţele de venit şi nivelul de educaţie al individului.
- Reducerea inegalităţilor - prin abordarea populaţiei ţintă cu cel mai mare factor de risc pentru
bolile orale şi creşterea accesului la sistemele de ingrijiri primare existente.
- Una dintre responsabilităţile majore ale O.M.S. este surprinderea tiparului si tendinţelor bolilor
orale şi analiza determinanţilor bolii (cu referire particulară la populaţia cu risc crescut)

6. Obiectivele OMS pentru anii 2000, 2010, 2025.

2000 2010 2025
5-6 ani 50% dd indemni 90% dd indemni
12 ani CAO maxim 3 CAO maxim 2 CAO maxim 1
75% fara carii 90% fara carii
18-20 ani 85% cu arcade integre
75% fara afect parod 90% fara afect parod
75% din pop tanara sa aiba suficiente cunostinte privind etiologia si prevenirea afect oro-dentare,
pt a-si stabili singuri un dg si atitundinea preventiva
Evidenta computerizata a datelor epidemiologice

7. Programe de sanatate orala: definitie, clasificari.

Definitie: succesiune de activitati intreprinse pentru a imbunatati unul sau mai multe aspecte
ale starii de sanatate orala ale unui grup populational.
Actiunile trebuie focalizate pe:
- identificarea determinantilor sanatatii;
- implementarea de proiecte demonstrative comunitare de promovare a sanatatii;
- crearea unor baze de date care sa permita evaluarea programelor aflate in derulare;
- stabilirea unor relatii nationale si internationale de schimb de experienta privind
promovarea sanatatii orale.
Populatia tinta: prescolari, scolari din clasele primare, adolescenti, liceeni, adulti (intr-o
anumita grupa de varsta), varstnici, gravide, mamele copiilor mici, copii cu dizabilitati, batrani
institutionalizati etc. In conceptia OMS – 2 mari grupuri tinta: scolari + tineri, si varstnici.
Tipuri de programe de promovare a sanatatii:
- programe internaţionale conduse de organizaţii internaţionale (OMS, FDI, ADA);
- programe naţionale – guvern, organizaţii profesionale naţionale;
- programe locale – organizaţii politice/profesionale locale.
 Modelul Ewles şi Simnett (1999) de realizare a unui program de sănătate – 7 etape:
1. Identificarea necesităţilor şi priorităţilor
2. Stabilirea scopului şi obiectivelor
3. Stabilirea celei mai eficiente metode de atingere a scopului şi obiectivelor
4. Identificarea resurselor
5. Planificarea metodelor de evaluare
6. Stabilirea planului de acţiune
7. Implementarea programului

Impactul afectiunilor orale (B. Daly si R. Watt, 2002).

Metode de educatie.
În funcţie de problema educaţională identificată în faza de evaluare si de vârsta grupului ţintă.
Exemple: - expuneri, demonstraţii
- diapozitive, jocuri
- jucarea unui rol (teatru)
- teatru de păpusi
- postere
- mass-media (TV, internet, radio), jocuri video
8. Abordarea individuala a sanatatii orale.
Igienizarea orală zilnică - indepartarea pe cat posibil a biofilmului dentar – prevenirea aparitiei
cariei si parodontopatiei.
Risc carios scazut este suficienta pasta F.
Risc carios mediu/crescut – mijloace suplimentare: clatiri cu sol. F, sigilari, fluorizare
profesionala.
Prevenirea afectiunilor parodontale: mijloace adjuvante de indepartare a PDM: firul dentar,
periute interdentare, dus bucal, ape de gura etc.
Stilul de viaţă: - dieta
- consumul de alcool si tutun
- adresabilitatea catre cabinetele dentare

9. Factorii de risc ai cariei dentare.

Fizici: modificari de structura ale smaltului, zone anatomice dentare susceptibile, hipoplazia de
smalt, nivel crescut S. Mutans, experienta carioasa anterioara, carii de biberon in antecedente,
F genetici.
Socio-demografici: venitul, educatia parintilor (mama), varsta mamei, etnia, ocupatia, rangul
copilului, nr. mare de membri in familie, mediul rural/urban, lipsa serviciului, lipsa ingrijirii
materne, sanatatea orala inadecvata a parintilor, fluorizare suboptimala, nivel crescut S.
Mutans la parinti.
Comportamentali: lipsa alaptarii naturale, folosirea biberonului (in timpului somnului sau la
cerere) cu bauturi indulcite, orar alimentar inadecvat, cantitate mare de dulciuri, igiena orala
necorespunzatoare (frecventa periajului, lipsa supervizarii parintilor si a pastei de dd cu F,
varsta inceperii periajului, placa vizibila), periaj si flossing neregulat al mamei, transfer salivat
maternal la copil, bulimie, vizite neregulate la cabinet, adresabilitatea mamei catre serv.
dentare, varsta primului control.
Boli sau tratamente: dieta speciala bogata in carbohidrati, administrare frecventa de
medicamente cu continut crescut de zahar, scaderea fluxului salivar datorita iradierii sau
medicatiei, purtarea aparatelor ortodontice.

10. Parametrii utilizati in evaluarea riscului carios.

Caracteristici esentiale ale indicatorilor de risc in predictia riscului carios: Sn, Sp, VP+, VP-.
A. Experienta carioasa anterioara – uzual cel mai semnificativ predictor singular, exprimata
prin:
1. prevalenta cariei – balanta intre factorii de rezistenta si atac in prezent si trecut,
exprimata prin DMFT, DMFS, dmft, dmfs si SIC;
2. prezenta unei leziuni incipiente precavitare;
3. statusul dentitiei primare si M1 – cel mai bun predictor;
4. cea mai buna combinatie de predictori ai cresterii carioase: “nr. mic de molari indemni
din dentitia primara”.
B. Teste salivare – teste dg:
1. rata fluxului salivar (stimulat/nestimulat);
2. capacitatea tampon salivara;
 3. determinarea nivelului S. Mutans – corelat cu statusul carios;
4. determinarea nivelului de Lactobacili;
5. determinarea c% de Candida Albicans;
6. testul surazei.
C. Factorii dieta, igiena orala si sociodemografici:
- Rezultatele unor studii arata ca relatia dintre consumul de zahar si aparitia cariei dentare e
mult mai atenuata in era moderna a expunerii la fluoruri, decat in trecut;
- Periajul este eficient in reducerea cariei doar in combinatie cu pasta fluorizata intr-un
procentaj mult mai mare decat restrictionarea consumului de zahar. Fluorizarea apei
potabile este recunoscuta si implementata in multe comunitati, efectul benefic fiind
recunoscut particular in cazul copiilor deprivati material cu risc carios crescut;
- Jumatate din adolescentii din 11 tari U.E. consuma dulciuri zilnic, in contrast cu cei din tarile
nordice, unde consumul este mai scazut. Indivizii cu SES ridicat au mai putine carii decat cei
cu SES scazut (indicatori de risc: clasa sociala, obiceiul de fumator al mamei, nr. de frati);
D. Boli generale asociate:
- modificari in formarea sau compozitia salivei (SIDA, diabet, Parkinson, HTA, tumori
craniene);
- modificari ale obiceiurilor alimentare, cu potential cariogen si admin. medicamentelor:
antihipertensive, analgetice, neuroleptice, diuretice, citostatice, somnifere;
- Rx care afecteaza regiunea cap-gat;
- dizabilitati fizice si psihice.

11. Grupele de risc carios.

Risc scazut: fara leziuni noi/leziuni incipiente in ultimul an.
Risc mediu: o leziune noua/incipienta/recurenta in ultimul an; fisuri si gropite adanci sau lipsite
de coalescenta; experienta carioasa mare la parinti sau frati; carii in antecedente in fisuri sau
gropite ocluzale; carii in copilaria timpurie; igiena orala defectuoasa; vizite neregulate la
cabinetul dentar; expunere neadecvata la fluoruri; radiotransparenta proximala.
Risc crescut: 2 sau mai multe leziuni noi/incipiente sau 2 din urmatoarele conditii: fisuri si
gropite adanci/fara coalescenta; parinti, frati cu rata carioasa mare; carii in antecedente in fisuri
sau gropite ocluzale; carii aparute in copilaria timpurie; expuneri frecvente la zahar; flux salivar
scazut; igiena orala defectuoasa; vizite neregulate la cabinetul dentar; expunere neadecvata la
fluoruri; radiotransparenta proximala.

12. Cariograma.
 program computerizat, interactiv si educational
 Conceput pentru intelegerea interactiunii dintre factorii care concura si predispun la
aparitia cariei dentare, fiind un ghid in incercarea de estimare a riscului carios;
 Scopul sau este de demonstrare grafica a riscului carios, exprimat prin “Sansa de a evita
noile carii “, ilustrand in ce proportie afecteaza diferiti factori aceasta sansa si de a incuraja
aplicarea metodelor de preventie inainte de aparitia noilor leziuni;
 Factorii cuprinsi in evaluare sunt : “Dieta” (sectorul albastru), “Bacterii” (rosu),
“Susceptibilitate” , alcatuit din programul de fluorizare, capacitatea tampon salivara si
rata fluxului salivar (Bleu) si “Circumstante” , constituit din experienta carioasa
 anterioara si bolile generale asociate( galben). “Sansa actuala de evitare a cariilor” este
reprezentata de sectorul verde, iar dimensiunea sa arata marimea riscului carios.
 Se poate demonstra modul in care se poate reduce “Sansa” prin actiunea asupra factorilor
de risc , schimband scorurile pentru fiecare factor si se ofera sugestii pentru metodele de
reducere a riscului carios.

****Interpretari****
 < 25% pt. “sansa de a evita cariile” => pacient cu risc crescut, toti factorii fiind cu
risc crescut, sectorul “bacterii” si “susceptibilitate” sunt nefavorabile. ”Sansa” = 25%
=> exista risc mare de aparitie a cariei, fiind probabil nefavorabile “dieta”,
“bacteriile”, “susceptibilitatea” si “expunerea la fluoruri”
 “sansa” > 75% => riscul de aparitie al cariei este scazut, putand exista numeroase
combinatii ale factorilor incriminati. Cand “sansa” > 90% riscul de aparitie a cariei
este f. scazut (combinatie favorabila a tuturor factorilor incriminati)
- se poate discuta cu pacientii in legatura cu metodele de reducere a riscului carios.

13. Evaluarea riscului parodontal (metoda PreViser).

Factori de risc: igiena orala precara, bacterii parodontogene, fumat, malnutritie, consum
excesiv de alcool, stres, diabet zaharat, alte afectiuni sistemice, status socio-economic.
Metoda Periodontal Risk Calculator - PRC:
- evaluare obiectiva, cantitativa a scorului de risc parodontal si a stadiului BP;
- cuantificare pe o scara de la 1-100 cu o corespondenta de 17 diagnostice;
- informatii necesare: varsta, istorie de fumator, dg de diabet, istoric de chirurgie
parodontala, adancimea pungilor parodontale, sangerare la sondaj parodontal, restaurari la
nivel subggv, tartru pe suprafetele radiculare, inaltimea osului alveolar pe Rx.

14. Evaluarea riscului la cancer oral (metoda Previser).

Factori de risc: consum de tutun, cosum de alcool, antecedente personale patologice de cancer,
antecedente heredocolaterale de cancer, varsta, sex.
Scorurile riscului de cancer oral – instrument Previser: 1 si 2 – risc redus
3 – risc mediu
4 si 5 – risc crescut
Examinare la interval de 5 ani (risc grade 1, 2, 3), reexaminare la 2 ani (risc 4), anual (risc 5).

15. Abordarea comunitara a sanatatii orale.

 Sănătatea unei colectivităţi şi a mediului în care indivizii işi defăşoară activitatea.
 Sănătatea publică dentară - ştiinţa şi practica prevenirii afecţiunilor orale, promovării
sănătăţii orale şi îmbunătăţirii calităţii vieţii prin efortul organizat al societăţii.
 Ştiinţa - identificarea problemelor de sănătate orală ale populaţiei, stabilirea cauzei şi
efectelor acestora şi planificarea unor intervenţii eficiente.
 Practica - aplicarea unor soluţii eficiente de rezolvare a problemelor de sănătate orală ale
populaţiei
 Abordările sănătăţii orale (Young şi Striffler, 2000) - diferente intre practica individuala si
cea a sanatatii publice.

16. Sanatatea orala – Abordarea interdisciplinara (Stiintele).

 Demografia
 Epidemiologia
 Statistica
 Ştiinţe biomedicale.
 Ştiinţe sociale şi comportamentale
 Ştiinţa mediului exterior organismului
 Managementul şi administraţia serviciilor de sănătate

17. Epidemiologia: definitii, nivelele şi etapele cercetarii epidemiologice.

“Studiul distributiei si al determinantilor starilor si evenimentelor legate de sanatate in populatii
specifice si aplicarea acestui studiu pentru a tine sub control problemele de sanatate” (Last, 1988).
Analizeaza atat starea de boala, incapacitatea, morbiditatea si mortalitatea, cat si aspectele
pozitive ale sanatatii si metodele de ameliorare ale acesteia.
Nivelele si etapele cercetarii epidemiologice
 A. Nivelul cunoasterii (explicatiei)- cercetarea fundamentala.
 B. Nivelul interventiei (actiunii) - cercetarea aplicativa.
Etape :
A. 1. Initierea procesului etiologic;
2. Initierea procesului patologic, ca urmare a factorilor etiolog
3. Depistarea clinica a bolii;
4. Supravegherea bolii.
B. 1. Profilaxia primara – evitarea initierii si declansarii procesului patologi
2. Profilaxia secundara – evitarea depistarii tardive a bolilor
3. Profilaxia tertiara – evitarea urmarilor nefaste ale bolilor
 18. Domeniile de studiu ale epidemiologiei.
Etiologia bolilor - identificarea unor metode preventive (impactul factorilor genetici, de mediu,
comportament si stil de viata in multifactorialitatea etiologiei bolilor).
Istoricul (evolutia) bolilor - epidemiologia clinica (aplicarea metodelor epidemiologice in
practica medicala).
Descrierea starii de sanatate a grupurilor populationale – utila pentru identificarea unor
programe de sanatate prioritare pentru prevenirea si urmarirea evolutiei bolilor.
Evaluarea eficientei si eficacitatii serviciilor de sanatate publica, a masurilor preventive si de
promovare a sanatatii.

19. Tipuri de studii epidemiologice.

Studii observationale (masoara si analizeaza dimensiunile unei probleme de sanatate, fara a
interveni in evolutia bolii).
1. Studii descriptive
2. Studii analitice
Studii experimentale (interventie) – tentative de schimbare a unui element al bolii (expunerea
sau progresul) prin tratament.

20. Studii descriptive.

- nu isi propun sa testeze o ipoteza etiologica, sa analizeze relatia dintre expunere si efect sau
prezenta inferentelor de tip cauzal
- descriu caracteristicile decelabile ale starii de sanatate si / boala ale comunitatilor
(caracteristici personale, temporale si spatiale a bolilor si factorilor de risc)
- parametrii utilizati: morbiditatea, mortalitatea, incapacitatea de viata, speranta de viata etc.
Aplicatiile anchetelor descriptive:
- evaluarea si monitorizarea starii de sanatate a populatiei;
- planificarea resurselor necesare in domeniul sanatatii publice;
- elaborarea unor programe;
- formularea unor ipoteze epidemiologice;
- descrierea istoriei naturale a bolilor;
- descrierea spectrului bolilor pentru o anumita afectiune.
Tipuri de studii descriptive:
• Seriile de cazuri
• Studii ecologice (corelationale)
• Studii in sectiune (transversale)

21. Studii transversale (in sectiune).

- determina prevalenta unei boli, masurand in acelasi timp si expunerea si efectul, problema
principala fiind determinarea cronologiei expunere-efect;
- se realizeaza pe esantioane reprezentative de populatie, cercetand expunerile ce
reprezinta caracteristici fixe ale persoanelor (varsta, etnicitatea, situatia socio-economica)
- evaluarea nevoilor de sanatate a populatiilor;
- recomandari de standardizare internationala a metodelor de ancheta, alegerea
corespunzatoare a esantionului, conceperea corecta a instrumentelor de ancheta
(chestionarul, interviul).
 22. Screeningul.
- examinare de masa, consta in aplicarea unor procedee si tehnici de investigatie asupra
unui grup populational pentru identificarea de prezumtie a unei boli, anomalii sau F de
risc;
- depistarea precoce a bolilor (masura de profilaxie secundara);
Ipoteze: 1.intr-o populatie exista boli si bolnavi necunoscuti datorita unor nevoi neresimtite,
neexprimate sau nesatisfacute;
2. identificare bolilor in faza de latenta face ca interventiile sa fie mai eficiente si eficace.
- se alege din populatie un esantion, care in urma aplicarii unui test de screening se imparte
intr-un lot de persoane probabil bolnave si un lot de persoane probabil sanatoase.

Criterii de alegere ale bolilor – obiectul screeningului

• boala sa constituie o problema de sanatate (prevalenta mare, gravitate mare:
evolutie fatala, invaliditate, absenteism);
• boala sa fie decelabila in faza de latenta sau in formele de debut asimptomatic;
• sa existe teste capabile sa deceleze boala, simplu de aplicat, acceptabile de catre
populatie si cu senzitivitate si specificitate mare;
• sa existe facilitati disponibile pentru cei depistati cu boala;
• tratamentul si supravegherea sa fie acceptate de bolnavi;
• costul actiunii sa nu fie exagerat de mare.
• sa fie foarte bine cunoscute conditiile naturale pentru alegerea modului optim de
aplicare al testului.

Performantele testelor de screening

Boală prezenta Boală absentă

Test
a b
pozitiv
Pozitiv adevarat Fals pozitiv

a d
Test Fals negativ Negativ adevarat
negativ

 Validitatea – capacitatea unei probe de a identifica corect, cu acuratete ceea ce trebuie sa

identifice (erorile sistematice si intamplatoare sa fie cat mai mici). Poate fi interna sau
externa.
 Senzitivitatea – procentajul rezultatelor pozitive în masa bolnavilor (complementara cu
proportia fals-negativilor). Sn = a/a+c x100. O proba cu senzitivitate mare va determina o
proportie a fals-negativilor mica.
 Specificitatea – este capacitatea unei probe de a identifica corect pe cei care nu au boala
procentajul rezultatelor negative în masa nonbolnavilor (complementara cu proportia
fals-pozitivilor). O proba cu specificitate mare va determina o proportie a fals-negativilor
mica.Sp = d/d+b  100 sau RN/NB  100, unde RN sunt real negativii (persoanele
nonbolnave la care rezultatele au fost negative), iar NB sunt nonbolnavii. Specificitatea
este complementară cu proporţia fals-pozitivilor (RN/NB+FP/NB=1).
 Reproductibilitatea – standardizarea metodei, instruirea si controlul personalului.
  Valoarea predictiva:
VP+ = probabilitatea prezentei unei bolicand testul este +. VP+= a/a+bx100
VP- = probabilitatea absentei unei boli cand testul este - . VP-= d/d+cx100

23. Tipuri de studii epidemiologice analitice.

• Studiile caz-control (anamnestice)
• Studiile de cohorta: 1. Prospective
2. Retrospective

Studii tip caz-control (anamnestice)

1. cercetarea cauzelor bolilor, in special a celor rare si multifactoriale, cu latenta mare.
Proiectarea studiului:
1. Selectionarea loturilor
a. alegerea cazurilor de boala (sau cu variabila studiata) dintre eligibili cu formularea
criteriilor de diagnostic;
b. alegerea cazurilor de control (test) compus din persoane care sa esantioneze
prevalenta de expunere din populatie care a generat cazurile;
c. raportul grup test-martor – depinde de prevalenta expunerii in grupul martor,
marimea riscului relativ si de erori;
- in cazul bolilor foarte rare, raportul trebuie sa fie de 2-3 martori pentru un caz
(cresterea puterii testului de comparare).
2. Culegerea informatiilor – determinarea situatiei expunerii dupa aparitia bolii (efectului) prin
interviuri (pot genera confuzii) sau cu ajutorul studiilor de biochimie.
3. Masurarea asociatiei FR- boala prin det. riscului relativ (RR) si riscul atribuibil populatiei;
4. Analiza si interpretarea datelor - statistic

Studiile de cohorta (de incidenta, de urmarire sau etiologice)

Studiile incep cu un grup de persoane care nu sunt bolnave si sunt divizate intr-un grup expus si
unul neexpus la o cauza potentiala, urmarind ulterior aparitia sau nu a starii de boala.
Scopul : - a dovedi existenta/ nu a unei asociatii epidemiologice de tip cauzal;
- a efectua inferente de tip cauzal;
- a verifica daca o ipoteza epidemiologica, formulata in urma unor observatii clinice,
a unor anchete descriptive sau a lecturii, este adevarata sau falsa.

24. Metode de ancheta in caria dentara.

- anchete transversale (de prevalenta)
- anchete caz-control
- anchete de cohorta
- anchete ecologice
- anchete epidemiologice experimentale

25. Definitiile promovarii sanatatii.

Orice efort planificat destinat :
- realizarii de politici publice favorizante,
- creerii mediilor favorabile consolidarii comportamentelor sanogene,
- dezvoltarii abilitatilor personale si
 - reorientarii serviciilor medicale pentru obtinerea starii de sanatate.
Strategia ce abordeaza sanatatea individului, legata de stilul sau de viata, iar pe de alta parte
are o abordare politica, reprezentata de interventii benefice asupra mediului, care sustin
modurile sanogene de viata si previn sau interzic modurile nesaonogene de viata.
Stiinta care permite indivizilor separat si comunitatilor sa creasca controlul asupra
determinantilor sanatatii si astfel sa isi imbunatateasca starea de sanatate.
Strategia de mediere dintre indivizi si mediul inconjurator, combinand alegerea personala cu
responsabilitea sociala pentru sanatate.

26. Definiti conceptul de necesitate de tratament (3 definitii).

Donabedian (1973): ”stare a individului care îl face să solicite îngrijire, transformându-l într-un
potenţial utilizator al serviciilor de sănătate”.
Cooper (1975): “o modificare a stării de sănătate apreciată de către un specialist ca necesitând
tratament”.
Mathew: ”nevoia de îngrijiri medicale apare atunci când individul prezintă o afecţiune sau
disfuncţie pentru care există un tratament sau o îngrijire eficientă şi acceptabilă”.

27. Necesitatea de tratament: terminologia propusă de Bradshow (1972).

1. Nevoia normativă – necesitatea în accepţiunea experţilor, specialiştilor;
2. Nevoia simţită – dorinţa în accepţiunea individului;
3. Nevoia exprimată – punerea în practică a nevoii simţite de către individ prin solicitarea
asistenţei de specialitate;
4. Nevoia comparată – comparaţia între îngrijirile sanitare primite de către indivizi diferiţi, dar
cu caracteristici similare;
5. Nevoia nesatisfăcută – diferenţa între ceea ce s-a oferit şi ceea ce se cerea în realitate.

28. Elemente cheie care permit estimarea necesarului de tratament.

- utilitatea procedurilor disponibile şi resursele necesare;
- trebuie să se ţină cont de necesitatea tratamentului, de eficienţa şi costurile acestuia;
- trebuie evaluate şi incluse rezultatele care stau la baza necesităţii;
- aceste rezultate se referă la morbiditate, durere, disconfort, disfuncţie, incapacitate,
handicap şi mortalitate.

29. Determinarea necesităţilor stomatologice.

- dimensiune clinică bazată pe istoricul simptomatologiei
- evaluarea disfuncţiilor pentru evaluarea impactului
- determinări privind disfuncţionalitatea socială
- pretenţiile individului - percepţii asupra normalului
- evaluarea tendinţei individului de a întreprinde acţiuni de prevenţie, mentalităti,
cunoştinte şi atitudini în ceea ce priveşte comportamentul de sănătate
- recomandarea unui tratament sau a unor ingrijiri eficiente şi acceptabile
- aptitudini necesare pentru acordarea acestora
 30. Indicele de dezvoltare umană.
Desemnează starea unei colectivitaţi condiţionată de 3 parametri:
- speranţa de viată la naştere
- PIB (în USD)
- rata de alfabetizare a persoanelor adulte.
România (in anul 2011) – indice 76.2 (Germania 95.8, Japonia 99.3).

31. Indicele Semnificativ de Carie (Significant Caries Index) – SiC.

Reprezintă valoarea medie a indicelui CAO-D la 1/3 din grupul studiat cu cele mai mari valori ale
acestui indice. Calcularea indicelui SiC are o importanţă deosebită şi în aprecierea necesităţilor de
tratament, deoarece la această 1/3 cu valorile cele mai mari ale indicelui DMFT se impune luarea
de măsuri preventive suplimentare.

32. Căi - canale de transmitere a mesajului în sanatatea orala.

Căi interpersonale - comunicare proxemică, kinezică: conferinţe, lecţii.
Căi mediatizate - comunicare telematică
Text - scris - imagine tipărită: articole, broşuri, afişe, pliante, reviste comunitare
Spot audio: emisiune, ad. comercial, social
Spot t.v. emisiune specializată, film, ad.comercial
Canale multimedia, site-uri comunitare, advertising, rubrici pentru consumator

33. Instrumentele prin care mesajul ajunge la public (D.L. Wilcox, 1992).
Mijloace vorbite: discuţii, discursuri, interviuri radio, conferinţe de presă, zvonuri, casete audio
cu documentare, relatări, CD, DVD, spoturi audio de pe internet
Mijloace scrise: ştire sau relatare de presă, articole din presa scrisă, ziare sau publicaţii
periodice, cărţi, e-mail, newsletters, Internet, Intranet
Mijloace vizuale: ştire sau reportaj TV, casete video, DVD, filme, clipuri, interviuri televizate,
fotografii, teleconferinţe, grafice, picturi.

34. Modelul Shannon-Weaver al comunicarii.

 35. Educatia pentru sanatate.
CONCEPTE ALE PROMOVARII SANATATII
Modelul traditional medical realizat prin educatia pentru sanatate era preocupat doar de starea
de sanatate sau boala fizica, ignorind starea de sanatate mentala, spirituala si sociala. Este descris
ca un model ce judeca si blama pacientii, facindu-i sa se simta vinovati si descurajindu-i.
Abordarea contemporana a promovarii sanatatii orale ia in considerare existenta unor factori
de risc comuni : dieta neechilibrata, bogata in zahar, igiena orala defectuoasa, fumatul, alcoolul,
stressul si accidentele.
Afectiunile orale au radacini primare sociale, politice si economice si pot fi controlate efectiv
doar prin politici publice adecvate.
Modelul socio-ecologic pune accent pe influentele pe care le au asupra sanatatii:
- mediul de viata (fizic si social)
- stilul de viata si comportamentul personal
- accesul la serviciile de ingrijire a sanatatii
ACTIVITATI SPECIFICE PROMOVARII SANATATII
Publicate in “Carta de la Ottawa pentru promovarea sanatatii” O.M.S. (1986) :
1. Crearea mediilor favorabile mentinerii sanatatii.
2. Actiuni politice publice ce pot promova stiluri de viata sanogene.
3. Sustinerea actiunilor comunitatii.
4. Dezvoltarea abilitatilor personale pentru intreprinderea actiunilor benefice sanatatii prin
actiuni de educatie pentru sanatate.
5. Reorientarea serviciilor de sanatate, din furnizarea serviciilor terapeutice in actiuni
destinate prevenirii imbolnavirilor si educarii membrilor comunitatii in vederea pastrarii si
imbunatatirii sanatatii.

36. Obiectivele sociologiei medicale.

Obiectivele prioritare ale sociologiei medicale:
• Studiul variabilelor culturale ale manifestării sănătăţii şi bolii;
• Relaţiile medicale şi sociale în grupurile mici;
• Bazele economice ale serviciilor medicale;
• Influenţa industriilor medicale asupra stării de sănătate a populaţiei;
• Conexiunea între structura socială şi boală;
• Influenţa factorilor socio-economici (politici, economici, distribuirea resurselor) asupra stării
de sănătate şi răspunsul societăţii la sănătate şi îmbolnăvire.
Clasificarea obiectivelor sociologiei medicale:
- Obiectivul medical: spijinul medicinei sociale în sesizarea factorilor sociali care pot
declanşa boala sau pot prezerva sănătatea. Este un instrument de cercetare şi
observaţie pentru medicina socială şi, prin aportul observaţional, pentru epidemiologie.
- Obiectivul economic: sociologia medicală realizează studii privitoare la costurile
îngrijirilor medicale, consumul de medicamente, cheltuielile individuale şi de buget,
studii utile pentru planificarea acţiunilor de sănătate sub aspectul ofertei şi cererii de
îngrijiri de sănătate.
- Obiectivul sociologic: prin analiza problemelor de sănătate este vizată cunoaşterea
societăţii. Câmpul medical este privit ca un loc privilegiat care codifică regulile ce
prezidează comportamentul indivizilor şi al grupurilor sociale.

37. Sanatatea este privita din mai multe puncte de vedere: biologic, psihic si social. Definitii.
Biologic – starea unui organism neatins de boală în care toate aparatele şi sistemele
funcţionează normal (organism în homeostazie), în care funcţiile vitale au loc insensibil sau cu
plăcere.
Psihic – armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii asimilate de
individ.
Social – starea organismului în care capacităţile individuale sunt optime pentru ca persoana să-
şi îndeplinească în mod adecvat rolurile.

38. Definitiile si scopul sociologiei medicale.

Definiţia: Studiază bazele sociale ale sănătăţii şi îmbolnăvirii, interdependenţa dintre factorii
sociali şi starea de boală sau de sănătate a populaţiei, precum şi influenţa stării de sănătate sau de
boală asupra vieţii sociale a indivizilor şi grupurilor umane.
Scopul: Studierea definiţiilor sociale ale bolii, a practicilor care se referă la boală, a instituţiilor
care au ca sarcină îngrijirea şi restabilirea sănătăţii, a statutului social al bolnavilor şi
comportamentul bolnavului.

39. Calcularea Sn, Sp, VP, riscul relativ – exercitiu practic.

Indicatori socio-dentari si scale: chestionarele OIDP, OHIP, DAS, MDAS.

Oral Impact on Daily Performance (OIDP): impactul sănătăţii orale asupra activităţii zilnice –
varianta pentru adulti.
Oral Health Impact Profile (OHIP): la baza lui = Child-OIDP care analizeaza impactul
urmatoarelor 8 activitãţi zilnice (fizice, psihice, sociale):
1. alimentaţia;
2. vorbirea;
3. practicile de igienã oralã;
4. somnul şi relaxarea;
5. zâmbetul, râsul şi dezvelirea fãrã jenã a dinţilor;
6. menţinerea stãrii emoţionale uzuale, fãrã stãri de iritare;
7. îndeplinirea rolurilor sociale;
8. plãcerea de a veni în contact cu oamenii.
Scop:
• Aprecierea necesităţilor de sănătate
• Planificarea serviciilor de asistenţă dentară
• Prevalenţa şi severitatea impactului asupra activităţilor zilnice
• Corelaţii cu aprecierea clinică.
Dental Anxiety Scale (DAS):
Întrebare
1. Dacă trebuie să mergeţi mâine la stomatolog, ce fel de stări
sufleteşti vă încearcă?
a) O privesc ca pe o experienţă plăcută
b) Nu mă interesează ce mi se va întâmpla
c) Sunt puţin îngrijorat(ă) de ce mi se va întâmpla mâine
d) Mă tem ca va fi ceva neplăcut şi dureros
e) Sunt îngrozit(ă) de ce mi se va întâmpla mâine la stomatolog
2. Ce fel de stări sufleteşti vă încearcă atunci când aşteptaţi să vă
vină rândul să intraţi în cabinet pentru tratament?
a) Sunt relaxat(ă)
b) Sunt puţin îngrijorat(ă)
c) Sunt încordat(ă)
d) Sunt îngrijorat(ă) şi anxios(oasă)
e) Sunt atât de îngrijorat(a), încât transpir şi mi se face rău

3. Ce stări sufleteşti vă încearcă atunci când vă aflaţi în scaunul

stomatologic, iar medicul îşi pregăteşte freza pentru lucru?
a) Mă simt relaxat(ă)
b) Sunt puţin îngrijorat(ă)
c) Sunt încordat(ă)
d) Sunt îngrijorat(ă) şi anxios(oasă)
e) Sunt atât de îngrijorat(ă), încât transpir şi mi se face rău
4. Cum vă simţiţi atunci când vă aflaţi în scaunul stomatologic, iar
medicul îşi pregăteşte instrumentele pentru detartraj?
a) Mă simt relaxat(ă) şi fără grijă
b) Sunt puţin îngrijorat(ă)
c) Sunt încordat(ă)
d) Sunt îngrijorat(ă) şi anxios(oasă)
e) Sunt atât de îngrijorat(ă), încât transpir şi mi se face rău
• Cotare: variantele de raspuns se cotează astfel: a) - 1 punct; b) - 2 puncte; c) - 3 puncte; d) -
4 puncte; e) - 5 puncte.
• Scorurile totale între 4-20
• Interpretare: 4-12 pct. – fara semnificaţie clinică
13-14 pct. – îngrijorătoare pentru medicul stomatolog şi pacient
scorurile de 15 şi mai > grad ridicat de anxietate
Modified Dental Anxiety Scale (MDAS):
 1. Cum te-ai simti daca ar trebui sa MERGI MAINE LA DENTIST pt un control ?
2. Cum te-ai simti in SALA DE ASTEPTARE inainte de a te aseza pe scaunul stomatologic ?
3. Cum te simti cand esti asezat pe scaunul stomatologic si astepti dentistul SA LUCREZE CU
FREZA pe dintii tai ?
4. Cum te-ai simti daca ai astepta sa ti se DETARTREZE SI PERIEZE dintii ?
5. Cum te-ai simti daca ai astepta sa ti se faca o ANESTEZIE LOCALA PRIN INJECTIE la unul din
M superiori?
Relaxat – putin anxios – medium anxios – foarte anxios – extrem de anxios

Principii OMS pentru secolul XXI privind sanatatea orala.

1. Sanatatea orala – parte esentiala a samatatii generale si a calitatii vietii individului.
2. Statusul oral trebuie imbunatatit si mentinut in maniera economica cea mai eficienta, in
concordanta cu calitatea serviciilor medicale dentare si cu accesul la acestea.
3. Ca regula generala, preventia este de preferat tratamentului.
4. Indivizii trebuie sa realizeze cat mai mult din ceea ce tine de ei pentru a-si mentine
sanatatea orala.
5. Caria dentara si boala parodontala pot fi prevenite si controlate.
6. Metodele comunitare de preventie trebuie sa se bazeze pe comportamentul sanogen
individual.
7. Preocuparile pt sanatatea orala trebuie sa aiba loc in contextul preocuparilor pt sanatatea
generala a individului.
8. Persoanele care furnizeaza serviciile de sanatate orala trebuie pregatite si motivate in a lua
in considereare sanatatea generala a individului.
9. Tipul, nr. si distributia personalului implicat in furnizarea serviciilor de sanatate orala
trebuie mentinute in concordanta cu necesitatile, accesul, costul si calitatea acestora.
10. Programele educationale trebuie adaptate populatiei careia se adreseaza.
11. Cercetarea, evaluarea si perfectionarea sunt esentiale pt avansarea continua in domeniul
sanatatii orale.
12. Procesul de invatare – continuu, pe toata durata de activitate a personalului medical.

Indicele CPI (Community Periodontal Index), anterior numit CPITN (CPI of Treatment Need)
cuprinde 3 indicatori clinici: sângerarea, prezenţa tartrului şi profunzimea pungilor parodontale (se
pleaca de la premiza evolutivă a afecţiunii parodontale); Dinţii examinaţi sunt: 17, 16, 11, 26, 27,
47, 46, 31, 36, 37.

DMF-T/deft exprimă numărul mediu de dinţi cariaţi (D), absenţi (M) şi obturaţi (F) pentru un
subiect examinat (dent. perm şi temporară). Alcătuit din trei componente: dinte cariat (D/d);
absent de cauză carioasă (M/e); dinte obturat (F/f). Măsurarea prevalenţei cariei dentare prin
numărul de suprafeţe dentare afectate (DMF-S) prezintă un grad mai mare de acurateţe decât
măsurarea prin numărul de dinţi afectaţi (DMF-T). Ex.: un dinte cu cinci suprafeţe dentare afectate
de carie va avea aceeasI contribuţie la valoarea finală a indicelui DMF-T ca şi un dinte care are
numai o suprafaţă afectată. Valoarea normala DMF-T: Romania = 1.67, Europa = 1,95.

Indicele Semnificativ de Carie (Significant Caries Index) – SiC. Reprezintă valoarea medie a
indicelui CAO-D la treimea din grupul studiat cu cele mai mari valori ale acestui indice. Calcularea
indicelui SiC are o importanţă deosebită şi în aprecierea necesităţilor de tratament, deoarece la
această treime cu valorile cele mai mari ale indicelui DMFT se impune luarea de măsuri preventive
suplimentare.

Analiza situatiei (SWOT).

Identifica pct tari ale programului, oportunitatile din mediu, pct slabe si amenintarile,
constrangerile si piedicile. Constrangerile pot rezulta din politicile guvernamentale sau ale
organizatiilor profesionale restrictive, limitarea resurselor si a timpului, lipsa facilitatilor, atitudini
ostile in cadrul colectivitatii (lipsa de support din partea pedagogilor sau a parintilor),
caracteristicile socio-economice, culturale si educationale ale colectivitatii.