SĂNĂTATEA PUBLICĂ

ȘI
STOMATOLOGIA COMUNITARĂ
PROF. UNIV. DR. ALICE MURARIU
 PLANUL CURSULUI
A. Sănătatea Publică: definiţie, dimensiuni, indicatori,
epidemiologie

B. Medicină și Stomatologie Comunitară: definiţie,

caracteristici, domenii de acțiune, instrumente

C. Date privind situația epidemiologică a afecțiunilor orale

D. Strategiile OMS privind sănătatea orală

A. SĂNĂTATE PUBLICĂ:
definiţie , dimensiuni
indicatori, epidemiologie
 Primele definiţii ale sănătăţii puneau accentul
numai pe functionarea normala a organismului,
considerând sănătatea ca fiind o stare în care
toate sistemele funcționează normal.

 În 1946, OMS a definit sănătatea astfel: 

„O bunăstare completă, fizică, mentală şi
socială, care nu constă numai în absenţa bolii
sau a infirmităţii.”
Avantajul acestei definiţii este acela că insistă asupra aspectului
multidimensional al sănătăţii, aceasta fiind realizată dacă sunt
satisfăcute toate necesitățile fundamentale ale unei
persoane: afective, medicale, nutriţionale, sociale, culturale.
 DEFINIŢIA SĂNĂTĂȚII PUBLICE (OMS, 1952)
„Ştiinţa şi arta prevenirii bolilor, prelungirii vieţii şi
promovării sănătăţii prin eforturile organizate ale
societăţii, urmărind:
 Asanarea mediului

 Eradicarea bolilor care au importanță socială

 Educarea populatiei cu privire la regulile de igiena si

factorii de risc pentru sănătate
 Organizarea serviciilor sanitare atât pentru tratamentul
curativ al bolilor, cât şi pentru diagnosticarea precoce
si tratamentul preventiv al acestora”
 Obiectivele sănătăţii publice
 
 Cunoaşterea şi evaluarea stării de sănătate a unei populaţii
 Lupta împotriva epidemiilor
 Prevenirea bolilor, accidentelor şi incapacităţilor
 Informarea şi educarea pentru sănătate a populaţiei
 Promovarea sănătaţii
 Identificarea factorilor de risc a bolilor
  Studiul epidemiologic al bolilor
 Organizarea sistemelor de sănătate
Sănătatea Publică- dimensiuni:

1. Dimensiune preventivă
2. Dimensiune socială
3. Dimensiune politică
4. Dimensiune educativă
 I. DIMENSIUNEA PREVENTIVĂ

1. PREVENŢIE PRIMARĂ
 Populaţia ţintă: întreaga populaţie, atenţionare
specială pentru persoanele sănătoase
 Obiectiv: împiedicarea apariţiei bolii
 Metode:
 -educaţie pentru sănătate (comportament
alimentar, stres, alcool, tutun)
 -vaccinare, fluorizare, sigilare etc
 2.PREVENŢIE SECUNDARĂ
 Populaţia ţintă: persoane bolnave in faza asimptomatică si
persoane cu risc crescut de a face boala
 Obiectiv:

-diagnosticarea si tratamentul precoce al bolilor

(ex: depistarea precoce a cancerului în faza incipientă, înaintea
apariţiei simptomelor)

 Metode: screening populaţional, supravegherea si

dispensarizarea grupelor populationale cu risc crescut de
îmbolnăvire: de exemplu, persoanele cu leziuni precanceroase
 3.PREVENŢIA TERŢIARĂ
 Populaţia ţintă: pacienţi

 Obiectiv: limitarea sechelelor şi păstrarea

funcţionalităţii normale, evitarea recidivelor

 Metode: readaptare şi reechilibrare, educaţie

terapeutică, de exemplu, limitarea sechelelor
funcţionale şi realizarea de obturatoare după
tratamentul cancerului oral
 Proiecte Europene de Sănătate Orală
 Programele de fluorizare a apei (în Irlanda, Polonia,
Serbia, Spania, Marea Britanie);
 Programele de fluorizare a sării (în Elveţia, Slovacia,
Franţa, Germania, Republica Cehă);
 Programele de fluorizare a laptelui pentru copii în
Bulgaria şi Marea Britanie;
 Programe de educaţie pentru sănătatea orală în şcoli
(Franţa, Germania, Irlanda şi Marea Britanie);
 Ghiduri practice de măsuri preventive (Marea Britanie);
 Promovarea activă a consumului de produse fără zahăr
(Finlanda, Germania, Elveţia);
 II. DIMENSIUNEA SOCIALĂ
Obiectiv:
Identificarea factorilor sociali
determinanţi ai sănătăţii şi ai bolilor
dintr-o comunitate
 Determinanţii sociali ai sănătăţii
 Condiţii de viaţă insalubre (lipsa apei potabile, condiţii sanitare
mediocre, accesibilitate redusă la serviciile sanitare, nivel redus de
fluor în apa potabila)
 Nivelul redus al educaţiei (implică lipsa cunoştinţelor în ceea ce
priveşte igiena orală; prevenirea afecţiunilor orale)
 Stilul de viaţă nesanogen influenţează negativ sănătatea orală prin:
consum exagerat de dulciuri şi bauturi acidulate, de alcool ,
fumatul-factor etiologic al cancerului oral
 Conditiile de lucru-risc profesional (expunerea la anumite
substanţe toxice, soarele-factor de risc pentru cancerul de buză)
 Statutul financiar – persoanele cu un venit financiar redus nu pot
avea acces la ingrijiri medicale de virf, au o alimentatie
nesanatoasa…risc crescut de imbolnaviri orale
 Serviciile de sănătate
 Factorii sociali pot acţiona:

- -la nivel individual (micro)

- -la nivel de comunitate, familie (mezzo)
- -la nivelul societăţii şi a normelor culturale (macro)
 FACTORII SOCIALI DE LA NIVEL MICRO:
1. Distributia pe sexe
2. Vârsta
3. Stilul de viaţă
4. Nivelul de educaţie
5.Statutul social

FACTORII SOCIALI DE LA NIVEL MEZZO:

1.Familia
2. Apartenenţa la un anumit grup comunitar
3. Sistemul de servicii de sănătate orală

FACTORII SOCIALI DE LA NIVEL MACRO:

1. Societatea
2. Normele culturale
3. Politica sanitară
 Factorii sociali care acționează la nivel individual
(MICRO)

1. Distributia pe sexe
 Statisticile demonstrează că există diferenţe semnificative între bărbaţi şi
femei în ceea ce priveşte riscurile de morbiditate şi mortalitate.
 Astfel, bărbaţii la orice vârstă înregistrează rate de mortalitate mai
mari decât femeile, a căror speranţă de viaţă este mai ridicată.

Consumul exagerat de alcool şi fumatul, sunt consideraţi factori de risc pentru

cancerul oral.
•Într-un studiu efectuat în Marea Britanie s-a constatat că persoanele de sex
masculin prezintă aproape invariabil incidenţe mai mari, pentru aceeaşi
grupă de vârstă, decât persoanele de sex feminin, pentru toate tipurile de
cancer oral.

Expunerea la radiaţiile solare este, de asemenea considerată un factor de risc

în special pentru cancerul labial, fiind afectaţi în special indivizii de sex
masculin, cu pielea de culoare albă şi care îşi desfăşoară activitatea în aer
liber;
 2. Vârsta
 cele mai ridicate rate de accidente şi traumatisme
orale se înregistrează la copii, adolescenţi şi tineri;

 consumul exagerat de produse cariogene este întâlnit

mai frecvent la vârstele tinere;

 boala parodontală nu prezintă principala cauză a

pierderii dinţilor înainte de 50 de ani şi nici a
edentaţiilor înainte de 60 de ani;
 vârsta critică până la care poate fi păstrat un dinte
afectat de distrucţie parodontală pare să fi crescut de
la 35-40 de ani, cât era în urmă cu câteva decenii, la
50 de ani, iar astăzi poate fi chiar 60 de ani;

 Igiena orală mai puțin riguroasă- vârstnici

 3. Stilul de viaţă

 Stilul de viaţă nesanogen se referă la decizii şi acţiuni care sunt

riscuri ce pun în pericol sănătatea proprie.

 Unele dintre aceste riscuri sunt impuse de condiţiile social-

economice ale persoanelor, cum ar fi: sărăcia, şomajul,
discriminarea socială, sexuală, etnică, inegalităţile sociale

Altele sunt riscuri autoasumate: tabagismul, abuzul de

droguri, alcoolismul, alimentaţia excesivă sau subnutriţia,
sedentarismul, stres-ul profesional şi lipsa timpului liber.
 4. Nivelul de educaţie

 Conform raportului Eurobarometer 330, care analizează starea sănătăţii

orale în ţările Uniunii Europene, nivelul de educaţie influenţează, atât
statusul dentar, cât şi calitatea vieţii:

 -procentul persoanelor cu peste 20 de dinţi pe arcadă este mult mai

mare, 37% printre cei cu studii superioare, faţă de 28%, cei cu studii
primare;

 -adresabilitatea la cabinetul dentar pentru tratamentele de urgenţă este

mai crescută la cei cu studii primare, 22% faţă de cei cu studii
superioare, 16%,

 - calitatea vieţii corelată cu sănătatea orală este mai scăzută la

populaţia cu nivel redus de educaţie, 22% , faţă de 11%, procentul celor
 5. Statutul social

În domeniul sănătăţii orale, statutul social îşi pune amprenta asupra

următoarelor elemente ce definesc modul de viaţă şi
comportamentul faţă de sănătate:
 frecvenţa vizitelor la cabinetul stomatologic - persoanele din clasele
sociale înalte frecventează mai des cabinetele stomatologice
edentaţia parţială şi totală – literatura de specialitate citează
numeroase studii epidemiologice în care există o relaţie evidentă
între persoanele edentate timpuriu şi nivelul social;
persoanele aparţinând claselor sociale defavorizate prezintă o
proporţie mai mare de necesităţi de tratament şi de dinţi extraşi
şi un număr mai redus de dinţi restauraţi.
Factorii sociali care acţionează la nivel de
comunitate, familie
(MEZZO)
1.Familia joacă un rol important prin:
 conduita faţă de regulile de igienă orală

 consumul de produse cariogene, alcool, fumat

 nivelul de cunostinţe medicale

 normele educaționale
 2. Apartenenţa la un anumit grup comunitar

Diferenţe
 spaţiul geografic de viaţă, satul şi oraşul, ca tipuri
distincte de comunităţi sociale
 afectiuni orale mai frecvente în mediul urban:
cariile dentare, eroziunile dentare, traumatismele
dentare

 afectiuni orale mai frecvente în mediul rural:

edentaţiile, boala parodontală, cancerul oral
3. Sistemul de servicii de sănătate orală poate fi un
factor pozitiv sau negativ pentru sănătate prin:
- disponibilitate
-acces
-existenţa sau nu a asigurărilor de sănătate
-sistemul de co-plată, care prezintă variaţii mari de
la o ţară la alta
Factorii sociali care acţionează la nivel de
societate (MACRO)
 1. Societatea
 În pofida faptului că societăţile industriale, dezvoltate
economic, au înregistrat numeroase progrese în domeniul
igienei publice şi al politicii sanitare de prevenire a
bolilor, totuşi ele se confruntă în prezent cu:
 creşterea ratelor de prevalenţă a bolilor cardiovasculare,
cancerului, bolilor psihice
 efectelor nocive ale utilizării drogurilor şi ale abuzului
de medicamente
 Ţările în curs de dezvoltare se confruntă mai ales cu bolile
transmisibile şi cu o serie de boli “tradiţionale”, legate în
primul rând de problemele de nutriţie şi de deficienţele
existente în sistemele de sănătate publică

 De asemenea există fenomene asociate comportamentelor

viciate sau de risc (consum de alcool) precum şi cele
dependente de condiţiile de muncă şi de locuit (stres,
insecuritate, şomaj) .
2. Normele culturale au un rol direct prin informaţiile
transmise prin presă, în şcoli

3.Politica sanitară – rol important în promovarea sănătăţii

prin:
-legislaţia în vigoare
-existenţa de resurse materiale suficiente şi de ultima
generaţie
-existenţa de resurse umane suficiente si calificate
-accesul gratuit la mijloace de prevenţie
 3. DIMENSIUNEA POLITICĂ
 Scopul sănătatii publice este de realiza programe la
nivel populaţional care să fie aprobate si garantate
de o autoritate superioara, politică.
 Programe finanţate de sectorul politic:
 Analiza stării de sănătate a populaţiei (sănătatea
orală: 1983,1977,1997)
 Programe de screening gratuit al afecțiunilor orale
 Campanii naţionale de prevenție în domeniul
sănătății
 România
 Subfinanțarea sistemului de sănătate orală - Procentul
cheltuielilor pentru asistența medicală stomatologică din totalul
celor alocate asistenței medicale reprezintă 0.33%, (2020) fiind
insuficiente pentru nevoile existente

 Numărul cabinetelor medicale stomatologice care au

contracte cu CAS pentru decontarea cheltuielilor este redus (10-
12%) în special datorită sumelor foarte mici primite (2022-
media fiind de 4000 lei/lună mediul urban si 6000 lei rural)

 Institutul Național de Statistică

 2021: 15.600 de cabinete stomatologice
 Nr medici stomatologi:
 2017: 5,4 / 10.000 locuitori.
 2021: 9/10.000 locuitori.
 Accesul persoanelor dezavantajate la servicii
stomatologice este redus datorită costurilor ridicate ale
acestor servicii

 Lipsa unor standarde de cost real realizate pe baza

informațiilor din piață și nu pe baza unor indici artificiali
sau al unor informații parțiale

 Lipsa unui program național de prevenție în

domeniul sănătății orale adresat copiilor

 Lipsa unui program național de informare,

conștientizare și culegere date reale cu privire la
sănătatea orală în România
 4. DIMENSIUNEA EDUCATIVĂ
Educaţia pentru sănătate presupune:
 informarea populaţiei cu privire la factorii de risc ai bolilor

 acțiuni care să modifice comportamentul nesanogen

 acțiuni care sa schimbe atitudinea populaţei faţă de

credinţele, obiceiurile culturale considerate ”sigure şi
sănătoase”
 Organizatia Mondiala a Sănătății defineste educația pentru
sănătate drept ”arma” cea mai eficace a sănătății
populationale
 Metode şi tehnici utilizate în Sănătatea publică:
 Metodele şi tehnicile biostatisticii;
 Studiul populaţiilor umane – demografie;
 Metode şi tehnici de evaluare a relaţiilor de cauzalitate
dintre factorii de risc şi boală;
 Elemente de educaţie pentru sănătate, planificare,
economie şi legislaţie sanitară;
 Studiul influenţei factorilor de risc socio-economici
asupra stării de sănătate a populaţiei;
 Cercetarea consumului medical al populaţiei;
 Eficienţa medicală şi economică a asistenţei medicale.
 Instrumentele utilizate în sănătatea publică

   Indicatorii sunt instrumente de măsură a bolilor care permit

cunoasterea starii de sănătate, realizarea de comparaţii între
diferite persoane, grupuri, din locuri diferite sau in momente de
timp diferite
Un indicator trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:
-Trebuie sa fie exact
-Trebuie sa fie usor de aplicat
-Trebuie sa fie simplu de calculat
-Trebuie sa fie usor de înţeles
-Trebuie să fie obiectiv
 Indicatorii folosiţi în sănătatea publică
 Demografie: repartiţia populaţiei dupa vîrstă, sex, mediu social
 Speranța de viaţă : numărul mediu de ani pe care o persoană
poate să îi trăiască
 Natalitatea : numarul de nasteri pe an dintr-o anumita populaţie
 Mortalitatea : numarul de decese pe an dintr-o anumita
populaţie Morbiditatea : frecvenţa bolilor, accidentelor ,
incapacităţilor dintr-o anumita populaţie
 Incidenţa: numărul de cazuri noi de boală pe o perioadă
determinată de timp
 Prevalenţa : numarul de cazuri de boală existente la un
moment dat într-o populaţie
 Principalii indicatori folosiți în sănătatea orală
Indice Utilizare Referinţa
DMF/dmf Status odontal Klein, 1938
ICDAS OMS, 2007
CPITN Status parodontal;Nevoia de Ainamo, 1982
CPI Modificat tratament parodontal (CPITN) OMS, 2013
DDE modificat Defectele de smalţ Clarkson şi O’Mullane,
1989
Indicele Dean Fluoroza Dean, 1934
IOTN Necesarul de tratament Brook and Show, 1989
ortodontic
Indicele de traumatism Traumatismele odonto- O’Brien, 1994
parodontale Walker, 2000
Indicele de eroziune :Bartlett D, 2008
Basic Erosive Wear Eroziunea dentară
Examination (BEWE)
Oral Hygiene Index Igiena orală Vermillion,1960
RCI Cariile de suprafaţă radiculară Katz, 1979
 Epidemiologia în sănătatea publică
 Definiţie
    Epidemiologia este studiul frecvenţei şi repartiţiei în timp şi spaţiu a
problemelor de sănătate, ţinând cont de factorii care le determină.
 Exista trei tipuri de analize epidemiologice în funcţie de
tipul întrebarii la care răspunde fiecare:

 Epidemiologia descriptivă, oferă raspunsuri la

următoarele intrebări:
 Când,unde și la cine survine o problemă de sănătate?

 Epidemiologia analitică : testează ipoteze despre factorii

etiologici ai bolilor (Consumul excesiv de alcool poate provoca
cancer oral?)

 Epidemiologia intervenţională : are rolul de a evalua

eficacitatea unui nou medicament, a unei noi proceduri
medicale(Este medicamentul nou mai eficient decât cel existent deja
în farmacii?)
 B.MEDICINĂ ȘI STOMATOLOGIE
COMUNITARĂ
 O comunitate populaţională este o colectivitate, un grup de indivizi care
traiesc împreună într-un sistem de organizare socială
Membrii acestei comunităţi au interese şi principii comune, acceptate de
fiecare persoană şi recunoscute de toţi;
Comunitatea se defineşte prin legătura socială, de viaţă şi de muncă a fiecarei
persoane.

Medicina comunitară presupune ca:

“ membrii unei colectivităţi, definită din punct de vedere geografic sau
social, să participe împreună la acțiuni necesare pentru protejarea şi
ameliorarea propriei lor stări de sănătate” (OMS)
 Medicina comunitară implică toți membriicolectivităţii la
gestiunea propriei sănătăţi individuale şi colective

Aceste acţiuni se referă la:

 Analizarea starii de sănătate din comunitatea respectivă

 Identificarea problemelor de sănătate
 Stabilirea priorităţilor şi a activităţilor necesare
ameliorarii stării de sănătate
 Mobilizarea resurselor proprii
 Organizarea activităţilor şi evaluarea rezultatelor
 Medicina comunitară diferă de medicina
individuală:
1. Pune accent mai mult pe prevenţie decât pe
tratamentul curativ 
2. Realizează un diagnostic al stării de sănătate a
populatiei şi nu a fiecărui individ în parte

3. Pune accentul pe factorii determinanţi ai sănătăţii şi

bolii şi nu atât pe aspectele medicale ale bolii
4. Se interesează de aspectele economice ale populaţiei,
condiţiile de viaţă şi relaţiile sociale ale tuturor
membrilor comunităţii
 Paralelă între medicina comunitară si
medicina individuală
Abordare clinică individuală Abordare comunitară

Pacient Populaţia unei comunităţi

Examen clinic Ancheta epidemiologică

Diagnostic Analiza stării de sănătate

Plan de tratament Planificarea programelor de

sănătate
Tratament Gestiunea programelor de
sănătate
 NOŢIUNEA DE STOMATOLOGIE

COMUNITARĂ

DEFINIȚIE:
Stomatologia comunitară reprezintă ramura
medicinei dentare care se ocupă cu:
Diagnosticul, prevenirea și controlul
problemelor de sănătate orală dintr-o
comunitate, promovarea sănătăţii, educaţia
pentru sănătate și gestiunea programelor de
sănătate.
 Domenii de acţiune:

 1. Evaluarea stării de sănătate orală dintr-o comunitate:

prevalenţa, incidenţa principalelor afecţiuni orale

 2. Diagnosticul problemelor de sănătate prin identificarea

factorilor de risc pentru principalele afectiuni orale

 3. Evaluarea eficienţei strategiilor şi programelor existente

   (ex. stabilirea metodelor cele mai eficiente de prevenire
a cariei dentare)  
 Domenii de acţiune:

4. Planificarea şi gestionarea activităţilor necesare pentru

ameliorarea sănătăţii din comunitatea respectivă (ex.
introducerea unor programe preventive de fluorizare locală în
scoli, reevaluarea statusului oral după o perioadă de timp).

5.  Organizarea de campanii de educaţie pentru sănătate, clare şi

precise, care vor permite indivizilor, familiilor, comunităţilor şi
decidenţilor politici să amelioreze sănătatea orală (campanii în
grădiniţe, şcoli, atât pentru elevi, cât şi pentru părinţi şi profesori).

6. Asigurarea unor servicii de sănătate orală eficiente, care să

permită accesul fiecărui individ la îngrijirile de sănătate orală
primară.
 Instrumentele folosite în stomatologia
comunitară

1. Epidemiologie şi biostatistică
2. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate
3. Realizarea şi evaluarea lor programelor de
sănătate
4. Comunicare în sănătate
5. Economie aplicată în sănătate.
C. Date privind situația epidemiologică
a afecțiunilor orale
 60 - 90% dintre copiii şcolarizaţi şi 100% dintre adulţi au
carii dentare.

 15 - 20% dintre adulţii cu vârstă cuprinsa între 35-44 ani

suferă de parodontopatii severe.

 Aproape 30% dintre persoanele cu vîrsta de 65 - 74 ani

sunt edentate total

Incidenţa cancerului oral variază de la 1 la 10 cazuri la

100 000 de locuitori în multe ţări, în special din Asia
 Prevalenţa cancerului oral este mai crescută la
subiecţii de sex masculin , la persoanele vîrstnice,
precum şi la cele defavorizate social

 Alcoolul şi fumatul reprezintă cauza etiologică a

cancerului oral

 De la 16% pină la 40% dintre copiii cu vârste de 6-

12 ani sunt afectaţi de leziuni traumatice dento-
parodontale
 Femeile reprezintă jumătate dintre bolnavii
HIV pe plan mondial şi aproape 60% din
infecţiile HIV din Africa

 La nivel mondial, numărul de copii sub 15 ani

infectaţi cu HIV a crescut de la 1,6 milioane în
2001 la 2 milioane în 2007. Aproape 90%
dintre aceştia locuiesc în Africa Sahariană.
 Accesul la îngrijiri de
sănătate orală

 La nivel mondial, 60% din populația globului are acces la

îngrijirile de sănătate orală, exitând diferențe foarte mari:
21,2% în Burkina Faso și 94,3% în Slovacia.

 În funcție de țară, densitatea medicilor stomatologi variază, de

la 1 medic/560 persoane în Croația,
la 1/1.278.446 în Etiopia (FDI).
 OMS plasează afecțiunile orale pe locul al patrulea, printre cele mai
costisitoare maladii.

 Costurile anuale ale îngrijirilor de sănătate orală din țările Uniunii

Europene au fost estimate la nivelul anului 2018 la 79 miliarde de euro,
în timp ce SUA înregistrează singură, costuri de 110 miliarde de dolari.

 În țările din comunitatea OCDE, 55 % din costuri sunt plătite de

pacienți, spre deosebire de cele pentru sănătatea generală, unde
procentul este de doar 20% (FDI)
 Eurobarometru
( sănătatea orală a populaţiei statelor
Uniunii Europene)
 41% declară că au încă toţi dinţii naturali (România:30%).
 Printre cei care nu au toţi dinţii naturali, 31% protezati
amovibil (România: 14%)
 16% au prezentat dureri la nivelul dinţilor sau gingiilor;
 7% s-au simţit jenaţi de aspectul estetic al danturii lor;)
Pentru România procentul este de 16% - primul loc în
Europa
 50% europeni frecventează cabinetul dentar pentru control
si prevenţie (România: 27%)
 Studiul Kantar 2022 (1000 persoane )
Barometrul stomatologiei din România
 O treime (33,7%) dintre părinți nu au fost vreodată cu copiii la
stomatolog
 Pacienții au amintit ca motive prioritare pentru vizitele la medicul
stomatolog în 2021:
 consultația (60%)
 tratamentul cariilor (53%)
 detartrajul (34%)
 afecțiuni de urgență (25%)
 extracțiile dentare (25%).

34,5% nu au bani suficienti pentru

tratamentele stomatologice
 D. STRATEGIILE O.M.S.
PRIVIND SĂNĂTATEA
ORALĂ
 Sănătatea orală şi cea generală au factori de risc
comuni, legaţi de dietă, practici incorecte de
igienizare personală, consumul de tutun şi cel excesiv
de alcool.
Strategiile propuse de OMS pentru ameliorarea
sănătății orale sunt:
 1. Controlul afecţiunilor cavităţii orale prin
promovarea sănătăţii şi acţiuni de prevenţie
trebuie să se focalizeze pe abordarea factorilor de
risc comuni, bolilor orale şi generale.
 2. Îmbunătăţirea sănătătii orale a copiilor şi vârstnicilor

 3. Reducerea inegalităţilor existente în starea de sãnãtate

a populaţiei cauzate de diferenţele de venit şi nivelul de
educaţie al individului.

4. Una dintre responsabilităţile majore ale O.M.S. este

cunoaşterea tendinţelor bolilor orale şi analiza
determinanţilor acestora
 Rezumat
 Definiția OMS a sănătății publice: ”Ştiinţa şi arta prevenirii bolilor,
prelungirii vieţii şi promovării sănătăţii prin eforturile organizate ale
societăţii”

 Sănătatea publică și comunitară au ca obiective principale:

prevenția și promovarea sănătății, prin implicarea tuturor
membrilor unei comunități la gestiunea propriei sănătăți (depistarea
factorilor de risc, a comportamentelor nesanogene, managementul
sistemului de sănătăte)
Instrumentele folosite în stomatologia comunitară sunt:
 Epidemiologie şi biostatistică
 Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate
 Realizarea şi evaluarea lor programelor de sănătate
 Comunicare în sănătate
 Economie aplicată în sănătate
 Principalele domenii de acţiune ale Stomatologiei
comunitare sunt:

 Evaluarea stării de sănătate orală dintr-o comunitate

 Identificarea factorilor de risc pentru principalele
afectiuni orale
 Evaluarea eficienţei strategiilor şi programelor existente
 Planificarea şi gestionarea activităţilor necesare pentru
ameliorarea sănătăţii din comunitatea respectivă
 Realizarea de acțiuni educative pentru promovarea
sănătății
 CURSURI
 Epidemiologia principalelor afecțiuni orale: carie dentară,
boală parodontală, cancer oral, HIV/SIDA ,traumatisme
dento-parodontale, anomalii dento-faciale, eroziuni dentare,
despicături labio-palatine, defecte de dezvoltare a smalțului
 Screening populațional; Indicatori de frecvență a bolilor
 Notiuni de baza de epidemiologie
 Promovarea sănătății: definiție, modele de sănătate, acțiuni
de promovare a sănătății
 Educație pentru sănătate: obiective, comunicare, relație
medic-pacient, modele de schimbare a comportamentului,
intervenții la nivel individual, comunitar, mass-media
 Îngrijirea primară a sănătății- definiție, caracteristici, modele
de îngrijire primară a sănătății orale
 Metode comunitare de prevenție a cariei dentare prin
fluorizare: generală, locală, intoxicația cronică cu
fluor (fluoroza)
 Analiza economică aplicată în sănătate: tipuri de
evaluare economică, tipuri de costuri, analiza
economica aplicată în sănătate
 Principii de organizare a sistemelor de sănătate orală
 Rolul alimentației în sănătatea generală și orală:
necesarul nutrițional la organismului, piramida
alimentației, rolul alimentației în sănătatea orală
 Indicatori socio-dentari