Pulpectomia devitală se utiliează în cazurile în care nu poate fi folosită anestizia datorita

unor eventuale alergii la substanța utilizată, a unor boli generale sau a unor imposibilități ale
injectării substanței anestezice datorită unor afecțiuni la locul de elecție ale tehnicilor de
anestezie. În cazul copiilor mici în special, se evită utilizarea injectării anestezicelor datorită
anxietății. Avantajele acestei tehnici sunt ședințele scurte, nu necesită analgezie iar durerea
dispare rapid.
Preparatele devitalizante sunt reprezentate de paste pe bază de arsenic (au valoare istorică).
Actual se utilizează paste pe bază de înlocuitor de arsenic - Notrovix, Toxavit.
După aplicarea acestor paste mumifiante, se produce necroza pulpei astfel încât tratamentul
poate fii realizat asemeni pulpectomiei vitale. Obturația de canal se va realiza cu pasta
Walkoff datorită efectelor antiseptice și antiinflamatoare. [15]

Pulpectomia non-vitală este reprezentată de excizia intregii pulpe devitală coronare și

radiculare. Tratamentul ulterior se realizează în același mod, diferența o reprezintă patologia
de mortificare a pulpei. În cazul gangrenei pulpare se indică utilizarea unor paste
iodoformate slab, pentru a dezinfecta canalul si spațiul adiacent osos. [20]
În cazul apariției unor complicații serioase, de natură generală se indică extracția dintelui
temporar și aplicarea unui menținator de spațiu.
Indiferent de tipul de tratament pulpar realizat, dintele se obturează cu materiale definitive
pentru a-l sigila și a-l menține cât mai mult timp pe arcadă. [12][16]

Concluzii
Leziunile carioase netratate pot avea efecte negative asupra calității vieții și pe termen lung.
Impactul afectării prin carie asupra sănătății orale și generale este asociat cu vârsta la care
apar leziunile, tipul și profunzimea lor. Cu cât vârsta la care apar leziunile este mai mică, cu
atât impactul negativ asupra sănătății este mai mare.
Diagnosticul stării pulpei dinților temporari reprezintă o provocare datorită vârstei mici și a
informațiilor greu de exprimat obținute de la pacientul copil dar și a posibilităților limitate de
a găsi o corelație exactă între diagnosticul clinic și starea histopatologică a pulpei. Înțelegerea
reacției pulpare în cazul unui proces carios precum și interpretarea corectă a
simptomatologiei, sunt cruciale pentru a decide dacă s-ar putea efectua un tratament
conservator sau necesită o intervenție invazivă.
Desi ani la rând în tratamentul pulpar s-au folosit materiale cu rezultate bune de tip Hidroxid
de calciu, pasta Walkofff. tendința în ultimii ani este de a folosi materiale care nu sunt doar
biocompatibile, ci au și proprietăți inductoare și de biostimulare.