Endo

Subiecte Endodontie 2020
1. Premisele reluării tratamentului endodontic.

incidenta situatiilor ce impune tratament endo
· complexitatea cazurilor - probleme de dg
· arsenalul terapeutic actual "revolutia industriala"
· aprecierea prognosticului
· aprecierea rezultatelor obtinute
2. Elementele favorizante ale accidentelor și incidentelor.

-poziția dintelui pe arcada
-morfologia corono-radiculara
-complexitatea sistemului endodontic
-gradul de distructie coronara
-restaurari coronare/corono-radiculare preexistente
-imagine rx absenta, inadecvata sau incorect interpretata
3. Elementele determinante ale accidentelor și incidentelor.

-erori de diagnostic și prognostic
-tehnica și instrumentare inadecvate situației clinice respective
-abdicarea de la principiile acceptate ale terapiei endodontice în oricare din
etapele tratamentului
-neglijarea restaurării corono-radiculare adaptate la necesitățile unui dinte
vital
4. Elementul etiologic principal a patologiei periapicale.

Prezenta factorilor patogeni la nivelul canalelor radiculare netratate sau
incomplet tratate.
5. Incidentele şi accidentele ce pot surveni în cursul tratamentului

endodontic.
-anestezie insuficienta
-abordarea eronata a unui alt dinte
-cavitatea de acces incorecta
-perforatii
-praguri
-fractura instrumentarului in spatiul endodontic
-fractura pivoturilor in spatiul endodontic
-fractura verticala
-efractia sinusului maxilar
6. Care este cea mai frecventă situație de anestezie insuficientă în

endodonție?
-Frecvent intalnita in cazul unei pulpite acute, in special la molarii mandibulari.
7. Alternative și rate de succes la anestezia tronculară periferică.

- anestezia intraosoasa- rata de succes 86-91%
- anestezia intraligamentara - 75-95%
- anestezia intrapulpara -100%
8. Mijloace de a evita anestezia insuficientă a pulpei dentare.

- Evaluarea anesteziei pulpare prin testare electrică sau termică înainte de a
se încerca deschiderea camerei pulpare.
- pacienţii cu antecedente ale unor anestezii nereuşite au şanse mai mari de a
repeta asemenea situaţii
- o injectare lentă (60 de secunde) creşte rata de succes a anesteziei în raport
cu una rapidă (15 secunde), în special în situaţia anesteziei tronculare
periferice
- realizarea unei infiltraţii anestezice pentru nervul bucal creşte semnificativ
şansele de succes ale unei anestezii la nervul alveolar inferior (de la 71% la
88%)
- anestezie intraosoasă realizată ulterior celei tronculare periferice (succes în
90% din cazuri timp de min 60 de minute)
- durata de instalare: părţi moi în 5 - 9 minute; pulpa dentară 15 - 16 minute;
la 19 – 27% din cazuri peste 15 min, iar la 8% peste 30 min
9. Mijloace de realizare și caracteristici ale anesteziei intraosoase

1. X-Tip
2. Intra Flow
3. Stabident Intraosseous System
Solutia anestezica = injectata direct in tesutul osos spongios adiacent dintelui

ce urmeaza a fi anesteziat.
rata de succes 86 - 91%
10. Mijloace de realizare și caracteristici ale anesteziei intraligamentare
seringi armate utilizate pentru anestezia intraligamentară.

- ruta intraligamentara de injectare este o ruta suplimentara pentru cresterea
succesului anesteziei la spina spix
- tehnica presupune injectarea a 0.2 ml de sol mezial si distal fata de dintele ce
se doreste a fi anesteziat, folosind o seringa traditionala sau una atraumatica,
cu diam dif ale acului- s-a observat ca seringile standard sunt la fel de
eficiente ca cele intraligamentare
- inductia anestezica este imediata si, daca anestezia nu este adecvata, este
indicata reinjectarea
- durata anesteziei pulpare in cazurile asimptomatice in care se realizeaza
anestezia la spina spix suplimentara cu anestezie intraligamentara este de 23
de minute, iar operatorul trebuie sa fie destul de rapid si sa fie pregatit pentru
reinjectare daca anestezia profunda dispare
- dintii adiacenti pot fi anesteziati cu injectia intraligamentara pe un singur dinte
- nu poate fi utilizata pentru dintii mandibulari anteriori
- prezenta unui vasoconstrictor creste semnificativ eficienta injectiei
intraligamentare, iar solutiile anestezice cu concentratii reduse de
vasoconstrictor nu sunt foarte eficiente cu aceasta tehnica
efecte adverse:
- produce durere postinjectie medie la majoritatea pacientilor
- este mult mai dureroasa in cazul in care sunt anesteziati dintii cu pulpita
ireversibila, comparativ cu dintii normali
- produce usoara distructie a parodontiului, dar numai la nivelul zonei unde a
patruns acul, iar aceasta se repara in aproape toate cazurile
- la nivelul dintilor de lapte poate determina hipoplazia de smalt la dintii
permanenti in dezvoltare
11. Caracteristicile anesteziei intrapulpare

-alternativa a anesteziei tronculare periferice; rata de succes 100%
-se aplica intai o buleta de Eugenol timp de 1-2 min pe suprafata
dentinara la nivelul peretelui pulpar sau parapulpar pentru a permite deschiderea
camerei pulpare
-apoi se injecteaza anestezic intrapulpar – este dureros dar cu efect
imediat si profund
12. Cauzele abordării endodontice eronate a unui alt dinte

● anamneză absentă sau incorect interpretată
● examen clinic superficial
● absenţa examenelor paraclinice
● absenţa corelării datelor clinice cu cele paraclinice
13. Consecinţele unei cavităţi de acces incorecte

- Modificarea morfologiei interne a camerei pulpare => împiedicarea accesului
corect la nivelul canalului radicular
- neîndepărtarea în totalitate a tavanului camerei pulpare => resturi pulpare =>
condiţii de instalare a discromiei
- perforaţii la nivel parodontal marginal
- perforarea podelei camerei pulpare la nivelul furcaţiei
14. Etiologia perforaţiilor spaţiului endodontic

- perforaţii la nivel parodontal marginal + perforarea podelei camerei pulpare la
nivelul furcaţiei -> instrumentare incorecta in cursul realizarii cavitatii de acces
- perforaţie laterală->fenestrare favorizată de curburile radiculare si diferențele
de grosime ale dentinei radiculare la nivelul curburii interne, respectiv externe
- perforaţie radiculară în treimea apicală->instrumentar rigid, lipsit de
flexibilitate, absenta precurbării
15. Localizările posibile ale unei perforații endodontice

- perforatii la nivel parodontal marginal
- perforarea podelei camerei pulpare la nivelul furcatiei
- perforatie la nivel radicular lateral
- perforatie radiculara in treimea apicala
16. Caracteristicile perforaţiei la nivel radicular lateral
Definitie si cauze: fenestrare favorizată de curburile radiculare si diferențele de
grosime ale dentinei radiculare la nivelul curburii interne, respectiv externe,
utilizarea unui instrument de diametru prea mare sau foarte rigid, va duce la
formarea de praguri, cai false si in final de perforatie laterala, prin tocirea curburii
pana la perforatia acesteia.
Cauze: canal curb+ ac drept care nu este flexibil si cu diametru prea mare+
nerespectarea succesiunii acelor.
Diagnosticare: sangerare -> se usuca canalul cu multiple conuri de hartie, iar la

ultimele conuri vom observa ca punctul de sange nu se gaseste la varful conului
ci lateral, in dreptul perforatiei.
Tratament: masurare lungime de lucru cu metoda conului, apoi obturarea

perforatiei cu MTA
17. Elemente favorizante ale perforațiilor din treimea apicală.

● Tehnică de lucru incorectă (nerespectarea secvențialității acelor)
● instrumentar necorespunzător (începerea cu un număr mai mare decât ar
trebui/instrumentar rigid)
● Recubarea canalului
18. Etiologia transportării apicale.
● · Utilizarea unor ace cu calibru mai mare decât cele indicate

● · Nerespectarea curburii radiculare – instrumentul endodontic este drept și a
re tendința de a reveni la această formă
● · Incercarea necorespunzătoare de a depăși un prag format prin manipularea
necorespunzătoare a instrumentului, concomitent cu fenomenul de fenestrare,
poate duce, pe măsură ce diametrul acului crește, la apariția transportării
apicale
19. Elemente care favorizează producerea pragurilor.

● Cavitatea de acces neadecvată
● Instrumentar endodontic de calibru prea mare
● Instrumentar rigid, lipsit de flexibilitate față de cele din Ni-Ti
● Instrumentar cu vârf activ, față de cel cu vârf rotunjit
● Absența precurbării
20. Erori clinice în etiologie apariției pragurilor.

Un prag este creat atunci când lungimea de lucru nu mai poate fi atinsă și se pierde
traseul inițial al canalului
● Cavitatea de acces neadecvată
● Instrumentar endodontic de calibru prea mare
● Instrumentar rigid, lipsit de flexibilitate față de cele din Ni-Ti
● Instrumentar cu vârf activ, față de cel cu vârf rotunjit
● Absența precurbării
● Încercarea de a depăși forțat un prag/utilizarea unor instrumente mai active la
vârf duce la accentuarea pragului
21. Mijloace de rezolvare a pragurilor.

● Rezolvarea pragului se realizează prin:
○ Precurbarea accentuată a unui ac Kerr de calibru mic
○ Exercitarea de mișcări de rotație reciproce în sens orar și antiorar
22. Factorii etiologici ai fracturii instrumentarului endodontic.

● Geometria canalelor radiculare
● Experiența clinicianului
● Tehnica de instrumentare
● Configurația instrumentului
● Elemente de metalurgie a instrumentarului
● Dinamica instrumentului în canalul radicular
● Numărul de utilizări
● Numărul de cicluri de sterilizate
23. Posibilități de abordare în situația existenței unui obstacol în canalul

radicular.
● Îndepărtarea fragmentului este soluția ideală
○ prin instrumentar și truse dedicate
○ asocierea mijloacelor ultrasonice este considerată practic
indispensabilă
○ încercări de a se utiliza și Nd: YAG laser
● Bypass = poate periclita rezistența rădăcinii, favorizează fractura altor
instrumente
● Instrumentarea și obturarea canalului radicular coronar de fragmentul
fracturat = nerecomandabil
● Metode chirurgicale, în funcție de localizarea fragmentului fracturat
24. La ce nivel al canalelor radiculare se pot fractura instrumentele

endodontice?
● În ⅓ coronară și proemină în camera pulpară
● În ⅓ coronară
● În ⅓ medie
● În ⅓ apicală
● În ⅓ apicală șii depășește foramenul apical
25. Truse utilizate pentru îndepărtarea instrumentelor endodontice fracturate
- Trusa Masserann – kit complet – (MicroMega)

- Sistemul Meitrac – Meisinger –
- Instrument Removal System (iRS) (Dentsply Tulsa Dental)
- Extractorul Cancellier
- Endo Rescue kit (Komet)
26. Truse utilizate pentru îndepărtarea pivoturilor endodontice metalice

fracturate
- Dispozitivul Gonon
- Kitul Ruddle Post Removal System (PRS)
- Trusa Prof. Machtou (Thomas)
- Eggler post remover
- Dispozitivul Ivory
27. Modalitatea de acţiune a dispozitivelor de îndepărtare a pivoturilor

fracturate
Freze RotoPro: sunt freze netaietoare, care actioneaza prin vibratie, cu miscari
circumferentiale in jurul pivotului.
Dispozitivul Gonon: actioneaza prin evidentierea, degajarea si mobilizarea
fragmentului de pivot.
Frezele Gates-Glidden modificate: exereza dentinei pentru largirea canalului si
formarea unei platform pentru a usura accesul catre instrumental fracturat
28. Rolul jucat de freza de tip trepan pentru îndepărtarea pivoturilor metalice
fracturate
Freza de tip trepan se foloseste pentru a degaja o portiune din fragment, realizand
un sant intre pivot si dentina. Se actioneaza prin realizarea unor rotatii usoare, fara a
forta, in sen invers acelor de ceasornic. Ulterior se actioneaza cu anse ultrasonice.
29. Mijloace ultrasonice pentru îndepărtarea instrumentarului și pivoturilor

fracturate
- Dispozitive generatoare de ultrasunete;
- Dispozitive ultrasonice la care se poate atașa: instrumentarul endodontic
manual,anse pentru dispozitivele ultrasonice, anse ultrasonice adaptate
dislocării fragmentelor fracturate.
- Ansele endodontice pentru ultrasunete sunt de diferite mărimi și lungimi, pot fi
realizare din oțel inoxidabil( sunt active la vârf) diamantate sau acoperite cu
zirconiu ( sunt active pe lungimea lor) sau din titan ( mai flexibile).
- Ideal este contactul direct dintre ansa endosonica și instrumentul fracturat.
- Necesita expunerea instrumentului prin crearea unei platforme necesare
accesului direct la nivelul Fragmentului fracturat.
30. Expunerea instrumentului fracturat în vederea dislocării ultrasonice

- se realizează prin crearea unei platforme necesare accesului direct la
nivelul fragmentului fracturat .
- se utilizează freze Glidden Gates modificate cu ajutorul cărora se va
crea o platforma in dentina care înconjoară porțiunea coronară a fragmentului
fracturat înainte de folosirea ultrasunetelor.
- nu se va folosi răcirea cu apa in timpul manoperelor deoarece
împiedica vizualizarea fragmentului.
31. Etiologia fracturilor radiculare verticale in cursul tratamentului endodontic

- Dispozitivele coronoradiculare supradimensionate
-Fractura radiculara verticala consecutiva obturatiei de canal prin condensare
laterala
-Forţe suplimentare exercitate în timpul manoperelor endodontice (preevazare,
condensare laterală şi verticală)
-utilizare incorecta a unui stift autoinfiletabil la nivelul CR
32. Tipuri de fracturi radiculare verticale

-Corono-radiculara/ radiculara
-Completa/incompleta
-supraosos/intraosos
33. Aspectul radiologic patognomonic în situația fracturii verticale radiculare

Formă patognomonică a radiotransparenței periradiculare (litera “J”).
34. Atitudinea terapeutică în situația existenței unei fracturi radiculare vertical

• Discutie – fractura completa –> extractie
- fractura incompleta -> refacere adeziva, prognostic,
monitorizare; foarte important de conservat osul alveolar in vederea
aplicarii unui implant
35. Elementele ce reprezintă un eşec al tratamentului endodontic
- canale radiculare netratate
- obturatie de canal incorectă (incompletă/neomogenă/cu depasire)
- apariția unei leziuni periapicale consecutiv tratamentului endodontic
- lipsa vindecarii leziunii periapicale preexistente
- evolutia unei leziuni periapicale preexistente
- menținerea sau reaparitia unei simptomatologii clinice
- lipsa de corelare între simptomatologia clinică și aspectul radiologic
- infiltratii marginale de-a lungul obturatiei de canal prin: fractura, recidiva de

carie, patologie parod marginala netratata
- fractura radiculara prin utilzarea incorecta a unui pivot
36. Manifestările clinice care impun reluarea tratamentului endodontic

1.apariția simptomatologiei clinice la dinții ce au suferit anterior tratament
endodontic: durere la masticație, percuție în ax pozitivă, fistulă, inflamația
țesuturilor moi, mobilitate, modificări de culoare ale țes.dure dentare
2. PAC ce nu și-au diminuat diametrul după 4 ani
3. PAC nou formate
4. dinți care au pierdut integritatea restaurării coronare
5. dinți la care se dorește o nouă restaurare coronară
6. dinți cărora li s-a fracturat coroana (necesitatea aplicării unui pivot
intraradicular)
37. Aspectele radiologice care impun reluarea tratamentului endodontic

● apariția unei leziuni periapicale
● stagnarea pe toata durata monitorizării a unei leziuni periapicale preexistente
● creșterea dimensiunii unei leziuni periapicale preexistente pe durata
monitorizarii
38. Criterii radiologice de apreciere a rezultatelor tratamentului endodontic

● Omogenitate
● Obturatie pe toata lungimea de lucru (0-2 mm de la apexul radiologic)
● Depasiri cu sealer/gutaperca
● Imagine radiologica lipsita de orice elemente patologice
39. Cum poate compromite restaurarea de durată succesul tratamentului

endodontic?
● Succesul iniţial al terapiei endodontice poate fi compromis de o restaurare
coronară sau corono-radiculară incorectă:
○ în concepţie
○ ca moment al execuţiei
○ din punct de vedere al materialelor utilizate
○ prin nerespectarea tehnicii respective
● Microinfiltratia coronara reprezinta un factor etilogic semnificativ in eșecul
terapiei endodontice; calitatea restaurării constituie deci un element esențial în
obținerea și menținerea succesului consecutive tratamentului endodontic
● Restaurarea coronara trebuie realizate cat mai curand consecutiv obturatiei de
canal verificate radiologic.
40. Definirea succesului conform Criteriilor Societății Europene de Endodonţie
La minim un an de la finalizarea tratamentului endodontic:
Succes:
● absența totală a simptomatologiei clinice specifice (edem, durere, fistula)

● dintele este funcțional
● imagine rx lipsită de elemente patologice
41. Definirea eșecului conform Criteriilor Societății Europene de Endodonţie

Eșec:
● apare o leziune periapicala sau se mărește cea preexistenta
● în decurs de 4 ani leziunea periapicala preexistenta a rămas identică sau s-a
micsorat fără a dispărea complet
● apar semne rx de resorbtie radiculara sau hipercementoza
● exista o contradicție între simptomatologia clinică și imaginea radiologica
42. Mijloace de a evita modificarea configuraţiei interne a camerei pulpare

● utilizarea de freze adecvate(Endo-Z fissure bur- Maillefer) sau a echipamentului
ultrasonic dedicat
43. Mijloace de identificare a canalelor radiculare

● examinarea santului care uneste orificiile canalelor radiculare cu ace Kerr 8 si
10
● examinarea podelei camerei pulpare cu sonde endodontice
● cunoasterea anatomiei radiculare
● examinarea radiografiei preoperatorii
● utilizarea CBCT in faza de planificare a tratamentului poate reduce considerabil
aparitia de canale ratate si erori iatrogene
● utilizarea microscopului operator
● utilizarea indicatorilor
44. Clasificarea sistemului endodontic după Weine

● Tip I: un orificiu, un canal, un foramen apical
● Tip II: doua orificii, doua canale, un foramen apical
● Tip III: doua orificii, doua canale, doua foramene apicale
● Tip IV: un orificiu, doua canale, doua foramene apicale
45. Caracteristici ale anatomiei endodontice la molarul I superior

Lungimea medie a radacinii- 13 mm
Nr radacini 3
Nr canale: 3(10-60%) si 4 (40-90%)
● prezinta in proportie de 77-85% al doilea canal la nivelul radacinii MV,
numit MB2, meziolingual sau meziopalatinal (acesta este intotdeauna
situat palatinal de canalul meziovestibular)
46. Variabilitatea anatomică a sistemului endodontic la premolari
● In 24% din cazuri, primul premolar mandibular are 2 canale
● primul premolar maxilar cu 3 variante tipice:
○ doua canale fuzionate intr-unul singur
○ doua canale separate in aceeași rădăcină
○ doua canale separate in doua radacini distincte
47. Variabilitatea anatomică a sistemului endodontic la molarii inferiori

● intre 5 si 31% dintre molarii inferiori au doua canale distale
● situatii cu 3 canale meziale
● situatii de molari inferiori avand canale in forma literei “C” (intre 2.7 si 8% la
populatia mixta din punct de vedere etnic si pana la 34,6% la populatia asiatica)
48. Avantajele utilizării microscopului operator

• Permite identificarea cu până la 18,6% mai multe canale radiculare la nivelul
molarilor inferiori
• Asigură o imagine cât mai clară și perfect iluminată a câmpului operator
• Asigură un nivel avansat de acuratețe în examenul clinic și abordarea
terapeutică
• Permite mărirea de până la 20 de ori și iluminare perfectă – microscop
chirurgical
-pozitie ergonomica de lucru
49. Mijloace de determinare corectă a odontometriei
● Metoda clinică
❖ metoda tactilă ce se traduce prin senzația de stramtorare a canalului in
timpul permeabilizarii canalului prin atingerea zonei de constrictie
apicala (jonctiunea cemento-dentinara).
❖ acul se scoate din canal și se compara cu lungimea fixată pe imaginea
radiologica și cu lungimea medie cunoscută a canalului
❖ dacă aceste date corespund înseamnă ca s-a stabilit corect lungimea
canalului și se notează pe fișă
● Metoda clinico-radiologică
❖ tehnica constă din efectuarea unei radiografii dentare cu acul introdus
în canal până în zona de constrictie apicala
❖ pentru a obține lungimea corecta a canalului se scade din lungimea
măsurată pe radiografie a acului din canal 1 mm, distanța ce
corespunde erorii prin modul de expunere al filmului
❖ metoda dick ce utilizează o singura radiografie și o formula după tipul
D=Ad/a din care D= lungimea reala a dintelui, A= lungimeaacului
introdus in canal, d=lungimea dintelui pe radiografie, a=lungimea acului
pe radiografie
❖ Radiografia cu sonda bimetalica se face prin introducerea in canal a
acelor sonda bimetalice Kurait
● Metode electronice
❖ sunt frecvent utilizate datorită preciziei ridicate
❖ metoda se bazează pe corelatia dintre valoarea rezistenței electrice
între un instrument introdus în canalul radicular și un electrod aplicat
pe mucoasa orala
50. Cauzele erorilor de odontometrie

● necunoaşterea lungimii medii radiculare
● absenţa imaginii radiologice sau lipsa de calitate a acesteia
● neutilizarea unor mijloace electronice de determinare
● nerespectarea timpilor operatori şi a instrumentarului endodontic
adecvat
● erori în cursul tratamentului biomecanic de canal care modifică lungimea
de lucru iniţial stabilită (ex: lipsa irigaţiei endodontice şi a recapitulaţiei
acelor determină micşorarea lungimii de lucru în raport cu cea iniţial
● măsurată)
51. Cauzele obturaţiei incomplete a canalelor radiculare

● erori de odontometrie
● scurtarea lungimii de lucru (irigaţii insuficiente, etc)
● instrumentare insuficientă a canalului radicular
● creare de praguri, căi false, perforaţii
● con master de calibru prea mare
● instrumentarul de obturare de calibru prea mare: spreadere, pluggere, ace
Lentullo
● consistenţă prea mare a gutapercii în situaţia obturaţiei prin tehnicile ce
utilizează încălzirea acesteia
52. Cauzele obturaţiei de canal cu depăşire

● erori de odontometrie
● perforaţie apicală directă (trepanarea şi lărgirea foramenului apical)
● con master de calibru prea mic
● cantitate mare de ciment de sigilare proiectat dincolo de constricţia apicală
● gutapercă fluidificată în exces în situaţia obturaţiei prin tehnicile ce utilizează
încălzirea acesteia
53. Metode de obturație de canal care favorizează depăşirea spaţiului

endodontic
● Tehnica de condensare verticala la cald in val continuu
● Tehnica de condensare termomecanica Mc spadden
54. Cauzele obturaţiei de canal neomogene

● număr de conuri accesorii prea mic sau condensare insuficientă a acestora în
tehnica condensării laterale la rece
● injectare deficitară a gutapercii în situaţia obturaţiei prin tehnicile ce utilizează
încălzirea acesteia
● includerea de bule de aer în situaţia tehnicii pastă + con
● retragerea prea rapidă a acului Lentullo în cazul aceleiaşi tehnici
55. Caracterul tridimensional al diferitelor metode de obturaţie de canal

● tehnica de cimentare a unui con unic calibrat la apex - conul nu asigura o
sigilare eficienta de unul singur
● tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii - sigilare superioara a
obturatiilor prin cimentarea unui monocon, obturatie neomogena
● tehnica de condensare laterala la cald a gutapercii - grad de omogenitate
deosebita a obturatiei, densitate mai mare, sigilare mai eficienta a spatiului
endodontic fata de tehnicile conventionale la rece, asigurand o condensare
optima combinata, laterala si verticala
● tehnica de condensare verticala la cald a gutapercii - obturatie omogena
● tehnica de condensare termomecanica a gutapercii - confera obturatiei
densitate si omogenitate crescute, obtureaza cea mai mare parte a intreg
spatiului endodontic
56. Factori în selecţia metodei de restaurare a dinților devitali

● cantitatea restantă de ţesuturi dure dentare sănătoase
● poziţia dintelui pe arcadă
● tipul de ocluzie
● solicitarea determinată de dinţii antagonişti
● caracteristicile anatomiei radiculare respective (dimensiuni axiale și
transversale, direcţie, curburi)
57. Etiopatogenia diminuarii rezistentei tesuturilor dure dentare la dintii

devitali
-Modificarea proprietatilor fizice ale tesuturilor dentare:

-Pierderea de tesuturi dure dentare
-Pierderea sensibilitatii proprioceptive
-Tratamentul endodontic prin el insusi produce modificari semnificative la nivelul
structurilor dure dentare
58. Explicatia modificarilor proprietatilor fizice ale tesuturilor dentare la dintii

devitali
-nu exista dovezi indiscutabile
-s-a luat in discutie deshidratarea dentinara, care antreneaza slabirea retelei de
colagen dentinar
59. In ce consta pierderea de tesuturi dure dentare la dintii tratati endodontic?
-leziuni cu pierdere de substanta de origine carioasa sau non-carioasa -> pierderea

integritatii crestelor marginale
-dimensiunea cavitatii de acces
-indepartarea tavanului camerei pulpare -> cresterea profunzimii totale a cavitatii
-cresc posibilitatile de flexiune la nivelul peretilor laterali
60. Caracterul minim invaziv al tratamentului endodontic si de restaurare

ulterioara
Caracterul minim invaziv se manifestă în patru etape ale tratamentului endodontic:
- în decursul instrumentării canalului radicular : cavitatea de acces sa fie economica
dar sa asigure vizibilitate si acces. Folosirea frezelor cu varf inactiv ptr indepartarea
tavan camera pulpara. Canalele nu se cauta cu freza ci cu sonda, coloranti,
ultrasunete, la microscop, iluminare buna. Canlul largit in limite decenta nu bligatoriu
pana la 40.
- în etapa de selecţie a pivotului endodontic – Folosirea unor pivoti care nu mai
necesita o largire suplimentara
- în momentul preparării spaţiului pentru pivot, dacă acest lucru este necesar
- prin modalitatea de alegere a materialului de restaurare-trebuie pastrata cat mai
multa dentina supragingivala.
61. Calitățile pe care trebuie sa le prezinte pivoturile endodontice
-Coeficient de elasticitate asemanator cu al dentinei

-lungime potrivita 2/3
-diametru potrivit 1/3
-conicitate asemănătoare cu cea a canalului
- sa suporte stresul ocluzal
- material biocompatibil
- compatibil cu materialul de restaurare
- radioopac
-capacitate de retentie
- fizionomic
- sa se poata îndepărta cu ușurință
-pret de cost redus
- sa nu necesite sacrificiu mare de substanță dură dentara
62. Condițiile în care decizia de utilizare a unui pivot este ferma
1. Tratament endodontic perfect

2. Status parodontal favorabil
63. Condițiile în care decizia de utilizare a unui pivot este discutabilă
1. Tratament endodontic sub monitorizare

2. Renuntarea la o eventuala reluare a tratamentului endodontic
3. Perspectiva unei interventii chirurgicale endodontice ulterioare in caz de esec
64. Contribuie pivotul la cresterea rezistentei dintelui tratat endodontic?

NU
• conceptul conform căruia pivotul contribuie la creşterea integrităţii structurale
a dintelui tratat endodontic, a cărui rezistenţă a fost redusă prin preparaţie, este
complet ERONAT
•toate studiile clinice indică faptulcă rezistenţa structurilor dentare restante

este direct proporţională cu cantitatea dentinei conservate în decursul tratamentului
endodontic
•rezistenţa la fractură este influenţată direct de grosimea stratului dentinar la

nivel radicular
65. Ce influențează direct rezistența la fractura a dintelui după tratamentul

endodontic?
- rezistenţa la fractură este influenţată direct de grosimea stratului dentinar la nivel

radicular
66. Funcția principala a pivotului endodontic
Funcția pivotului este de a asigura ancorarea la nivelul canalului radicular a

complexului pivot + restaurare directă sau pivot + bont coronar
+rigidizare+distribuire forte
67. Funcțiile principale ale bontului realizat pe baza unui pivot endodontic
prefabricate
- A crea o platforma accesibila pentru restaurarea finala

- A transfera spre suportul radicular forțele la care restaurarea va fi supusă
68. Cum trebuie sa distribuie forțele pivotul endodontic?
- Un avantaj suplimentar al pivotului este dat de capacitatea acestuia de a distribui

forțele la care este supusa restaurarea finala pe o suprafață mai mare la nivel
radicular
- Cu cat este mai mica suprafata dentinara pe care se exercita solicitarea, cu atât
crește șansa de fractura radiculara
69. Elemente decizionale privind utilizarea unui pivot
-cantitatea de substanta dura dentara restanta

-gradul de solicitare ocluzala
-rolul protetic ulterior al dintelui respectiv
-posibilitatea de redare a fizionomiei
(nu stiu daca e si asta:

-cand se impune uitilizarea unui pivot
-care sunt criteriile de selectie ale unui pivot
-care este rolul jucat de pivot in corelatie cu bontul coronar si restaurarea finala
-care este dimensiunea axiala optima a pivotului
-tipul de pivot recomandat
-spatiul necesar pivotului
-materialul de fixare ideal
70. Cand se impune utilizarea unui pivot?
- Utilizarea unui pivot se impune atunci cand realizarea restaurării sau a bontului
poate fi posibila doar prin ancorarea acestuia la componenta radiculara
- Decizia de utilizare este determinată de:
● cantitatea de substanta dura dentara restanta
● gradul de solicitare ocluzala
● rolul protetic ulterior al dintelui
● posibilitatile de redare a fizionomiei
71. Parametrii de selecție ai unui pivot
- Poziția dintelui pe arcada

- Tipul de ocluzie
- Funcțiile dintelui restaurant
- Cantitatea de structura dura dentara restanta
- Anatomia și dispunerea canalelor radiculare
72. Utilizarea pivotilor la dinți frontali
- Dintii frontali sunt supusi in principal unor forte de forfecare

- Plasarea corecta a unui pivot nu afecteaza rezistenta la fractura in conditiile
utilizarii solutiei protetice – coroana de invelis
- Solutia pivot + restaurare coronara directa poate devein periculoasa, din cauza
posibilelor solicitari ocluzale excentrice, in special in dinamica miscarilor antero-
laterale mandibulare
- Fortele ocluzale au valori mai reduse
- Diferenta de rezistenta a dentine intre dintii vitali si devitali joaca aici un rol mai mic
- Frontalii superiori au o situatie favorabila datorita canalului cu sectiune transversala
circulara, canal situat central si o grosime adecvata a radacinii, singura eroare
posibila fiind perforatia radiculara in contextul unei angulari vestibulare importante
- Frontalii inferiori au o radacina in piscot -> cantitate redusa de dentina la nivelul
sectiunii tranversale si in 10-45% din cazuri se observa prezenta a doua canale
73. Utilizarea pivoturilor la dinti laterali
● Molarii superiori:
○ cel mai frecvent se utilizeaza canalul palatinal
○ rareori canalul disto vestibular al molarilor superiori
● Molarii inferiori:
○ canalul distal
○ niciodata la nivelul canalelor meziale
● Premolarii maxilari:
○ rădăcini gracile
○ se prefera canalul vestibular pentru premolarii cu doua canale
radiculare se indica pivoturile în special în situația premolarilor ce
participa la un ghidaj lateral de grup
74. Importanța relațiilor ocluzale în contextul utilizarii pivoturilor endodontice
· mentinerea dintelui intr-o stare functionala

· deseori este ignorata necesitatea de a asigura mentinerea functiei de
ocluzie in cadrul tratam restaurativ si endodontic
· dintii recent tratati endodontic tind sa fie afectati chiar si de disfunctiile
ocluzale minime , fiind necesara in consecinta o examinare atenta a ocluziei in
vederea evitarii discomfortului imediat al pacientului si permanentizarea
ulterioara a disfunctiei
75. Importanța funcţiilor dintelui restaurat în contextul utilizării pivoturilor

endodontice
Caracterul funcţional al dinţilor diferă în raport cu poziţia pe arcadă și solicitările

ocluzale.
• o situaţie particulară o reprezintă cazurile clinice în care dintele respectiv constituie

un stâlp de punte sau serveşte la ancorarea sau sprijinul unei proteze adjunct
• alţi factori care influenţează comportamentul clinic al dintelui restaurat ulterior

tratamentului endodontic: implantarea osoasă reală, numărul dinţilor
restanţi,calitatea dinţilor antagonişti
76. Importanța cantității, calității și situării structurii dure dentare restante

pentru restaurare
● grosimea dentinei radiculare restante trebuie să asigure rezistenţa la
solicitările ocluzale ce sunt transmise de-a lungul pivotului
● cantitatea de structură dură dentară supragingivală poate fi decisivă în decizia
de utilizare a pivotului
● uneori poate fi necesară aplicarea metodei de erupţie forţată prin terapie
ortodontică
● atenţie la eventualele fisuri existente - se propagă de-a lungul dentinei
radiculare
77. Importanța configurației canalelor radiculare în contextul utilizării

pivoturilor
● lungimea canalului radicular

● direcţia acestuia
● curburile existente
● numărul de canale prezent la nivelul rădăcinii respective
● canale laterale sau accesorii care se desprind din acea porţiune a canalului
principal în care va fi plasat pivotal
78. Criterii de selecţie a metodei de restaurare a dinţilor trataţi endodontic
 cantitatea restantă de ţesuturi dure dentare sănătoase/ gradul de

distructie coronara
 poziţia dintelui pe arcadă

 solicitarea determinată de dinţii antagonişti
 caracteristicile anatomiei radiculare respective
79. Rolul jucat de pivot în corelaţie cu restaurarea de durată directă sau

indirectă
Restaurarea finală: restaurare directă sau indirectă
- restaurare directă: obturație având drept element central pivotul endodontic

prefabricat, cu redarea caracteristicilor morfo-funcţionale coronare
- restaurare indirectă: bont coronar direct sau dispozitiv corono-radicular, urmat de o

microproteză unidentară (coroană de înveliş)
80. Dimensiunile optime ale pivotului endodontic
-lungimea pivotului: 2/3 din lungimea rădăcinii

- în canalul radicular trebuie menţinută obturaţia de canal pe o lungime de minimum
4 - 5 mm în sens apico-coronar
- diametrul pivotului nu trebuie să depăşească o treime din diametrul radicular
- se preferă adaptarea dimensională a pivotului la canalul radicular şi nu invers
81. Tipurile de pivoturi endodontice
metalice
• turnate: diferite tipuri de aliaje (inclusiv nobile)
• prefabricate: din oţel, titan, aliaje de Ni-Cr
a)Cilindrice cu filet
– Para-Post
b)Conice cu filet
– Kurer, Dentatus, Flexi-Post
non-metalice
• fibre de carbon (fibre unidirecţionale incluse într-o matrice epoxi)
- Composipost C-POST, Aesthetic Post, Light Post
• materiale ceramice (oxid de zirconiu)
- Cerapost, Cosmopost
• materiale compozite armate cu fibre de sticlă
- Fibrekor Post System,
variantă: fibre de polietilenă acoperite cu sistem adeziv fulate direct în canalul

radicular şi fotopolimerizate in situ
- Ribbond
82.Eşecurile pivoturilor metalice
Cauze eşecurilor restaurărilor cu pivoturi metalice:

- desprinderea pivotului (59 din 100 de eşecuri)
- parodontite apicale consecutiv fisurilor radiculare(42 din 100 de eşecuri)
- carii secundare (19 din 100 de eşecuri)
- fracturi radiculare (10 din 100 de eşecuri)
- fracturi ale pivotului (6 din 100 eşecuri)
cele mai frecvente fracturi radiculare sunt induse de pivoturile autoînfiletabile
(rezultate obţinute prin analiza fotoelastică a tensiunilor interne)
-pivoturile conice cu filet produc fracturi radiculare de 20 ori mai frecvent comparativ
cu cele cilindrice cu filet
-pivoturile fără filet cimentate produc o rată mai mică de fracturi, prin comparaţie cu
cele care se introduc prin înfiletare activă
83. Ce tip de pivoturi au coeficientul de elasticitate similar cu cel al dentinei?
Pivoturi din material compozit armat cu fibra de sticla
84.Compoziția pivoturilor din material compozit armat cu fibre de sticlă
● fibre de sticla incluse in pivoturile din compozit contin dioxid de siliciu, oxid de
calciu ,trioxid de boron sau SiO2,Al2O3 sau MgO
● matricea contine rasini epoxidice,Bis-GMA sau mai rar polimeri de tip PMMA
(polimetil metacrilati)
● mai pot fi incluse si particule care sa determine cresterea rezistentei si a
radioopacitatii
85.Radioopacitatea comparativă a diferitelor tipuri de pivoturi endodontice
- Pivoturile metalice au cea mai mare radioopacitate (mai mare decat cea a
smaltului si a dentinei).
- Pivoturile din materiale nemetalice au o radiotransparenta crescuta, superioara
dentinei, dar pot fi adaugate elemente care pot creste radioopacitatea.
86. Spațiul necesar pivotului în raport cu instrumentarea endodontică realizată
- Selectarea și plasarea unui pivot endodontic nu trebuie să necesite îndepărtarea

unei cantități suplimentare de dentină parietală în raport cu cea îndepărtată în cursul
instrumentării canalului radicular respectiv.
- Pivotul trebuie să prezinte aceeași conicitate cu cea a canalului radicular rezultată
în urma instrumentării sale.
-Spatiul pentru pivot corespunde limitelor instrumentarii endodontice.
87.Avantajele reconstructiei de bont fara utilizarea pivotului
-evitarea diminuarii rezistentei radacinii

-scaderea riscului de perforatie
-transimiterea mai uniforma a sarcinilor la nivel radicular
-o eventuala fractura ulterioara are o localizare mai favorabila
-bontul poate fi mai usor refacut in caz de esec
-tratamentul endodotic poate fi reluat pe cale ortograda,daca acest lucru devine
necesar
-costurile si durata tratamentului de restaurare sunt mai reduse
88.Avantaje reconstrutie de bont cu utilizarea pivoturilor prefabricate din rasini

armate
-posibilitatea restaurarii de tip monobloc

-ancorarea si armarea bontului prin utilizarea pivotului permite o rezistenta
suplimentara a acestuia
-se considera ca fixarea adezvina a pivotului si realizarea imediata a restaurarii de
durata prin mijloace si tehnici adezive directe scad riscurile de microinfiltratie
microbiana
-eliminarea necesitatii restaurarii temporare
-posibilitati superioare de rezolvare fizionomica
89. Examinarea pacientului cu discromie dentară
Anamneza amanuntita:
–maladii generale
-medicatie actuala
-daca prezinta obiceiuri alimentare
-momentul instalarii discromiei
-daca discromia prezinta un caracter stationar sau progresiv
-eventuala sensibilitate dentara
-tratamente stomatologice in antecedente
Examinarea atenta a suprafetelor dentare:

-textura suprafetei dentare
-sensibilitatea la palpare cu sonda
Examene paraclinice:
-test de vitalitate
-examen radiologic
-transiluminare
90. Substanțele cu rol decolorant utilizate în tratamentul discromiilor dentare
-se bazeaza pe 3 sustante: peroxide de hidrogen, perborat de sodiu, peroxid de

carbamide
Peroxidul de hidrogen:
- cel mai frecvent ultilizat in solutii apoase stabilizate avand concentratie de 30-50%
-exista si sub forma de geluri dioxid siliconice,unele fotoactivabile,avand concentratie
de 35%
-este caustic
-ultilizat in tehnica de cabinet tip power bleaching ,cu sau fara activare luminoasa
sau laser
Perborat de sodiu:
-agent antioxidant disponibil sub forma unei pulberi sau in diferite preparate
comerciale
-stabil cand e uscat,in prezenta acizilor,aerului cald sau apei se descompune
formand metaborat de na, peroxid de hidrogen si oxigen liber
-e prezent in 3 forme: mono, tri, tetrahidrat, care difera in privinta continutului in
oxigen, acesta determinand capacitati decolorante diferite
-preparatele obisnuite sunt alcaline
-este mai usor de controlat si mai sigur decat solutiile de peroxid de H
Peroxid de carbamida:
-exista in concentratii de 3-45%, cele mai frecent ultilizate: 10,15 sau 20 ptr tehnica
decolorarii la domiciliu
-materialele comerciale include:glicerina ,acid fosforic,acid citric sau aromatizanti
-concentratia de 30-50% este utilizata un timp limitat in tehnica decolorarii ‘in sala de
asteptare’ iar concentratiile mici se regasesc in metoda de tip ‘home bleaching’
91.Etiologia discromiei dinților devitali
1. Discromii consecutive afectiunilor pulpare:

- Hemoragia intrapulpara;
- Necroza si gangrena pulpara;
2. Discromii de origine iatrogena:
- Greseli de tratament;
- Materiale utilizate pentru devitalizarea pulpara;
- Materiale utilizate pentru obturatia de canal;
- Materiale utilizate pentru obturatia de coronara.
92. Elemente iatrogene în etiologia discromiei dinţilor devitali
● resturi de pulpa în camera pulpara

● substanțe medicamentoase(paste care contin fenol,iodoform)
● exces de material de obturatie de canal în camera pulpara
● obt de amalgam care impregnează dentina cu anumiti compusi sulfidici
93. Posibilitati de tratament al discromiilor dintilor devitali - enumerare:
● Decolorarea (albirea dintilor)

- Se poate realiza prin tehnici biologice, complet neinvazive
- Mijloacele terapeutice se adreseaza in mod diferit dintilor vitali, respectiv
devitali
- Exista atat metode specifice de albire in cabinet, cat și posibilitati de tratament
la domiciliu, acestea putandu-se utiliza simultan, potentandu-se reciproc.
Albirea dintilor devitali:

- decolorarea internă ambulatorie - “walking bleach”
- decolorarea simultană internă si externă
- aplicarea concomitentă cu oricare dintre cele două tehnici de cabinet a
decolorării ambulatorii la domiciliu – “home bleaching”
● Microabraziunea smaltului
● Fatetarea vestibulara directa sau indirecta
● Tratamentul invaziv protetic, prin coroane de invelis
94. Condiția obligatorie pentru a putea aplica tehnica de decolorare internă

ambulatorie.
sigilarea orificiului de intrare în canalul radicular cu ciment cu ionomeri de
sticlă
95. Caracteristicile primei sedinte de tratament prin decolorare interna
ambulatorie.
-indepartare obturatie de la nivelul camerei pulpare
-plasare cis la nivelul de emergenta al canalului radicular
-aplicarea materialului de albire internA
-obturatie coronara provizorie
96. Utilizarile cimentului cu ionomeri de sticla in cadrul tehnicii decolorarii

interne.
- Se aplica la nivelul orificiului de emergenta al canalului radicular sub forma de

patura subtire - pentru protejarea obturatiei de canal
-
97. Evolutia postoperatorie a tehnicii decolorarii interne ambulatorii.

1. Dupa o saptamana se compara rezultatul obtinut cu cel initial - daca se obtine
rezultatul dorit - ne oprim
2.Daca nu - se repeta procesul primei sedinte
- se indeparteaza obturatia coronara temporara
- se goleste CP de continut - banda de CIS ramane
- se toaleteaza
- se aplica din nou material decolorant
- se inchide cu obturatie coronara temporara din CIS
3.Dupa inca o saptamana se reevaluaza - daca obtinem rezultatul dorit - ne
oprim
4.Daca nu - repetam procesul
- pacientul mai sta 1 saptamana
Procesul se poate repeta de maxim 3 ori.
Daca dupa aceste 3 sedinte rezultatul obtinut nu este suficient - se aplica alta
metoda de tratament
98. Riscurile aplicarii tehnicii decolorarii interne ambulatorii.
- Difuziunea materialului de albire

- Aparitia resorbtiei cervicale externe in zona vestibulara cervicala: smalt +
dentina, dentina + cement
99. Mijloace de reducere a riscurilor tehnicii decolorarii interne ambulatorii.
● Asigurarea unei obturatii provizorii etanse - pentru a preveni difuziunea

materialului de albire in tesuturile moi.
● Utilizarea hidroxidului de calciu la nivelul canalelor radiculare poate induce un
pH mai ridicat in dentina - se reduce resorbtia externa.
100. Alternative în situația ineficientei metodei specifice de decolorare internă

ambulatorie.
● Decolorare simultana interna și externa

● Asocierea decolorarii interne ambulatorii cu oricare dintre cele doua tehnici de
cabinet.
101. In ce consta metoda terapeutica de microabraziune a smaltului?
● Metoda de tratament a discromiilor cauzate de fluoroza, constand in

îndepărtarea a 70-80 de microni din grosimea smaltului vestibular.
● Consta in aplicarea unui amestec de acid clorhidric 18% si pulbere de piatra
ponce pe suprafata dentara afectata de discromie si frecarea energica timp
de 10-12 secunde cu o cupa de cauciuc special destinata acestui scop
102. Instrumentar și materiale utilizate în metoda de microabraziune a

smalţului
● Instrumentar:
○ -izolare cu diga: rama diga, folie diga, clema diga
○ -periaj profesional: periuta
○ -cupe de cauciuc
● Materiale:
○ -amestec acid clorhidric 18% si pulbere de piatra ponce
■ -materiale tipizate: Opalustre (Ultradent), PREMA (Premier
Dental Products)
103. Efectele clinice ale microabraziunii smalţului

Netezirea smaltului, care devine sticlos, iar stratul adiacent prismatic, disparitia
discromiilor minore de tip fluoroza, coloratii alimentare – indepartarea a 70-80
microni din smalt.
104. Conexiuni între tehnicile de albire și soluțiile de restaurare
● orice metoda de albire faciliteaza obtinerea unui rezultat optim ulterior, prin
fatetare vestibulara (directa sau indirecta) sau microabraziune
● anumite situatii impun inca de la stabilirea diagnosticului abordarea integrata
a unor metode terapeutice aplicate succesiv: formele severe de discromii
tetraciclinice sau determinate de fluoroza, coexistenta cu discromia a unor
manifestari de tip distrofic, leziuni eroziv-abrazive, procese carioase
● cazurile in care discromia persista sau este insuficient rezolvata prin
decolorare impun continuarea terapiei cu mijloace restauratoare
Fluoroza – decolorare la domiciliu- fatetare vestibulara

Microabraziune + decolorare amublatorie la domiciliu
“Power bleching” + fatetare ceramica
● fatete ceramice: se pot simultan corecta atat discromia cat si alte elemente ce
induc disfunctia estetica (leziuni coronare, distrofii, diastema)
105. Monitorizarea în tratamentul endodontic ortograd
-Reexaminarea la un anumit interval de timp de la finalizarea tratamentului

endodontic
Scopul:
-prevenirea acutizarilor si instituirea tratamentului adecvat
-evaluarea rezultatului si mentinerea lui in timp
-monitorizarea implica notarea istoricului afectiunii, a simptomatologiei subiective si

obiective si a tuturor testelor relevante inclusiv examenul radiologic
-intervalul de monitorizare este de 1 an pe o perioada obligatorie de 4 ani (ESE)
-vindecarea implica modificari histopatologice care le preced pe cele radiologice care
necesita mai mult timp pentru a fi evidentiate
-un dinte cu parodontita vindecata poate fi exclus de la monitorizare, deoarece
inversarea proceselor de vindecare a fost raportata foarte rar in studii effectuate pe 4
ani
-aparitia unei leziuni periapicale, stagnarea pe toata durata monitorizarii sau
modificarea dimensiunilor in sensul cresterii unei leziuni preexistente impune
interventia terapeutica
106. Managementul terapeutic în persistența radiotransparenței periapcale

după tratamentul endodontic ortograd
-reevaluare si revizuire
-retratament ortograd
-chirurgie periapicala
-extractie
107. Afecțiunile în care poate persista radiotransparența periapicală după

tratamentul endodontic ortograd
-reinfectarea canalului endodontic (PTED)

-cicatrice periapicala
-tumori benigne odontogene si non-odontogene si tumori maligne care mimeaza
radiotransparenta periapicala
108. Factorii preoperatori de care depinde succesul tratamentului endodontic

ortograd
-varsta
-sex
-diagnostic
-localizarea dintelui
-simptomatologie
-anatomie endodontica
-dimensiunea leziunii periapicale
-starea de sanatate parodontala
-starea de sanatate generala
109. Factorii intraoperatori de care depinde succesul tratamentului endodontic

ortograd
-tratamentul chemo-mecanic
-extinderea apicala a prepararii si a obturatiei
-examenul bacteriologic
-numarul sedintelor de tratament
-acutizarile
-tehnicile si materialele de obturatie folosite
-accidente si complicatii
110. Factorii postoperatori de care depinde succesul tratamentului endodontic

ortograd
Trebuie subliniata importanta realizarii unei inchideri ermetice. Absenta sigilarii

coronare este cea mai frecventa cauza a esecului terapiei endodontice fiind asociata
cu un prognostic nefavorabil, iar microinfiltratia salivei si microorganismelor de la
nivelul cavitatii bucale compromit vindecarea periapicala si succesul therapeutic.
O varianta buna de restaurare este coroana de invelis, care asigura protectie si

impotriva eventualelor fracturi corono-radiculare oblice care pot compromite
mentinerea dintelui pe arcada.
Dispozitivele corono-radiculare reprezinta un factor de risc pentru dintii tratati

endodontic deorece se pot asocial cu fracturi verticale sau perforatii
111. Etiopatogenia PTED
-flora microbiana rezista la tratament

-biofilmul extraradicular (Actinomyces spp)
-chistul periapical adevarat
-fistula sau fractura radiculara
-infiltratie coronara
-reactie de corp strain
112. Pricipalele caracteristici ale patogenilor microbieni din PTED
-secretia enzimelor proteolitice

-motilitatea
-capacitatea de stare latenta/ in lipsa unor surse nutritive
-anaerobioza stricta
-rezistenta la alcalinitate
-caracteristici oportuniste
113. Speciile microbiene din infecția endodontică secundară (persistentă)
În infectia endodontica secundară, predomină:

-anaerobii facultativi
-bacteriile gram pozitive
-sunt izolate doar una sau doua specii
În infectia endodontica secundară, anumite specii sunt cultivate mai frecvent:

- Enterococcus faecalis
- Streptococcus spp
- Peptostreptococcus micros
- Fusobacterium necrophorum
114. Factorii preexistenți care afectează rezultatul tratamentului endodontic
-infectie primara
-structura dentara insuficienta pentru restaurare
-infectie secundara
-infectie prelungita
-prezenta fistulei
-etansare coronara discutabila
-fisuri
-leziuni endo-parodontale
115. Factorii preexistenți care afectează rezultatul tratamentului endodontic (curs 25-
29 mai, slide 15)
● infecția primară
● structura dentară suficientă pentru restaurare
● infecție secundară
● infecție prelungită
● prezența fistulei
● etanșare coronară discutabilă
● fisuri- leziuni endo-parodontale
116. Enumerați factorii care intervin în recolonizarea unui dinte tratat endodontic
care are o obturație de canal satisfăcătoare (curs 25-29 mai, slide 17)
● Eradicarea incompletă a comunităților microbiene se prezintă sub formă de biofilme

în lumenul principal al canalului radicular și poate duce la o repropagare a infecției
cu o recolonizare întârziată chiar și în prezența obturarii satisfăcătoare a canalului
radicular.
● Dezinfectarea incompletă a zonelor inaccesibile din cauza unei dezinfectări
inadecvate sau în timp prea scurt.
● Abilități operative insuficiente
● Protocoale de chimio-debridare și modelare incomplete (canale ratate).
● Contaminările iatrogenice, contaminarea încrucișată în timpul manipulării
consumabilelor endodontice sterile.
117. Microbiota infecției endodontice secundare (curs 25-29 mai, slide 18)
- Enterococcus faecalis
- Streptococcus spp
- Peptostreptococcus micros
- Fusobacterium necrophorum
118. Caracteristicile biofilmului endocanalicular din infecția endodontică secundară

(refractară) (curs 25-29 mai, slide 19-20)
● Un studiu recent a arătat că anaerobele gram-negative considerate anterior legate

de leziunile simptomatice au fost prezente în cazuri asimptomatice.
● O nouă ipoteză sugerează că diferite compoziții ale microbiotei endodontice pot
duce la caracteristici similare ale patologiei endodontice.
● O alta ipoteza consacrată este că tratamentul canalului radicular poate avea un
efect direct asupra microbiotei creând un dezechilibru și selectând anumite specii
prin modificarea ecologiei spațiului canalului radicular.
● Studiile actuale reevaluează rolul etiopatologic unic al E. faecalis în dezvoltarea
infecției endodontice refractare care arată în schimb prezența unei infecții
polimicrobiene mai complexe.
● Uneori bacteriile care se aflau într-o stare latentă în canale au devenit mai agresive
din cauza schimbărilor din mediul local.
● Anumite bacterii precum Enterococcus feacalis intră în tubulii dentinali și se sustrag
acțiunii tuturor componentelor și medicamentelor antimicrobiene.
● Aceste bacterii supraviețuiesc acolo ani întregi datorită caracteristicilor lor fiziologice
unice și devin active într-un stadiu ulterior, care duce la o infecție endodontică
persistentă.
119. Infecția nosocomiala în PTED (curs 25-29 mai, slide 21).
● Utilizarea consumabilelor nesterile sau contactul cu suprafețele de mediu infectate

poate duce la transmiterea în spațiul canalului radicular al agenților patogeni, care
poate evolua ulterior intr-o infecție secundară.
● Staphylococcus epidermidis și Propionibacterium acnes care nu sunt prezente ca
un comensal comun în cavitatea bucală au fost izolate în infecții refractare
endodontice.
● Creșterea asepsei / sterilității în timpul tratamentului endodontic poate preveni
infecțiile nosocomiale.
120. Diagnosticul infecției endodontice refractare (secundară) (curs 25-29 mai, slide
23)
● Examenul clinic care relevă prezența simptomelor și semnelor radiografice de

leziune periapicală care nu se vindecă sau se extinde presupune prezența unei
infecții endodontice refractare.
● Detectarea tulpinilor asociate în special cu patologia persistentă / refractară nu este
încă practică în mediile clinice de zi cu zi.
● Metodele de cultivare nu pot crește tulpini bacteriene necultivabile și dificile, deseori
prezente în infecțiile endodontice. Metodele moleculare sunt încă scumpe și
necesită o anumită transformare nepractică în timpul unei singure sesiuni de
tratament.
● Se pot utiliza noi dispozitive bazate pe fluorescență pentru a confirma prezența
bacteriilor în tratamentul esuat al canalului radicular.
● O infecție endodontică cu adevărat refractară poate să nu fie eradicată, chiar
utilizând cele mai avansate tehnici nonchirurgicale.
121. Factorii care joacă un rol în supraviețuirea microbiană din biofilmele

persistente (rezistente) (curs 25-29 mai, slide 24)
● difuzarea scăzută a agenților antimicrobieni,

● intrarea celulelor în stări cu energie scăzută,
● diferențierea în subpopulații tolerante
● expresia genelor de rezistență antimicrobiene specifice biofilmului
122. Fistula în etiopatogenia PTED(curs 25-29 mai, slide 15,16,27)
● Prezența fistulei afectează rezultatul tratamentului endodontic. Prezența fistulelor

poate susține infecții endodontice extra-radiculare și retrograde.
● Existența traiectului fistulos este asociată cu biofilme mai complexe, care s-au
dovedit a fi mai rezistente.
● P.acnes poate fi izolat în prezența fistulelor.
● Formarea tracturilor fistuloase facilitează infecția suprafeței externe a rădăcinilor,
ceea ce duce la formarea biofilmului extra-radicular, care este inaccesibil prin
tratament endodontic ortograd.
● Dezvoltarea biofilmului extra-radicular este asociată și cu tulpini bacteriene specifice
ca Actinomyces actinomycetemcomitans, care pot fi prezente și în biofilme
polimicrobiene intraradiculare.
123. Indicele de restaurabilitate în tratamentul endodontic ortograd(curs 25-29 mai,
slide 29)
● Studii mai recente au relevat faptul că atunci când structura reziduală

coronară a dinților este mai mică de 30%, rezultatul tratamentului canalului radicular
scade semnificativ din cauza șanselor mai mari de reinfecție.
● Atingerea unui nivel satisfăcător de sigilare coronară pare să fie
independentă de tipul de material de restaurare folosit și mai mult legat de
substratul dentinar existent.
● Un alt parametru important care trebuie luat în considerare este momentul
furnizării restaurării finale.
124. Restaurarea coronară în tratamentul endodontic ortograd(curs 25-29 mai, slide

28,30)
Sigilarea coronară și restaurarea
Cantitatea de structură dură dentaraă restantă este crucială pentru

asigurarea unei restaurări reușite care previne infiltratele coronare.
Prezența unor goluri marginale în restaurările coronare poate duce la o

reinfectare promptă. Lipsa sigiliului coronar crește șansele de reinfectare a
sistemului endodontic chiar și în prezența unei obturații satisfăcătoare a canalului
radicular.
Mărimea medie a celulelor bacteriene de 2um permite o trecere rapidă prin

restaurarea defectuoasă sau deficitară.
Momentul restaurării finale
Istoric - așteptarea vindecării complete a leziunii periapicale în urma

tratamentului canalului radicular
Abordarea actuală - finalizarea promptă a restaurării coronare.
Supraviețuirea dinților tratați endodontic care au primit coroană:
● în termen de 4 luni de la tratament a fost de 85%

● după 4 luni de la tratament a fost de 68%.
Rata de extracție a fost de 3 ori mai mare în cazul dinților care au primit
coroană după 4 luni față de cei care au primit coroană în termen de 4 luni.
Prezența simptomelor este singura contraindicație majoră pentru o

restaurare promptă. Așteptarea inutilă a finalizării procesului de vindecare osoasă
continuă ( până la 4 ani, conform instrucțiunilor ESE) poate duce în schimb la
reapariția infecției endodontice din cauza pierderii sigiliului coronar. Asigurarea unui
sigiliu coronar bun este un aspect cheie al menținerii sănătății periapicale.
125.Procedurile operative obligatorii înaintea începerii tratamentului chemo-mecanic

propriu-zis și rolul lor în prevenirea infecției endodontice secundare(curs 25-29 mai,
slide 33, 34, 35, 36, 37)
Proceduri operative obligatorii - din fiecare etapă rezultă următoarea:
1. îndepărtarea restaurărilor existente

2. confirmarea restaurării viitoare corone - restaurări directe/indirecte
3. îndepărtarea dentinei alterate
4. reducere șanselor de reinfectare a spațiului endodontic
5. absența fisurilor
6. prevenirea infecției bacteriene
126. Identificarea și permeabilizarea canalelor radiculare ca factor etiopatogenic al

PTED(curs 25-29 mai, slide 38)
Permeabilizarea canalelor
 Canalele care nu sunt permeabilizate macroscopic pot fi permeabile la
microorganism care vor coloniza liber nișa și vor atinge apexul.
 Pulpolitii pot fi prezente și pot obstrucționa accesul la orificiile canalelor
radiculare.
 Pulpolitii pot crea o podea falsa la nivelul de furcație;
 Spațiul virtual dintre podeaua de furcație și pulpoliti poate fi frecvent
colonizata bacterian.
 Chiar în absența unei infecții preexistente resturile de pulpă pot
reprezenta un viitor substrat pentru bacteriile care infectează spațiul
endodontic.
Identificarea orificiilor canalelor radiculare

 Cunoasterea anatomiei radiculare.
 Examinarea radiografiei preoperatorii.
 Utilizarea CBCT în faza de planificare a tratamentului poate reduce
considerabil apariția de canale ratate și erori iatrogene.Interrelația
etiopatogenică dintre instrumentarea canalului radicular și PTED
127. Interrelația etiopatogenică dintre instrumentarea canalului radicular și

PTED(curs 25-29 mai, slide 42, 43, 44, 45, 46, 47)
Instrumentar din Ni-Ti:
1. Instrumentarul de NiTi mecanizat (atât rotativ, cât și reciproc) are o

anvelopa fixa de mișcări.
• Aliajul de NiTi este caracterizat de capacitatea de centrare în sine în special
în canalele curbe.
• Aceste caracteristici conduc la prezența unor zone neatinse ale canalului
care pot ajunge până la 49% din suprafața totală .
• Secvențele actualelor instrumente NiTi mecanizate, de regula cu un număr
mai mic de ace, se bazează pe o preevazare preliminară a treimii coronare a
canalului.
• Chiar și tehnicile cu un singur ac recomandă abordarea modelarii canalului
radicular în treimi, de obicei concentrându-se pe treimea coronară.
• Îndepărtarea infecției prezente în camera pulpara sub carie și în treimea
coronara a canalului poate reduce contaminarea încrucișată de la treimea
coronară la 1/3 mijlocie și la treimea apicala.
• În timpul modelării mecanizate crește producția de rumegus dentinar infectat
tăiat de pe pereții canalului radicular comparativ cu instrumentarea manuală.
• Operatorul va elimina resturile dentinare infectate dintre spirele
instrumentelor NiTi după fiecare pasaj.
• Utilizarea unui burete poate facilita această sarcină.
• Utilizarea diferiților bureți poate reduce șansele de contaminare încrucișată
între treimile din fiecare canal individual și între canale diferite.
• În dinții cu mai multe rădăcini pot fi prezente niveluri diferite de contaminare
și inflamație pentru fiecare canal individual. Din acest motiv, trebuie evitată
contaminarea încrucișată cu o curățare completă a acului după fiecare trecere
zece curse ale unei mișcări „de intrare și ieșire” a acului întrun burete dens
saturat în NaOCl sau clorhexidină obțin o curățare de 85–100%.
Determinarea punctului final al debridării:
Tradițional - abordări subiective sau dogmatice
Prezența sau absența mirosului din rumeguș dentinar - indicator al

persistenței sau eradicării infecției
Culoare rumegușului dentinar colectat de pe siprele acelor.
Abordări mai riguroase au recomandat instrumentarea cu cel puțin 3

dimensiuni mai mari față de primul ac care ajunge până la apex pentru a îndepărta
suficient dentina infectată la nivel apical.
Instumentele mecanice manual sau mecanizate nu trebuie utilizate niciodată

fără substanțe de irigare.
128. Interrelația etiopatogenică dintre lavajul endodontic și PTED(curs 25-29 mai,

slide 48, 49, 50, 51)
 Acul de irigare care permite cea mai bună dinamică de fluid a irigantului
în sistemul canalului radicular este cel cu fanta laterală. În comparație
cu cea plată sau teșită, riscul de extrudare a irigantului este limitat.
 Pentru a obține un schimb continuu de irigante, acul cu fanta laterala
trebuie poziționat în mod ideal la 2 mm din lungimea de lucru.
 Unul dintre principalii factori care afectează eficacitatea irigației este
complexitatea anatomiei spatiului endodontic.
 Structura dentinei limitează microscopic efectul irigării în tubulele
dentinale iar compoziția dentinară poate de asemenea amortiza efectul
irigantelor.
 Dinamica fluidelor reprezintă o limitare majoră a timpului de contact și a
stresului de forfecare a irigantelor împotriva biofilmului.
 Conceptul de plan de stagnare dincolo de vârful acul limitează schimbul
de iriganti.
Prezența vaporilor, a balonului de aer, a dopurilor de resturi dentinale sau a altor

blocaje care închid vârful creează un sistem închis care limitează efectul irigării.
129. Căile de comunicare între țesutul pulpar și țesutul parodontal (curs 18-22 mai
slide 3)
Comunicare morfologica
- Foramenul apical
- Canalele laterale si accesorii
- Canaliculele dentinare
- Anomalii de dezvoltare radiculara
Comunicare iatrogena
- Perforatiile din timpul trat.endodontic

- Fracturile verticale
- Resorbtii radiculare interne sau externe
130. Canaliculele dentinare de la nivelul dintilor frontali superiori și rolul lor în

patologia endo-parodontală (curs 18-22 mai slide 13-15)
- Deschiderea canaliculelor dentinare spre tesutul parodontal este sigilata de

catre cement.
- Daca smaltul nu intalneste cementul la nivelul joctiunii cemento dentinare
canaliculele dentinare sunt expuse si devin cai de comunicare directa intre
tesutul pulpar si cel parodontal.
- Interventiile parodontale pot expune canaliculele dentinare.
- Canaliculele dentinare reprezinta o zona unde microorganimele parodontale
pot persista si totodata un portal cu dublu sens pentru bacterii, toxine,
mediatori ai inflamatiei si substante iritante.
- ICS: 18.9% - 42.6%
- ILS: 5.5% - 26%
- CS: 3.4% - 30%
131. Canaliculele dentinare de la nivelul dintilor frontali inferiori și rolul lor în

patologia endo-parodontală
.
catre cement.
- ICi + ILi: 0% - 20%
- Ci: 4.5% - 30%
132. Canaliculele dentinare de la nivelul premolarilor superiori și rolul lor în

patologia endo-parodontală

catre cement.
1.4,2.4 –17,8-49,5%
1.5, 2.5- 12,9-59,5%
133. Canaliculele dentinare de la nivelul premolarilor inferiori și rolul lor în patologia

endo-parodontală

catre cement.
8,8-44,4%
134. Canaliculele dentinare de la nivelul molarilor superiori și rolul lor în patologia

endo-parodontală
catre cement.
- M1s + M2s: 36% - 51%
135. Canaliculele dentinare de la nivelul molarilor inferiori și rolul lor în patologia

endo-parodontală

catre cement.
- M1i: 30% - 45%
- M2i: 34% - 49%
136. Clasificarea canalelor accesorii de la nivelul furcației molarilor superiori (curs

18-22 mai slide 8 +10)
Tipul 1 - parodontiul și camera pulpă comunică prin canale accesorii drepte

Tipul 2 - canale accesorii care provin din camera pulpara și se termină în
dentină
Tipul 3 - canale accesorii care provin din parodontiu și se termină în dentină
Tipul 4 - canalele accesorii care provin din camera pulpara trec prin dentină și
se întorc în camera pulpara
Tipul 5 - canalele accesorii care provin din parodontiu trec prin dentină și
cement și revin in parodontiu
Tipul 6 - canale accesorii găsite în dentină și / sau ciment, dar fără ieșire
Paras și colab. au clasificat cele șase tipuri menționate mai sus în patru categorii
- canalele accesorii adevărate, orbe, cu buclă sau sigilate
137. Clasificarea canalelor accesorii de la nivelul furcației molarilor inferiori (curs 18-
22 mai slide 8+10)
 Tipul 1 - parodontiul și camera pulpă comunică prin canale accesorii drepte
 Tipul 2 - canale accesorii care provin din camera pulpara și se termină în
dentină
 Tipul 3 - canale accesorii care provin din parodontiu și se termină în dentină
 Tipul 4 - canalele accesorii care provin din camera pulpara trec prin dentină și
se întorc în camera pulpara
 Tipul 5 - canalele accesorii care provin din parodontiu trec prin dentină și
cement și revin in parodontiu
 Tipul 6 - canale accesorii găsite în dentină și / sau ciment, dar fără ieșire
Paras și colab. au clasificat cele șase tipuri menționate mai sus în patru categorii
- canalele accesorii adevărate, orbe, cu buclă sau sigilate
138. Joncțiunea cemento-dentinară și rolul ei in etiopatogenia leziunilor endo-

parodontale( curs 18-22 mai slide 17)
-in 18% din cazuri, dentina este expusa la acest nivel
-in 25% din cazuri, dentina este expusa doar in cazul dintilor anteriori
-la acelasi dinte expunerea dentinei nu este constanta circumferential
-canaliculele dentinare reprezinta o zona unde microorganimele parodontale
-Este importanta in evaluarea progresiei patologiei endodontice, a efectelor
detartrajului si chiuretajului radicular asupra cementului, a consecintelor
traumatismelor si a patologiei induse de procedeele de albire.
139. Interrelația pulpei cu țesutul parodontal în etiopatogenia leziunilor endo-

parodontale (curs 18-22 mai slide 19)
● Pulpa are capacitatea de a produce dentină terțiară ca reacție de apărare

împotriva invaziei bacteriene.
● Dentinogeneza tertiara poate fi reparativa sau reactionala.
● Dentina tertiara este de obicei o dentina tubulară și neregulată în comparație cu
dentina primară și secundară și este mult mai puțin permeabilă.
★ Comunicarile iatrogene dintre spatiul endodontic si tesutul parodontal:

- Perforatiile radiculare
- Resorbtia radiculara
★ Comunicarile patologice dintre spatiul endodontic si tesutul parodontal:

- Anomaliile de dezvoltare radiculara
140. Interrelatia țesutului parodontal cu țesutul pulpar în etiopatogenia leziunilor
endo-parodontale (curs 18-22 mai slide 20)
● Sistemul complex și bogat de conexiuni anatomice între structura

endodontică și țesuturile parodontale permite trecerea microorganismelor
patogene și a produselor toxice în două direcții, de la pulpă spre
parodontiu și înapoi în sens invers.
● Deși parodontiul este supus constant stresului mecanic și bacterian,
acesta isi menține eficient integritatea structurală și funcțională datorită
vitezei rapide circulatorie și a capacității de remodelare a structurilor
componente.
141. Fracturile radiculare verticale și rolul lor în dezvoltarea leziunilor endo-

parodontale (curs 18-22 mai slide 23)
● Genereaza comunicarea dintre țesutul pulpar si cel parodontal

● Pot să apară atât în dinții vitali cât și în cei non-vitali sub actiunea unor
forte excesive.
● În dinți vitali, fracturile verticale pot fi continuări ale fracturilor coronare în
„sindromul de dinți fisurati” sau pot sa apara numai pe suprafețele
radiculare.
● În dinții tratați endodontic, incidența fracturilor verticale radiculare este
mai mare atunci când canalele au fost obturate print-o tehnica de
condensare a gutapercii.
● Dintii restaurati prin intermediul unor dispozitive corono-radiculare sunt
susceptibili la fractura radiculara verticala mai ales atunci cand nu sunt
respectate principiile de preparare si restaurare.
142. Iatrogeniile și rolul lor în dezvoltarea leziunilor endo-parodontale (curs 18-

22 mai slide 21 ??? )
Prin iatrogenii intelegem comunicare iatrogena ce apare in :

-Perforatiile din timpul trat.endodontic
- Fracturile verticale
- Resorbtii radiculare interne sau externe
Rolul acestora in leziunile endo-parodontale este reprezentat de faptul ca se va
creea o comunicare intre canal, ce poate (in rezorbtii si fracturi) sau nu (in
perforatii in timpul tratamentului) sa prezinte pulpa, ce va duce la patrunderea
microorganismelor din spatiul periodontal si invers, ceea ce va duce la infectii,
astfel aparand leziuni endo-parodontale.
143. Clasificarea Simon a leziunilor endo -parodontale ( slide 37, curs 18-22 mai de
pe classroom)
Clasa I: Leziune endodontică primară

Clasa II: Leziune parodontală primară
Clasa III: Leziune endodontică primară cu implicare parodontală secundară
Clasa a IV-a: Leziune parodontală primară cu implicare endodontică secundară
Clasa V: Leziune combinată adevărată
144. Clasificarea Foce a leziunilor endo -parodontale( slide 41, curs 18-22 mai de pe
classroom)
Clasa 1: Leziuni parodontale induse de placa bacteriana cu evolutie corono-apicala
Clasa 2: Leziune parodontala apico-coronara cu origine endodontica
Clasa 3: Leziuni endo-parodontale combinate
Clasa 4: Leziuni pseudo endo-parodontale, pentru situațiile în care situatia clinica

inițială și examinările radiologice indică atât surse endodontice cât și parodontale
145. Diagnosticul pozitiv al leziunilor endo-parodontale ( slide 43, curs 18-22 mai de
pe classroom)
a. Anamneza completa si amanuntita
· Istoric clinic general
· Istoric dentar relatat de catre pacient
· Predispozitie pentru afectiuni parodontale
· Episoade traumatice anterioare
· Tratamente de restaurare și parodontale
· Caracteristicile durerii (localizare, intensitate, factori declansatori)
b. Radiografii dentare
c. Examenul clinic obiectiv: parodontometrie, teste de vitalitate, evidentierea

prin colorare a eventualelor fisuri radiculare
146.Tratamentul leziunilor endo-parodontale ( slide 63, curs 18-22 mai de pe

classroom)
Tratamentul acestui tip de leziuni presupune atat tratament endodontic cat si parodontal.
In prima etapa: (prima luna)
-Se realizeaza tratamentul endodontic, utilizarea de hidroxid de calciu
-Din punct de vedere parodontal se iau masuri pentru imbunatatirea igienei orale
-daca are loc imbunatatirea igienei orale se realizeaza obturatia de canal, daca nu, se
extrage dintele. (mi se pare cam dubioasa asta cu extractia , dar asa inteleg eu din
schema)
La doua luni daca apar acutizari parodontale se realizeaza tratamentul parodontal

sistemic.
La 6 luni se realizeaza examen radiologic. Se poate observa o crestere a densitatii

osoase sau daca nu, se intervine prin chirurgie endodontica si se realizează tratament
parodontal sistemic si chirurgical.
La un an:
-nu exista imbunatatire si luam tratamentul este extractie
-defectul osos este vindecat in proportie semnificativa si se observa si o imbunatatire

clinica si radiologica a sanatatii parodontiului
Situatia la 18 luni este de defect osos complet vindecat si parodontiu sanatos
147. Elementele componente ale sistemului de instrumentare rotativă ProTaper

Universal ( slide 5, lp endo “ Sistemul ProTaper Universal”)
· 3 instrumente de largit S ( Shaping, da forma ):
- sunt active in treimea coronara sau medie a spatiului endodontic
- au o conicitate progresiv crescatoare dinspre varf spre baza
- se utilizeaza printr-o miscare de pensulare pe peretii canalului
· 3 instrumente de finisat F (Finishing)
-active in zona apicala endodontica
- au conicitate variabila, mai mare catre varf, descrescatoare catre maner
- sunt utilizate printr-o miscare de „in and out”
Diametre la vârf: SX 19, S1 17, S2 20

Diametre la vârf: F1 20, F2 25, F3 30
148. Caracteristicile părții active la sistemul de instrumentare rotativă ProTaper

Universal ( slide 3, Lp Endo, “ Sistemul ProTaper Universal”)
-forma pe sectiune este triunghiulara, are eficienta crescuta in taiere, reducerea

suprafetei de contact dintre dentina si instrument, confera un simt tactil mai bun
-varful inactiv, netaietor, are rol de ghidaj: respectarea mai precisa a anatomiei
endodontice, eficienta crescuta a indepartarii detritusurilor intracanalare, risc mic de
aparitie a pragurilor sau cailor false
-conicitate multipla, progresiva a muchiilor taietoare: mai putine instrumente pentru

un tratament complet pe lungimea de lucru, timp mai scurt pentru prepararea
endodontica, stres scazut aplicat asupra acului, largire mai eficienta in sens corono-
apical, facilitarea dezinfectiei chemo-mecanice si a obturatiei, reducerea efectului
de insurubare, a “oboselii” acului, a riscului de fractura a instrumentului
149. Elementele componente ale sistemului de instrumentare rotativă ProTaper Next
-sistemul este alcatuit din 5 ace, care sunt de la X1 la X5
- diamentrele sunt:
-X1=17,04
-X2=25,06
-X3= 30,07
-X4=40,06
-X5= 50,06
150. Caracteristicile părții active la sistemul de instrumentare rotativă ProTaper Next

( slide 5, Lp Endo “ Tehnica ProTaper Universal)
-forma pe sectiune este rectangulara, astfel se realizeaza o miscare asimetrica

( swagger)
-are varf netaietor
- partea activa are o structura multicristalina, fiind alcatuita din aliaj Ni-Ti M-wire
-prezinta mare flexibilitate, eficienta sporita in taiere, rezistenta cicilica, efect de

memorie
-contine Austenite si mici cantitati de martensite la temperatura corpului

151. Principalii factori asociați cu eșecul tratamentului endodontic
- principalul factor asociat cu esecul terapiei endodontice este persistenta

infectiei microbiene in canalele radiculare si/sau tesuturile periapicale si
periradiculare
- contaminarea bacteriana este cauza principal a insuccesului endodontic
● canale radiculare netratate
● obturații de canal incorecte: incomplete, neomogene cu depășire
● absența vindecării unei leziuni periapicale preexistente
- infiltrații marginale de-a lungul obturației de canal prin:
● pierderea integrității restaurarării coronare ( fractură)
● absența adaptării marginale a restaurării coronare
● recidivă de carie/ carie secundară
patologie parodontală marginală netratată
152. Indicațiile reluării tratamentului endodontic
- aparitia simptomatologiei clinice la dintii ce au suferit anterior tratament
endodontic: durere la masticatie, percutie in ax pozitiva, fistula, inflamatia tesuturilor
moi, mobilitate, modificari de culoare ale tesuturilor dure dentare
- PAC ce nu si-au diminuat diametrul dupa 4 ani
- PAC nou formate
- dinti care au pierdut integritatea restaurarii coronare
- dinti la care se doreste o noua restaurare coronara
- dinti carora li s-a fracturat coroana (necesitatea aplicarii unui pivot
intraradicular)
153. Contraindicațiile reluării tratamentului endodontic
- perforatii ale 1/3 apicale ale radacinii

- fractura radiculara verticala
- anatomie radiculara nefavorabila (forma, grosime dentinara ramasa)
- obturatie de canal neadecvata, dar restaurare coronara buna – control la 6
luni/1an
- consideratii protetice: raport coroana/radacina nefavorabil
- consideratii economice
154. Etapele de reluare ortogradă a tratamentului endodontic

- realizarea accesului catre spatial endodontic:
o trepanarea restaurarii coronare
o indepartarea in totalitate a restaurarii coronare
o indepartarea dispozitivului corono-radicular
- indepartarea materialelor de obturatie din canal: gutaperca, ciment de
sigilare, Resilor
- reinstrumentarea canalelor si dezinfectia lor
- obturatia de canal
- restaurearea coronara definitiva
155. Principii de îndepărtare a materialului de obturație de canal
- indepartarea materialului existent este mai usoara daca motivul esecului este
infiltrarea obturatiei
- pentru a obtione o curatare eficienta a sistemului endodontic este necesar
accesul pana la apex
- metoda crown-down este cea mai folosita
- traseul neinstrumentat initial este mai greu de curatat in timpul
retratamentului
- toate preparatiile isi maresc diametrul dupa retratament
- irigarea si dezinfectia foarte bune deaorece in cazul reluarilor de tratament
toate canalele trebuie considerate contaminate
- solventii, desi utili, pot afecta curatarea canalelor radiculare
- toate metodele de indepartare a materialelor din canal lasa detritusuri pe
peratii radiculari
este nevoie de foarte multa rabdare
156. Mijloace de îndepărtare a materialului de obturație de canal
- instrumentar manual: ace Kerr si Hestroem

o alegerea ideala cand canalul radicular prezinta o obturatie
nesatisfacatoare si exista spatiu sau aceasta poate fi creat intre gutaperca si
peretii canalului
o acul Kerr (ISO 30) se plaseaza in spatiu si se roteste in seunsul acelor de
ceasornic pana cand gutaperca se agata de ac, apoi se aplica o forta in sens
coronar pentru extragerea acului impreuna cu gutaperca intr-o singura
bucata
o sealerul se razuieste de pe peretii cu ajutorul acului Hedstroem (ISO 25)
- utilizarea solventilor chimici
o cloroformul – cel mai efficient solvent – toxic, potential carcinogenetic
o uleiuri esentiale: eucaliptolul, ulei de portocale – ajuta la indepartarea
gutapercii si a majoritatilor sealerilor
o uleiuri specifice – gutasolv – pt gutaperca; endosolv – pt sealer cu ZnO
eugenol; endosolv – pt sealer cu rasina
- instrumentar rotativ nespecific

o freze gates-gliden si Paeso pt indepartarea gutapercii din treimile
coronara si medie a canalelor radiculare
o nu in portiunea curba a canalului – folosirea aditionala a instrumentarului
manual
- instrumentar rotativ specific (Protaper Retreatment, Mtwo Retreatment,
Reciproc)
- instrumentar ultrasonic
o varful ultrasonic ramoleste gutaperca, dar metoda cel mai des folosita in
asociatie cu instrumentar manual sau rotativ si nu solitara
o tehnica folosita pentru indepartarea sealerului aderent de peretii canalului
radicular, dupa ce a fost indepartata gutaperca
- instrumentar incalzit
o plugger incalzit (System B pen) – poate indeparta toata masa de
gutaperca – risc de extruzie scazut; poate doar incalzi gutaperca si aceasta
se va extrage cu ace kerr/hedstroem prin rotirea lor in masa de gutaperca
157. Indicațiile tratamentului endodontic într-o ședință
- dinti cu anatomie obisnuita, cu pulpa vitala si fara afectarea parodontiului

apical
- dinti fracturati unde primeaza aspectul estetic imediat al restaurarii
- pacienti care nu mai pot reveni la tratament
- pacienti care necesita antibioprofilaxie sau sedare
factori de luat in cosiderare
- numarul de radacini/canale ale dintelui
- timpul avut la dispozitie (programarile din ziua respectiva)
- abilitatile pacientului si experienta clinica
- statusul pulpar
158. Contraindicațiile tratamentului endodontic într-o ședință:
- dinti cu parodontita apicala acuta

- imposibilitatea de uscare a canalului
- dinti cu nivel ridicat de complexitate anatomica
- tratamente la pacienți cu disfuncții temporo-mandibulare
- tratamente la pacienți cu stare de sanatate delicată, care nu suporta
sedinte lungi de tratament
159. Avantajele tratamentului endodontic într-o ședință
- nu exista risc de infiltratie microbiana prin restaurarea coronara provizorie intre

sedinte (avantaj principal)
- practicianul cunoaste deja anatomia interna si particularitatile canalului pe care l-a
preparat, deci obturatia de canal va fi mult mai usoara
- mai putine sedinte de tratament avantajeaza atat medicul, cat si pacientul
- reduce episoadele de durere si anxietate care pot aparea la fiecare ședință de
tratament
- reduce riscul aparitiei iatrogeniilor (perforatii, nișe, stripping, extruzia iriganților
dincolo de apex etc.)
- permite reluarea funcționalității dintelui imediat și în condiții de siguranță
- preț de cost mai scăzut al tratamentului
160. Riscurile tratamentului endodontic într-o ședință
- oboseala practicianului de-a lungul unei ședințe de lucru îndelungate

- oboseala pacientului nevoit să stea nemișcat o perioadă lungă de timp
- dificultate crescută de preparare și finisare corectă a treimii apicale, mai ales în
cazuri de acutizări ale unor procese inflamatorii cronice
- antiseptizarea canalelor radiculare infectate se va baza doar pe soluțiile de lavaj, nu
și pe aportul pansamentelor medicamentoase dintre ședințe
161. Etiologia și prevenirea apariției blocajului în cursul instrumentării endodontice
Etiologie:Impingerea si aglomerarea de rumegus dentinar si resturi pulpare spre apex.

Frecventa mai mare in tehnica step-back
Prevenire:combinarea repetata a unei irigari abundente a canalului radicular cu

recapitularea acelor endodontice de calibru mic
162. Ce reprezintă pragul apărut în cursul tratamentului endodontic?
-Pragul este o neregularitate artificial creata pe suprafata canalului radicular care impiedica
patrunderea instrumentarului endodontic pana la constrictia apicala.
-cauzat de nerespectarea curburilor anatomice si de alegerea unor instrumente cu

diametru prea mare, rigide.
163. Ce reprezintă și în ce circumstanțe apare “zipping”-ul?
In tentativa de a atinge lungimea de lucru prin incercari succesive se mareste pragul care
capata aspect de fermoar iar canalul un contur de lacrima sau in final se perforeaza
peretele la nivelul pragului pe peretele extern.
164. Ce reprezintă fenestrarea și unde se produce cel mai frecvent?
Penetrarea completa a peretelui lateral al canalului radicular pe curbura interna la limita

dintre 1/3 coronara si 1/3 medie pe radacini curbate si cu invaginari de suprafata.
Frecventa in zona de furcatie a molarilor inferiori.
165. Factorii prognostici care determină succesul reparației unei perforații
 intervalul de timp dintre apariția perforației și reparația acesteia
 locația perforației
 mărimea
166. Factori favorizanți în apariția fracturii instrumentarului endodontic
● limitarea deschiderii gurii

● poziția dintelui pe arcada
● rotirea sau bascularea dintele
● camera pulpara retrasă
● pulpoliti sau canale calcificate
● resorbția internă sau externă
● anatomia canalului (curburi accentuate)
● tratamente endodontice anterioare nefinalizate
167. Factori determinanți în apariția fracturii instrumentarului endodontic

● Erori in crearea cavitatii de acces
● Anatomia radiculara
● Structura instrumentelor endodontice
● Tehnica de instrumentare
168. Prevenirea incidentelor, accidentelor și iatrogeniilor în tratamentul endodontic
 Evaluarea curburii canalului. Radiografiile preoperatorii trebuie să fie de calitate

diagnostică, cu contrast distinct și proporție corectă, din diferite unghiuri pentru evaluarea
anatomiei radiculare.
 Pregătirea corectă a accesului,
 Mărirea orificiilor canalelor folosind o abordare crown -down
 Pregătirea căii de alunecare reproductibilă
 Verificarea lungimii de lucru necesită atât radiografii cât si apexlocator pentru o mai bună
precizie
 Respectarea setărilor de rotație și cuplului recomandate de producător
 Utilizarea irigării, in concentratie,volum si frecventa adecvata
 Manipularea corectă a instrumentele
 Competența practicianulu obtinuta prin antrenament pe dinti extrasi
169. Obiectivele obturației de canal vol 2- pg 603
- Impiedicarea accesului fluidelor si microflorei orale in tesuturile periapicale

- Impiedicarea accesului in canalele radiculare pe cale retrograda a fluidelor
periapicale, care se constituie intr-o sursa nutritiva pentru biofilmele interradiculare
restante
- Blocarea microorganismelor restante din sistemul endodontic in si prin materialul de
obturatie, impiedicand actiunea patogena asupra parodontiului apical.
170. Aplicarea sigilantului în canalul radicular
Etapa care trebuie sa se bucure de o atentie deosebita
 Se face cu un ac sau spreader incarcat cu sealer si rotit in sens invers acelor de ceas-
nu ofera o distributie ideala a materialului de sigilare pe peretii canalului radicular
 Acul Lentullo sau o seringa cu sigilant - nu ofera un bun control apical
 Activarea sealerului cu instrumente sonice sau ultrasonice poate favoriza extruzia

materialului
 In tehnicile care utilizeaza un con principal este de preferat plasarea sigilantului si

impingerea lui spre apical prin intermediul conului
171. De ce reluarea tratamentului ortograd este mai dificilă în comparație cu
tratamentul inițial? vol 2- pg 653
● Tehnica de dezinfectie mai laborioasa

: E. faecalis , streptococcus spp. , P. micros, F necrophorum
● Prezenta fistulelor - formarea traiectelor fistuloase facilitează infecția
suprafeței externe a rădăcinilor, ceea ce duce la formarea biofilmului extra-
radicular, care este inaccesibil prin tratament endodontic ortograd.
● Posibilitatea existentei unei cantitati mici de structura dentara restanta,
insuficienta pentru asigurarea sigilarii coronare corespunzatoare
● Necesita experienta din partea clinicianului
● Poate necesita aparatura speciala pentru dezobturarea canalelor- anse
ultrasonice + obligatoriu magnificatie
● Exista cazuri in care pacientii calatoresc in diverse locatii de pe glob si li s-
au efectuat tratamente in tari diferite , tehnicile si metodele de obturatie fiind
specifice zonei pot necesita abordari specifice (Iliescu pg. 653)
● Indepartarea dispozitivelor corono-radiculare cimentate cu glass-
ionomer/sisteme adezive este anevoioasa ( Iliescu pg. 657)
● Traseul neinstrumentat initial este mai greu de curatat in timpul
retratamentuliui
● Solventii, desi utili, pot afecta curatarea canalelor radiculare
● Necesita multa rabdare
● Toate metodele de indepartare a materialelor din canal lasa detritusuri pe
peretii radiculari
● Toate preparatiile isi maresc diametrul dupa retratament

Endo

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Endo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Subiecte Endodontie 2020

1. Premisele reluării tratamentului endodontic.

2. Elementele favorizante ale accidentelor și incidentelor.

3. Elementele determinante ale accidentelor și incidentelor.

4. Elementul etiologic principal a patologiei periapicale.

5. Incidentele şi accidentele ce pot surveni în cursul tratamentului

6. Care este cea mai frecventă situație de anestezie insuficientă în

7. Alternative și rate de succes la anestezia tronculară periferică.

8. Mijloace de a evita anestezia insuficientă a pulpei dentare.

9. Mijloace de realizare și caracteristici ale anesteziei intraosoase

Solutia anestezica = injectata direct in tesutul osos spongios adiacent dintelui

10. Mijloace de realizare și caracteristici ale anesteziei intraligamentare

seringi armate utilizate pentru anestezia intraligamentară.

11. Caracteristicile anesteziei intrapulpare

12. Cauzele abordării endodontice eronate a unui alt dinte

13. Consecinţele unei cavităţi de acces incorecte

14. Etiologia perforaţiilor spaţiului endodontic

15. Localizările posibile ale unei perforații endodontice

Diagnosticare: sangerare -> se usuca canalul cu multiple conuri de hartie, iar la

Tratament: masurare lungime de lucru cu metoda conului, apoi obturarea

17. Elemente favorizante ale perforațiilor din treimea apicală.

18. Etiologia transportării apicale.

● · Utilizarea unor ace cu calibru mai mare decât cele indicate

19. Elemente care favorizează producerea pragurilor.

20. Erori clinice în etiologie apariției pragurilor.

21. Mijloace de rezolvare a pragurilor.

22. Factorii etiologici ai fracturii instrumentarului endodontic.

23. Posibilități de abordare în situația existenței unui obstacol în canalul

24. La ce nivel al canalelor radiculare se pot fractura instrumentele

25. Truse utilizate pentru îndepărtarea instrumentelor endodontice fracturate

- Trusa Masserann – kit complet – (MicroMega)

26. Truse utilizate pentru îndepărtarea pivoturilor endodontice metalice

27. Modalitatea de acţiune a dispozitivelor de îndepărtare a pivoturilor

29. Mijloace ultrasonice pentru îndepărtarea instrumentarului și pivoturilor

30. Expunerea instrumentului fracturat în vederea dislocării ultrasonice

31. Etiologia fracturilor radiculare verticale in cursul tratamentului endodontic

32. Tipuri de fracturi radiculare verticale

33. Aspectul radiologic patognomonic în situația fracturii verticale radiculare

34. Atitudinea terapeutică în situația existenței unei fracturi radiculare vertical

35. Elementele ce reprezintă un eşec al tratamentului endodontic

- canale radiculare netratate

- obturatie de canal incorectă (incompletă/neomogenă/cu depasire)

- apariția unei leziuni periapicale consecutiv tratamentului endodontic

- lipsa vindecarii leziunii periapicale preexistente

- evolutia unei leziuni periapicale preexistente

- menținerea sau reaparitia unei simptomatologii clinice

- lipsa de corelare între simptomatologia clinică și aspectul radiologic

- infiltratii marginale de-a lungul obturatiei de canal prin: fractura, recidiva de

- fractura radiculara prin utilzarea incorecta a unui pivot

36. Manifestările clinice care impun reluarea tratamentului endodontic

37. Aspectele radiologice care impun reluarea tratamentului endodontic

38. Criterii radiologice de apreciere a rezultatelor tratamentului endodontic

39. Cum poate compromite restaurarea de durată succesul tratamentului

40. Definirea succesului conform Criteriilor Societății Europene de Endodonţie

La minim un an de la finalizarea tratamentului endodontic:

● absența totală a simptomatologiei clinice specifice (edem, durere, fistula)

41. Definirea eșecului conform Criteriilor Societății Europene de Endodonţie

42. Mijloace de a evita modificarea configuraţiei interne a camerei pulpare

43. Mijloace de identificare a canalelor radiculare

44. Clasificarea sistemului endodontic după Weine

45. Caracteristici ale anatomiei endodontice la molarul I superior

47. Variabilitatea anatomică a sistemului endodontic la molarii inferiori

48. Avantajele utilizării microscopului operator

49. Mijloace de determinare corectă a odontometriei