1

MODIFICARI DE CULOARE ALE DINTILOR

Modificarile de culoare ale dintilor se mai numesc si discromii dentare si reprezint una
dintre cele mai frecvente cauze pentru care pacientii apeleaza la un tratament estetic.
Clasificare:
Dupa momentul instalarii discromiei:
discromii primare, prezente in momentul aparitiei dintelui pe arcada
discromii secundare, aparute dupa eruptia dintelui pe arcada.

Dupa mecanismul etiopatogenic, intalnim:
1. Discromii intriseci (endogene), cauzate de:
schimbari de structura sau grosime ale tesuturilor dure dentare ( zone de hipoplazie a smaltului
sau zone hipomineralizate)
incorporarea de pigmenti in timpul formarii dintilor ( impregnarile tetraciclinice,fluoroza,
porfiria)
difuzia de pigmenti in resturile dure dentare, dupa formarea dintelui ( produsii de necroza din
pulpa dentara, substante medicamentoase utilizate in endodontie)
cauze necunoscute
senescenta
hemoragice
2. Discromiile exogene(extrinseci):
pigmentatiile alimentare (clorhexidina utilizaa in apele de gura in combinatie cu taninul din
alimentatie da nastere unei coloratii cu tenta maron)
bacteriile cromogene salivare care pot duce la aparitia unei coloratii verzui la coletul dintilor sau
o coloratie brun neagra, paralela cu linia coletului, foarte rezistenta la agenti chimici.
Impregnarile nicotinice, de culoare brun-neagra de pe fata linguala a dintilor.
depozitele de tartru ce dau culorile brune la coletul dentar.
depozitele alb-galbui de la coletul dintilor datorate igienii orale defectuoase.
modificarile de culoare ale dintilor cu leziuni carioase simple si complicate.
modificarile de culoare determinate de materialele de obturatie coronara (amagamul de argint),
sau materiale de obturatie radiculara(iodoformul,argintul).
Dupa vitalitatea dentara, intalnim discromii la:
dinti vitali
dinti devitali
Modificarile de culoare determinate de tetraciclina
Modificarile de culoare apar la nivelul incisivilor si caninilor superior si inferiori, dupa
administrarea de tetraciclina, incepand din luna a treia de viata intrauterina pina la varsta de 7 ani.
Tetraciclina este acumulata mai putin in smalt, cea mai mare parte fiind acumulata in dentina.
2

Coloratia dintilor si profunzimea ei este cu atat mai intense cu cat doza de tetraciclina administrate
a fost mai mare.
Azi se accepta existenta a trei norme de discromii tetraciclinice:
Forma usoara, cu o culoare galben deschis sau mai rar gri deschis, in treimea incizala a dintilor,
care raspunde usor la trei patru sedinte de albire in cabinet cu o cura de albire la domiciliu de
patru saptamani.
Formula moderata, care are nuante mai pronuntate de galben inchis pana la brun si cenusiu, fara
localizare si limite precise, care dispare in mod normal in cinci sase sedinte de albire in cabinet
sau cinci sase saptamani de albire la domiciliu.
Forma severa, la care coloratia este intensa, gri deschis spre albastru sau cafeniu purpuriu,
extinsa sub forma de benzi transversale, mai ales cervical, albirea avand efect pana la un punct,
tratamentul fiind cel de fatetare directa sau indirecta cu compozit sau portelan.
Modificarile de culoare determinate de fluoroza
Modificarile de culoare determinate de fluoroza apar daca, in primii sapte ani de viata, copilul
ingera o cantitate de fluor de peste 1 mg/litru de apa.
Coloratia se limiteaza la smalt, este bimaxilara si bilaterala, si dupa gravitate se clasifica in trei
forme:
Forma minora, in care smaltul apare patat cu zone albicioase, cretoase.
Forma medie, in care apar pete cafeniu galbui.
Forma severa, cu aparitia unor modificari in textura smaltului care apare opac, cafeniu, friabil si
se desprinde parcelar de pe dentina subiacenta.
In primele doua forme tratamentul este de decolorare, iar in forma severa se face fatetare.

Modificarile de culoare de cauze necunoscute

Sunt discromii dentare rare, care apar fara cauze aparente si care pot insoti unele boli cum ar fi:
osteogeneza imperfetca, insotite de aparitia pe dinte a unor pete portocalii, de intindere variabila,
care cedeaza la trei patru sedinte de albire.
icterul hemolitic
avitaminoze (B,C,PP) cu coloratii dentare datorate tulburarilor vasculare consecutive.
talasemia si eritroblastoza fetala.
anemia hemolitica
incopatibilitatea de Rh dintre mama si fat.




3

Modificare de culoare de natura hemoragica

Apar in urma unui episod traumatic, urmat de ruperea vaselor de singe si extravazarea sangelui in
canaliculele dentinare.
Aceste afecteaza unul sau mai multi dinti frontali, vitali, care au o culoare roz si nu beneficiaza de
metode de albire.
O alta afectiune care duce la culoarea rosie a dintilor este porfiria eritropoetica congenitala.
Dintii nu sunt intotdeuna colorati, dar au o fluorescenta rosie in lumina ultravioleta si pot prezenta
hipoplazii.
Coloratiile la persoanele in varsta

Acest fenomen se datoreaza depozitelor de dentina secundara sau tertiara care oblitereaza camera
pulpara si este accentuat de consumarea unor condimente picante, alcool, tutun, cafea.Aceste
modificari sunt ideale pentru tratamentul de albire.
Pata alba ( white spot )
Pata alba poate fi congenitala, ea mai poate aparea prin combinarea mai multor factori ce
actioneaza in perioada de dezvoltare a dintilor permanenti, poate sa fie urmarea unor mineralizari
datorate combinarii unor factori traumatici cu fluoroza, urmarea unor febre eruptive sau a altor
boli generale.
Petele albe pot fi acute, aparute ca urmare a unor procese carioase, a purtarii unor aparate
ortodontice sau a unei igiene incorecte.
Discromiile dentare datorate mineralizarii secundare
Apar ca urmare a unor contuzii sau subluxatii dentare urmate de obliterarea camerei pulpare si ale
canaliculelor dentinare, ducand la reducerea transluciditatii dintelui, dandu-i o culoare galben
bruna.
Defectele de smalt
La dintii cu hipoplazie, smaltul apare neregulat si uneori poros.
Zone extinse din suprafata acestui smalt fixeaza selectiv pigmentii de origine bucala dand un
aspect foarte inestetic.
La aceste forme, albirea poate da rezultate, dar repigmentarea are loc repede.
Un tratament mai durabil il constituie fatetarea.
Atritia, abraziunea si eroziunea importanta coloreaza in galben sau brun dentina denudata prin
penetrarea pigmentilor sau substantelor colorante in tubii dentinari.
Acelasi lucru este valabil si pentru fracturile dentare cu implicarea dentinei.

4

Albirea dintilor vitali

Albirea dintilor vitali presupune cateva etape anterioare inceperii tratamentului:
examen clinic minutios cu evidentierea etiologiei discromiei si fotografierea coloratiei inainte de
tratament.
examene complementare: radiografii teste de vitalitate.
verificarea etanseitatii restaurarilor care vor fi supuse albirii pentru a evita ca substanta de albire
sa patrunda in camera pulpara.De asemenea, tratarea proceselor carioase si a obturatiilor incorecte.
notarea nuantei de culoare dorite de pacient, care poate fi prea alba in raport cu varsta sau tenul
persoanei respective, dand un aspect nerealist.
Inaintea albirii nu se face anestezie pentru ca pacientul sa poata simti eventuala durere ce
poate surveni si sa o relateze medicului imediat.
I se va explica pacientului ca doar smaltul se albeste, nu si restauratiile existente, de aceea,
dupa albire restauratiile s-ar putea sa apara mai inchise la culoare si sa necesite inlocuirea
Monitorizarea pacientului este absolut necesara.
Efectele secundare ce pot sa apara ca urmare a albirii dintilor vitali
Procedeele de albire folosesc substante chimice pe baza de peroxidaze, de aceea,
prin descompunere ele pot accentua actiunea mutanta a altor substante cum ar fi
tabacul.Pe toata perioada tratamentului de albire pacientul nu trebuie sa fumeze.
Substantele folosite in tehnicile de albire pot produce modificarea florei bucale pe
termen lung. In caz de utilizare prelungita pot sa apara colonii de Candida albicans
si o hipertrofie a papilelor interdentare.
Efectul secundar cel mai frecvent intalnit dupa procesul de albire al dintilor este
aparitia hipersensibilitatii dentinare temporare, fenomen ce dispare daca procesul de
albire este intrerupt si dintii remineralizati cu o pasta de dinti fluorurata. La pacientii
ce prezinta de la bun inceput hipersensibilitate la dintii ce urmeaza a fi albiti nu se
indica aceste tehnici.
Se poate intampla, ca in timp, rezultatele albirii sa se piarda si atunci va fi necesara
o noua albire (dupa 1 an ). Exista mai multe cauze de recolorare precum: consumul
de cafea, vin rosu, sucuri de fructe si alte bauturi cu ph scazut, tabac, ciocolata. Sub
influenta acestor factori externi dintii capata o tenta mai inchisa.
La pacientii care utilizeaza tehnica de albire la domiciliu mai pot aparea:
Iritarea gingiei, ceea ce presupune o gutiera neetansa
Tulburari in articulatia temporo-mandibulara datorita unei gutiere ce
inalta ocluzia
Senzatie de greutate in stomac, ceea ce denota ca gutiera a fost umpluta
in exces si pacientul a inghitit o cantitate de pasta de albire
5

Aparitia unei sensibilitati la coletul dentar ceea ce arata o purtare prea
prelungita in timp a gutierei.
Tehnica de albire a dintilor in cabinet IN OFFICE BLAECHING

Scopul:
Atunci cand pacientul doreste un rezultat mai rapid
Atunci cand trebuie albiti doar cativa dinti
Cand albirea este necesara in scop protetic
Cand pacientul doreste sa fie ingrijit de un personal calificat.
Indicatii:
Tehnicile de albire a dintilor in cabinet sunt eficiente pentru modificarile de culoare date de
: fluoroza, tetraciclina, varsta si coloratiile superficiale dobandite .
Contraindicatii:
Dintii ce prezinta sensibilitate
Dintii ce prezinta obturatii multiple din amalgam sau compozit
Tinerii sub 14 ani care au camera pulpara foarte voluminoasa
La femeile insarcinate
Etape de lucru:
se face un examen clinic minutios, diagnosticul si planul de tratament.
fotografia situatiei prezente inainte de tratament si un model de studiu
detartraj si periaj profesional.
alegerea culorii dorite impreuna cu pacientul
vaselinare partilor moi pentru protectie.
uscarea dintilor si izolarea cu diga ( de preferat )
pentru a obtine un smalt receptiv la decolorare se va aplica pe toata suprafata sa un gel
demineralizant, acid fosforic 30%, timp de 15 sec; dupa care se va spala cu apa si se usuca dintele.
Aceasta gravare acida lasa o suprafata poroasa ce
mareste capacitatea de penetrare a decolorantului.
pe toata perioada tratamentului se va evita utilizarea unor paste cu fluoruri.
toate metodele de albire presupune eliberarea oxigenului din peroxidul de hidrogen, folosind
pentru aceasta caldura si lumina.
aplicarea agentului decolorant care poate fi:
1. Superoxol, care este apa oxigenata stabilizata in concentratie de 30 -35% sau amestecul
superoxol perborat de sodiu
La folosirea superoxolului fata si ochii pacientului trebuie protejate deoarece sunt substante
foarte agresive. Protectia se va face cu lentile de protectie. De asemenea se va face protectia
tesuturilor gingivale adiacente dintilor ce vor fi albiti cu: vaselina sau Orabase sau cu un scut
de protectie din resina fotopolimerizabila (Opal Dam), atunci cand nu putem aplica etans diga.
6

Dupa izolarea se curata dintii cu piatra ponce si apa apoi se aplica superoxolul, in prealabil
agitat. Nu se utilizeaza paste de finisat cu fluor.
utilizarea suplimentara a caldurii cu ajutorul aparatului de diatermie si luminii sau folosirea
lampii de fotopolimerizarea ( datorita timpului de 1 min. necesar unei singure proceduri lampa
se va stica mai repede).Este important sa nu apara dureri la cald. Temperature maxima tolerata
este de 50-60 C.
In cazul utilizarii caldurii se aplica solutia de albit pe suprafata vestibulara a dintelui cu o
buleta de vata umectata si apoi exprimata. Pe buleta se va aplica un instrument cu varful plat a
carui temperatura poate fi controlata, instrument conectat la aparatul de diatermie.
Temperatura instrumentului este marita treptat pana cand pacientul acuza sensibilitate
dureroasa, dupa care se scade pana la un punct la care pacientul nu mai acuza sensibilitate. Nu
se aplica caldura mai mult de 3 min; dupa care se aspteapta 1 min pana la o noua aplicare.
Procesul de albire trebuie intrerupt dupa 10 30 min; chiar daca rezultatul nu este inca dorit.
Aparitia durerii obligea medicul sa intrerupa mai repede tratamentul.
sensibilitatea termica postoperatorie este un semn de alarma, aceasta aratand ca temperatura a
fost prea mare. De obicei sensibilitatea dispare dupa 24 de ore, in mod normal.
Atunci cand sursa de caldura este lampa de fotopolimerizare, aceasta se mentine timp de 1
min; dupa care se indeparteaza si se asteapta 5 min; pana cand dintele se raceste, dupa care
dintii se spala abudent si sunt aspirate resturile procesului de albire.
La sfarsit toti dintii sunt tratati cu gel neutru de fluorura de natriu 2 3 min; apoi se curate
minutios cavitatea bucala. Dupa tratament li se explica pacientilor ca dintii pot deveni sensibili
la variatiile de temperatura timp de cateva zile.
2. Apa oxigenta 30 35 % sub forma de gel.
3. HiLite (Shofu) care este apa oxigenata lichida, se activeaza cu ajutorul luminii si sulfat de
magneziu care accelereaza reactia apei oxigenate.
4. Quickstrat ( Denmat) cu peroxid de carbamida 35% foarte active.
5. Opalescence Xtra, de culoare portocaliu intens, ce contine perhidrol si 4Betacaroten. Este
un gel care curge de pe dinte si se tine la frigider deoarece se altereaza in doua
sapatamani.Se activeaza cu lumina sau caldura si este suficienta o singura sedinta de
tratament.
6. Opalescence, este un gel activat cu lampa de fotopolimerizare. Se aplica timp de 5 min;
dupa care se sterge cu o buleta de vata si se spala.
7. Opolescence Quick, este un peroxid de carbamida 35% care se aplica in gutiere timp de 1
3 ore, timp in care pacientul sta in sala de asteptare, dupa care revine in cabinet si se
evalueaza rezultatele obtinute.
7


La doua saptamani dupa orice tehnica de albire se face o evaluare a rezultatului obtinut si o
fotografie si se observa daca este necesar un nou proces de albire.

Tehnici de albire a dintelor la domiciliu
(Home Bleaching)

Indicatii:
dinti cu modificari de culoare datorate varstei, caz in care gutiera se tine 1 3 ore pe zi, ziua
sau noaptea.
Fluoroza, forme usoare sau medii, tratamentul va dura o luna ( uneori fara efect ).
Coloratii tetraciclinice uniforme, usoare sau medii

Avantaje:
Metoda de albire eficace.
Substantele de albire se descompun in substante inofensive, care se gasesc in mod natural in
organism.
Efectul de albire este dat de oxigenul liber.

Dezavantaje:
Durata medie a tratamentului este de 2 6 saptamani, primele rezultate fiind vizibile dupa 5
zile.
Coloratiile intense prelungesc durata tratamentului, uneori nefiind influentate de albire.

Etapele de lucru:
Examenul clinic minutios, diagnosticul, planul de tratament.
Fotografia situatiei prezente si model de studiu.
Curatarea dintilor prin detartraj si periaj profesional.
Alegerea culorii dorite impreuna cu pacientul.
Confectionarea gutierei, din material vinilinic, transparent, cu o grosime de 2 mm, in
cabinet.Gutiera trebuie sa o ofere o buna inchidere marginala pentru ca produsul de albire sa nu
fie diluat de saliva.
Pentru un efect optim trebuie ca in gutiera creata sa existe un spatiu pentru materialul de
albire, de aprox. 1,3-1,5 mm situat la 1 mm de marginea gingivala a gutierei.Acest spatiu se
realizeaza prin adaugarea pe fata vestibulara a modelului, in limitele amintite de material
compozit.
8

Modelul cu dintii astfel pregatiti va fi acoperit cu o folie din material plastic, moale, care va fi
presata la cald si in conditii de vid cu ajutorul unui aparat special, pentru a lua forma arcadei,
dupa care gutiera va fi decupata si probata pe modelul de lucru.
Gutiera este rascroita la o distanta de 1-2 mm de festonul gingival cu atentie, pentru a nu
deveni o sursa de iritatie pentru gingie si se va intinde de la molar la molar.
Pacientului i se va arata modul in care se aplica gelul in gutiera si gutiera pe dinti.Pacientul
trebuie sa poarte gutiera 1-3 ore/zi, dupa prima ora se indeparteaza gelul si se inlocuieste cu
altul.
Pacientul va primi o singura seringa cu gel de albit si va reveni obligatoriu la control pentru a
primi o noua seringa de gel.
Metoda de albire combinata

Astazi au aparut preparate care permit combinarea tratamentelor profesionale de albire cu cele
la domiciliu.Sistemul profesional pentru albirea in cabinet este Ilumine Office, care contine
15% peroxid de hidrogen ce rezulta prin combinarea a 30% peroxid de hidrogen cu o pudra
aromata.Gelul se va aplica in gutiera fabricata anterior si, impreuna cu aceasta se va aplica 30
min. in cavitatea bucala.Dupa aceea pacientul primeste gutiera si 3 seringi de gel Ilumine
pentru acasa, cu 10 % peroxid de hidrogen, fiind instruit sa aplice gelul cate 3 ore pe zi, timp
de 5 zile.Tratamentul la domiciliu se va incepe la 24 de ore dupa cel din cabinet.
Albirea dintilor devitali

Pierderea vitalitatii dintilor reprezinta una din cauzele care determina frecvent modificarea
culorii dintilor.Substantele rezultate din degradarea tesuturilor, in particular sangele, infiltreaza
canaliculele dentinare si dau o coloratie brun-gri sau, uneori o coloratie foarte inchisa, spre
negru.
Desi modificarile de culoare ale dintilor devitali raspund foarte bine la tehnicile de albire,
inainte de tratament trebuie evaluate foarte exact situatiile clinice respective.
Agenti de albire

Pentru albirea dintilor devital se foloseste superoxolul (apa oxigenata 30 %), in amestec cu
perborat de sodiu.
9

Acest amestec se poate introduce in cavitate, dupa o eventuala demineralizarea dentinei si se
acopera cu un material de obturatie.Aceasta tehnica se numeste in literatura americana
walking-bleach.
Procesul de albire poate fi grabit printr-un aport termic si atunci vorbim de power-bleach.
Etapele de tratament power-bleach
Se apreciaza culoarea dintelui inainte de tratament si se face o fotografie a acestuia.
Se apreciaza situatia periapicala a dintelui precum si calitatea obturatiei de canal cu ajutorul
unei radiografii.Daca obturatia de canal nu este etansa se trece la refacerea ei.
Se indeparteaza in totalitate obturatia veche existenta si dentina colorata si se va indeparta
materialul de obturatie radiculara din portiunea initiala a canalului pe aproximativ 2 mm, dupa
care se va sigila canalul cu CIS sau ciment policarboxilat.
Se spala abudent dintele, iar mucoasa gingivala si mucoasele din vecinatate se vaselineaza.
Se izoleaza cu diga.
Se degreseaza cavitatea, apoi se aplica acid fosforic 30% atat in cavitate cat si pe suprafata
externa a dintelui, pentru 20-25 de sec., dupa care se clateste abundent 30 de sec.
Se introduce in cavitate amestecul de superoxol si perborat de sodiu cu ajutorul unei seringi,
dupa care se aplica pe o buleta de vata introdusa in cavitate instrumentul incalzit de la aparatul
de diatermie.Caldura se mentine timp de 1-2 min, schimband buleta de 3 ori, de fiecare data
folosind o noua buleta inmuiata in solutie.La final se aseaza si pe suprafata vestibulara a
dintelui o buleta de vata imbibata in solutie si se incalzeste timp de 1 min.Se schimba si aceasta
buleta de 3 ori.
La sfarsitul procedeului de albire se spala dintele si se verifica culoarea.Poate sa fie necesara
o noua sedinta de albire.
Se aplica un strat de hidroxid de calciu in interiorul cavitatii de acces si se acopera pentru 2
zile cu un material de obturatie provizorie.
Daca culoarea obtinuta este cea dorita se poate trece la obturatia definitiva.
Etapele de tratament ambulatoriu Walking-Bleach
In cazul utilizarii acestei tehnici primii pasi sunt identici cu tehnica anterioara, dar dupa
izolare, gravare acida si uscare se procedeaza diferit:
10

In cavitate se introduce pasta formata de perboratul de sodiu cu peroxidul de hidrogen 3%,
lasandu-se un spatiu pentru pasta provizorie (Cavidur, CIS) deoarece gazul care se elibereaza
poate duce la desprinderea obturatiei provizorii..
Produsul de albire este lasat pe loc 2 zile pana la o saptamana; Daca culoarea este
satisfacatoare se va trece la restaurarea definitiva, daca nu, se va repeta operatiunea, dar nu mai
mult de 4 ori pentru a nu antrena o slabire a rezistentei dintelui cu aparitia riscului de fractura
spontana.
Microabraziunea

Este o tehnica de tratament, cu sacrificiu de substanta dentara minima, care se adreseaza
discromiilor dentare minore, ce afecteaza doar stratul superficial de smalt si care nu raspund la
tehnicile de albire.

Indicatii:
Pete flouorotice ce nu depasesc o adancime de 0,2-0,3 mm.
Pete mici, idiopatice, localizate, albe sau maron.

Substante folosite:
Produsul Prema (piatra ponce amestecata cu acid clorhidric 10%)
Gel format din acid clorhidric 6-7% si microparticule de carbura de siliciu.

Tehnica tratamentului presupune:

Izolarea perfecta cu diga si protectia pacientului si medicului cu ochelari de protectie. In jurul
dintelui supus microabraziunii se va aplica bicarbonat de sodiu, pentru neutralizarea aciditatii
preparatului.
Pe dintele periat profesional, spalat si uscat, se aplica HCL amestecat cu pulberea de piatra
ponce 10-18%. Pasta se aplica pe fata vestibulara a dintelui care prezinta discromia, in strat de
1 mm si, cu ajutorul unei cupe de cauciuc destinata acestui scop, cu o piesa la viteza mica, se
efectueaza miscari circulare.Miscarile circulare se executa cu presiune pe gelul de pe fata
vestibulara pe care il freaca astfel de smalt.
Dupa 60 de sec. se face pauza, timp in care se spala fata vestibulara a dintelui cu un jet de apa
sub aspiratie.
11

Se examineaza culoarea dintelui.Daca aceasta nu corespunde, se va repeta operatia de maxim
10 ori, ceea ce duce la indepartarea unui strat de smalt de 0,1 mm, iar petele superficiale
dispar.Daca, dupa acest numar maxim de sedinte admise, nu se observa nici o ameliorare, se va
opri acest tip de tratament.
Smaltul astfel tratat, dupa spalare si lustruire, va beneficia de o metoda locala de fluorizare.
Din punct de vedere clinic, dintele supus microabraziunii va aparea foarte lucios, neted,
sticlos, foarte fizionomic.

Macroabraziunea
Indicatii:
Este o alta tehnica alternativa pentru indepartarea petelor albe, superficiale, localizate, care nu
va fi urmata de terapie conservatoare, remineralizanta si a altor pete fluorotice sau defecte de
smalt.

Tehnica:
Macroabraziunea utilizeaza o freza de finisare pentru compozit, la turbina, pentru
indepartarea defectului.
Indepartarea defectului se va face sub presiune usoara, spray-ul cu apa al turbinei fiind
indispensabil.
Dupa indepartarea defectului se face finisarea si lustruirea cu gume speciale.
In anumite cazuri, procedeele de macro si microabraziune se pot combina, pentru un rezultat
mai rapid si mai bun.