 Discromia dentară reprezintă o modificare a

culorii fiziologice a structurilor dentare.

 Discromia dentară poate afecta întreaga arcadă
temporară sau definitivă, un grup de dinți sau un
singur dinte.
 Cauza coloratiilor dentare , precum si
mecanismul de patrundere si de fixare al
substantelor cu proprietati de colorare (agent
cromofor ) constituie principalele criterii de
clasificare a discromiilor dentare
 Discromii dentare extrinseci

 Discromii dentare intrinseci

 Discromii dentare internalizate

 Discromiile dentare intrinseci - pot fi generate
de factori ce actioneaza preeruptiv in perioada
de formare si mineralizare a mugurilor dentari
sau de factori cu actiune posteruptiva.
 Substanta cromofora este fixata in intimitatea
structurilor dure dentare , generand o
modificare de transmitere a luminii.
 Modificarile de culoare pot afecta un singur
dinte , grupuri dentare sau intreaga
arcadatemporara sau permanenta
 Discromii datorate administrarii de tetracicline
in perioada odontogenezei, dar si
poseruptiv(chelarea calciului din structura
hidroxilapatitei smaltului si dentinei )
 Fluoroza dentara datorata de alterarea
procesului de formare si mineralizare a
smaltului dentar ,in conditiile unui aport
crescut de fluor ( pete albe, pete opace, brune –
prin pigmentare cu agenti cromoforidin mediul
oral – situatii severe lipsa de substanta dentara.
 Discromiile extrinseci – coloratii generate de
depozite de pigmentare care se fixeaza la
nivelul peliculei muco-protetice de la suprafata
dintelui
 Frecvent produse de coloranti alimentri
naturali sau sintetici , dar si de medicamente
( cele pe baza de fier ) si solutii de clatire orala
 Clasificarea Nathoo imparte discromiile de
origine extrinseca in 3 categorii
 N1 – substantele colorate adera direct la
suprafata dintelui direct sau prin intermediul
peliculei protetice salivare , iar culoarea
pigmentatiei dentare este de acord cu cea a
agentului cauzal ( ceai , cafea , alte alimente si
bauturi colorate )
 N2 – provocate de coloranti a caror culoare se
modifica dupa fixarea pe suprafata dentara
 N3 – este produsa de substante incolore sau
precromogene care adera de suprafata dentara ,
- acestea induc o reactie chimica responsabila
de pigmentatie
(Clorhexidina - dupa cateva saptamani de la
utilizare )
 Discromia internalizata- generate de coloranti
ce provin din mediul oral , care au difuzat in
profunzimea smaltului si dentinei si s-au fixat
prin legaturi chimice de hidroxialapatita de
structura smaltului sau de colagenul dentinar .
 Tratament : - este necesar stabilirea
etiologiei , a formei clinice a discromiei(
extrinseca , internalizata, intrinseca) ,
intensitatea si nuanta coloratiei, localizarea
acesteia la unul sau mai multi dinti din cadrul
arcadei , tratamente odontale si calitatea
acestora .
 Planul de tratamant poate cuprinde urmatoarele
etape :
 Masuri de igienizare profesionala si
microabraziune
 Utilizarea de catre pacient a unor mijloace
suplimentare de igienizare ce au rol de ameliorare
a culorii dentare
 Metode de tratament chimic al discromiilor- geluri
de albire si gutiere la domiciliul pacientului
 Metode in cabinet – albirea specifica pentru dinti
vitali
 Metode de tratament prin restaurari directe ,
(fatetare directa) sau indirecte (fatetare indirecta ,
coroane de invelis)
 Fac parte din categoria discromiilor intrinseci
de cauza locala

 Se considera ca pot fi induse fie e o serie de

modificari patologice aparute la nivelul
tesuturilor dentare , fie de consecintele unui
tratament endodontic
 Hemoragia intrapulpara
 Gangrena pulpara
 Resorbtiile radiculare
 Resturi pulpare ramase consecutiv
tratamentului endodontic si neindepartate
 Materiale de obturatie de canal
 Materiale de obturatie coronara
 Hemoragia intrapulpara poate fi provocata de
un traumatism la nivel dentar suficient de
puternic pentru a putea provoca spargerea
unor vase pulpare
 Infiltrare in canaliculele dentinare → discromie
localizata la nivelul dentinei din imediata
vecinatate si apoi in timp colorarea temporara a
unei portiuni coronare sau chiar a intregii
coroane
 In cazul gangrenei dentare produsii rezultati in
urma proceselor fermentative si de putrefactie
ce au loc la nivelul tesutului pulpar afectat pot
penetra la nivelul canaliculelor dentinare →
discromie cu grad de intensitate direct
proportional cu durata de timp scurs de la
instalarea proceselor chimice respective
 Resorbtia radiculara poate evidentia aparitia
unei zone roz la nivelul jonctiunii amelo-
cementare
 Resturile pulpare ramase consecutiv
tratamentului endodontic si neindepartate pot
determina discromii prin aceleasi mecanisme
care se petrec consecutiv hemoragiei pulpare
 Existenta resturilor pulpare este favorizata de
realizarea unei cavitati de acces incorecte
 Resturile de ciment de sigilare , de materiale de
obturatie de canal ramase la nivelul camerei
pulpare se afla in contact permanent cu peretii
dentinari care delimiteaza camera pulpara.
 Impregnarea progresiva a dentinei poate
determina pe termen lung instalarea unei
discromii evidentiate la nivelul intregii coroane
dentare
 Microinfiltratiile marginale aparute in jurul
obturatiilor vechi permit aparitia unei
discromii de interfata initial localizata in aceste
zone , care cu timpul se poate extinde
progresiv la nivelul tesuturilor dure coronare .
 Amintim amalgamul de Ag, cenusiu inchis,
procesele oxidative , cu eliberare de ioni
metalici.
 Sisteme vitroase ( silicatii)- ceramica feldspatica
 Sisteme vitroase ( silicatii ) cu diferite
umpluturi ( leucit , litium- desilicat ) ceramica
presata
 Sisteme cristaline cu umplutura de sticla (
alumina)In- Ceram ( Spinell, Alumina,
Zirconia)
 Solide policristaline ( alumina si zirconia)
 Pot reda nuantele dorite de culoare care sunt
stabile in timp
 Nu sunt placofile si sunt foarte bine tolerate de
parodontiul marginal
 Ceramica dentara nu este conductoare de
caldura , oferind protectie pulpei fata de
agentii termici
 Este foarte rezistenta la presiune de 4 ori mai
putin deformabila decat otelul inoxidabil si de
3 ori decat dentina
 Nu rezista la flexiune si tractiune
 Materialul ceramic este foarte dur – dificultate in
adaptarea ocluzala
 Duritati comparative – ceramica 418 unit .Brinnel
 - smaltul 260 ″ ″
 - dentina 55 ″ ″
 - aur 833% 130 ″ ″
 Tehnologia de realizare este complicata cu adaugari
succesive de noi straturi, pentru a compensa contractia
 Necesita mari sacrificii amelo-dentinare pentru a
obtine o coroana cu grosime aproape uniforma de 1
mm
 Nu pot fi folosite pentru punti , ci doar coroane
unidentare
 Obiectivul final – bont de 2/3 din lungimea
coroanei dentare naturale , cu reducerea ~ 1
mm din toate fetele
 - bont cu muchii rotunjite dar
nu desfiintate
 - cu prag orizontal usor
rotunjit
 Avand in vedere prepararea accentuata , scade
rezistenta mai ales la dintii depulpati si cu
obturatii mari , nearmate
 Multi autori indica aceste coroane fie pe dinti
vitali , fie pe reconstituiri corono-radiculare
turnate
 Incisiv central – Hugel - grosime
 La jumatatea fetei vestibulare :
 smalt 0.84 mm
 dentina 1.48 mm
 total 2.32 mm ( max.2.32 – min.1.86 ,
medie 2 mm
 incizal 4.91 mm( min.3.55 si max.4 mm)
 Prepararea – in zona mijlocie si cervicala pana
la 1 mm de pulpa
 Prepararea clasica – marginea incizala , fetele
proximale ( separarea ) , fata vestibulara , orala,
rotunjirea muchiilor , definitivarea pragului si
finisarea
 Modern- santuri de ghidaj pe marginea incizala
, fata vestibulara si orala
 Incizal – 2-3 mm in functie de marimea
dintelui
 Oblic 45 grade spre oral IC si spre vestibular IC
inferior
 Daca marginea incizala este prea subtire se
poate fractura impreuna cu coroana de
ceramica
 Bont prea scurt - nu sustine marginea incizala
a coroanei si se poate fractura
 Proximal – desfiintarea punctului de contact
 - 0.5 mm de papila
 - schitam prag mezial si distal de 0.5 mm
latime
 - convergenta spre incizal 2-5 grade ,
dupa alti autori 6-10 grade
 Cu cat convergenta este mai mica , cu atat dintii
vor fi mai scurti
 Prepararea din fetele vestibulare depinde de
indicele M-D( diferenta in mm intre diametrul
Mdla nivel incizal si cel cervical
 Vestibular si oral- se incepe cu schitarea pragului
paralel cu gingia la 0.5mm de ea vestibular si 1-
.1.5mm oral
 Fata vestibulara usor convexa , atat mezio-distal
cat si gingivo-incizal si ne vom ghida dupa dintii
adiacenti
 Fata orala conform morfologiei data de prezenta
cingulumului
 Definirea pragului – subgingival vestibular 0.3-0.5
mm
 supragingival oral 1-1.5 mm
 Proximal – juxtagingival – latimea va fi 0.4- 0.5 mm
 Au ca miez interior o capa realizata prin
sistemul de frezare compiuterizata CAD/CAM
 2 structuri ceramice de mare rezistenta care pot
fi frezate compiuterizat – pe baza de oxid de
zirconiu si altele pe baza de oxid de aluminiu
 Zirconiul are o rezistenta flexurata mult mai
mare ca aluminei
 Realizarea tehnica presupune obtinerea unui
model care va fi scanat optic
 Macheta se realizeaza cu ajutorul computerului
si informatia este transmisa centrului de frezare
 Se va realiza frezarea computerizata dintr-un
bloc de zirconiu
 Realizarea tehnica asigura o adaptare
marginala extrem de precisa
 Studiile au aratat ca nu exista probleme legate
de substructura de zirconiu
 Dificultatile provin din ciobirea si fisurarea
ceramicii de stratificare
 Se recomanda folosirea unui protocol de racire
lenta la arderea glazurii pentru a aigura
disiparea caldurii in mod egal de la zirconiu la
ceramica – creste rezistenta la fractura a
ceramicii cu 20 %
 Indicatiile acestui sistem sunt multiple putand
fi folosit pentru coroane unitare pe orice dinte
frontal pana la punti de mare intindere
 Se poate folosi si pentru dinti extrem de
colorati si cu pivoti de metal deoarece zirconiul
are opacitate
 Aceste sisteme nu pot fi demineralizate
 Cimentarea adeziva este indoielnica cu toate ca
se lucreaza la producerea unor retete de
bonding pentru zirconiu
 Cimentarea se sugereaza a fi conventionala
 Coroana integral ceramica in zona frontala rata
de succes 82,7%la 15 ani pentru sistemul In
Ceram
 98,9 % la 7 ani la sistemul ceramica vitroasa
presata
 88,9 % la 6 ani pentru zirconiu
 Un alt studiu pentru sistemele integral
ceramice indica o rata de succes de 93.5% la 10
ani , si 78.5% la 20 de ani
 Coroana mixtă metalo-ceramică combină
calităţile estetice ale coroanei jacket ceramice cu
rezistenţa suportului metalic turnat;
 aspectul natural se poate obţine prin
individualizarea restaurării cu ajutorul
pigmenţilor.

Prezenţa infrastructurii metalice (cu rol în
asigurarea rezistenţei mecanice), acoperită de
stratul de ceramică opacă, nu permite trecerea
luminii, ceea ce imprimă un aspect artificial
restaurării,
 mai evident în zonele proximale ale coroanelor
metalo- ceramice; prin diminuarea extinderii
proximale a scheletului metalic, este favorizată
transmiterea luminii incidente prin spaţiul
interdentar
 Şlefuirea marginii incizale, respectiv, a suprafeţei
ocluzale - urmăreşte obţinerea unui spaţiu
suficient, atât pentru componenta metalică, cât
şi pentru placajul ceramic;
 reducerea se va face într-un plan paralel cu
conturul natural al dinţilor
 la nivel incizal, va fi de minim 2 mm, pentru a
asigura spaţiul necesar conformării unei
margini incizale suple, la nivelul căreia,
tehnicianul să poată realiza, cu ajutorul
pigmenţilor, efecte de transluciditate
 La nivel ocluzal, în cazul placării cu ceramică,
adâncimea preparaţiei va fi de 2 mm;
reducerea trebuie să reproducă morfologia
ocluzală generală a dintelui, cu specificaţia că,
la nivelul cuspidului de sprijin, este necesară
realizarea unui bizou a cărui angulaţie trebuie
fie în concordanţă cu înclinarea cuspizilor
antagonişti
 Şlefuirea suprafeţelor vestibulare - se face în
două planuri (ocluzo-vestibular - la o
adâncime de 1,2 mm şi ocluzo-cervical - la o
adâncime de 1,5 mm), urmărind relieful natural
al dintelui
 planul cervical va determina axa de inserţie a
restaurării finale,
 planul ocluzal (incizal) asigură spaţiul necesar
pentru ceramică.
 Şefuirea suprafeţelor proximale - urmăreşte
obţinerea unor suprafeţe cu o convergenţă spre
ocluzal de 6°, la o adâncime de minim 1 mm
(măsurată la nivelul coletului);
 astfel, se asigură un spaţiu mai mare în zona
contactului interdentar, necesar aplicării masei
ceramice translucide, cu efect estetic
 Şlefuirea suprafeţelor orale - este determinată de
conformarea scheletului metalic şi
particularităţile raporturilor ocluzale
 dacă suprafaţa orală va fi metalică, este
suficientă o adâncime de 0,5 mm;
 dacă suprafaţa orală va fi placată în întregime
cu ceramică, se indică o adâncime de 1-2 mm.
 Indiferent de calitatea estetică, sau inestetică a
suprafeţei orale a coroanelor, terminaţia
preparaţiei va fi în chanfrein, ca la orice
coroană turnată; acesta se va prelungi până la
jumătatea orală a feţei proximale.
 . Poziţia şi conformarea pragului gingival
 Pretenţiile estetice ale pacienţilor impun, de
cele mai multe ori, plasarea marginii
vestibulare ale coroanelor metalo-ceramice de
pe dinţii vizibili în timpul surâsului,
subgingival;
 în rest, poziţia marginilor coroanelor mixte se
va situa supra- sau juxtagingival.
 Preparaţia cervicală se va realiza întotdeauna
cu prag circular, a cărui adâncime şi profil nu
sunt însă uniforme
 In zona vestibulară, pragul gingival poate fi
conformat în patru feluri:
 Pragul cu bizou asigură cea mai bună închidere
marginală
 Pragul înclinat urmăreşte suprimarea coleretei
metalice
 Pragul drept de 90° obţinerea unei joncţiuni „cap
la cap" între ceramică şi suprafaţa dintelui (la
nivelul pragului), marginea metalică întinzându-se
până la prag
 Chanfrein-ul este indicat la dinţii cu coroane
clinice lungi şi la nivelul furcaţiilor
 la nivelul feţei vestibulare şi jumătatea vestibulară a
feţelor proximale, pragul trebuie să aibă o lăţime mai
mare, pentru a asigura rezistenţa şi grosimea necesară
placajului ceramic în vederea obţinerii unui aspect
estetic adecvat;
 pentru a conserva structura dură dentară, zona
cervicală a feţei orale şi a jumătăţii orale a suprafeţelor
proximale va avea o formă de chanfrein;
 aceste zone nu prezintă valoare estetică, motiv pentru
care, la acest nivel, terminaţia coroanelor va fi realizată
numai din metal.


 O restaurare protetică fixă, pe lângă un aspect
estetic foarte bun, trebuie să se integreze în
funcţia ocluzală fără a crea nici un fel de
discrepanţe: să asigure contacte stabile, să
solicite la minim capacitatea de adaptare a
musculaturii şi a parodonţiului marginal şi de
susţinere.
 Toate aceste aspecte trebuie verificate de
medic în momentul probei protezei şi numai
dacă se constată o adaptare perfectă din toate
punctele de vedere, se va trece la fixarea
lucrării.