Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
AGAFIEI IONELA
ANUL IV MD
GRUPA 3
1
REBAZAREA SI CAPTUSIREA PROTEZELOR TOTALE
Captusirea protezei reprezinta adaugarea unui material acrilic moale sau dur pe
suprafata mucozala a protezei totale sau partiale, in momentul in care aceasta nu mai
este bine adaptata pe campul protetic - tesuturile moi si dure cu care lucrarea protetica
vine in contact.
2
Purtarea aceleiasi proteze, fara a fi captusita sau rebazata, pe o perioada mai mare
de 7 ani, poate duce la schimbarea permanenta a fizionomiei. Un alt fenomen prin care
organismul se adapteaza la resorbtia osoasa este schimbarea muscaturii si acest lucru
antreneaza modificarea permanenta a muschilor. In aceste conditii, chiar si o noua
proteza nu va reusi sa va redea zambetul natural. Totodata, captusirea nu este o
procedura indicata pentru protezele vechi, cu reparatii multiple.
Rebazarea se realizeaza atunci cand proteza are fisuri si / sau reparatii multiple si
nu se mai potriveste corect pe campul protetic, insa dintii artificiali sunt in buna conditie.
Procesul de rebazare este mai complex decat cel de captusire, necesita amprentarea
campului protetic si este realizat de tehnicianul dentar. Rebazarea și căptușirea protezei
dentare sunt necesare ca urmare a micșorării volumului oaselor maxilare după
îndepărtarea dinților naturali și purtarea plăcii o perioadă mai mare de timp. Procesul de
resorbție osoasă este mai accentuat în primul an de la extracția dentară totală și debutul
purtării protezei și nu se oprește niciodată, fiind un proces perpetuu.
3
Rebazarea și căptușirea reprezintă două intervenții distincte, realizate asupra
protezei dentare: în timp ce căptușirea vizează adăugarea de material acrilic moale sau
dur pe suprafața plăcii, rebazarea presupune schimbarea completă a bazei acrilice a
acestei lucrari protetice, cu păstrarea dinților artificiali.
Rebazarea protezei dentare este un proces mai complex decât cel de căptușire și
este efectuat doar în condițiile în care dinții artificiali sunt în continuare buni, chiar dacă
placa s-a deteriorat sau nu se mai potrivește pe câmpul protetic. După amprentarea
câmpului protetic, un tehnician dentar înlătură o parte din materialul acrilic al protezei și
adaugă unul nou, în conformitate cu amprenta obținută.
Rebazarea nu este un proces infailibil, astfel că nu poate fi efectuată la nesfârșit.
Când situația o impune, medicul stomatolog poate recomanda realizarea unei noi
proteze dentare.
Cât despre căptușire, aceasta poate fi directă, obținută prin aplicarea de acrilat
moale, respectiv indirectă, cu acrilat dur. Prima variantă este considerată o soluție mai
degrabă provizorie, întrucât materialele moi, biodegradabile utilizate devin spongioase la
circa 2-3 luni de la aplicare, favorizând înmulțirea bacteriilor și problemele conexe (gust
și miros neplăcut, infecții, dezlipiri etc.). Cea de-a doua variantă presupune amprentarea
câmpului protetic și implică folosirea unui material mai rezistent decât în cazul căptușirii
directe cu acrilat moale.
4
BIBLIOGRAFIE :
Bratu D., Ieremia L., Uram Tuculescu S., Bazele clinice şi tehnice ale protezării
edentaţiei totale. Ed Imprimeria de vest, Oradea 2003.
Donciu U., David D., Pătraşcu I., Tehnologia protezei parţiale mobilizabile. Editura
Didactică şi Pedagogică, 2001
http://www.medici-stomatologi.ro/infodent/captusirea-si-rebazarea-protezei-dentare