Implant sau punte clasică

0 Comentarii

Cei mai multi pacienți edentaţi parţial care doresc să-şi înlocuiască dinţii lipsă se confruntă adesea cu o mare
dilemă: implant sau lucrare clasică? Cele două aspecte majore care îi fac să-şi pună această întrebare sunt:

 temerea că implantul ar putea fi “respins”de organism

 nu vor să îşi „strice” doi dinţi sănătoşi pentru o lucrare.

Pacientul edentat se confruntă așadar cu două opțiuni de tratament și caută

răspunsul în cabinetul stomatologic. Răspunsurile pot fi diferite în funcție de gradul de specializare al medicului
stomatolog. Un medic care nu este specializat în implantologie va fi rezervat în ceea ce privește implantul, va pune
accent pe riscuri și va recomanda o lucrare clasică. Din contră, un implantolog va minimaliza riscurile și va
recomanda un tratament cu implant. Informarea în mod corect asupra opțiunilor de tratament ține de deontologia
 medicală a fiecărui stomatolog. Medicul, luând în considerare starea de sănătate generală, gradul de igienă orală,
obiceiurile vicioase (fumat, alcool), starea țesutului osos, gradul de implantare și valoarea parodontală a dinților
stâlpi, poate ajuta pacientul în luarea unei decizii corecte de tratament. Pacientul trebuie să fie informat asupra
avantajelor și dezavantajelor fiecărei metode de tratament și să decidă în cunoștință de cauză ce opțiune să aleagă.
Avantajele punții clasice:
 restaurarea estetică și funcțională într-un timp scurt ( aproximativ o lună )
 costuri medii
 acceptare mai ușoară din punct de vedere psihologic deoarece nu presupune o intervenție chirurgicală
Dezavantajele punții clasice:

 ”sacrificarea” dinților stâlpi sănătoși vecini edentației prin șlefuire

 devitalizarea dinților stâlpi în anumite situații, existând riscul apariției unor complicații pulpare, oricât de corectă ar
fi obturația de canal.
 Apariția unor complicații parodontale la nivelul dinților stâlpi și a unor resorbții osoase în lipsa unei igienizări
corecte și riguroase
Indicația majoră de restaurare protetică prin punte este situația în care dinții vecini breșei edentate sunt afectați de
procesul carios într-un procent destul de mare fiind necesară devitalizarea acestora sau sunt deja devitalizați când
oricum se recomanda acoperirea lor cu o coroană. Un dinte devital (cu nervul scos) este casant prin lipsa
vascularizației și se poate sparge atunci când este supus unor forțe masticatorii mari.

Avantajele implantului dentar:

 păstrarea integrității dinților vecini spațiului edentat, înlocuirea dintelui lipsă se va realiza cu o singură coroană și
nu prin trei coroane că în cazul punților clasice.
 estetica este mult îmbunătățită, coroana pe implant diferențiindu-se cu greu de un dinte natural.
 orice persoană, indiferent de vârstă, cu o stare de sănătate generală bună, cu o igienă orală eficientă și fără obiceiuri
vicioase, poate beneficia de un tratament cu implanturi.
Dezavantajele implantului dentar:
 costuri relativ mari datorate materialelor și tehnicii moderne.
 acceptare psihologică dificilă datorită intervenției chirurgicale.
 realizarea lucrării protetice finale într-un interval mare de timp ( 4-6 luni necesare pentru osteointegrarea
implantului).
 necesită o igienă riguroasă fără de care existând riscul pierderii implantului prin perimplantită

Indiferent de soluția de tratament aleasă, protezarea locului rămas gol după extracție trebuie realizată cât mai rapid (
minim 4 luni ). Atunci când apare un spațiu liber pe arcadă, dinții au tendința naturală să migreze, atât în plan
orizontal, cât și în plan vertical.

Consecința acestui fapt va determina:

 probleme parodontale cu dezgolirea rădăcinilor, cu risc de carie și sensibilitate la stimuli, apariția pungilor
parodontale, resorbțiilor osoase, mobilizarea și pierderea altor dinți – un dinte extras și neînlocuit, atrage după sine
pierderea altora.
 Dificultăți în realizarea igienei bucale prin acumularea de resturi alimentare în spațiile create și dificultăți în
masticație.
 ocluzie deficitară cu repercusiuni asupra articulației temporo-mandibulare.
 probleme estetice, mai ales atunci când dintele extras este vizibil, obrajii și buzele par căzute, fonația este deficitară.