GATA

PREPARAȚIA DENTARĂ PENTRU COROANA METALO-CERAMICĂ

Coroana metalo-ceramică implică o reducere importantă de ţesuturi dure dentare.

Prepararea este corectă atunci când există o grosime suficientă atât pentru materialul de placare
cât şi pentru scheletul metalic (capa), conferind un aspect cât mai natural restaurării.
Coroanele mixte au intrat în protetica dentară în anul 1956, când s-a realizat arderea porțelanului
pe aliaje de aur. S-a obţinut astfel o combinarea a calităţilor estetice ale porţelanului cu
rezistenţa, ductilitatea şi duritatea aliajului de aur. Pe parcurs, au apărut noi tipuri de ceramică,
adecvate arderii pe aliaje de aur, și anume porţelanul leucitic, creat de Weinstein şi colab. În anul
1970 s-au introdus aliajele inoxidabile pe bază de crom, iar în anul 1974 aliajele pe bază de
Paladiu-argint. Ambele sisteme reprezintă altemative la aliajele de aur, cu mult mai scumpe (15-
20 ori) pentru tehnica metalo-ceramică. Dorin Bratu, Robert Nussbaum:Bazele clinice și tehnice
ale protezării fixe, Editura Signata, Timișoara,2001.
Coroana mixtă metalo-ceramică combină, rezistenţa metalului turnat cu estetica unei coroane
jacket ceramice. Aspectul natural poate fi obţinut individualizând placajul fizionomic cu
pigmenţi (make-up). Dorin Bratu, Robert Nussbaum:Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe,
Editura Signata, Timișoara,2001.
Norina Forna, Volumul , Editura Enciclopedicică 20l l
Criteriile după care se apreciază aspectul estetic al unei restaurări protetice, variază de la cultură
la cultură, de la ţară la ţară şi de la an la an, (în funcție de tendințe). De obicei, acestea țin pasul
cu dezvoltarea tehnologică. În prezent, este posibilă realizarea unor coroane dintr-un material
care este foarte aproape de smalţul natural. Shillingburg, H.T. Jacobi, R., and Brackett, S.E.
(1987), Fundamentals of Tooth Preparations for Cast Metal and Porcelain Restorations.

Dorința fiecărui individ este să aibă un aspect sănătos în zona aparentă. Această zonă
aparentă variază de la pacient la pacient. Dacă ar fi să o definim, zona aparentă reprezintă zona
observată (cîți dinți se vad), și cît se vede din suprafața dinților; include toţi dinţii anteriori,
premolarii şi primii molari maxilari şi primii premolari mandibulari. Această zonă se evaluează
obiectiv și subiectiv. Pentru a o evalua obiectiv această zonă, medicul stă în fața pacientului și
trebuie să fie atent la pacient, cînd vorbeşte şi zâmbeşte, iar pentru a o evalua și subiectiv,
medicul trebuie să poarte o discuţie cu pacientul. Dacă pacientul dorește extinderea acestei zone
mai mult decât cea observată de medic, practicianul trebuie să se supună dorinţei pacientului,
pentru a nu dăuna satisfacţiei de sine.
Când preparația privește dinţi, aflaţi în zona aparentă, ce urmează a fi restaurați, medicul are la
îndemană două tipuri de restaurări din care să aleagă: fie o coroană parţială metalică (din aliaje
de aur) ce lasă suprafeţele vestibulare integre, neacoperite, sau o coroană de înveliş cu o faţetă
fizionomică ce acoperă suprafaţa vestibulară și anume coroana metalo-ceramică. În cazurile când
o parte considerabilă a suprafeţei vestibulare a fost distrusă sau subminată, se poate alege o
restaurare alternativă. Prima metodă de restaurare a dinților a fost restaurarea cu rașini acrilice, în
situaţiile clinice care impuneau un plus de estetică; cu dezavantaje considerabile și anume
instabilitatea culorii şi lipsa rezistenţei la abraziune. Shillingburg, H.T. Jacobi, R., and Brackett,
S.E. (1987), Fundamentals of Tooth Preparations for Cast Metal and Porcelain Restorations.

Coroanele mixte metalo-ceramice reprezintă o combinaţie între o faţetă fizionomică din

porţelan şi o substructură metalică (capa metalică, fără morfologie). Prin această asociere, a fost
posibilă realizarea unei coroane de înveliş cu o faţetă fizionomică stabilă coloristic şi care
prezintă o rezistenţă adecvată și poate fi folosită în înlocuirea dinţilor absenţi. Se exagerează,
cumva, în a indica coroana metalo-ceramică și pe coroane dentare cu defecte minore, care ar
putea beneficia, foarte bine, de un tratament mai conservativ. Se recurge cu prea multă ușurință
la coroana metalo-ceramică neluand în calcul și alte variante. Shillingburg, H.T. Jacobi, R., and
Brackett, S.E. (1987), Fundamentals of Tooth Preparations for Cast Metal and Porcelain
Restorations
Preparaţia dentara pentru o coroană mixtă metalo-ceramică trebuie sa fie realizată corect, altfel
restaurarea nu va fi la fel de rezistentă ca substanţa dentară naturală. Deficiențele acestor
restaurări pot fi recunoscute după faptul că pot fi: fie opace, fie pot expune colereta metalică de
la nivelul gingival sau chia pot determina inflamaţii ale ţesutului gingival. Cauzele acestor
probleme îşi au originea în preparaţia incorectă.
Reușita restaurației protetice depinde de o preparaţia adecvată, de materialele folosite în
realizarea sa, de prezența unui spaţiu suficient, necesar unei restaurări care să aibă un volum
capabil să ofere rezistenţă şi să fie și estetică.
Crearea unei restaurări cu aspect cît mai natural necesită aplicarea unui strat subţire de
porţelan opac care să mascheaze metalul subiacent şi un strat mai gros de porţelan translucid care
să producă iluzia smalţului natural. Metalul (capa) are o grosime de 0,3-0,5 mm, dacă este din
metal nobil, şi 0,2 dacă este metal nenobil. Realizarea unei coroane mixte metalo-ceramice
presupune existența unui spațiu final pe fața vestibulară, de minim 1,2 mm în cazul folosirii unui
metal nenobil şi 1,4 mm atunci când restaurarea va fi din metal nobil. O șlefuire insuficientă
determină supraconturarea restaurării (adică realizarea unei coroane mai mari decât normal), care
la rândul ei va produce inflamaţia ţesutului gingival.
Coroana metalo-ceramică este astazi foarte mult utilizată. Tehnologia s-a îmbunătățit, au aparut
noi tehnici și materiale, dar au și crescut totodată pretențiilor estetice ale pacienților dar și ale
medicilor.
Coroana metalo-ceramică este formată dintr-o capă metalică (fără morfologie) care îmbracă ca
un deget de mănușă preparația și peste această capă metalică se aplică porțelanul pentru a reda
naturaleța dintelui. Extenzia fațetei (placarea) poate varia, fie să fie pezentă numai pe fața
vestibulară, fie chiar mai mult, chiar până la totalitate. Pentru a obține un rezultat mulțumitor, în
final, de ambele părți (medic- pacient) preparația necesită reducerea unei cantități importante de
substanță dentară, pentru obținerea unei grosimi suficiente a porțelanului și pentru ca să
mascheze culoarea închisă a metalului. Prin urmare, această coroană este mai puțin
conservatoare, deoarece impune reducerea unei cantități importante de substanță dentară. .
Shillingburg, H.T. Jacobi, R., and Brackett, S.E. (1987), Fundamentals of Tooth Preparations for
Cast Metal and Porcelain Restorations

Problemele cu care s-au confruntat cercetătorii:

-să descopere aliajul metalic, care să fie compatibil cu porțelanul și invers, pentru o rezistență
adecvată;
-să redea aspectul cât mai natural.
Capa metalică (substructura metalică) este modelată și apoi turnată dintr-un aliaj special pentru
metalo-ceramică, care are un punct de topire înalt și un coeficient de expansiune termică mai mic
decât aliajele de aur convenționale. După prelucrarea capei metalice și finisare se aplică masa
ceramică care se topește. Ceramicele moderne se topesc la aproximativ 9600C.
Indicațiile coroanei metalo-ceramice: Rosenstiel, Land, Fujimoto: Contemporary Fixed
Prosthodontics, Mosby, 2006

 în cazuri clinice care impun o acoperire totală;

 în modificări cromatice ce afectează estetica (în special pe dinții anteriori);
 în cazurile când se impune un plus de durabilitate (comparativ cu coroana integral
ceramică;
 are o adaptare marginală bună superioară coroanelor ceramice;
 indicată ca element singular sau de agregare pentru construcții plurale (punți dentare)
 pentru sprijinul croșetelor sau pintenilor ocluzali sau cingulari în cazul protezele
mobilizabile sau crearea planurilor de ghidaj pentru sprijinul brațelor reciproce sau
proximale ale protezelor mobilizabile (coroana ceramică nu poate fi modificată în acest
scop);
 distrucții severe ale dinților fie datorită leziunilor carioase, traumatismelor, sau existența
unor restaurații vechi (să zicem obturații proximale) ce ar împiedica folosirea unor
metode de tratament conservatoare (corone parțiale)
 în cazuri clinice când este nevoie de rezistența și retentivitate mai mare
 în cazul dinților tratați endodontic mai ales când pentru ranforsarea dintelui folosim un
pivot și bont coronar și apoi se realizează efectul de încercuire cu o coroana metalo-
ceramică;
 în cazuri de reconturare axială a pereților preparației
 corectarea unor migrări dar minore
 cu anumite reserve, pot fi indicate în corectarea planului de ocluzie.

Contraindicațiile coroanei metalo-ceramice Rosenstiel, Land, Fujimoto: Contemporary

Fixed Prosthodontics, Mosby, 2006

 pacienți cu un indice crescut de carie (carioactivi) sau cu boală parodontală netratată;

 pacienții tineri care au camera pulpară mare, în timpul preparației se pot expune coarnele
pulpare (indicate sunt fațetele);
 dacă peretele vestibular este intact se folosește coroana parțială.

Avantajele coroanei metalo-ceramice Rosenstiel, Land, Fujimoto: Contemporary Fixed

Prosthodontics, Mosby, 2006

 combină rezistența metalului cu estetica porțelanului;

 principiul care stă la baza acestei coroane este ranforsarea unui material fragil, estetic și
plăcut (porțelanul), prin sprijinirea lui pe un schelet metalic (capa);
 are un aspect cât mai natural și este obținut în urma abordării unei tehnici corecte de
aplicare prin, stratificare, a porțelanului dar și prin personalizarea (caracterizarea) internă
sau externă, folosind pigmenții adiționali (make-up);
 are o retentivitate bună, prin includerea tuturor pereților în preparație;
 forma de rezistență se obține rapid și ușor în timpul preparației;
 la nevoie, se poate recurge la corectarea formei axiale;
  în ceea ce privește gradul de dificultate privind realizarea prepeparației, aceasta este
asemănătoare cu realizarea preparației pentru coroana turnată pe dinții posteriori.
 este biocompatibilă

Dezavantajele coroanei metalo-ceramice Rosenstiel, Land, Fujimoto: Contemporary Fixed

Prosthodontics, Mosby, 2006

 impune sacrificarea unei cantități importante de substanță dentară pentru a crea spațiul
necesar materialului ceramic estetic;
 pretinde plasarea marginilor subgingival (pentru o estetică adecvată), și acest lucru
înseamnă iritarea parodonțiului și declanșarea bolii parodontale;
 plasarea mprginilor poate fi și supragingival, când nu sunt pretenții estetice sau când
coroana prezintă mărgini cervicale din porțelan (adică fără suport metalic, fără coletă
metalică gingivală, în zona respectivă);
 efectul estetic este inferior coroanelor integral ceramice; ea se folosește în cazurile clinice
unde se prefigurează exercitarea unui stress substanțial sau atunci când dinții nu sunt
capabili să furnizeze un sprijin bun pentru coroane integral ceramice;
 materialul de fațetare, datorită naturii sticloase, este supus la fractură;
 selectarea, înregistrarea și transmiterea culorii, în mod exact, laboratorului de ceramică
altfel nu există reușită;
 implică multe procedure tehnice pentru realizarea substructurii metalice dar și a fațetei
ceramice;
 costuri destul de ridicate
 cere dotare corespunzătoare

Instrumentarul folosit în preparare:

 freze diamantate cu vârful rotunjit (cu granulație mare pentru reducerea cantitativă dar și
cu granulație fină pentru finisare) sau din carbură de tungsten;
 freze diamantate efilate (conice subțiri)
 freze sau pietre diamantate în formă de minge de football sau roată de moară mică (sau
romboidală rotunjită), servesc la reducția feței orale a dinților anteriori;
 freze diamantate conice cu vârful drept, plat (în unghi de 900) pentru prepararea pragului
 freze și pietre pentru finisare
 sonda dentară sau parodontală
 toporiști (instrumente manuale, dăltițe, conformatoare de unghiuri, toate aparțin
instrumentarului Black)

Etapele de preparare-enumerare:
 realizarea unei chei din silicon chitos, și obținerea unui index, prin secționarea vestibulo-
orală și meziodistală, care va servi la evaluarea finală a bontului;
 realizarea șanțurilor de ghidaj
 reducția marginii incizale sau ocluzale
 reducția feței vestibulare (aici va veni fațeta din porțelan)
 reducerea axială a fețelor proximale și orale;
 finisarea tuturor suprafețelor preparațiilor
  rotunjirea muchiilor;
 definitivarea pragului gingival.

Potocol de prepare
Înainte de începerea preparării, se realizează o cheie dintr-un silicon chitos cu ajutorul căreia
se urmărește corectitudinea reducerii suprafeţelor dentare. Se aplică siliconul chitos cu reacţie de
condensare pe suprafeţele vestibulare şi orale ale dintelui sau dinţilor ce urmează a fi preparaţi.
Cheia se extinde şi la nivelul dinţilor vecini. Apoi urmează obținerea unui index medio-sagital
prin secționarea acestuia în direcție vestibulo-orală.
Realizarea șanțurilorde ghidaj (de orientare)
Se realizează trei șanțuri adânci: unul central și alte două în imediata vecinătate a unghiurile
meziovestibulare și distovestibulare. Poziționarea acestor șanțuri se face în două planuri:
porțiunea cervicală este paralelă cu axul de inserție al coroanei și porțiunea incizală urmează
conturul normal al dintelui.
Realizarea șanțurilor de orientare pentru reducția feței vestibulare, în plan cervical și
incizal
Trebuie avut în vedere că planul cervical va determina axul de inserție a viitoarei restaurații iar
planul incizal va furniza spațiu viitoarei fațete ceramice, care trebuie să aibă o grosime
aproximativă de 1,3 mm, pentru a permite finisarea ulterioară, finală. Șanturile secundare se
extind pe fața vestibulară până la jumătate dar în funcție de forma dinților pot include și două
treimi incizale. Șanțurile de ghidaj din zona cervicală sunt paralele cu axul lung al dintelui dar
pot fi modificate la nevoie în funcție de axa de inserție necesară sau să le dăm o oarecare
înclinație vestibulară, în scopul creșterii retenției la dinții care au un cingulum mic. Pe dinții
scurți se recomandă să facem șanțurile mai puțin adânci în vecinătatea marginală.
În continuare, realizăm trei șanțuri de aproximativ 1,8 mm pe marginea incizală. Aceste șanțuri
vor permite reducția ulterioară de 2 mm a marginii incizale a dinților anteriori. În cazurile când
fața ocluzală a dinților posteriori va fi realizată din porțelan va fi nevoie atunci de 2 mm spațiu;
dacă va fi numai din metal, se prepară ca pentru o coroană turnată, respectând bizotarea
cuspidului de sprijin.

Reducția marginii incizale

Obiectivul reducției mărginii incizale este să obținem un spațiu de 2 mm pentru a se putea
aplica porțelanul transparent la marginea incizală;
În zona posterioară, dinții necesită o reducere mai mică de 1,5 mm deoarece estetica nu
primează. Folosim freza diamantată cilindro-conică cu vârful plat calibrată.
Este foarte important să nu reducem prea mult din fața incizală/ocluzală pentru că altfel se
scurtează pereții axiali și scade retenția și forma de rezistență (aceasta reprezintă o problemă la
dinții anteriori, datorită formei lor; forma de retenție derivă din forma pereților axiali).
În continuare, se îndepărtează substanța dentară restantă dintre șanțuri (insulele).
Pe dinții anteriori, practic accesul este ușor, nelimitat și porțiunea cea mai groasă a frezei oferă o
eficiență maximă de tăiere în țesuturile dentare.
Protocolul după care se prepară dinții posteriori este același ca la coroana turnată; dacă
porțelanul va acoperi și suprafața ocluzală atunci este nevoie de o reducere ocluzală suplimentară
a feței ocluzale.

Reducția feței vestibulare

 Preparația feței vestibulare se face biofuncțional și anume în două planuri: unul cervical și
unul incizal. Reducerea numai într-un singur plan, paralel cu axa dc inserţie, poate
determina un spaţiu insuficient pentru ceramică în 1/3 incizală; se va apropia periculos de
pulpa dentară, din zona mezio-vestibulară, din treimea mijlocie şi poate rezulta o preparare
exagerat conică.
Freza folosită este aceeași diamantată cilindroconică cu vârful plat. În urma preparării suprafeței
vestibulare trebuie să rezulte un spațiu pentru capa metalică (substructura metalică) dar și pentru
porțelan. Este preferabil un spațiu de 1,2 mm, necesar ceramistului pentru a reda estetica
(diametrul cervical al incisivului central maxilar este 6-7 mm).
La dinții mici (nanici), la nivelul ariei cervicale, nu se poate face o reducere consistentă și atunci
se recurge la un compromis și anume se reduce mai puțin la nivelul pragului cervical.
În continuare, se îndepărtează substanța dentară rămasă dintre șanțuri și totodată realizăm un
prag la nivelul marginii cervicale. În cazurile când urmează să realizăm o coroană metalo-
ceramică cu o coleretă metalică subțire, care va pătrunde subgingival (dacă șanțul gingival
permite și are o adâncime suficientă), pragul se va plasa la 0,5 mm de marginea gingivală,
urmând ca finisarea ulterioară să îl ducă către 0,75 -1 mm, subgingival. Pe tot parcursul operației
de preparare se folosește spray-ul cu apa/aer (se aplică jeturi intermitente) pentru a îndepărta
rezidurile de substanță dentară și pentru a obține o vizualizare adecvată, dar previne și
traumatizarea pulpei. Când observăm pragul dinspre incizal sau ocluzal el trebuie sa aibă o
lațime de 1 mm și să se extindă spre ambrazurile proximale. Când dispunem de acces,
conformarea pragului începe dinspre creasta gingivală proximală spre mijlocul peretelui
vestibular (în felul acesta evităm contactul prea aproape cu inserția gingivală). Dacă prepararea
pragului începe dinspre vestibular spre proximal există probabilitatea să atingem inserția
epitelială a atașamentului epitelial.
Localizarea adecvată a marginii restaurației se face în raport de poziția crestei gingiei libere.
Localizarea și designul marginii vestibulare depind de mai mulți factori cum ar fi:
 tipul de coroană metalo-ceramică
 estetica dorită de pacient
 părerea medicului.
Marginile gingivale poziționate supragingival sunt cele mai sănătoase, din punct de vedere
parodontal; dar sunt pacienți care nu acceptă să se vadă colereta metalică sau suprafața radiculară
colorată. Unii pacienți, care chiar dacă au o linie a zurâsului joasă, nu sunt de accord cu
marginile supragingivale chiar la dinții posteriori și la dinții anteriori colorați anormal. În acest
caz sunt de preferat marginile vestibulare din porțelan, fără coleretă metalică. Pentru localizarea
adecvată a marginilor trebuie să ținem cont de acordul pacientului.
În caz de margini subgingivale trebuie să avem grijă să nu distrugem țesuturile, altfel apare
recesiunea gingivală și ulterior vizibilitatea coleretei metalice. Folosirea firului de retracție uscat
și impregnat cu clorură de aluminiu va produce o retracție temporară a gingiei. Unii autori
recomandă folosirea firului chiar din prima etapă a preparării dentare, alții în momentul finisării
tocmai pentru a nu atinge inserția gingivală.

Reducția fețelor proximale și orale

Obiectivul principal este îndepărtarea unei cantități suficiente de substanță dentară astfel încât să
se obțină un chamfer neted și clar de 0,5 mm.
Reducția suprafețelor proximoaxiale (mezială și distală) precum și oroaxială se realizează cu o
freză diamantată, ținută paralel la axul de inserție a viitoarei restaurații.
Pereții axiali opuși au o convergență ușoară de la cervical la incizal (ocluzal) de 60.
Fața orală a dinților frotali se prepară în două planuri: unul subcingular și unul supracingular. În
zona supracingulară se realizează o concavitate (adică se crează un spațiu de 1 mm, dacă
contactele centrice se realizează pe metal), pentru materialul restaurativ. Dacă se adaugă porțelan
și pe fața orală. atunci este nevoie de un plus de spațiu și pentru acesta. Când se pregătesc dinții
anteriori.și anume fața orală, se plasează un singur șant în centrul feței orale; pentru molari se
plasează trei șanțuri urmănd întocmai tehnica de la prepararea pentru coroana turnata.
Prepararea zonei subcingulare începe cu realizarea un șanț oral paralel cu planul cervical al
reducției vestibulare. Alegem o freză de mărime și formă adecvată și o poziționăm corect
(paralelizată) și o îngroapăm aproape jumătate, în structura dentară, apoi se reduce axial de șanț
fața orală dar se merge și înspre proximal, menținând contactul cu dintele tot timpul.
Pentru formarea chamferului este nevoie ca el să fie extins spre mezial și distal unde va întălni
pragul de pe fața vestibulară. Mai este și o altă metodă și anume să se elimine șanțul de ghidaj
oral iar reducția axială orală și proximală să se facă odată (este nevoie de menținerea frezei
diamantate paralelă la axa de inserție).
În zonele proximale apar două aripioare (borduri) care au rezultat din prepararea pragului și
servesc la verificarea paralelizării instrumentului rotativ. Marginea interproximală nu se plasează
prea adânc, deoarece interceptează inserția parodontală, ea urmărește conturul țesuturilor moi
gingivale. La nivelul dinților molari, reducția peretelui oral, combină bizotarea cuspidului
funcțional din timpul reducției ocluzale. La dinții anteriori, este nevoie de o etapă suplimentară și
anume după ce s-au pregătit pereții subcingulari se realizează unul sau mai multe șanțuri adânci
de 1 mm pe suprafața orală.
Reducem suprafața orală a dinților anteriori cu o freză diamantată în formă de minge de rugby,
football. Pentru reducerea suprafeței supracingulare folosim tehnica jumătății și când am preparat
jumătate ne oprim pentru a evalua; dacă există spațiu în intercuspidare maximă și în dinamica
mandibulară. Cealaltă jumătate de față (intactă) servește ca reper.

Finisarea
Marginea coroanei trebuie să prezinte o circumferiță continuă, și când este la probă în cavitatea
bucală trebuie să nu se deplaseaze de pe preparație când acționăm cu vârful unui instrument
explorator în direcție verticală.
Marginea coroanei trebuie să fie netedă precum placa de sticlă. Preparația, în final, are toate
unghiurile rotunjite, cu un aspect satinat, lipsită de orice denivelare sau zgârieturi, produse de
acțiunea anterioară a frezelor. Dacă vom plasa marginile subgingival este obligatoriu realizarea
retracției gingivale temporare și care ne ajută să finisăm marginile. Această etapă de multe ori
poate fi amânată până chiar înainte de luarea amprentei.
Finisarea marginală se face cu freze diamantate, speciale de finisare sau cu freze din carbură de
tungsten sau cu instrumentar de mâna (toporiști, dăltițe). Se rotunjesc unghiurile interne pentru
realizarea unei amprente de calitate și apoi turnarea modelului (bonturile mobile; dacă ar fi
muchii ascuțite s-ar fractura modelul la acel nivel). Finisarea marginală se face în funcție de
designul ales. De exemplu, în cazul coroanei metalo-ceramice cu margini vestibulare din
ceramică (fără metal la cervical) necesită un sprijin corect și atunci este nevoie de un prag în
unghi de 900 (la fel și pentru coroana metaloceramică care are coleretă metalică și are avantajul
că aceasta să se poată realiza foarte subțire). Pentru evitarea rămânerii de smalț nesprijinit este
indicat mai corect să realizăm margini bizotate sau ușor înclinate. Pragul de 90 de grade se
realizează cu o freză diamantată cu vârful tăiat drept. Smalțul eventual rămas nesusținut se
îndepărtează cu instrumente de mână (dăltițe ascuțite). Trebuie să acordăm atenție
instrumentarului rotativ cînd preparăm în jurul dintelui și să nu lăsăm zone retentive. În cazul
când am stabilit să realizăm o coroană metalo-ceramică cu coleretă metalică este mai puțin
important dacă pragul este de 90 de grade. Pragul înclinat elimină smalțul nesprijinit și în felul
acesta îmbunătățește adaptarea marginală micșorând spațiul de sub capa metalică.
Se mai pot folosi toporiștile de smalț în scopul netezirii marginale și poate chiar corectarea
angulației. Se acordă o atenție deosebită preparației în timpul finisării și anume acolo unde se
întâlnește pragul cu pereții axiali, să nu rămână zone retentive. Pragul bizotat se obține cu
ajutorul frezelor diamantate sau din carbură de tungsten în formă de flacară sau chiar instrumente
de mână. Pentru o adaptare marginală eficientă cei mai mulți autori recomandă preparația cu un
prag în unghi de 135 grade cu un bizou scurt; se acordă importanță preparației la locul unde
chamferul întălnește pragului; ele trebuie să se continue unul cu celalalt. În timpul preparației să
nu distrugem inserția epitelială și de accea se recomndă să procedăm la retracția tisulară
temporară înaintea bizotării preparației.
Următoarea etapă este rotunjirea muchiilor ascuțite ale preparației care ajută la umectarea
suprafețelor dar și ușurează fazele următoare (amprentarea, turnarea modelelor, machetarea,
ambalarea) și se realizează cu o freză diamantată de granulație fină la o viteză mică; sau alții
preferă o freză diamantată conică, ușor mai mare deoarece vârful fiind mai mare nu derapează în
chamfer. În final trebuie să avem o preparație cu suprafețe care se îmbină armonios fără muchii
ascuțite.
Finisarea preparației privește și marginile incizale pentru dinții anteriori dar și unghiurilor de
tranziție de la suprafața ocluzală la pereții axiali pentru dinții laterali posteriori.

În concluzie, pragul gingival din zona vestibulară se poate conforma în patru feluri:.
1. Pragul cu bizou
 asigură cea mai bună închidere marginală pentru o restaurare metalo-ceramică.
 colereta metalică, se adaptează la prag, asigură cea mai bună stabilitate marginală în
cursul arderii ceramicii
 este forma cea mai răspândită de preparare, dar în ultimii ani, crescând exigenţele estetice
au fost formulate diverse critici:
 colereta metalică care pătrunde subgingival, va avea drept rezultat inflamaţia gingivală;
colorează inestetic în albastru-cenuşiu marginea gingivală, mai ales, la cei care prezintă o
gingie liberă subţire
 acoperirea coleretei metalice cu ceramică nu este indicată deoarece marginile vor fi
supraconturate, efectul estetic neatins, cu influenţă asupra parodonţiului marginal
nefavorabilă, prin acţiune mecanică. iritativă şi porozitatea ceramicii;
 pentru ca bizoul să ofere rezistenţă coleretei metalice la forţele de distorsionare ce apar în
cursul arderii ceramicii trebuie să aibă un unghi de 70-80°, ceea ce atrage după sine o
margine metalică prea groasă.

2. Pragul înclinat
 prepararea bontului cu prag înclinat urmăreşte suprimarea coleretei metalice inestetice
 menţine totusi o margine metalică care previne contracţia porţelanului în cursul
sinterizării
  dezavantajul acestei tehnici este că se întîlnesc prea multe straturi heterogene: dinte,
ciment, metal, porţelan opac şi gingival, ceea ce favorizează acumularea de placă
bacteriană
 prepararea pragului se face cu instrumente de mână.

3. Prag drept de 90°

 rol în îmbunătăţirea efectului estetic prin joncţiunea „cap la cap" a ceramicii cu pragul
gingival al bontului.
 marginea metalică se întinde până la prag
 a apărut o tehnică și anume coroana metalo-ceramica cu margini cervicale din porțelan,
care combină rezistenţa metalo-ceramicii cu estetica coroanei din ceramică
 marginea coroanei este complet ceramică în treimea cervicală a zonei vestibulare, în rest
este metalo-ceramică
 se indică la restaurări unitare sau proteze fixe în edentaţii unidentare din zona frontală
când linia surâsului este înaltă şi se vede gingia.

4. Chanfreinul
 indicat la dinții cu coroana clinică lungă
 în prezența furcaţiilor, pentru a preveni pulpectomizarea lor
 nu se poate renunţa la colereta metalică; mascarea ei subgingivală nu este o soluție din
punct de vedere estetic şi prezintă riscul afectării parodonţiului marginal
 prepararea în chanfrein, la o adâncime care se apropie de a pragului drept, se pare că ar fi
o tehnică bună de mascare a coleretei metalice; permite plasarea marginilor coroanei la
nivelul crestei gingiei

Evaluarea preparației: Cerințe

 Chamferul trebuie să fie lat de 0,5 mm; să fie neted, continuu.
 Când se acționează cu vârful unei sonde parodontale, în sens vertical, să opună rezistență
la forțele verticale de îndepărtare a restaurației de pe bont.
 Terminația marginală în chamfer se continuă lin cu pragul sau pragul bizotat.
 Unghiul chamferului să fie de 90 de grade sau ușor obtuz.
 Va trebui să evaluăm ca nu cumva să rămână smalț nesusținut la nivelul marginii
vestibulare dar nici zone retentive între pereții vestibulari și orali.
 Conicizarea să fie de 6 grade deoarece altfel afectează pulpa dentară.
 Să se lucreze sub irigare continuă cu apă pentru a îndepărta toate detritusurile rezultate în
urma preparării.

Trăsăturile caracteristice preparației pentru coroana metalo-ceramică: Dorin Bratu, Robert

Nussbaum:Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, Editura Signata, Timișoara,2001.

1. Reducerea marginii incizale/ocluzale: reducem din marginea incizală 2 mm cu freze

diamantate calibrate cilindro-conice cu vârf plat, pentru a putea conforma marginea incizală
ceramică subţire, translucidă, cu aspect natural.
2. Chanfreinul: situat pe fața orală și jumătate din fețele proximale conferă integritate
marginală, realizabil cu freze diamantate cilindroconice calibrate cu vârful în chanfrein.
3. Reducerea axială vestibulară: se face în două planuri: unul incizal și unul cervical; și oferă
retenţie, stabilitate şi rezistenţă structurală; reducerea se realizează folosind freze diamantate
cilindro-conice cu vârf plat; se reduc uniform, cel puţin 1,5 mm, pentru a asigura spaţiul
scheletului metalic rigid (0,3-0,5 mm) şi cel puţin 1mm pentru ceramică. Din spaţiul de 1mm
rezervat ceramicii 0,2-0,3 mm va fi ocupat de opac cu care se maschează metalul, iar restul
de masa de bază şi incizal pentru obținerea profunzimii culorii.
4. Reducerea proximală: se reduce minim 1 mm; măsurarea facându-se la colet; se asigură
astfel spaţiul mai mare în zona de contact interdentar pentru masa translucidă de ceramică, cu
efect estetic şi se conservă structura dentară din zona de colet cu valoare estetică mai scăzută.
5. Reducerea feţei orale variază în funcţie de conformarea scheletului metalic şi raporturile
ocluzale. Dacă suprafaţa orală a coroanei va fi metalică (neacoperita cu ceramică) se indică o
reducere cu 0,5 mm. Dacă se aplică ceramica și pe fața orală atunci se reduce cel puţin 1
mm. Dacă nu se asigură spaţiu suficient, atunci când intervine etapa de probă a restaurației va
trebui să recurgem la șlefuiri selective și se va descoperi porţelanul de masă sau opacul, cu
efect potenţial abraziv asupra dinţilor antagonişti.
6. Incizura incizală: oferă rezistenţă structurală.
7. Aripioarele proximale: oferă retenţie, rezistenţă, conservarea structurilor dentare și rezultă
din unirea celor două preparații pe proximal și anume chanfreinul cu pragul. Prin
conformarea diferenţiată a formei şi lăţimii pragului pe suprafeţele proximale axiale din
dreptul întâlnirii celor două tipuri de preparări rezultă o „aripioară", care va fi conformată
paralelă cu suprafaţa gingivală a feţei vestibulare.
8. Prag: ofera rezistenţă structurală; are formă semilunară și ocupă fața vestibulară și jumătate
din fețele proximale. Pragul gingival nu este uniform, ca la coroanele de înveliş ceramice. La
nivelul feţei vestibulare pragul are o lăţime mai mare pentru a asigura rezistenţa
componentelor metalo-ceramice şi un strat suficient de gros de material ceramic pentru
asigurarea unui aspect cât mai natural restaurării. Pragul vestibular va fi prelungit la nivelul
suprafeţelor proximale pe o distanţă impusă de considerentele estetice.

Prepararea corectă a bontului pentru această restaurare este în funcţie de materialele

utilizate:
 metalul va avea o grosime de 0,3-0,5 mm dacă este folosit un aliaj nobil sau
 daca scheletul metalic este realizat din aliaje inoxidabile poate fi de 0,3mm.
 reducere minimă de 1,3-1,5 mm din zona vestibulară este necesară pentru o coroana
metaloceramică cu un schelet metalic confecţionat din aliaj nenobil,
 în timp ce pentru o restaurare făcută din aliaj nobil trebuie cel puţin 1,4-1,7 mm
 rezervat cel puțin 1 mm pentru ceramică (0,2-0,3 reprezinta opacul, restul porțelanul de
bază și incizalul pentru profunzimea culorii)

PREPARAREA DINŢILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO - POLIMERICE

Dorin Bratu, Robert Nussbaum:Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, Editura Signata,
Timișoara,2001.
Norina Forna. Protetica dentara vol I Editura Enciclopedică 2011

Coroanele mixte metalo-compozite, sau metalo-acrilice sunt alcătuite dintr-un schelet metalic, și
un material de placare, si anume un polimer (acrilatul termopolimerizabil sau compozitele).
Scheletul metalic asigură:
 rezistenţă la solicitările mecanice
 suprafeţe de conectare pentru intermediarii unei protezei fixe
 retenţie şi protecţie pentru compozit sau acrilat
Componentele estetice:
 Plachează suprafeţele metalice din zonele vizibile cum sunt feţele vestibulare ale dinţior
frontali, feţele vestibulare la dinţii laterali superiori şi parţial la dinţii laterali inferiori
(numai fetele vestibulare).
 Caracteristicile de elasticitate, duritate, rezistenţa mai scăzută la uzură mecanică etc.,
(compozitele și acrilatele se abrazează ușor) contraindică folosirea lor si pe suprafețe care
realizează stopuri ocluzale. Crearea de insule metalice ocluzale pentru a împiedica
abrazarea materialului de placare nu este o soluţie realistă, în urma uzurii compozitului,
respectiv acrilatului se modifică raporturile ocluzale şi pot să apară disfuncţii
mandibulare, prin migrarea dinților.
De preferat este să alegem coroana metalo-ceramică, în dauna unei coroane metalopolimerice,
dintre acestea sunt preferabile metalo-compozitele, (dar sunt scumpe încă pentru unii
pacienți). Dacă vom fi obligați să alegem placarea cu acrilat atunci vom prefera un acrilat cu
polimerizare reticulată în dauna unuia cu polimerizare liniară.

Principii de preparare a bontului

 Principiile de preparare a bontului se aseamănă cu cele ale preparării pentru coroana
metaloceramică.
 Fața vestibulară şi zona de colet sunt critice pentru estetică şi parodonţiu.
 Faţa vestibulară se prepară în două planuri, „biofuncţional". Scopul este obținerea unui
spaţiu uniform de 2 mm; pentru metal 0,30-0,40 mm, iar pentru acrilat 1,50 mm,
respectiv compozit.
 în zona de colet trebuie să se asigure un prag vestibular care să aibă o lăţime minimă de
0,8 mm, preferabil 1-1,5 mm. Pragul gingival va forma cu peretele axial un unghi
exprimat şi va fi înfundat subgingival 0,25-0,50 mm.
 Pentru obţinerea efectului estetic colereta metalică va fî înfundată subgingival şi în nici
un caz nu va fi acoperită cu compozit sau acrilat.
 La nivelul coleretei se crează un prag, în metal, pe care se sprijină placajul din acrilat sau
compozit, demarcând cele două materiale.
 Pragul vestibular se continuă pe proximal până la jumătăţile vestibulare ale feţelor
proximale. Trecerea de la prag în unghi drept la chanfrein se poate face mai abrupt.
 Aripioara ce se formează, fară rol în retenţie, se va orienta în planul de inserţie al
suprafeţei vestibulare gingivale.