Gingivita acuta ulcero-necrotica

Autor: Simona Stiuriuc
Gingivita acuta necrotizanta sau gingivita
necrotico-ulcerativa este o subclasificare a
bolii periodontale necrotizante, o infectie a
tesutului gingival. Aceasta se prezinta ca
infectia acuta a gingiilor, fara implicarea
altor tesuturi ale peridontiului. Daca infectia
a progresat mai profund in tesutul
periodontal este clasificata drept
periodontita necrotizanta ulcerativa.
Conditia mai este denumita angina
Vincent sau gingivita fusopapilara.

Boala periodontal necrotizanta este

determinata de infectia bacteriana care
include anaerobi precum P. intermedia si Fusobacterium ca si spirochete cum este Borrelia si
Treponema. Caracteristicele clinice ale bolii cuprind necroza si/sau ulceratia papilelor
intrerdentare sau a marginii gingivale, formarea de pseudomembrane, gingia rosie, dureroasa ce
sangereaza la manipularea usoara si halitoza. Factorii favorizanti sunt malnutritia si fumatul.

Tratamentul cuprinde irigarea si debridarea zonelor necrotice, igiena orala care foloseste ape de
gura si mediatia durerii. Cum aceste boli sunt asociate cu afectarea sistemica, terapia adecvata
a bolilor sistemice este indicata. Netratata, infectia poate conduce la distructia peridontiului si se
poate extinde sub forma de stomatita necrotizanta sau noma la tesuturile vecine cum sunt obrajii,
buzele sau oasele mandibulei. Conditia este periculoasa mai ales la persoanele cu deficienta
imunologica. Progresia la noma este posibila la indivizii cu malnutritie succeptibili determinand
desfigurare severa.

Patogenie

Gingivita este o inflamatie a gingiilor care determina sangerare cu tumefiere, roseata, exudat,
modificarea conturului normal si ocazional disconfort. Diagnosticul este bazat pe inspectie.
Tratamentul implica spalarea profesionala a dintilor si igiena adecvata a danturii. Cazurile
avansate pot include antibioterapie si chirurgie.
Normal, gingiile sunt ferme, adaptate la dinti si conturate spre un punct. Gingia keratinizata de
langa coroane este roz si neteda. Acest tesut umple intreg spatiul dintre coroanele dintilor.
Gingia de langa coroane este denumita mucoasa alveolara, este necheratinizata, bine
vascularizata, rosie, mobila si continua cu mucoasa bucala.
Inflamatia sau gingivita poate evolua la periodontita.
Cauza principala a gingivitei este igiena orala deficitara. Aceasta permite acumularea placii intre
gingie si dinti; gingivita nu apare in zonele fara dinti. Iritatia de la placa bacteriana se adanceste
in crevasa normala dintre dinti si gingie, formand un buzunar gingival. Aceste buzunare contin
bacterii care pot determina gingivita si carii dentare. Alti factori locali, cum este malocluzia,
impactarea de alimente, restaurarile dentare defectuase si xerostomia, joaca un rol secundar.

Cauze si factori de risc

Flora orala consta dintr-o colectie diversa de bacterii si specii de protozoare cu localizare in
diferite parti ale gurii intr-un echilibru relativ stabil in care culturile de bacterii supravietuiesc
pentru mult timp. Printre organismele care sunt mereu prezente sunt si streptococii dar si multe
specii fastidious foarte dificil de cultivat artificial. Uneori exista o suprapopulare selectiva de
specii individuale sau grupuri de organisme in flora orala care pot fi asociate cu o anumita boala.
De exemplu, in gingivita acuta ulcero-necrotizanta exista cresterea locala marcata a bacililor
fusiformi si a spirochetelor cu inlocuirea relativa a altor specii din zonele infectate ale gingiilor. Se
crede ca aceste organisme se dezvolta de la nivele mici, preinfectioase, neasociate cu boala.
Nu s-au gasit pana acum modificari ale mediului care sa predispuna la alterarea brusca locala a
florei caracteristica debutului brusc al bolii. Uneori boala este asociata cu o infectie herpetica in
antecedente, deficite nutritionale si alte cauze cunoscute predispozante.

Cauze sistemice:
Gingivita este frecventa la pubertate, in timpul menstruatiei si sarcinii, menopauzei, mai ales
datorita modificarilor hormonale. Similar, contraceptivele orale pot exacerba inflamatia.
Gingivita poate fi un semn timpuriu de boala sistemica, mai ales la persoanele care afecteaza
raspunsul la infectie (diabet, SIDA, deficit de vitamine, leucopenia) mai ales daca apare la
pacientii cu placa dentara minima. Unii pacienti cu boala Crohn au o zona de hipertrofie gingivala
cand apare criza intestinala. Expunerea la metale grele poate determina gingivita si o demarcatie
neagra intre dinti si gingie. Deficienta severa de niacina sau vitamina C pot cauza gingivita.

Semne si simptome

Gingivita simpla:
Determina o adancire a crevasei gingivale dintre dinte si gingie, urmata de o banda de gingie
rosie, inflamata, de-a lungul a catorva dinti cu tumefierea papilelor interdentare si sangerare
usoara. Durerea este de obicei absenta. Se poate remite, ramane superficiala pentru ani de zile
sau ocazional progreseaza la periodontita.
Pericoronita:
Este inflamatia acuta, dureroasa a gingiei deasupra unui dinte care erupe, de obicei in jurul
molarilor mandibulari 3 sau maselele de minte. Infectia este comuna si se poate dezvolta un
abces. Pericoronita reapare daca alimentele sunt prinse intre aceasta banda de tesut care va
disparea cand dintele a erupt total.
Gingivita acuta necrotico-ulcerativa:
Gingivita acuta ulcerative este o infectie dureroasa a gingiilor. Simptomele sunt durerea acuta,
sangerarea si halitoza. Diagnosticul este bazat pe tabloul clinic. Tratamentul este debridarea
gentila, ameliorarea igienei dentare, apele de gura folosite cu regularitate, tratamentul de
sustinere si, daca debridarea trebuie intarziata, antibioterapia. Boala apare mai ales la fumatorii
mari si pacientii cu debilitati sau sub stres puternic. Alti factori de risc sunt igiena dentara slaba,
deficientele nutritionale si deprivarea de somn.
Debutul brusc poate fi acompaniat de stare de rau generala sau febra. Manifestarile sunt durerea
acuta puternica, gingiile hemoragice, salivatia extrema si miros neplacut al respiratiei. Ulceratiile
care sunt patognomonice sunt prezente pe papilele dentare si gingia marginala; acestea au un
aspect de excrescenta caracteristic si sunt acoperite de o pseudomembrana gri. Leziunile
similare ale mucoasei bucale si amigdalelor sunt rare. Deglutitia si vorbitul poate fi dureroase.
Limfadenopatia regionala este frecvent prezenta.

Tratament

Tratamentul consta din debridare usoara cu ultrasunete sau manuala. Aceasta se practica pentru
cateva zile. Pacientul foloseste o periuta de dinti pentru a curata dintii. Se clateste gura la
intervale regulate cu apa calduta salina sau de doua ori cu solutie 1,5% peroxid de hidrogen sau
0,12% clorhexidina pentru a ajuta in primele zile de la debridarea initiala. Masurile de sustinere
esentiale cuprind ameliorarea igienei dentare, nutritia adecvata, aport de fluide corespunzator,
repaus, analgezie la nevoie si evitarea iritatiei locale (fumatul, alimentele calde si condimentate).
Ameliorarea marcata apare de obicei intre 24 si 48 de ore, dupa care debridarea poate fi
completata. Daca debridarea este intarziata se administreaza antibiotice orale (amoxicilina 500
mg, eritromicina 250 mg, tetraciclina 250 mg la 6 ore) cu ameliorare rapida si posibilitatea
continuarii pana la 72 de ore si remiterea simptomatica. Daca papilele sunt pierdute in timpul
fazei acute, chirurgia este posibil necesara pentru a preveni periodontita secundara.