Chirurgia ghidată în implantologia orală, metodele paraclinice de planificare a reabilitării implanto-

protetice (Utilizarea CBCT-urilor și chirurgia ghidată, analiza factorilor de risc estetic și rezultatului
estetic)

Întrebări de autoevaluare:

1. Explicați importanța spațiului coronar în planificarea tratamentului implanto-protetic.9

2. Explicați modul de determinare a numărului de implanturi prin prisma biomecanicii în

implantologia orală.

3. Cerințele față de poziția și angularea implanturilor în raport cu axul dinților substituiți.

4. Cerințele față de volumul osos periimplantar.

Oferta osoasa se defineste prin cantitatea de os în zona edentata, în care se introduce implantul.
Aceasta este masurata în latime, înaltime, lungime, înclinare si raportul coroana-corpul implantului.
In general trebuie să existe minimum 1 milimetru de os în jurul oricărui implant. Oferta osoasă în
înălţime se măsoară de la nivelul crestei alveolare până la limita opusă care este reprezentată de
sinusul maxilar în zona posterioară superioară şi de canalul mandibular în zona posterioară
mandibulară. Problema ofertei osoase în înălţime se pune mai ales în cazul crestelor edentate. Limita
minimă a ofertei osoase în înălţime pentru ca implantul să aibă succes este de 10 mm.Lungimea
necesară pentru un implant endoosos este legată şi de lăţimea osului. Pentru un un os cu lăţime de 5
mm sau mai mult este necesară o lungime în sens in sens mezio-distal de 5 mm. O lăţime de 2,5
până ia 5 mm are nevoie de o lungime în mezio-distal de circa 15 mm pentru a obţine o suprafaţă de
contact os-implant suficientă.

Ø înălțime (se masoara de la coama crestei edentate pana la reperul opus: sinusul
maxilar in regiunea laterala a maxilarului, podeaua fosei nazale in regiunea maxilarului
anterior si in regiunea caninului superior si tuberozitatea maxilara; bazilara mandibulei
in regiunea anterioara si in regiunea caninului inferior, canalul mandibular in regiunea
mandibulara posterioara; inaltimea osoasa minima pentru rezultate previzibile pe
termen
lung in supravietuirea implantului este de 10mm).

Ø lungime (se masoarain sens mezio-distal, este deseori limitata de dinti sau implante
adiacente si depinde de inaltimea osului: pentru un os cu inaltimea ≥ 5mm, este
suficienta o lungime meziodistala de 5mm, pentru o inaltime de 2,5-5mm, lungimea
necesara atinge 15mm).

5. Rolul raportului coroană/corp implant în planificarea dimensiunii și numărului de implanturi. ????

coraportul coroană/corpul implantului

-h coroanei – de la planulocluzal/incizal pană la coama crestei,
- h implantului – de la coama crestei pană la apexul ;
- influențează mă rimea momentului forței pe implant și pe osul alveolar inconjură tor;
un raport mai mare determină o solicitare mai mare la forțele laterale)
 Acest raport trebuie sa fie intotdeauna mai mic decit 1mm. Weinberg si Kruger au
demonstrate faptul ca in cazul unui raport coroana implant mai mare decit
1,fiecare 1 mm in plus creste cu 4% efectul de flexiune asupra complexului
implanter.Pentru depistarea si evaluarea precisa a viitorului raport coroana implant se
va realiza un wax-up preoperator. Cu ajutorul acestuia se va aprecia marimea si
localizarea precisa a defectului si se va allege modalitatea cea mai potrivita de corectare
prin tehnici de augumentare ce vor fi realizate preimplantar.In majoritatea
situatiilor,atrofia postextractionala este prezenta nu doar in sens vertical,ci si vestibulo-
oral,ducind de obicei la optarea pentru tehnici combinate de augumentae.Se observa
astfel cum o component preimplantara influienteaza restaurarea protetica prin
intermediul raportului coroana implant.Insertia implanturilor exercita multiple
implicatii biomecanice asupra viitoarei restaurari implant protetice prin
diametrul,topografia si numarul implantelor,parametrii alesiin functie de tipul
edentatiei,topografia si intinderea ei,parafunctiile din antecedente si tipul viitoarei
restaurari

Diametrul se va alege in concordanta cu zona topografica in care se vor insera respectivele

implanturi.Astfel in edentatiile frontale mandibulare se aleg implanturi mai inguste,cu diametrul de
3,3 sau 3,5 mm,iar in edentatiile din zonele laterale ale arcadei mandibulare si in cele ale arcadei
maxilare cu diametru mediu,de 4,2 sau 4,5 mm,in functie de sistemul de implanturi utilizat. La
pacientii cu bruxism in antecedente se vor alege implanturi cu diametrul mai mare cu 1 mm, daca
oferta oasoasa permite acest lucru.

Numarul implantelor trebuie sa fie in concordanta atit cu intinderea restaurarii protetice cit si cu
particularitatile cimpului protetic. Atunci cind se remarca o crestere in intensitate si durata
de aplicare a componentelor orizontale ale fortelor asupra restaurarii protetice
sprijinite pe implant ,nr .acestora trebuie sa creasca in vederea distribuirii stresului pe
un nr. Mai mare de implante. Se indica inlocuirea prin cite un implant a fiecarui dinte
lipsa pentru a se asigura o distributie a fortelor pe o suprafata cit mai mare.Atunci cind
din diferite motive nu se poate realiza acest lucru,se incearca insertia a suficiente
implanturi dispuse echlibrat.

6. Formațiunile anatomice ce trebuie luate în considerație la planificarea dimensiunilor implantelor.

7. Rolul modelelor de studiu și amprentelor digitale în planificarea implantoprotetică.

8. Chirurgia ghidată și rolul acesteia în implantologie.

Ghidul chirurgical arată ca o gutieră dentară , cu decupaje în zonele optime inseră rii
implanturilor.
 Asigura o peecizie mai mare, preventiv este planificata orientarea si pozitia
implantului.
 Se efectuiaza cu scopul de a perforat fix acolo unde implantul trebuie să fie
introdus, pentru o osteointegrare buna şi evitarea pericolului atingerii structurilor
sensibile.

CLASIFICAREA:
1. Individulale pentru diferite sisteme de implant
2. Universale , pentru orice tip de implant
3. Ghid pilot , doar pentru forare orificiu de orientare

Si alta clasificare :
-Cu mentinere pe dinti
-Cu mentinere pe tesuturi
-Combinate

TEHNICA
 Ghidul chirurgical se realizează pe baza unei tomografii computerizate cu
fascicul conic, în urma că reia se pot analiza foarte detaliat structura osoasă și
formațiunile anatomice vecine viitoarei intervenții chirurgicale (dinți, nervi, sinus
maxilar, fose nazale, glande salivare).
 Amprentarea digitală a cavită ții bucale cu ajutorul scannerului intra-oral oferă
informaţii preţioase suplimentare planifică rii computerizate a inseră rii implantului în
poziţia ideală .
 Medicul va suprapune amprenta digitală și CBCT-ul și va stabili poziţia ideală a
viitoarelor implanturi, în aşa fel încâ t să evite orice pericol şi astfel să fie într-o poziție
perfectă atâ t din punct de vedere chirurgical, câ t și protetic;
 Ghidul chirurgical este apoi printat cu ajutorul unei imprimante 3D, pentru a
reproduce mulajul zonei şi poziția exactă , prestabilită computerizat, pe care o va avea
implantul ca urmare a intervenţiei chirurgicale de inserare în os.
AVANTAJE
 Intervenția chirurgicală este mai scurtă , confortul pacientului şi al medicului
fiind mult mai mare;
 Procedura este mai puțin invazivă , sâ ngeroasă și dureroasă . Utilizarea tehnicilor
minim invazive duc la reducerea considerabilă a durerii postoperatorii şi a edemului.
Timpul de vindecare este unul cu mult mai scurt; 
 Uneori este posibilă plasarea imediată a coroanei pe implant – One Day Implant; 
 Riscuri mult reduse, excluzâ nd problemele apă rute ca urmare a poziţionă rii
greşite în os a implantului.  Acest fapt conduce la evitarea stresului pacientului şi
medicului, pentru că nu mai există surprize neplă cute; 
 
 Rezultate estetice deosebite, foarte apropiate de aspectul natural.

9. Rolul factorului de risc estetic.

10. Criteriile de selecție a tipului investigației paraclinice (OPG, CBCT).

oferă clinicianului o imagine de ansamblu a maxilarelor (fig. 3). Radiografia oferă

informaţii integrale despre arcadele dentare și dinţii prezenţi, procesele patologice existente,
structurile anatomice învecinate (sinusul maxilar, apertura piriformă, fosa canină, cavitatea
nazală, canalul mandibular, protuberanţa mentonieră, foramenul mentonier, ATM ) precum şi
despre înălţimea procesului alveolar, reprezentând astfel o etapă indispensabilă în cadrul
planificării tratamentului. Prin aplicarea corespunzătoare a modului de calibrare a imaginii în
zona de interes se pot efectua de asemenea măsurători suficient de precise ale înălţimii osului
din zona perimplantară. Acest tip de radiografie este indicat în cazul tuturor pacienţilor care
vor fi trataţi implanto-protetic, ca metodă de diagnostic şi ca metodă adjuvantă în cadrul
alcătuirii planului de tratament. Neajunsul acestei metode în terapia implantară este că nu ne
oferă date despre grosimea osului maxilar și țesuturilor moi orale. Pentru aceasta se utilizează alte
metode radiologice ce ne permit examinarea amănunțită a regiunii interesate.

11. Relevanța ortopantomografiei și CBCT-ului în determinarea patologiilor sinusului maxilar.

12. Investigațiile paraclinice în baza cărora poate fi evaluată oferta osoasă pe suprafețele vestibulare
și orale