Sunteți pe pagina 1din 17

Indicatii privind pozitionarea dintilor artificiali In edentatia partiala, pozitionarea dintilor artificiali este usurata sau ingreunata de

prezenta dintilor restanti pe arcada.

Pentru edentatiile reduse sau de grup din regiunea frontala, chiar daca tehnicianul nu primeste nici o indicatie in fisa, dintii restanti si cei antagonisti sunt criteriile cele mai obiective pentru pozitionarea dintilor artificiali. Cînd lipseste intregul grup frontal, mai ales la maxilar, ca si in edentatii extinse sau subtotale, tehnicianul primeste prin

intermediul sabloanelor de ocluzie urmatoarele date:

- curbura vestibulara a bordurii superioare de ocluzie, nivel la care va monta fetele

vestibulare ale dintilor frontali superiori;

- linia mediana la nivelul careia se vor intalni fetele meziale ale incisivilor centrali

superiori;

- liniile caninilor sau liniile comisurale la nivelul carora se monteaza cuspizii caninilor

superiori;

- in privinta artificiilor de montare, tehnicianul poate primi indicatii sau spatiul de pe

model impune montarea cu spatieri, diastema si treme, sau cu inghesuiri; -pentru crearea senzatiei de naturalete si mascarea protezarii, la cererea pacientilor se pot utiliza: culori mai inchise ale dintilor artificiali, cu zone de culoare diferita simuland

obturatiile, dintii artificiali abrazati sau cu unghiuri incizale rotunjite sau fracturate,

coroane sau fatete metalice pe anumiti dinti (canini, premolari).

- pozitionarea dintilor laterali este realizata dupa regulile generale de montare: se

pozitioneaza pe mijlocul crestei alveolare cu inclinarile caracteristice si in raport cu dintii antagonisti, urmarindu-se realizarea unitatilor de masticatie si a curbelor de

ocluzie.

Elementele de stabilizare Protezele partiale confectionate din acrilat sunt mentinute si stabilizate pe campul protetic cu ajutorul crosetelor de sîrma. Alegerea şi proiectarea croşetelor si a pintenilor ocluzali este efectuata de medic

in colaborare cu tehnicianul dentar, asociind datele cu cele observate pe model, eventual prin studiul modelului de lucru la paralelograf. Crosetele sunt proiectate pentru fiecare dinte stalp in functie de:

- valoarea parodontala a dintilor limitanti ai edentatiei (implantare, numar de radacini, starea de sanatate parodontala). In cazul unor dinti cu implantare slaba,

segmentul dentar al crosetului se aplica mai aproape de ecuatorul protetic, se

foloseste o sarma mai subtire (0,6 mm) si se alege un croset cu segmentul intermediar mai lung, deci mai elastic. Daca se ajunge curand in situatia de a fi extras, crosetul se poate aplica pe un alt dinte decat cel din vecinatatea edentatiei;

aplica pe un alt dinte decat cel din vecinatatea edentatiei; Aplicarea crosetelor in functie de valoarea

Aplicarea crosetelor in functie de valoarea parodontala a dintilor stalpi:

a

normal; b mai subtire;

c

mai lung;d mai aproape de ecuator.

mai subtire; c – mai lung;d – mai aproape de ecuator. Croset aplicat pe dintele vecin

Croset aplicat pe dintele vecin ultimului dinte stalp.

- pozitia dintelui stalp, in zona frontala sau laterala. Dintii frontali sunt vizibili, cei

laterali mai putin sau deloc;

- tipul de edentatie si marimea ei, in edentatie laterala seile se ancoreaza pe ambii dinti limitanti, iar in edentatia terminala numai mezial;

- valoarea fizionomica a crosetului este dependenta de mobilitatea buzelor si a

obrajilor in fonatie si mimica, dimensiunea fantei bucale care evidentiaza fetele vestibulare ale dintilor in timpul rasului si de traiectul bratului retentiv al crosetului. Alegerea crosetelor in functie de fizionomie se efectueaza dupa un examen clinic atent, care va stabili gradul de vizibilitate a dintilor in fonatie si mimica. Sunt cazuri clinice la care buza superioara acopera in integral zona de colet a dintilor. La astfel de pacienti se poate indica orice croset din grupa celor uzuale. In cazul pacientilor

care expun mult zona gingivala in fonatie sau cand rad, crosetele uzuale ar trada

restaurarea protetica. In aceste cazuri se indica utilizarea crosetelor fizionomice cum ar fi cele proximale cu caseta sau cu patrice, in „I”, in conditiile prezentate anterior , sau a celor mucozale

in conditiile prezentate anterior , sau a celor mucozale Ancorarea protezei in functie de tipul de

Ancorarea protezei in functie de tipul de edentatie:

a pe ambii dinti limitanti;

b pe dintele situat mezial

in functie de tipul de edentatie: a – pe ambii dinti limitanti; b – pe dintele

Croset mucozal

Indicatiile privind forma si dimensiunile bazei protezei

Baza protezei partiale (seile + placile protetice) confera rigiditate si rezistenta piesei protetice. Participa la transmiterea presiunilor ocluzale suportului muco- osos, in totalitate atunci cand proteza are sprijin nefiziologic si partial atunci cand proteza are sprijin semifiziologic. Pe baza protezei se pot efectua interventii ulterioare cum ar fi:

- adaugarea unor dinti artificiali in cazul extractiei unor dinti; - fixarea unor crosete de sarma confectionate pe dintii care au devenit stalpi;

- extinderea seilor si a bazei rascroite distal pentru ca proteza partiala sa devina totala in conditiile extractiei ultimilor dinti. Limitele bazei protezei sunt trasate de medic pe modelul de lucru.

Baza protezei maxilare poate fi proiectata fie intinsa (totala), fie rascroita

distal. Alegerea uneia din aceste forme este in functie de concluziile examenului clinic al pacientului, adica in functie de edentatie.

clinic al pacientului, adica in functie de edentatie. B a z a p r o t

Baza protetica maxilara intinsa.

p r o t e t i c a m a x i l a r

Baza protetica maxilara rascroita distal

In edentatiile subtotale sau de hemiarcada, trasarea bazei se face pana la limita dintre palatul dur si cel moale cuprinzand tuberozitatea maxilara, baza intinsa intervenind pe de o parte in stabilizarea protezei prin fenomenul de adeziune, iar pe de alta,

distribuind presiunile ocluzale pe un teritoriu mai mare. Limitele vestibulare ale bazei se

vor trasa la nivelul fundurilor de sac rezultate din amprentarea functionala, ocolind frenul si bridele laterale. In alte forme de edentatii baza protezei poate fi trasata cu rascroire distala. In conditiile in care proteza este proiectata cu sprijin mixt, dento-mucozal, semifiziologic, seile delimitate la ambele capete de dinti pe care se vor aplica pinteni

ocluzali sau incizali nu se vor situa pana in fundurile de sac, ci vor fi reduse ca intindere.

Numai seile terminale care in cele 2/3 distale se vor sprijini pe mucoasa vor fi extinse in limite functionale care distal vor cuprinde obligatoriu tuberozitatile maxilare.

Cerintele fizionomice in atrofiile de creasta alveolara impun modelarea mai convexa a versantului vestibular al seii protetice pentru a realiza plenitudinea faciala . In proalviile exagerate versantul vestibular al seii nu se modeleaza, dintii urmand a se monta cu coletul

pe creasta si vor fi fixati in versantul oral al seii

pe creasta si vor fi fixati in versantul oral al seii Ingrosarea versantului vestibular al seii

Ingrosarea versantului vestibular al seii protetice pentru a obtine plenitudine faciala

al seii protetice pentru a obtine plenitudine faciala Montarea dintilor frontali pe creasta fara versant vestibular

Montarea dintilor frontali pe creasta fara versant vestibular

Limitele bazei protezei pe fetele orale ale dintilor se vor situa supracingular pentru dintii frontali si supraecuatorial pe dintii laterali. In cazul dintilor frontali

superiori limitele bazei protezei se vor trasa si in functie de relatiile de ocluzie ale acestora cu dintii antagonisti. Situarea marginilor dentare ale placii protetice supracingular si supraecuatorial are un dublu scop:

- sa se opuna tendintei de infundare a protezei, indeosebi cand aceasta are un

sprijin muco-osos, nefiziologic;

- sa se opuna o contraforta actiunii crosetelor plasate pe dintii stalpi, care ar

tinde sa se deplaseze in directia opusa actiunii crosetelor daca nu ar fi sprijiniti

supraecuatorial.

directia opusa actiunii crosetelor daca nu ar fi sprijiniti supraecuatorial. Limita pe dintii restanti a marginii

Limita pe dintii restanti a marginii protezei

Macheta preliminara

Macheta preliminara sau macheta de proba are drept verificarea montarii dintilor in cavitatea bucala.

Tehnicianul dentar efectueaza urmatoarele operatiuni:

- pregatirea modelului de lucru ;

- alegerea sau confectionarea dintilor artificiali;

- montarea dintilor artificiali;

PREGATIREA MODELULUI DE LUCRU

Consta in delimitarea campului protetic, folierea modelului si deretentivizarea dintilor restanti. Delimitarea campului protetic Delimitarea se face cu un creion, modelul oferind prin detaliile sale limitele

campului protetic si deci, ale viitoarei proteze. Tehnicianului ii revine numai

intarirea acestor limite trasate de medic, daca este cazul.

Folierea modelului Unele zone ale campului protetic trebuie aparate de presiunile exercitate de proteza partiala. Aceste zone sunt: parodontiul marginal al dintilor restanti, torusul palatin si mandibular, papila incisiva si zonele osoase proeminente acoperite cu mucoasa subtire si aderenta.

Zonele sus mentionate, mai putin parodontiul marginal, sunt indicate de medicul stomatolog prin desenarea lor pe model. In functie de numarul si sensul liniilor care traverseaza desenul, tehnicianul intelege ca este necesar sa le acopere cu folii de plumb de 0,25 - 0,50 - 0,75 -1 mm grosime, operatiune care

poarta numele de foliere.

-1 mm grosime, operatiune care poarta numele de foliere. Folia de plumb se decupeaza in forma
-1 mm grosime, operatiune care poarta numele de foliere. Folia de plumb se decupeaza in forma

Folia de plumb se decupeaza in forma desenata pe model si datorita maleabilitatii

ei, se muleaza bine in zona insemnata, fixandu-se prin cimentare. Datorita acestei operatiuni, pe fata mucozala a viitoarei proteze va rezulta un spatiu care va distanta proteza de zonele sensibile, tesuturile respective fiind astfel despovarate de presiunile exercitate de baza protezei.

despovarate de presiunile exercitate de baza protezei. Proteza distantata de zonele sensibile prin operatiunea de

Proteza distantata de zonele sensibile prin operatiunea de foliere

Folierea zonei corespunzatoare parodontiului marginal se face cu ciment dentar, preparat de consistenta mai vascoasa, care se aplica in lungul festonului gingival, acoperind circa 2 mm din fata orala a dintilor prezenti pe model si 2 mm din zona invecinata. Grosimea stratului de ciment va fi de circa 1,5 mm.

Deretentivizarea modelului In edentatiile partiale, dintii care delimiteaza bresele se inclina fie mezial, fie distal datorita migrarilor prin basculare (inclinare). Rezulta astfel zone retentive accentuate, dar si dintii care nu migreaza prezinta pe fetele proximale retentivitati subecuatoriale. Protezele confectionate pe un model cu retentivitati nu pot fi aplicate pe campul protetic. Mentionam ca acrilatul din care se confectioneaza proteza patrunde in zonele retentive ale modelului fiind aplicat in stare plastica, iar dupa polimerizare cand devine un corp rigid, proteza se indeparteaza din tipar prin distrugerea modelului.

se indeparteaza din tipar prin distrugerea modelului. Folierea cu ciment a modelului in zona parodontiului

Folierea cu ciment a modelului in zona parodontiului marginal

cu ciment a modelului in zona parodontiului marginal Deretentivizarea zonei subecuatoriale neutilizabile a

Deretentivizarea zonei subecuatoriale neutilizabile a

dintilor inclinati

Pentru a se facilita insertia protezei pe campul protetic este necesara deretentivizarea modelului, zonele retentive acoperindu-se cu ciment dentar pana ce dintii devin paraleli intre ei, la nivelul fetelor ce privesc spre edentatie. Operatiunea de deretentivizare se executa cu multa precizie cu ajutorul paralelografului. Este obligatorie pentru tehnicianul dentar, chiar daca nu este consemnata in fisa de laborator. Mentionam ca este gresit sa se faca folierea si deretentivizarea modelului dupa proba machetei intrucat ar necesita o readaptare a bazei machetei.

PREGATIREA DINTILOR ARTIFICIALI

Dintii artificiali se aleg din garniturile existente in depozit sau se confectioneaza in functie de indicatiile primite in fisa de laborator. Tehnicianul dentar se poate afla in general in doua situatii:

- cand exista dintii frontali, acestia reprezinta modelul precis de forma si volum

pentru alegerea sau confectionarea dintilor artificiali; - in edentatiile extinse sau subtotale, pentru alegerea sau confectionarea dintilor artificiali, reperele trasate pe sabloane: linia mediana, liniile caninilor, linia surasului, nivelul si directia planului de orientare protetica si curbura vestibulara a bordurii

superioare de ocluzie ofera indicatii necesare pentru alegerea si montarea dintilor

artificiali.

MONTAREA DINTILOR ARTIFICIALI

Pentru confectionarea corecta a unei machete este bine sa se execute mai

intai crosetele si pintenii ocluzali si dupa aceea sa se monteze dintii artificiali. Procedand astfel, se pot adapta dintii artificiali in raport cu crestele alveolare, cu dintii restanti si cu crosetele situate in pozitia lor definitiva. Pentru ca acestea sa nu creeze dificultati in montarea dintilor, este bine ca segmentele lor retentive sa

nu fie situate pe mijlocul crestelor alveolare, ci pe versantele vestibulare si orale,

situate la 1 mm de model pentru a fi inclavate in acrilat. Cand se confectioneaza crosetele dupa proba machetei in cavitatea bucala, exista posibilitatea ca dintii artificiali sa fie mobilizati si sa nu-si gaseasca locul pe care se aflau la proba si sa necesite o noua montare. Pentru montarea dintilor artificiali se adapteaza, pe modelul umezit, o placa de ceara roz plastifiata in limitele trasate, inclusiv, pe fetele orale ale dintilor restanti. Se confectioneaza astfel baza machetei, care se lipeste cu ceara fierbinte de model in 2-3 locuri. Crosetele de sarma confectionate anterior se fixeaza in baza machetei de unde se pot indeparta cu usurinta la proba machetei, proba efectuandu-se fara

acestea.

Pe baza machetei, la nivelul breselor edentate, se lipesc suvite de ceara roz, groase de 2-4 mm si inalte cat jumatate din inaltimea dintilor vecini, plasate pe mijlocul crestelor alveolare. Pe aceste suvite se vor monta dintii artificiali astfel:

- se plastifiaza o portiune de ceara cu spatula fierbinte si se asaza dintele

corespunzator stabilindu-i-se pozitia pe creasta alveolara in functie de dintii vecini si

de cei antagonisti. Daca este necesar, dintii artificiali se redimensioneaza prin slefuire; - dupa stabilirea pozitiei corecte a fiecarui dinte, se picura ceara roz fierbinte in jurul sau pentru a-i consolida pozitia. Dintii din acrilat se vor acoperi cu ceara 1 mm la colet, iar cei din ceramica atat cat sa fie acoperite retentiile mecanice.

din ceramica atat cat sa fie acoperite retentiile mecanice. Pozitionarea segmentului retentiv al crosetului: a –

Pozitionarea segmentului retentiv al crosetului:

a corect; b incorect

Tehnica montarii dintilor artificiali frontali

În regiunea frontală, dinţii artificiali se vor alege de comun acord cu pacientul, în funcţie de forma, mărimea şi culoarea dinţilor restanţi. De la început

se stabilesc eventualele artificii de montare (treme, diasteme, rotaţii, încălecări).

Probleme de montare apar când în regiunea frontală spaţiul existent pentru montare, în sens mezio-distal, este mai mic sau mai mare decât numărul dinţilor pierduţi, ca o consecinţă a migrărilor orizontale. Când spaţiul este mai mic, o înghesuire a dinţilor artificiali este mai estetică decât montarea unor dinţi înguşti şi chiar a montării unui dinte mai puţin. Este inestetică montarea a trei frontali mandibulari acolo unde au fost patru. Montarea dinţilor artificiali în regiunea frontală va avea imperativ estetice, dar şi de rezistenţă mecanică. Montarea dintilor frontali se face in functie de datele transmise prin intermediul sabloanelor de ocluzie, asemanator montarii dintilor la protezele totale. Astfel, in functie de gradul de atrofie a crestei alveolare, dintii frontali se pot monta pe creasta sau in afara ei pentru refacerea fizionomiei. Pentru aceasta, montarea se face in functie de planul de ocluzie, linia mediana, liniile caninilor, linia surâsului si curbura vestibulara data de bordura de ocluzie.

In privinta raportului de ocluzie in regiunea frontala se vor respecta indicatiile:

ocluzie psalidodonta, labiodonta sau inocluzie sagitala, de asemenea eventualele malpozitii.

sau inocluzie sagitala, de asemenea eventualele malpozitii. Montarea dintilor in regiunea frontala: a – psalidodont;

Montarea dintilor in regiunea

frontala:

a psalidodont;

b labiodont;

c cu inocluzie sagitala.

Dinţii artificiali frontali aleşi se vor adapta proximal, dar nu se vor scurta în sens

gingivo-incizal, pentru a nu crea diferenţe faţă de lungimea dinţilor restanţi naturali.

Adaptarea se face numai în sens mezio-distal cu ajutorul pietrelor de mărime corespunzătoare sau a frezelor. Curbura frontală la maxilar va fi dictată de relieful buzei superioare, ceea ce impune uneori montarea dinţilor in afara crestei. Această montare duce la apariţia unei inocluzii sagitale cu frontalii inferiori mai mică sau mai mare. Acest aspect trebuie menţionat pacientului de la început, pentru a nu reproşa mai târziu faptul că dinţii nu se întâlnesc între ei. Curbura frontală la mandibulă va fi dictată de curbura antagoniştilor. Unii autori recomandă existenţa unui spaţiu de inocluzie sagitală sau a unui contact lejer cu antagoniştii, pentru a fi evitate basculările sagitale ale protezei prin înfundarea şeii în timpul inciziei, sau deplasările protezei în timpul propulsiei mandibulare.

În situaţiile în care versantul vestibular al şeii determină bombarea buzei superioare în mod exagerat, se renunţă la acest versant, iar coletul dinţilor artificiali vin în contact direct cu creasta. În alte situaţii, o creastă retentivă vestibular impune ca versantul vestibular al şeii să se termine la nivelul bombeului maxim al crestei.

Tehnica montării dinţilor artificiali laterali

În regiunea laterală, alegerea dinţilor artificiali şi montarea lor, se face după criterii mecanice şi mai puţin fizionomice. Alegerea dinţilor se face după culoarea şi înălţimea gingivo-ocluzală a dinţilor restanţi. Dacă nu există dinţi restanţi laterali, dinţii artificiali se aleg astfel încât se armonizeze cu mărimea frontalilor existenţi.

Dintii laterali se vor monta strict pe mijlocul crestei alveolare, în linie dreaptă,

pentru ca presiunile ocluzale sa se transmita in poligonul de sustinere oferit de creste ,şi pentru a evita basculările laterale ale protezei. Relaţiile cu antagoniştii trebuie fie de tip cuspid-fosetă. Dacă arcada antagonistă se termină cu molarul 1, se va monta decât un singur

molar artificial. Dacă există molar de minte antagonist se va monta cel de-al treilea

molar artificial, dar cu dimensiuni mezio-distale mai mici. Dacă spaţiul pentru molarul 1 este redus prin migrarea orizontală a molarului II, se poate monta un dinte de mărimea unui premolar.

Lungimea ocluzo-gingivală a dinţilor artificiali laterali trebuie fie aceeaşi ca a dinţilor naturali, mai ales la premolarii superiori care sunt vizibili. Din acest motiv dintele artificial se subţiază prin şlefuire în regiunea coletului, zona care trebuie

şlefuită fiind marcată cu hârtie de articulaţie. Dinţii artificiali trebuie să facă punct de

contact perfect cu dintele natural vecin. După adaptare, dintele artificial se lipeşte cu ceară, urmând se efectueze adaptarea ocluzală prin şlefuirea zonelor marcate cu hârtia de articulaţie. După adaptarea în ocluzie, se montează următorul dinte artificial ţinând cont de regulile de montare amintite. Pentru adaptarea ocluzală se foloseşte hârtia de articulaţie activă pe o singură parte. Dacă montarea s-a făcut în articulator, se corectează contactele dento-dentare în mişcările de lateralitate şi propulsie. În sens vestibulo-oral, dinţii artificiali trebuie fie mai înguşti decât dinţii naturali. Lăţimea este în funcţie de aspectul crestei, cu cât este mai îngustă creasta, şi dinţii artificiali vor avea un diametru mai mic.

În sens mezio-distal numărul dinţilor artificiali este influenţat de lungimea

arcadei antagoniste. Niciodată nu se vor monta dinţi artificiali pe tuberculul piriform

sau pe tuberozitatea maxilară.

Montarea dintilor artificiali, frontali si laterali, urmareste refacerea unitatilor de masticatie, adica fiecare dinte sa articuleze (sa vina in contact ) cu câte doi antagonisti, cu exceptia incisivului central inferior si a ultimului molar superior care articuleaza cu un singur antagonist

molar superior care articuleaza cu un singur antagonist După fixarea tuturor dinţilor artificiali se
molar superior care articuleaza cu un singur antagonist După fixarea tuturor dinţilor artificiali se

După fixarea tuturor dinţilor artificiali se modelează şaua atât vestibular, cât şi oral, se schiţează festonul gingival, papilele interdentale, depresiunile interradiculare.