1. DEFINITII PROTEZE, PU.

CLASIFICARI PROTEZE SI PU

Lucrarile dentare sunt corpuri fizice realizate cu ajutorul laboratorului de td si

au rolul de a reface morfologia si functia arcadelor dento-alveolare. Se impart
in proteze dentare si aparate dentare.

Proteza dentara are rolul de a reconstitui tesuturile dento-alveolare lipsa.

CONJUNCTE(fixe): sunt cimentate pe dintii stalpi, putand fi indepartate doar

prin ablatie (sectionare). Pot avea caracter unitar, reprezentand un singur
element, ce reface morfologia si functia unui singur dinte avand o agregare
permanenta pe acesta si transmitand presiunea masticatorie in mod fiziologic,
sau pot reconstitui mai multi dinti lipsa.
 PROTEZE UNIDENTARE FIXE(microproteze)- ele trebuie sa se inscrie intr
o ocluzie existenta, fara posibilitatea de a o modifica favorabil, nu au
voie sa perturbe relatiile ocluzale. In cazul in care constituie elemente de
agregare ale unei punti dentare, iau denumirea de elemnte primare ale
constructiei plurale sau retentori.
Proteza= un corp fizic confectionat din materiale speciale in scopul restaurarii
morfofunctionale a unui organ grav afectat sau lipsa
Inlay, obturatie coronara, coroana artificiala – sunt considerate proteze pt ca
reconstituie acopera sau substituie tesuturi lipsa. Nu pot fi detasate de pe
campul protetic de catre pacient

 PUNTEA DENTARA (proteza partiala fixa) – reface morfologia si functia

unui spatiu edentat intercalat . sunt alcatuite din elemente de agregare
– microproteze si din corpul de puncta. Pot mentine sau modifica
ocluzia. Acelasi mod de transmitere a presiunilor masticatorii ca si
protezele unidentare.
Mai multe spatii intercalate edentate = restaurare prin mai multe punti sau
una singura = PUNTE TOTALA sau STABILIZATOARE

ADJUNCTE(mobile si mobilizabile): pot fi detasate pt igienizare:

 PROTEZELE PARTIALE (acrilica si scheletata): se mentin pe campul

protetic cu ajutorul crosetelor de sarma sau turnate, sau cu ajutorul
mijloacelor speciale de mentinere sprijin si stabilizare (proteze
scheletate) si a fortelor fizice
  PROTEZA TOTALA: proteza mobila utilizata in tratarea edentatiilor
totale si se mentine pe campul protetic cu ajutorul fortelor de adeziune,
succiune si tonicitate musculara

CLASIFICAREA PU:

1. DUPA RAPORTUL CU TESUTURILE DENTARE DURE:

a) Incrustatii intratisulare (inlay uri): sunt inconjurate de tesurturi dentare

dure, fiind plasate in cavitati special preparate in dinte si sunt obtinute
prin TURNARE in lab si fixate prin CIMENTARE.
b) Coroane de invelis: invelesc tesuturile dentare dure. In functie de
intindere si nr fetelor pe care le acopera, se impart in :
- Coroane de invelis partiale: onlay uri: sunt proteze unitare care
acopera o parte din suprafetele coronare, lasand libera
suprafata vestibulara
- Coroane de invelis totale: pu care acopera toate suprafetele
coronare, refacandu i morfologia si functia
c) Coroane de substitutie ( microproteze) : se utilizeaza cand coroana este
distrusa si nu poate fi restaurata prin clasele mentionate anterior. Se
agrega pe radacina dintelui din alveola. Poate fi corect tratata
endodontic si are marg situate supraalveolar. Alcatuita din PIVOT –
segment radicular prin care este fixata in loja special preparata la niv
radacinii prin cimentare SI O PORTIUNE CORONARA

2. DUPA TEHNOLOGIA DE REALIZARE:

a) Turnare (pt structura metalica)

b) Stantare (metalice- o tehnica depasita)
c) Stantare si lipire (metalice-nu mai e utilizat)
d) Frezarea metalica ( schelete metalice din titan) prin CAD CAM
e) Frezare ceramica (CAD CAM)
f) Galvanoformare (capa primara pt protezele partiale scheletate)
g) Polimerizare ( la rece, cald , sub presiune si la lumina)
h) Sintetizare – ardere (ceramice)
i) Div combinatii intre tehnicile de obt a metalului si a comp fizionomice
 3. IN FUNCTIE DE ASPECTUL ESTETIC:

a) Nefizionomice (metalice)
b) Semifizionomice sau partial fizionomice (in cazul in care comp
fizionomica nu o acopera in ttoalitate pe cea mecanica)
c) Fizionomice – realizare numai din materiale care imita culoarea dintilor
naturali sau realizare dintr un astfel de material care inveleste in
totalitate metalul subiacent, acesta din urma ne fiind vizibil si cu rol in
asigurarea rezistentei constructiei

4. IN FUNCTIE DE METALUL UTILIZAT:

a) Metalice
b) Polimerice
c) Ceramice
d) Combinatii: metalo polimerice sau metalo ceramice

5. DPDV AL INDICATIILOR CURATIVO PROFILACTICE (realizate pentru):

a) Protectia coroanelor dentare

b) Restaurarea morfologiei si functiei afectate
c) Agregarea protezelor partiale fixe
d) Agregarea protezelor partiale scheletate
e) Corectarea unor anomalii
f) Imobilizarea dintilor

2.ETAPE CLINIC TEHNICE IN REALIZAREA COROANEI METALICE

TURNATE ( prototip-enumerare)

-EXAMINAREA, stabilirea unui diagnostic si a planului de tratament: realizata

de catre medic in cabinet- etapa CLINICA

-PREGATIREA SUPORTULUI DENTO PARODONTAL prin slefuire este de

asemenea o etapa CLINICA si presupune obtinerea bontului

-AMPRENTAREA campului protetic- etapa CLINICA, prevede obtinerea unei

copii negative a campului protetic
-OBTINEREA MODELULUI: este prima etapa de LABORATOR = obtinerea copiei
pozitive a campului protetic, utilizand amprenta furnizata de catre medici

-MONTAREA IN SIMULATOARE ADM- aparate care imita si reproduc miscarile

mandibulei, etapa de LABORATOR

-REALIZAREA MACHETEI- etapa de LABORATOR, obtinerea formei exacte a

viitoarei lucrari in ceara sau alt material

-PREGATIREA MACHETEI IN VEDEREA AMBALARII – etapa de LABORATOR,

asigura montarea unui sistem special de tije la niv machetei, care se vor
transforma in urmatoarele etape in canale (spatii care vor permite aliajului
topit sa transforme macheta in lucrare finite metalica

-AMBALAREA SI OBTINEREA TIPARULUI: invelirea machetei intr un material

specific metalului din care dorim sa obtinem lucrarea finite (masa de ambalat),
permite introducerea in cuptor la temp inalte la care se face topirea si turnarea
lucrarii. Dupa ce materialul devine rigid si se elimina ceara rezulta asa numitul
tipar, o cavitate negative in interiorul masei de ambalat. Etapa de LABORATOR

- TOPIREA: etapa de LABORATOR, asigura topirea metalului care va patrunde in

tipar

- TURNAREA: etapa de LABORATOR, metalul topit este introdus in tipar cu

ajutorul fortei centrifuge sau altor mijloace

- DEZAMBALAREA: etapa de LABORATOR, piesa protetica turnata metalica este

eliberata din interiorul masei de ambalat

- PRELUCRAREA MECANICA: etapa de LABORATOR, fetele externe ale protezei

unitare sunt prelucrate cu ajutorul unor freze si motoarelor de tehnica dentara

- PROBA in cavitatea orala – etapa CLINICA, medical verifica insertia pe bont a

lucrarii, inchiderea marginala obtinuta precum si contactele acesteia cu dintii
vecini si antagonisti

- FINISAREA SI LUSTRUIREA – etapa de LABORATOR, asigura obtinerea unor

suprafete netede ale microprotezei care sa nu favorizeze aderarea placii
bacteriene precum si un aspect estetic mai bun datorita luciului final al lucrarii
- CIMENTAREA LUCRARII -ultima etapa CLINICA, asigura fixarea pe bont a
microprotezei si se face intai provizoriu, pentru a permite mici corecturi daca
este cazul si abia apoi se cimenteaza definitiv, dupa asta lucrarea mai poate fi
indepartata doar prin ablatie.

3.ETIOLOGIA LEZIUNILOR DENTARE CU SI FARA MINUS SUBSTANTA

4.CARACTERISTICI DE SLEFUIRE ZONA CERVICALA

Def si elemente CAMP PROTETIC: totalitatea tesuturilor pe care lucrarea

protetica se sprijina si cu care vine in contact, in cazul protezelor unitare.
Alcatuit din: dintele pregatit protetic prin slefuire ( bont), parodontiul marginal
al dintelui, dintii vecini si dintii antagonisti

Slefuirea trebuie sa asigure suprafete netede, neretentive care sa permita

insertia si dezinsertia protezei de pe bont.

PRINCIPALELE TIPURI DE PREPARATII MARGINALE:

 PREPARAREA TANGENTIALA (FARA PRAG)

- Nu este indicata deoarece limita preparatiei este neclara sau
chiar imposibil de identificat la nivelul amprentei si implicit
modelului
- Marginea coroanei care trebuie sa fie foarte subtire nu poate fi
obtinuta cu acuratete deoarece din cauza unei slefuiri
neadecvate, tehnicianului nu I au fost furnizate inca de la
amprenta datele corecte pt realizarea unei microproteze
optime
 PREPARAREA CU PRAG DREPT (SHOULDER)
- Se caracterizeaza prin obtinerea unui umar sub un unghi de 90
de grade in zona gingivala si nu asigura o inchidere marginala
perfecta in ciuda turnaturilor de precizie obtinute in ultima
perioada
- In zona unghiului drept sunt necesare adaptari care determina
aparitia unor spatii la nivelul carora se acumuleaza placa
bacteriana
 PREPARAREA CU PRAG DREPT BIZOTAT
- Pragul bizotat este un prag drept de a lungul caruia s a realizat
prin slefuire o angulatie la nivelul limitei exterioare a pragului
 - Acea panta inclinata obtinuta este denumita BIZOU si
operatiunea BIZOTARE
- Bizoul are rolul de a acoperi zona susceptibila la penetrarea
placii bacteriene rezolvand astfel problema pragului drept

 CU PRAG ROTUNJIT -CHAMFER

- Pragul rotunjit este tipul de preparatie cel mai des utilizat
- Cu ajutorul unor freze speciale si poate avea o angulatie
variabila de la foarte apropiat de tangent pana la aproape 90
de grade
- In functie de valori pragul poate fi usor, mediu sau accentuat
- Unghiul poate sa varieze chiar si la acelasi dinte pe fete diferite

5.MATERIALE DE AMPRENTA

AMPRENTA = copia negativa a campului protetic

Conditii ideale pt un material de amprenta:

- Sa prezinte o perioada de timp plasticitate dupa care sa faca
priza
- Sa fie cat mai fidel
- Sa aiba fluiditatea pt a putea curge si intra in detaliile campului
protetic
- Sa nu interactioneze cu materialul de model
- Sa nu fie toxic sau irritant
- Sa aiba gust si miros placut
- Sa fie stabil volumetric in timp
- Sa prezinte un grad de elasticitate care sa permita dezinsertia
- Sa fie rezistent mecanic
- Pret de cost redus

CLASIFICAREA MAT DE AMPRENTA:

 RIGIDE SI SEMIRIGIDE IREVERSIBILE

- Gips
- Polimeri acrilici (mat fotopolimerizabile)
- Pastele pe baza de zinc oxid eugenol
  RIGIDE REVERSIBILE:
- Materialele termoplastice: stents, gutaperca
- Ceruri
- Materialele bucoplastice

 ELASTICE:
- Elastomeri de sinteza: siliconi, polieteri, thiocauciucuri
- Hidrocoloizi : reversibili (agar agar), ireversibili (alginatele)
-

Pe scara larga se utilizeaza elastomerii de sinteza.

Siliconii de condensare: nu au miros, pot fi pigmentati cu orice culoare, timp

de priza redus, sunt mai putin influentati de temp si umiditate. Dezavantaje:
stabilitatea dimensionala redusa decat a polisulfizilor, dar mai mare decat a
hidrocoloizilor reversibili. Foarte hidrofobi, cu cap de umezire redusa, deci
sulcusul trb sa fie perfect uscat, daca se contamineaza cu saliva nu mai adera
stratul wash.

Polieterii: stabilitate dimensionala superioara fata de siliconi (nu se formeaza

produsi volatile in timpul prizei). Avantajul major: amprentele pot fi turnate
chiar si dupa o zi, timp de priza redus 5 min. Dezavantaje: expansiunea termica
mai mare ca a polisulfizilor, dificila mai ales pt dinti izolati.

Siliconii de aditie: stabilitate dimensionala superioara celor de condensare,

mai elastici ca polieterii dar mai rigizi decat polisulfizii, sunt materiale
hidrofobe.

Hidrocoloizii reversibili: se solubilizeaza la 99 grade si de la 38-50 grade se

transforma in gel. Cel vascos se pune in portamprenta si cel fluid in siringa,
trebuie turnati imediat dupa amprentare. Fidelitate buna. Dezavantaj major:
lipsa de stabilitate volumetrica in timp datorita fenomenelor de imbibitie si
sinereza

Polisulfizii: trebuie rapid turnare, sufera modificari dimensionale importante.

Tehnica dublului amestec cu polimerizare simultana. Rezistenti la rupere si
stabilitate dimensionala superioara hidrcoloizilor reversibili, coloratie maro
miros specific si timp de priza indelungat (10 min), timp de lucru redus in cazul
temperaturii crescute si umiditatii (25 grade si 60% umiditate)
6.TIPURI DE AMPRENTA

 In functie de INTINDEREA AMPRENTEI:

- Amprente segmentare- redau un segment al campului protetic
- Amprente globale- cuprind tot campul protetic
 TEHNICA:
- Amprente intr un timp – printr o singura manevra se
inregistreaza atat arcada cu dintele slefuit cat si arcada
antagonista si rap de ocluzie, doar pentru obtinerea unor
lucrari provizorii ( MATERIALE TERMOPLASTICE SI ELASTICE
FLUIDE)
- Amprente in doi timpi – intr o prima faza se inregistreaza
arcada cu dintele slefuit ( DOUA MAT ELASTICE CONSISTENTA
DIFERITA- CHITOS SI FLUID SI HIDROCOLOIZI REVERSIBILI) iar
ulterior cu alt material arcada antagonista (HIDROCOLOIZI
IREVERSIBILI ) si ocluzia ( ELASTOMERI DE SINTEZA, CEARA)
- Amprente in trei timpi – se inregistreaza separate arcada cu
dintele slefuit, cea antagonista si ocluzia. Se utilizeaza
portamprente standard si este cea mai raspandita si corecta
tehnica

7.CLASIFICAREA TEHNICILOR DE AMPRENTA

 TEHNICA:
- Amprente intr un timp – printr o singura manevra se
inregistreaza atat arcada cu dintele slefuit cat si arcada
antagonista si rap de ocluzie, doar pentru obtinerea unor
lucrari provizorii ( MATERIALE TERMOPLASTICE SI ELASTICE
FLUIDE)
- Amprente in doi timpi – intr o prima faza se inregistreaza
arcada cu dintele slefuit ( DOUA MAT ELASTICE CONSISTENTA
DIFERITA- CHITOS SI FLUID SI HIDROCOLOIZI REVERSIBILI) iar
ulterior cu alt material arcada antagonista (HIDROCOLOIZI
IREVERSIBILI ) si ocluzia ( ELASTOMERI DE SINTEZA, CEARA)
- Amprente in trei timpi – se inregistreaza separate arcada cu
dintele slefuit, cea antagonista si ocluzia. Se utilizeaza
 portamprente standard si este cea mai raspandita si corecta
tehnica

8.MODEL DEFINITIE, CARACTERISTICI MODEL IDEAL, CLASIFICAREA

MODELELOR

DEFINITIE: modelul reprezinta copia pozitiva a campului protetic si poate fi

realizat din diverse materiale, pe baza amprentei. Pe model se va realiza
macheta viitoarei microproteze, deci acesta trebuie sa cuprinda atat preparatia
si parodontiul marginal cat si dintii vecini si antagonisti

CARACTERISTICI MODEL IDEAL:

- Sa fie dur, nedeformabil
- Rezistenta la abrazie
- Fidelitate
- Plasticitate initiala urmata de transformarea materialului dupa
priza intr un corp dur
- Sa permita manopere de corectie
- Sa nu interactioneze cu materialul de model sau de machete
- Sa aiba o buna stabilitate volumetrica in timp

CLASIFICAREA MODELELOR:

1. IN FUNCTIE DE TEHNICA SI MATERIALUL FOLOSIT:

- Indesare : amalgam, cimenturi
- Turnare: gips, polimeri, aliaje usor fuzibile
- Depunere de metale/aliaje: galvanizare, pulverizare
- Ardere: mase ceramice

2. IN FUNCTIE DE INTINDEREA MODELULUI – se obtin pe baza unor amprente

segmentare respectiv globale in portamprente standard
- Modele segmentare
- Modele de arcada integrale

3. IN FUNCTIE DE MODUL DE REALIZARE A BONTURILOR

- Cu bonturi fixe : bonturile nu pot fi detasate din model si sunt
fixe pe soclu
 - Cu bonturi mobile : bonturile sunt detasabile, sunt unele
utilizate ca modele de lucru pt arcada cu dintele slefuit, se
permite accesul pe fetele proximale. Materialul nu trebuie sa
coincide cu materialul din care este realizat modelul. Pot fi
prevazute sau nu cu pinuri Dowel (tije cilindrice simple sau
duble cu cap retentive care se fixeaza in mijlocul bontului
mobil)

9.MATERIALE DE MODEL

- Gips dur – cel mai frecvent

- Rasini epoxidice, epiminice sau poliuteranice – contin
umpluturi anorganice si un liant silanic
- Rasini compozite – au timpul de priza scurt, sunt fidele si se
manipuleaza usor
- Amalgam de cupru – se realizeaza prin incalzirea unor pastille
de cupru care se mojareaza si se introduce cu ajutorul unui
fuloar in amprenta prin presare, cat timp cuprul este cald. Nu
se pot realiza bonturi mobile din cupru in cazul amprentelor
luate cu mase termoplastice
- Mase ceramice - se introduce in faza plastica in amprenta si se
face o sinterizare la 650 grade. Sunt foarte fizele si stabile in
timp dar sunt scumpe
- Cimenturi – sunt stabile volumetric, au timp de priza scurt dar
nu se folosesc pentru ca sunt scumpe si au fluiditate redusa

10.TEHNICI DE OBTINERE A MODELELOR ( bont fix, bont mobil tehnica

manuala, bont mobil pin Pindex, sist Accu Trac, model tip Zeiser- Amman
Girrbach, model Willi Geller, modele cu pini prefabricate, modele duplicate,
modele obtinute prin tehnici de scanare -aditiv)

- MODELUL SEGMENTAR CU BONTURI FIXE

-se obtine dupa o amprenta intr un timp

-amprenta este spalata si dezinfectata
-dupa verificare se face izolarea, daca este cazul, in functie de mat utilizate
-umplerea amprentei cu gips dur, depunand cantitati mici in zonele mai inalte
ale amprentei
-deasupra amprentei umplute se fac retentii din gips dur si se asteapta priza
-pe masuta de lucru se depune o cantitate de gips obisnuit de consistenta
crescuta din care se va realiza soclul
-peste soclu se rastoarna amprenta umpluta
-se creeaza in partea distala a amprentei o prelungire care va reprezenta
ocluzocheia distala de gips
-pe prelungire se realizeaza incizuri de forma T sau Y, la niv planului de ocluzie
-dupa priza urmeaza izolarea 10 min in apa sau apa saponata a primei jumatati
de model
-turnarea modelului antagonist- se umple impresiunile antagoniste si se
depunde gips peste prelungirea distala
-fasonarea soclului antagonistilor
-dupa priza gipsului se face demularea prin imersie in apa calda ( mat
termoplastice) sau prin tractiune verticala asociat cu ciocanire la niv
ocluzocheii distale ( mat elastice)

-usor de realizat si economice dar nu sunt indicate din cauza lipsei de acces pe
fetele proximale ale bonturilor si din cauza faptului ca ocluzocheia distala nu
poate reda la fel de bine relatiile de ocluzie ca si modelele montate in
simulatoare ale aparatului dento-maxilar

- MODELUL SEGMENTAR CU BONTURI MOBILE CU PINII DOWEL

-model cu ocluzocheie distala

-permite accesul pe fetele proximale – pini mobili
-presupune pozitionarea manuala a pinilor fie utilizarea aparatului Pindex

- MODELUL DE ARCADA INTEGRALA PRIN PROCEDEUL PINDEX

-foloseste un aparat care realizeaza orificii in care se vor introduce pinii

-dupa verificarea si spalarea amprentei se umple cu gips extradur sau dur
-dupa priza se demuleaza prima parte a modelului si se slefuieste baza cu
soclatorul ca sa fie plana, paralela cu planul mesei si perpendiculara pe directia
de insertie a bonturile
-baza modelului se aplica pe suportul aparatului pindex, astf incat spotul
luminos sa fie centrat pe bontul respectiv
-se realizeaza locasul pentru pin cu freza aparatului
-se cimenteaza pinii cu cianoacrilat
-daca se utilizeaza doi pini per bont, se fixeaza intai cei orali apoi cei
vestibulari, fetele netede sa priveasca unele spre altele
-cand pinii sunt prevazuti cu teci, acestea se aseaza peste pini
-se utilizeaza un conformator special pentru soclu care se umple cu gips
-se pozitioneaza modelul in conformator incat sa fie parallel cu planul mesei
-dupa priza se indeparteaza conformatorul, se finiseaza si se sectioneaza
modelul mezial si distal de fiecare bont cu panza de fierastrau sau cu model cut
-urmeaza mobilizarea fiecarui bont.

- MODELUL SEGMENTAR CU BONTURI MOBILE CU PINI DOWEL

(benzi metalice)

-se realizeaza in cazul amprentelor luate cu hidrocoloizi reversibili sau siliconi.

-dintr o banda metalica se sectioneaza segmente si se picura ceara pe
versantul vestibular si oral al amprentei, astfel incat ceara sa nu patrunda in
interiorul impresiunilor
-se incalzesc segmentele de banda in flacara
-se fixeaza intre versantul vest si oral astfel incat sa nu atinga zona cervicala a
preparatiei
-daca se pozitioneaza doua segmente per bont, benzile sunt divergente spre
ocluzal pt permiterea indepartarii bonturilor din model
-la nivelul segmentelor terminale ale amprentei se picura ceara pentru a o
sigila
-se prepara gipsul dur si se pune in cantitati mici in zonele mai inalte ale
amprentei sub vibrare
-umplerea amprentei se continua pana la 1 mm de marginile amprentei
-se introduce apoi cate un pin in fiecare bont
-turnarea soclului este precedata de realizarea unui cofraj care impiedica
curgerea gipsului in mom turnarii
-dupa priza se indeparteaza ceara de cofraj si se demuleaza, obtinand astfel
modelul
-soclarea modelului nu se face fara a pune pinii in pozitia lor, altfel locasurile pt
pini se vor astupa cu pasta ce rezulta din urma soclarii
-se indeparteaza ceara care a fixat segmentele metalice dintre bonturi
-se mobilizeaza bonturile si se obtine modelul final

*pt paralelizarea pinilor se foloseste tehnica: axul se insertie a bonturilor se

marcheaza cu o sarma subtire. Se marcheaza centrul bonturilor in sens MD cu
un creion iar la capetele amprentei se pozitioneaza cate o matrice metalica. Se
realizeaza umplerea amprentei si se pozitioneaza pinii dowel parallel cu sarma
ghid. Se asteaapta priza, se izoleaza si se aseaza un rulou de ceara pe
extremitatea libera a pinilor dupa care se toarca soclul, dupa demulare se
indeparteaza ceara si se sectioneaza modelul mezial si distal de fiecare bont cu
o panza de fierastrau. Mobilizarea se face prin presiuni dinspre soclu spre
ocluzal

- MODELUL DE ARCADA INTEGRALA CU BONTURI FIXE

-se obtine pe baza unei amprente in trei timpi luata in portamprente standard
si este utilizat ca model antagonist
-gipsul dur se prepara prin tehnica saturarii progresive sau, preferabil prin
predozare
-spatularea se indica a fi facuta cu vacuum malaxorul, nu manual
- se depun cant mici in zonele mai inalte
-se fac retentii si se asteapta priza
-soclul se realizeaza din gips obisnuit si se poate face prin metoda directa
(gipsul pentru soclu de consistenta mare se cladeste in continuare peste
amprenta umpluta) si indirecta ( prevede depunerea unei cantitati de gips
pentru soclu pe masa de lucru si rasturnarea amprentei umplute peste
aceasta)
-dimensiunile soclului trb sa fie de 1,5-2 cm inaltime si sa depaseasca cu 0,5cm
in lateral arcada propriuzisa
-inaintea prizei complete a gipsului de soclu se fasoneaza cu un cutit iar dupa
priza si demulare(separarea amprentei de model) urmeaza soclarea care se
face la soclator, dandu se o forma de trapez modelelor mandibulare si de
pentagon celor maxilare

- MODELUL DE ARCADA INTEGRALA CU BONTURI MOBILE CU

PINI DOWEL (MANUAL)

-aceasta tehnica incepe prin marcarea pozitiei pinilor

-prepararea gipsului
-umplerea amprentei
-reperele de pe marg amprentei faciliteaza pozitionarea corecta a pinilor in
impresiunile amprentei
-pinii realizeaza retentii si apoi se izoleaza amprenta umpluta
-pe vf pinilor se pot depunde sfere de ceara pt o reperare mai usoara a
acestora in model
-se toarna soclul si dupa priza gipsului si demulare se sectioneaza cu o panza
de fierastrau modelul mezial si distal de fiecare bont mobil
-se depisteaza varful pinilor, prin incalzirea modelului se topeste ceara si prin
presiuni dinspre soclu spre ocluzal se detaseaza bonturile mobile
 - MODELUL ZEISER

-este un model de arcada integrala care are 3 componente distincte: soclul,

arcada propriu zisa si pinii dowel, acestea fiind realizate din materiale diferite
-se alege intai soclul din polimetilmetacrilat dupa care se foreaza orificii pentru
pini
-acestia vor fi introdusi cu ajutorul unei prese speciale, la cald pana la o
adancime optima
-se folosesc unu sau doi pini per bont si sunt prevazuti cu o teaca metalica sau
de plastic cu rol antirotational
-zona care reda arcada este realizata din gips extradur sau rasini epoxidice si
imediat dupa umplerea amprentei, soclul cu pini este rasturnat cu pinii in jos
peste amprenta umpluta
-dupa priza si demulare se dezinsera modelul de pe soclu si se sectioneaza
modelul mezial si distal de fiecare element mobilizabil

- SISTEMUL TRAY

-utilizeaza un conformator de plastic cu proeminente lamelare ce asigura

repozitionarea modelului in conformator intr o pozitie unica
-umplerea amprentei cu gips extradur sau rasini epoxidice se face concomitant
cu umplerea conformatorului utilizand acelasi material
-amprenta umpluta este rasturnata peste conf umplut
-dupaa priza si demulare se detaseaza modelul din conf si se sectioneaza
-elementele mobilizabile pot fi repozitionate exact in conf gratie sistemului de
lamele

- SISTEMUL ACCU TRAC

ACCU-TRAC este un sistem rapid, economicos şi foarte precis de realizare a

modelelor cu bonturi mobilizabile, răspunzând în mare măsură cerinţelor unui
ideal impus de stomatologia modemă. Această metodă elimină complet
pinurile.
ACCU-TRAC se utilizeazâ cu predilecţie în elaborarea modelelor cu bont
mobilizabil, în scopul realizării protezelor unidentare, punţilor şi a rezolvârilor
compozite.
Componentele sistemului sunt: dispozitivul principal (suportul sau
conformatorul) cu braţele laterale, plăcuţa de bază şi menţinătorul de spaţiu

Confecţionarea modelului
1. Se asamblează părţile componente ale sistemului ACCU-TRAC
dupâ cum urmeazâ:
a) se aplică braţele pe suport şi se închid;
b) se fixează plăcuţa de bază cu suprafaţa lipsită de nervuri centrale m sus;
c) se verifică funcţionarea normală a sistemului.

2. Se pregăteşte amprenta: spălare, degresare, uscare; se reduc

marginile m exces pentru a micşora greutatea modelului.

3. Se marchează pe faţa posterioară a amprentei mijlocul crestelor

alveolare în regiunea posterioară - şi linia mediană - în zona anterioară.

4. Se prepară pasta de gips la vacuum-malaxor sau prin malaxare

manualâ.

Important. Se va utiliza în exclusivitate, atât pentru soclu, cât

şi pentru model, un gips extradur (clasa IV) sau dur. Se interzice folosirea
amestecurilor de gips dur cu gips obişnuit. Uneori, din raţiuni de economie, se
utilizează pentru soclu un gips obişnuit, dar acesta nu corespunde cerinţelor
acestui sistem.

5. Se toamă pasta de gips în amprentâ, iar restul în suportul

ACCU-TRAC până la nivelul braţelor laterale imobilizatoare. Se răstoamă
amprenta peste suport. Se centrează amprenta până ce liniile de pe faţa ei
posterioară se suprapun cu liniile coresmmzâtoare de oe suportul ACCU-
dispozitivul principal, aplicat la rândul TRAC

6.Se îndepărteazâ gipsul în exces înainte de a face priza finalâ.

7. După priza finalâ se demulează amprenta şi se îndepărtează placa de

bază (de culoare albă). De asemenea, se desfac braţele laterale.

8. Se întoarce placa albă invers, cu nervurile centrale în sus. Peste

acestea se aplică suportul ACCU-TRAC, iar cu o apăsare uniformâ se obţine
desprinderea (ejectarea) modelului din suport.
 9. Se netezesc muchiile periferice ale modelului după necesităţi. Soclul
modelului nu se va prelucra sub nici o formă.

10. Se îndepărtează cu o pânză de fierăstrâu sau cu un aparat special de

secţionat de tipul MODEL-CUT, surplusurile de gips din zona palatinală,
respectiv lingualâ, după care se secţionează bonturile mobile m paralel cu
zimţii.

11. Componentele se spală şi se usucă cu atenţie.

12. Se reasamblează componentele în suport în ordine numerică şi se

asigurâ modelul prin închiderea braţelor. Pentru a monta modelul în articulator
se aplicâ menţinătorul de spaţiu (de culoare verde) pe faţa bazală a suportului,
dupâ care se aplică pasta de gips atât pe suprafaţa bazală a modelului, cât şi pe
braţul articulatomlui. Suportul este tot timpul fixat prin intermediul magnetului
de articulator. Poziţionarea modelului se face după criteriile cunoscute .

- SISTEMUL MASTER (pini prefabricate)

-inlocuieste pinii dowel cu pini de plastic prefabricati atasati de o placuta care

va constitui baza viitorului model
-pinii preformati din plastic foarte dur raman fixati in soclul modelului iar
bontul mobil este detasat astfel incat pinul ramane in soclu
-tehnic se face umplerea amprentei
-peste ea se rastoarne inainte de priza placuta de plastic cu pini dupa ce acestia
au fost izolati
-dupa priza se sectioneaza modelul si rezulta bonturile mobile
- o varianta mai avansata: si in bontul mobilizabil se introduce o matrice de
plastic ce creste rigiditatea si precizia bontului mobil in model
-dezavantaj major: dificultatea detasarii machetei de pe bonturi, daca
preparatiile nu au fost realizate perfect parallel la lucrarile protetice extinse
-aceasta metoda foarte rapida este prohibitive dpdv al costurilor
11. MONTAREA IN SIMULATOARE- TIPURI, CLASIFICARI

CLASIFICARI:

 Navarro:
- Neprogramabile
- Partial programabile
- Programabile
 Ramfijord:
- Simple
- Cu valori medii (neprogramabile)
- Partiale programabile
- Individuale (total programabile)
 In functie de constructive:
- Arcon – condilii mandibulari pozitionati pe bratul inferior si
cavitatea glenoida pe bratul superior , pt proteze fixe
- NonArcon – mai frecvent pt proteza totala

Caracteristicile diverselor tipuri de simulatoare sunt urmatoarele:

 Simulatoarele cu valori fixe – permit numai miscari de inchidere-

deschidere si reproduc pozitia de intercuspidare maxima IM si
dimensiunea verticala de ocluzie DVO. Simulatorul cu valori fixe =
OCLUZORUL

 Simulatoarele cu valori medii ( neprogramabile) = Gysi Simplex, ITM si se

caracterizeaza prin: permit inchidere-deschidere, propulsie, lateralitate
dar au si valori fixe ale pantei tuberculului articular (33-34 grade), a
unghiului bennett (15-18 grade) si distanta intercondiliana de 104mm.

 Simulatoarele semiadaptabile (partial programabile) – permit miscari de

inch-desch, propulsie si lateropulsie, au reglabile:
-panta retroincisiva
-panta tuberculului articular
-distanta de la punctul interincisiv la axa balama
-unghiul bennett

 Simulatoarele total programabile (adaptabile) permit individualizarea

urmatorilor parametri:
-panta tuberculului articular
 -traiectoria condiliana reglabila in 3 planuri
-panta retroincisiva
-distanta de la punctul interincisiv la axa balama
-unghiul bennett
-distanta intercondiliana
-orientarea planului de ocluzie in raport cu planul lui
Camper/Frankfurt
-unghiul simfizar

12. ARCUL FACIAL DE TRANSFER

Arcul facial este un dispozitiv care permite determinarea pozitiei relative a

crestei si dintilor maxilari in raport cu centrul fosei glenoide.

 COMPONENTE:
- Un cadrul metalic care prezinta o parte intraorala sub forma
unei furculite pe care se aseaza un rulou de ceara si o parte
extraorala in forma de U
- Portiunea extraorala prezinta un brat orizontal, doua brate
laterale culisabile cu suruburi de fixare, doua tije condiliene cu
surub, o tija pentru punctul de referinta anterior

Arcul facial permite transferul unor date de pe pacient pe articulator utilizand

pentru sistemul de referinta axa balama si un punct anterior (nazal sau alt
punct fix cranian)

Rolul arcului facial este de a:

- Stabili pozitia relativa a modelelor in articulator, cat mai
apropiata sau identica cu rapoartele mandibulo-maxilare
- De a determina distanta bicondiliana
- De a determina directia axului intercondilian in RC
- De a inregistra distanta dintre condili si punctul interincisiv
- De a determina traiectoriile condiliene si incizale

Arcurile faciale sunt de mai multe feluri: arc facial de determinare a axei
balama terminale, arc facial de transfer si arc facial pantografic. Cele mai
folosite sunt arcurile faciale de transfer iar cel mai performant- arcul facial
pantografic.
ARCUL FACIAL DE TRANSFER :

-are rolul de a mentine raportul dintre axa balama terminala si elementele fixe
ale craniului (baza craniului).
-El se foloseste impreuna cu articulatoarele semiadaptabile
-astfel raportul axa balama-dintii maxilari transferat pe articulator va fi indentic
cu raportul existent la pacientul examinat prin montarea corecta a arcadei
superioare (axa balama fiind fixa).
-acest tip de arc facial NU determina si NU transfera relatia centrica.

-prezinta doua tije corespunzatoare axei balama, care culiseaza de a lungul

propriei axe si care prezinta la extremitati cate o oliva ce se introduce in
CANALul auditiv extern, sau un varf ascutit care va fi pozitionat la nivelul axei
balama terminale.
-piesa intraorala este reprezentata de furculita maxilara
-aceasta, impreuna cu tija punctului infraorbitar sunt mobile in toate planurile
-pe cadrul arcului facial mai exista un element de sprijin pe glabella sau pe
piramida nazala

-practic se inregistreaza indentatiile dintilor superior in ceara de pe furculita de

ocluzie.
-apoi se monteaza furculita pe cadrul arcului facial si se pozitioneaza tijele in
dreptul abt si reperul infraorbitar in dreptul gaurii suborbitare.
-intregul arc facial este indepartat de pe pacient
-urmeaza fixarea acestuia pe articulator: tijele se fixeaza in lacasurile condililor
articulatorului iar modelul maxilar se aseaza in indentatiile cerii de pe furculita
de ocluzie
-daca articulatorul este prevazut cu un reper pentru tija infraorbitara,
montarea decurge mai corect intrucat planul articulatorului este identic cu
orizontala conventionala a craniului (planul Frankfurt)
-astfel pozitionat modelul superior poate fi montat corect pe bratul superior al
articulatorului
13. ETAPE DE MONTARE

ARTICULATOR

 MONTAREA PE BRATUL SUPERIOR:

- Linia mediana trasata pe modelul superior sa coincide cu
nervura mediana a bratului superior al articulatorului
- Tija incisive sa vina in contact cu punctul interincisiv
- Varful cuspizilor si marginile incizale sunt in contact cu masuta
care materializeaza planul de ocluzie
- Dupa fixarea pozitiei in functie de reperele mentionate, se
uleiaza bratul articulatorului si tija de fixare a modelului
superior, se prepara pasta de gips care se depune pe soclul
modelului maxilar si se inchide bratul superior al
articulatorului. Se asteapta priza gipsului
 MONTAREA PE BRATUL INFERIOR
- Modelele se solidarizeaza cu bete de chibrit sau freze in pozitie
corecta prin intermediul amprentei ocluziei
- Se rastoarna articulatorul
- Se uleiaza bratul inferior si tija
- Se prepara gips si se depune pe soclul modelului inferior
- Se inchide articulatorul

OCLUZOR – este alcatuit din doua brate care se articuleaza printr o balama
distala. Distanta dintre brate poate fi reglata cu ajutorul unui surub distantator
si o piulita stabilizatoare. Pe bratul superior gasim o nervure mediana iar pe
bratul inferior o treapta numita umarul ocluzorului

 PREGATIREA MODELELOR PRIN:

- Soclarea bazelor
- Trasarea liniei mediene pe soclul modelului superior
- Realizarea retentiilor pe ambele socluri in vederea cresterii
suprafetei de gipsare
- Solidarizarea modelelor cu bete de chibrit sau freze prin
intermediul amprentei ocluziei
-
 MONTAREA PE BRATUL INFERIOR
 - Proiectia punctului interincisiv sa cada in varful triunghiului lui
Bonwill
- Linia mediana trasata pe soclul modelului superior sa coincide
cu nervure mediana a bratului superior al ocluzorului
- Planul de ocluzie sa fie la nivelul umarului ocluzorului
Dupa ce modelele s au pozitionat corect fata de triunghiul bonwill, se prepara
pasta de gips care se depune pe bratul inferior si se repun modelele In pozitia
mentionata mai sus

 MONTAREA PE BRATUL SUPERIOR

- Dupa priza gipsului cu care s a realizat montarea pe bratul
inferior
- Se prepara gips si se depune pe baza modelului superior, dupa
care se inchide ocluzorul si se modeleaza gipsul sub forma de
calota semisferica

14.MACHETE-DEF, CRITERIU MATERIAL IDEAL DE MACHETA

DEFINITIE:
-macheta constituie o etapa intermediara de laborator in care se obtine in
ceara sau in alt material forma lucrarii finite.
-urmeaza dupa faza de montare in simulatoare ale ADM, realizandu se pe
modelul de lucru
-dupa stabilirea limitei preparatiei si eliminarea zonelor retentive ale
modelului, urmeaza izolarea bontului si abia apoi se incepe modelarea
machetei.
-prin izolare ceara nu Adera de model, machete putand fi detasata fara
probleme de pe bont
-izolarea se face cu ajutorul unui lac care are totodata si rolul de a crea spatial
necesar materialului de cimentare
-de regula se aplica doua straturi izolatoare deoarece primul este frecvent
absorbit de model
-dupa uscarea primului se indeparteaza excesul cu o pensula si se aplica al
doilea strat
-prin reducerea tensiunii superficiale datorita lacului isolator, ceara de
machete va curge mai bine si va adera mai intim de bont
PRINCIPALELE MATERIALE CARE SUNT UTILIZATE IN OBTINEREA MACHETEI:
rasini acrilice autopolimerizabile, masele plastice si ceara

 RASINILE ACRILICE AUTOPOLIMERIZABILE: sunt utilizate la inlay uri si

dispositive corono-radiculare. Sunt utilizare ca “nuclee” peste care se
adauga ceara pentru a definitva machete mai ales la nivelul marginilor.
AVANTAJE: fac priza rapid, sunt dure, nu se deformeaza si ard fara
reziduu

 MASELE PLASTICE: sunt sub forma unor machete prefabricate care

trebuie apoi adaptate in fiecare caz in parte. AVANTAJE: rigiditate, lipsa
de deformare si morfologie foarte exact modelata

 CEARA: pentru lucrarile metalice turnate – ceara de inlay sub forma de

conure, bete, recipiente sau sub forma de placi de diferite grosimi.
- Fluiditate crescuta
- Expansiune la incalzire respective contractie la racire redusa.
- Conductivitate termica cat mai redusa pentru a nu determina
la variatii reduse de temperature modificari volumetrice mari
- Ductilitate buna (proprietatea de a se trage in fire) asigura
deformari fara prezenta fracturilor in ceara
- Volatilizarea (capacitatea de a arde fara reziduu) asigura lipsa
defectelor de turnare

15.TEHNOLOGII DE OBTINERE ALE MACHETEI

 TEHNICA POZITIVA PRIN PICURARE

- Prevede picurarea cerii topite din aproape in aproape pana la
obtinerea formei finale a machetei.
- Tehnica utilizata pe scara larga
- Pt a obtine o macheta corespunzatoare volumetric trb
respectate regulile de manipulare ale cerii
 TEHNICA NEGATIVA
- Presupune reducerea cerii depusa in exces cu o spatula pana la
obtinerea morfologiei dorite
- Dezavantaje: inducerea unor tensiuni interne in macheta =>
variatii volumetrice importante
- Se incepe cu izolarea bontului, se picura ceara, se aplica
presiune digitala pe ceara racita, se redau contururile axiale si
 punctele de contact si in final morfologia ocluzala prin
indepartarea excesului

 TEHNICA MIXTA
- In cazul inlay urilor
- Machete este modelata in mare de catre technician si trimisa
in cabinet unde se verifica adaptarea interna, marginala, se
indeparteaza ceara in exces, se verifica contactele proximale si
ocluzare
- In final tehnicianul finiseaza conturul axial al microprotezei

16.MODELAREA ADITIVA

-permite obtinerea tuturor detaliilor morfologice atat la nivelul fetei ocluzale

cat si la niv fetelor laterale ale machetei
-se folosesc truse PKT alcatuite din 6 instrumente
-se utilizeaza ceara de culori diferite cu care se modeleaza diferentiat
elementele morf: pantele cuspidiene, crestele sagitale, crestele axiale,
vestibulare si orale, marginale si varful cuspizilor.
-conditiile esentiale pt o modelare aditiva corecta: utilizarea articulatorului
semiadaptabil, a arcului facial si a pantografului
-modelele trebuie sa fie montate in articulator si inaintea inceperii modelarii
prin picurare este necesar sa se obtina o capa cu grosime de 0,2-0,3 mm prin
tehnica imersiei
-manopera se repeat pana la obtinerea grosimii dorite a capei

ETAPE DE MODELARE ADITIVA:

a) Modelarea fetei ocluzale : stabilirea locului varfurilor de cuspid,
determinarea pozitiei fosetei care intra in contact cu cuspizii de sprijin
antagonisti, stabilirea pozitiei corecte a cuspizilor de stabilizare,
realizarea elementelor de legatura (creste sagitale, marginale si axiale –
delimitand perimetrul fetei ocluzale), umplerea spatiilor libere dintre
cuspizi
 b) Modelarea fetelor vestibulare si orale
c) Obtinerea fetelor proximale
d) Finisarea marginilor cu alcool si un rulou de vata

Modelarea aditiva asigura:

- O ocluzie stabila prin realizarea contactelor de tip tripodic
- Protectia inaltimii cuspizilor si rapoarte mandibulo maxilare
optime prin raportul cuspid fosa
- Transmiterea fortelor in axul dintelui
- Un randament masticator bun
- Confort optim pentru pacient
*Greu de folosit atunci cand rapoartele de ocluzie sunt perturbate

17.PREGATIREA PT AMBALARE

Urmeaza dupa realizarea machetei si precede invelirea acesteia cu masa

refractara ( ambalarea)
Prevede:
-aplicarea tijelor -care vor reprezenta canalul de curgere al aliajului fluid si a
canalelor de evacuare a gazelor
-degresarea si detensionarea machetei

 APLICAREA TIJELOR
-se face pentru crearea unui tunel in masa de ambalat prin care se va
elimina ceara machetei formand astfel cavitatea tiparului si prin care va
patrunde aliajul topit in tipar, pentru a putea manipula cu usurinta
macheta in cursul etapei de ambalare

 DETENSIONAREA SI DEGRESAREA MACHETEI

-preced ambalarea si sunt absolut necesare pentru ca turnarea sa aiba
success
-DETENSIONAREA : in scopul relaxarii machetei, ca tensiunile interne sa
nu fie eliberate in momentul ambalarii. Se obtine prin lasarea machetei
modelate pe model pt un timp mai inddelungat sau prin introducerea
machetei in apa la 35 de grade 30 de minute
 -DEGRESAREA : se face cu alcool pentru a indeparta grasimile de pe
machete pentru asigurarea unei aderente perfecte a masei de ambalat
la macheta

TEHNICI DE PREGATIRE PENTRU AMBALARE:

 TEHNICA HERAEUS – realizarea unui sistem de canale ce asigura

curgerea aliajului in tipar si constituie totodata un rezervor de aliaj fluid
- Canalele secundare : doua tije de ceara pozitionate
perpendicular pe suprafata machetei
- Canalul intermediar: Tija orizontala : dreapta sau curba, situata
paralel cu suprafata machetei si perpendicular pe canalele
secundare .
- Canalul principal: perpendicular pe canalul intermediar la
mijlocul distantei dintre canalele secundare

18.AMBALAREA

= este manopera prin care macheta este invelita intr un material refractor ( in
conformator). Dupa priza materialului refractor, se topeste ceara de machete
si se elimina, astfel se obtine cavitatea tiparului.

CONDITII PT O MASA DE AMBALAT:

- Sa aiba granulatie fina
- Grad de porozitate care sa asigure eliminarea gazelor din tipar
- Rezistenta termina
- Rezistenta mecanica
- Coeficientul de dilatare al masei de ambalat egal cu
coeficientul de contractie al metalului la racire pentru a obtine
o turnatura cu dimensiuni egale cu a machetei

TIPURI DE MASE DE AMBALAT:

- Pe baza de suflati : pt aliajele de aur 700-800
- Pe baza de fosfati : pt aliajele de inox, cr-co, pt aliajele utilizate
in tehnica metalo-ceramica, pentru aliajele pe baza de ag-pd
900-1300
- Pe baza de silicate : pt aliajele cu interval de topire ridicat
utilizate in realizarea protezelor partiale scheletate
TEHNICI DE AMBALARE:
- Ambalarea intr un timp si un material: pensuland masa de
ambalat pe suprafata si la interiorul machetei si se introduce in
conformatorul umplut cu acelasi tip de masa de ambalat
- Ambalarea in doi timpi si un material: se realizeaza un nucleu
(prin depunerea de straturi successive prin pensulare, acopera
intreaga suprafata a machetei ) din masa de ambalat care se
introduce in conformatorul umplut cu masa de ambalat. Se
utilizeaza pt mai multe lucrari.
- Ambalarea in doi timp si doua materiale

19.TOPIREA

=Manopera prin care aliajul este adus in stare fluida, pentru a putea fi introdus
in tipar

Sursele de topire:
- Flacara produsa de arderea unor gaze in prezenta oxigenului
(gaze naturale-metan propan butan, flacara oxihidrica,
acetilena)
- Vapori de benzina si oxigen

Zonele flacarii:
- Zona rece: cantitate mare de gaze nearse si nu genereaza
suficienta caldura
- Zona reducatoare: albastra, zona cea mai fierbinte, se foloseste
pt topirea aliajului
- Zona oxidanta: la extremitatea libera a flacarii, predomina
oxigenul
Amestecul gazelor de face intr un pistol prevazut cu o duza reglabila ce permite
controlul raportului de gaz oxigen .

NU se fierbe aliajul deoarece se pot produce modificari ale structurii interne

ale acestuia.
Curentul electric utilizat in vederea topirii aliajelor poate fi:
 - De joasa frecventa
- De inalta frecventa

20.TURNAREA DEZAMBALAREA SI PRELUCRAREA MECANICA

=este faza tehnica in care aliajul topit este introdus in tipar utilizand forta
centrifuga, presiunea vaporilor/aerul comprimat plus minus vidul

Aparatele de turnare folosesc urmatoarele mijloace pentru a introduce aliajul

topit in tipar: forta centrifuga, vidul asociat cu suprapresiunea (aerul
comprimat) sau presiunea vaporilor
- Aparatul de turnare cu vid prezinta un creuzet pentru topirea
aliajului, un dispozitiv racordat cu o pompa de vid in care se
pune conformatorul scos din cuptor si pompa de vid care
aspira aliajul topit in tipar
- Aparatul de turnat cu aer comprimat cu/fara pompa de vid =
aerul comprimat ajuta la impingerea aliajului topit in tipar
- Centrifuga in plan vertical nu mai este utilizata
- Centrifuga in plan orizontal cu brat drept este prevazuta cu un
brat vertical si unul orizontal care prezinta la capete un taler pe
care se aseaza conformatorul si o contragreutate. Forta
centrifuga este dezvoltata prin actionarea manuala a unei
manse infasurate in jurul bratului vertical.
- Centrifuga in plan orizontal cu brat cotit functioneaza dupa
aceleasi principii dar forta este data de un resort
- Centrifuga semiautomata
-
CASTOMATUL = un aparat care realizeaza atat turnarea cat si topirea prealabila
a aliajului cu ajutorul curentului electric.
Avantaje: asigura o topire uniforma si la temp dorita.
Turnarea se declanseaza automat cand se stinge temperature de topire a
aliajului si starea fizica a acestuia este optima pentru a efectua turnarea

CASTOMATUL este alcatuit din:

- O incinta de turnare ce contine o rezistenta ce topeste aliajul
- Un creuzet de carbon in care se aseaza aliajul
 - Un intrerupator electric pe bratul de turnare, blocat in pozitie
- Cand se atinge temperature optima, se verifica daca s a topit
aliajul (e rosu incandescent si are suprafata mobila ca de
oglinda) si se elibereaza bratul de turnare, realizandu se astfel
turnarea

ACCESORIILE PENTRU TURNARE sunt:

- Pensile speciale
- Becul Bunsen pentru pornirea flacarii de topire
- Antioxidantul – borax

FAZELE DE PREGATIRE PENTRU AMBALARE, TOPIRE SI TURNARE:

-alegerea tijei
-pozitionarea corecta a tijei pe machete si fixare prin picurare de ceara
-ingrosarea zonei istmului
-fixarea tijei pe capacul conformatorului si controlul lungimii tijei
-fixarea inelului peste capacul conformatorului
-realizarea canalelor de evacuare a gazelor
-degresarea
-detensionarea
-captusirea inelului cu material resilient
-prepararea masei de ambalat si pensularea masei de ambalat pe macheta si la
interiorul acesteia
-umplerea conformatorului sub vibrare continua
-asteptarea prizei 45 min
-indepartarea capacului
-curatarea suprafetei craterului dde impuritati inaintea indepartarii tijei
-incalzirea tijei la bec Bunsen si tractionare in ax
-cantarirea aliajului
-pozitionarea conformatorului in aparatul de turnare
-blocarea contragreutatii aparatului de turnare si stabilirea nr de rotatii
-topirea aliajului si decaparea
-eliberarea butonului ce blocheaza contragreutatea
-indepartarea cu un cleste din aparatul de turnare
DEZAMBALAREA

Def
Curatirea piesei protetice -:
Mecanic
Chimic
Sablare

Demulezi din conformator rezultatul turnarii iar masa de ambalat se inlatura

prin forta mecanica, chimica, respectiv ciocanire verticala
Sablare cu o sablatorul, abraziva ce functioneaza pe baza de nisip sau CUART

PRELUCRAREA MECANICA:

Se face dupa sablare, cu materiale abrasive de diferite feluri depuse pe

suprafata pietrelor, discurilor si a frezelor montate in piesa de mana: diamant,
carborund, carbonat de calciu, oxid de aluminiu, materiale sintetice

CUPRINDE:
 PLANAREA: Prelucrare grosiera a suprafetelor externe ale piesei
protetice, cuprinde:
- Modificarea conturului prin netezirea suprafetelor axiale si
ocluzala
- Sectionarea tijei de turnare cu: discuri de carborund, smirghel,
apoi se indeparteaa plusul ramas la locul de insertie si se
accentueaza santurile ocluzale cu freze globulare sau flacara

 NETEZIREA: pentru obtinerea suprafetelor externe ale microprotezei

netede
- Cu discuri de smirghel medii
- Cu freze flacara, roata sau globulare
 - Se abordeaza fetele laterale, se ajusteaza pct de contact si se
perfecteaza contactele ocluzale
 FINISAREA:
- Cu discuri abrasive fine
- Polipanturi roata sau flacara
- Perii fine roata si piatra ponce
 LUSTRUIREA:
- Cu perii si filturi roata mici si pasta Tripoli
- Pasta de lustruit rosie si filturi roata
- Pufuri
 In scop estetic, pt confortul pacientului si igienic pentru a preveni
acumularea resturilor alimentare si a placii bacteriene

REGULI IN TIMPUL PRELUCRARII MECANICE:

- Abrazivul trebuie ales in functie de materialul care trebuie
prelucrat si de grosimea stratului care trebuie indepartat la
prelucrare
- Se incepe prelucrarea cu o granulatie mai mare si se merge
spre fin
- Presiunea de prelucrare trb sa fie intermitenta deoarece se
degaja caldura care poate modifica structura metalului
- Cu cat viteza de rotatie a instrumentului e mai mare cu atat
timpul de contact trb sa fie mai scurt
- Timpul de contact e dependent de nr de rotatii pe minut si de
viteza liniara cu care se deplaseaza particulele abrasive pe supr
prelucrata
- Directia de abrazie trebuie schimbata cand se schimba
duritatea abrazivului, pt uniformitate
- Inaintea utilizarii urmatoarei duritati de abraziv lucrarea se
spala cu apa si sapun
- Abrazivul nu se schimba pana nu se obtine o suprafata
uniforma
- Lucrarea se tine astfel incat roata abraziva sa se roteasca
dinspre turnatura spre marginile ei si spre limita preparatiei
- In timpul prelucrarii se Evita incalzirea metalului
- La motorul orizontal se folosesc perii separate pt acelasi agent
de lustruire dar metale diferite
- Daca dupa lustruire cu pasta se indeparteaza turnatura de pe
bont si exista pasta in interiorul lucrarii rezulta o adaptare
marginala precara
Lucrarea se indeparteaza de pe model prin tractiune sau cu ciocanul. Dupa
indepartare se poate folosi baia de ultrasunete si diverse solutii ce
indeparteaza agentii de lustruire

21. COROANA PLASTICA – DEF, CLASIFICARI

- COROANA FIZIONOMICA

-este acea proteza unitara care inveleste structurile dentare dure pe toate
fetele si care este realizata din materiale fizionomice:
-coroane polimerice : rasini acrilice clasice, rasini cu regim special de
polimelizare- termo baro polimerizabile, diacrilice compozite (RDC)
-coroane ceramice

- COROANA FIZIONOMICA DIN RA CLASICE

TERMOPOLIMERIZABILE

-indicat doar ca si lucrare provizorie, aplicata pe campul protetic pe perioada

confectionarii unei proteze unitare metalo ceramice sau integral ceramice

-se cimenteaza provizoriu dupa prepararea si amprentarea bontului, pentru

protectia acestuia de injuriile chimice si termice din cav orala

-cimentarea provizorie a coroanelor acrilice se poate face si inaintea

amprentarii pt lucrarea definitive, in vederea dilatarii sulcusului crevicular

-avantaj al coroanelor acrilice: pot oferi pacientului, medicului, tehnicianului in

faza de machete o imagine cat mai apropiata de cea a viitoarei lucrari prin
tehnica wax up

-avantaje: timp redus de executie, nu necesita dotari speciale ale laboratorului,

pretul de cost redus, manopere simple care pot fi executate si de tehnicieni
mai putin experimentati

-dezavantaje: rezistenta scazuta la abrazie si fractura, structura poroasa duce

la schimbarea culorii in timp, din cauza ca polimerizarea se produce doar
termic, ramane frecvent monomer restant care este toxic si poate determina
iritatii pulpare sau parodontale, contractie mare la polimerizare
ETAPE TEHNICA IN OBTINEREA UNEI COROANE DE INVELIS ACRILICE:

-amprentarea bontului slefuit

-alegerea culorii
-pe baza amprentei se obtine modelul din gips dur cu bonturi mobile
-macheta se realizeaza din ceara roz sau alba (lipsa pigmentilor) prin picurare
imersie in ceara si apoi picurare, sau prin plastifierea cerii si ambutisare pe
bont
-ambalarea este manopera care se face in conformatoare speciale, alcatuite
din 2 inele si 2 capace si utilizeaza gipsul obisnuit ca masa de ambalat.

-AMBALAREA ORIZONTALA:
-prepararea gips dur si umplerea machetei
-pregatirea conformatorului si uleierea peretilor pt dezambalare
-prepararea gipsului si umplerea primului inel
-introducerea machetei umplute in conformatorul cu gips
-priza gipsului 30 minute
-izolarea in apa a primei jumatati a cuvetei
-prepararea pastei de gips si umplerea conformatorului
-se pune la presa pe timpul de priza al gipsului
Avantajele si dezavantajele ambalarii orizontale:
-nuantare buna a fetei vestibulare
-la inchiderea cuvetei exista pericolul de fractura al bontului
-lavaj dificil al cerii
-izolare greoaie
-stopare greoaie
-daca nu se inchide bine cuveta, fata vestibulara ramane groasa

-AMBALAREA VERTICALA:
-prepararea pastei de gips si umplerea conformatorului (prima
jumatate)
-introducerea machetei in gips, in poz verticala cu marginea
incizala in jos, pana la marg coletului
-priza gipsului si netezirea acestuia
-izolare in apa
-asamblarea celei de a doua jumatati a cuvetei si umplerea
machetei cu gips dur si apoi a conformatorului cu gips obisnuit
-presa pe timpul de priza al gipsului
Avantajele si dezavantajele ambalarii orizontale:
 -nu exista pericolul de fractura a bontului
-lavajul cerii, izolarea si stoparea sunt facile
-nuantarea cerii pe fata vestibulara este dificila
-daca nu se asambleaza corect conformatorul, coletul va fi mai lung, deci
vor exista probleme de inchidere marginala

Obtinerea tiparului se face introducand cuveta in apa fierbinte. In urma

lavajului cerii rezulta cavitatea tiparului. In prima jumatate de cuveta se obtine
fata vestibulara iar in cealalta fetele proximale si fata orala.

Prelucrarea mecanica se face cu ajutorul pietrelor de granulatie tot mai fina, cu

freze finir iar finisarea si lustruirea cu perii si pasta alba abraziva la motorul
orizontal si cu piesa de mana si in final cu pufuri si filturi.

- COROANA FIZIONOMICA DIN RASINI TERMO BARO

POLIMERIZABILE

-difera de precentele prin faptul ca pasta se modeleaza direct pe suprafata

bontului pana la obtinerea morfologiei viitoarei microproteze.
-se evita astfel etapele de machete, ambalare, stopare iar prelucrarea
mecanica e mult mai simplificata
-polimerizarea se face in cuve speciale, sub presiune in vapori de glycerol

AVANTAJELE rasinilor termo baro polimerizabile:

-structura mai compacta decat a acrilatului classic
-rezistenta mecanica superioara
-aspect estetic bun
-mentinerea culorii mai mult timp
-biocompatibilitate mai buna
-scurtarea timpului de lucru

TRUSA C + B au pulberi de culori care se amesteca cu monomerul lichid si

rezulta o pasta care se pensuleaza pe modelul izolat. Dupa fiecare strat se
pune la cuptor si are loc termobaropolimerizarea

- COROANA FIZIONOMICA DIN RASINI DIACRILICE COMPOZITE

RDC
Alcatuite din:

 O FAZA ORGANICA – reprezentata de o rasina organica. Denumita si faza

continua si contine compusi dimetacrilici cu masa moleculara mare
 O FAZA ANORGANICA – discontinua, asigura rezistenta mecanica si este
reprezentata de cristale de cuart, silice coloidala, fibre de sticla, particule
pe baza de metale grele, fluorura de bariu.

CARACTERISTICI:
- Contractie de priza redusa
- Densitate mare, structura omogena, absorbtie redusa de
lichide
- Rezistenta mecanica mare
- Rata crescuta de polimerizare
- Aspect estetic bun datorita culorii si trasluciditatii
- Stabilitatea culorii in timp, fara a egala insa ceramica
- Se preteaza la corecturi atat in lab cat si in cabinet
- Duritate superioara acrilatului, fara a produce insa abrazia
antagonistilor
- Biocompatibilitate buna
- Stabilitate volumetrica in timp
- Rezistenta la fractura inferioara ceramicii
- Pret de cost intermediar intre acrilat si ceramica

RDC sunt utilizare pentru realizarea coroanelor fizionomice, atat ca el unitare

cat si ca elemente de agregare

CLASIFICAREA se face in functie de modalitatea de polimerizare:

- Energie luminoasa (fotopolimerizare)
- Energie termica (termopolimerizare)
- Sub presiune (baropolimerizare)

22. INDICATII, TIPURI DE POLIMERIZARE

 1. Termopolimerîzare
- clasică cu căldură umedâ
- modernă cu căldură umedă şi presiune (Ivomat - Ivoclar) - modernă cu
căldură uscată (Pyro-Convector - Ivoclar)

 2. Fotopolimerizare (Dentacolor XS - Kulzer)

 3. Fototermobaropolimerizare (Spcctramat, Ivomat — Ivoclar) E) în

funcţie de modalitatea de retenţie a componentei fîzionomice la
scheletul metalic, există CM cu:
• retenţie mecanică: macro- şi microretenţii (CMMP - clasicâ)
• retenţie micromecanică şi adeziune fizico-chimicâ (CMMC şi CMMP)
• retenţie macro- şi micromecanicâ asociate cu mecanisme de adeziune fizico-
chimică rezultată în urma condiţionării suprafeţelor metalice (CMMP) prin:
silicatizare, oxidare, silanizare, metalizare, cositorire, tratarea cu agenţi de
cuplare cu grupare activâ - COOH care determină formarea punţilor de
hidrogen.

CMMP – COROANA MIXTA METALO POLIMERICA

CM – COROANA MIXTA

23. ETAPE TEHNICE IN REALIZAREA COROANEI ARCILICE MACHETA,

TIPAR, PREPARAREA PASTEI ACRILAT, STOPAREA,
TEROPOLIMERIZARE, PRELUCRARE MECANICA

După preparaţie (care va asigura o grosime de l,5-2mm coroanei), câmpul

protetic se amprentează, apoi se realizeazâ un model cu sau fâră bonturi
mobile.
Pe acesta se confecţioneazâ o machetă din cearâ care se ambalează orizontal
sau vertical într-un tipar din gips dur.
După eliminarea cerii şi izolarea tiparului se preparâ pasta de acrilat care se
introduce in tipar cu o spatulă, în fragmente mici. Luciul feţei vestibulare se
obţine prin aşezarea unei folii de cclofan înainte de închiderea chiuvetei peste
pasta de acrilat.
Este greşită introducerea direct în tipar a pulberii şi lichidului separat, cu toate
că procedând astfel se pot obţine efecte cromatice optime.
Urmeazâ termopolimelizarea (chiuveta se mennne la un anumit regim termic
în funcţie de produs: căldură umedâ sau mai rar uscată), urmată de o răcire
lentă, dezambalarea, prelucrarea şi lustruirea, după care se verifică adaptarea
ei corectă pe model şi pe bont. în sfârşit ea se fixează cu cimenturi clasice.
24. COROANA MIXTA METALO-PLASTICA DEF, CLASIFICARI, TIP
DESIGN

=este o proteza unitara a carei componenta fizionomica este realizata din rasini
(acrilice clasice, acrilice termobaropolimerizabile sau diacrilice) sustinuta de
catre un substrat metallic care poate fi sub forma de capa sau sub forma de
caseta

COROANA METALO-ACRILICA

-coroana mixta a carei componenta fizionomica este realizata din acrilat

termopolimerizabil

CARACTERISTICI:
- Pret de cost redus
- Posibilitatea de a obtine acest tip de proteze unitara si in lab
putin dotate
- Aderenta componentei fizionomice la cea metalica este
asigurata de macroretentii ceea ce determina desprinderi ale
fatetelor
- Contractie mare la polimerizare
- Rezistenta scazuta la abrazie
- Modificari volumetrice prin absorbtia apei
- Porozitatea componentei fizionomice determina modificari de
culoare in timp

25. MATERIALE PLASTICE DE PLACARE A SCHELETULUI METALIC.

Placarea cu mase plastice face apel la tehnicile cunoscute pentm obţinerea de
macro- şi microretenţii. De asemenea sunt recomandate agregările prin
legâturi chimice, de tipul silanizării, silicatizării, oxidării etc.

Placarea infrastructurilor din titan cu materiale compozite, ale căror avantaje

sunt bine cunoscute: contracţie redusă la polimerizare, dilatare termică şi
absorbţie de apă redusă, proprietăţi mecanice îmbunâtăţite, posibilitatea
adeziunii fizico-chimice la scheletulul metalic, proprietăţi fizionomice foarte
bune, stabilitate cromatică ameliorată.

26. LEGATURA METALO-POLIMERICA

-legatura chimica cu metalul conditioneaza suprafata metalica pt o

aderenta mai buna

27.DCR

DEFINITIE = coroana de substitutie este o proteza unitara care substituie

coroana unui dinte natural prezent pe arcada dar cu distructii coronare mari si
care se agrega prin cimentare la radacina acestuia.
Conditiile de baza pentru a putea realiza o coroana de substitutie sunt:
marginile bontului radicular sa fie situate supragingival si radacina sa fie corect
tratata, sau tratabila edodontic.

COMPONENTE:
- Are o componenta coronara sub forma de bont sau coroana si
o componenta radiculara denumita pivot care se agrega prin
cimentare pe dinte si distribuie presiunile spre osul alveolar.
De aceea se numeste si DISPOZITIV CORONO-RADICULAR (DCR)

INDICATII:
- Pe dintii cu procese carioase mari
- Dinti devitali
- Dinti cu obturatii mari, nearmate, fracturi coronare
 - Malpozitii
- Dinti abrazati
- Dinti cu modificari de structura, friabili
- Ca elemente de agregare pentru punti sau proteze partiale
scheletate

DEZAVANTAJE:
- Dificultati de adaptare la suprafata radiculara
- Pe dintii frontali exista pericol de rotire in radacina preparata a
coroanei de substituie sub actiunea fortelor masticatorii

MOD DE PREPARARE:
- Prepararea bontului radicular : prin reducerea microbontului
coronar astfel incat grosimea acestuia sa ofere suficienta
rezistenta. Acesta trebuie sa fie situate supragingival. Daca nu,
se recurge la gingivectomie pentru a pune in evidenta bontul
radicular
- Nerespectarea acestei conditii duce in mod inevitabil la
descimentarea coroanei de substitutie
- Radacina obturate corect se va dezobtura pe 2/3 din lungimea
ei
- Diametrul pivotului radicular trebuie sa fie 1/3 din diametrul
radacinii
- La nivel cervical se indica prepararea a doi versanti: unul
vestibular, unul oral cu rol antirotational

CLASIFICARE:

Dpdv a tehnologiei, pot fi:

- Prefabricate
- Realizate in lab
- Realizate in cabinet (fiberpost)

Componenta radiculara poate fi:

- Simpla – un pivot metallic ce patrunde in loja radiculara
- Compusa – prezinta o intaritura la niv pivotului sub forma de :
placuta metalica, placuta cu inel pericervical, inlay,

Dispozitivul coronar poate fi sub forma de :

 - Bont metallic care face corp comun cu pivotal radicular
- Caseta cu fateta fizionomica (Richmond)

Pe dintii laterali cu radacini divergente se pot realiza dcr:

- Cu claveta
- intricate

DCR CU PIVOT SIMPLU SI COMPONENTA RADICULARA SUB FORMA DE BONT

=Cel mai utilizat deoarece timpul de lucru este redus si poate fi obtinut prin
tehnici directe, evitand faza de model si machete. Dar si prin tehnici indirecte
in care machete este modelata in laborator de catre technician
-se pot realiza dispositive angulate care asigura paralelismul partii coronare cu
alti dinti stalpi de punte, atunci cand se doreste utilizarea DCR ca retentor
-ca avantaj : inlocuirea facila a coroanei care va acoperi bontul coronar si
etapa de proba si cimentare care decurg fara a exista pericolul de
fractura

 METODA INDIRECTA:
- Medical amprenteaza in cabinet loja radiculara cu siliconi fluizi
si supraamprenta cu siliconi chitosi
- Pe baza acestei amprente urmeaza turnarea modelului si
realizarea machetei care va fi ambalata si turnata dupa regulile
cunoscute
- Este indicat sa se utilizeze aliaje nobile deoarece s a constatat
corodarea chiar si a aliajelor de crom nichel si fractura DCR
 METODA MIXTA:
- Presupune obtinerea machetei in cabinet alaturi de amprenta
- Tehnicianul va obtine un model pe care va aseza machete si va
perfecta zonele de inchidere marginala
 METODA DIRECTA:
- Prevede evitarea etapei de model si macheta
- Macheta e obtinuta de medic in cabinet
- Pe macheta se aplica o tija de turnare dupa care urmeaza
ambalarea si turnarea DCR ului
- Pregatirea pt ambalare
- Turnare
- Dezambalare
 - Prelucrare mecanica
- Proba
- Finisare
- Cimentare
- Amprenta coroana acoperire

O alternativa moderna pt DCR urile turnate sunt RCR (reconstituiri corono

radiculare)
A aparut cu scopul de a elimina dezavantajele DCR metalice turnate si a
pivotilor metalici prefabricate dintre care amintim: coroziunea in canal, riscul
de fractura longitudinala a radacinii datorita rigiditatii lor crescute, dificultatea
de a le descimenta pana la imposibilitatea de a reintervene asupra dintelui

28. INLAY (INCRUSTATIILE INTRINSECI)

DEFINITIE: sunt protezele unitare cu dimensiunile cele mai mici

- Sunt inconjurate de tesuturi dentare dure si sunt lucrari de
precizie
- Pot fi realizate atat din metal cat si din materiale fizionomice
(compozit, ceramica)
- Rol de refacere a morfologiei dintelui pe care se agrega sau rol
de retentori in puncti de intindere mica

CLASIFICARE:
 CLASA I : la nivelul fetelor ocluzale ale molarilor si premolarilor
 CLASA II: la nivelul unei fete proximale si la niv fetei ocluzale
 CLASA III: pe dintii frontali la nivel proximal
 CLASA IV: pe dintii frontali la niv proximal cu interesarea unghiului incisal
 CLASA V: situate cervical

REGULI DE PREPARARE:
- Peretii laterali sunt paraleli intre ei si perpendicular pe baza
cavitatii: ei trebuie sa aiba suficienta grosime pentru a se evita
fractura
 - Daca peretii sunt subtiri, concave in urma prepararii, trebuie
captusiti pt a se oferi rezistenta sau redusi in inaltime. In acest
caz se va reda morfologia printr un inlay onlay numit si
OVERLAY
- Axul de insertie – dezinsertie trebuie sa coincide cu directia
presiunilor ocluzale
- Pentru cavitatile de clasa I, II, marginile se bizoteaza in unghi
de 45 de grade
- Portiunea dintre cavitatea verticala si cea orizontala in cazul
cavitatilor de clasa a II a se numeste istm si trb sa aiba 1/3 din
latimea fetei ocluzale
- Istmul trebuie rotunjit
- Cavitatile de clasa III au forma triunghiulara
- Cavitatile de clasa V au forma reniforma, unghiurile dintre
peretii cavitatilor trebuie rotunjite pentru a se evita incluziunile
de aer in machete sau fracturarea peretilor tiparului
- Prepararile atipice se intalnesc la cavitatile de clasa a II a si
presupun realizarea unor santuri, nervure, trepte sau puturi la
nivelul peretelui gingival sau prepararea inclinata a acestuia, cu
scopul de a creste retentia inlay ului
Inlay urile compuse sunt cele in combinatie cu un onlay, cele cu claveta sau
pivoturi ( inlay corono radicular) si se folosesc in cazuri clinic speciale in care
distructiile coronare sunt mari

AVANTAJE:
- Economia de tesuturi dure si utilizarea unor cantitati reduse de
metal
DEZAVANTAJE:
- Pretul de cost ridicat (doar aliaje nobile ag au platina)
- Dificultatea realizarii tehnice
- Retentia mai mica decat a altor proteze unitare
- Posibilitatea de a fi utilizate numai in cazuri clinic cu un nivel
corespunzator al igienei orale
- Posibilitatea de a fi utilizate ca retentori numai in punti de
dimensiuni mici
29.ONLAY (INCRUSTATIILE EXTRINSECI)

DEFINITIE: Onlay urile sau incrustatiile extrinseci sunt coroane de invelis

partiale care se agrega pe fetele orale ale dintilor frontali sau laterali,
acoperind 3 fete din 4 ( pentru dintii frontali) si respectiv 4 fete din 5 (pt dintii
laterali)

REGULI DE SLEFUIRE PENTRU ONLAY

- Prepararea dintelui se face pe o adancime de 0,5 mm la nivelul

fetei palatinale
- Se slefuiesc cele 2/3 palatinale ale fetelor proximale, fara
desfiintarea punctelor de contact pentru dintii frontali iar
pentru dintii laterali se slefuieste fata orala
- Fetele proximale pana la nivelul punctelor de contact si fata
ocluzala
- Prepararea fetei ocluzale se face diferit la dintii laterali
mandibulari fata de cei maxilari
- Coroana partiala pe dintii laterali mandibulari presupune
slefuirea fetei ocluzale nu numai pana la creasta sagitala a
cuspizilor vestibulari, ci pana la 1/3 ocluzala a fetelor
vestibulare deoarece cuspizii vestibulari sunt cuspizii de sprijin
in arcada inferioara
- Pe fetele proximale se realizeaza santuri suplimentare de
retentie, paralele intre ele si unite printr un sant orizontal la
nivelul cingulumului respectiv pe fata ocluzala
- Santurile vertical se plaseaza in 1/3 vestibulara a fetelor
proximale si trebuie sa fie paralele cu axul de insertie al
microprotezei
ARTICULATOR PARAMETRI:

PLANUL LUI CAMPER – plan imaginar trasat la nivel tegumentar intre tragus si
punctul subnazion si la nivel osos intre centrul meatului auditiv extern si spina
nazala anterioara

PLANUL FRANKFURT – plan imaginar trasat intre punctul porion- cel mai inalt
punct al osului meatului auditiv extern si orbitale-cel mai inferior punct
anterior orbitei

PANTA TUBERCULULUI ARTICULAR – inclinatia pe care o are tuberculul

articular element component al ATM pe care aluneca condilii mandibulari in
miscarile de propulsie si lateralitate

CONDILUL ORBITANT – este condilul situate pe partea de balans, nelucratoare

si care in timpul lateralitatii descrie o mmiscare de translatie spre inainte, in joc
si inauntru

CONDILUL PIVOTANT – este condilul in jurul caruia se face miscarea de

lateralitate. Se deplaseaza in jurul propriului sau ax si lateral de aceeasi parte
de care se face miscarea

UNGHIUL BENNETT – este unghiul format cu planul mediosagital de catre

traiectoria condilului orbitant in miscarea de lateralitate (anterior, medial si
inferior)

MISCAREA BENNETT – traiectoria descrisa de catre condilul partii active in

miscarea de lateralitate. In sus si inapoi. Definita ca fiind miscarea de
translatie a centrului de rotatie al condilului pivotant