Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” Bucuresti

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala

Specializarea Tehnica Dentara

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:

Dr. Maliţa Mădălina

Absolvent:

Spînu Teodora-Alexandra
CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE: Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL 2. RPFU – Generalităţi

2.1 Definiţie
2.2 Indicaţii ale RPFU
2.3 Contraindicaţii ale RPFU
2.4 Tipuri de RPFU(enumerare şi definiţie)

CAPITOLUL 3. ETAPE CLINICO-TEHNICE ÎN REALIZAREA RFPU

3.1 Câmpul protetic (definiţie, elemente componente)
3.2 Amprentarea câmpului protetic (tipuri de amprente, materiale utilizate)
3.3 Modelul de lucru (tipuri de materiale, evidenţierea bontului protetic)
3.4 Realizarea machetei viitoarei RPFU (tehnici de realizare a machetei, tipuri de ceară,
instrumentar utilizat)
3.5 Ambalarea RPFU ( instrumentar şi aparatură utilizate, caracteristicile masei de ambalat)
3.6 Turnarea aliajului metalic (aparatură utilizată, tehnica de turnare)
3.7 Tipuri de aliaje metalice specifice RPFU
3.8 Tipuri de ceramică aplicată pe suportul metalic

CAPITOLUL 4. IMPORTANŢA ŞLEFUIRII CU PRAG

4.1 Tipuri de prag (enumerare)
4.2 Avantaje din punct de vedere parodontal
4.3 Avantaje din punct de vedere tehnic
4.4 Dezavantaje ale şlefuirii cu prag

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

PARTE PERSONALĂ

1
CAPITOLUL 2

RESTAURĂRI PROTETICE FIXE UNIDENTARE – Generalităţi

2.1 Definiţie

O restaurare protetică unidentară fixă (RPFU) este un element al artei şi al ştiinţei de dimensiuni
reduse realizat cu ajutorul laboratorului de tehnică dentară prin care se reface atât din punct de
vedere morfologic, cât si funcţional, un dinte. Aceasta reprezintă o proteză de tip conjunct şi
poartă denumirea de fixă deoarece se fixează pe suportul dentar prin cimentare (ciment clasic,
ciment pe bază de fibră de sticlă sau materiale compozite), prin înşurubare sau prin fricţiune.

2.2 Indicaţii ale RPFU

Restaurarile protetice unidentare reprezintă soluţia de tratament în cazul unor leziuni coronare ce
sunt însoţite sau nu de pierderi de substanţă.

Leziunile coronare cu pierdere de substanţă sunt cauzate de:

- Abfracţia
- Caria dentară
- Eroziunea dentară
- Fractura dentară
- Abraziunea dentară

Leziunile ce nu sunt însoţite de pierdere de substanţă sunt generate de:

- Discromii dentare
- Anodonţie
- Malpoziţii dentare
- Microdonţii

Aceste RPFU sunt indicate şi în scop protetic şi profilactic. Astfel, acestea se confecţioneaza cu
scopul de a:

- Solidariza dinţii ce necesită tratament chirurgical parodontal

- Solidariza dinţii vecini unei edentaţii terminale

2
- Acoperi dinţii pe care urmează să se aplice sisteme de menţinere şi stabilizare (croşete,
pinteni ocluzali, etc. în mod special în cadrul unei proteze scheletate)
- Îmbrăca unitatea dentară ce prezintă obturaţii voluminoase şi lipsite de relief ocluzal

2.3 Contraindicaţii ale RPFU

- când pacientul prezintă o afecţiune la nivelul inimii şi îi este interzisa efectuarea unei anestezii,
ceea ce conduce la o şlefuire neadecvată

- când se poate realiza o obturaţie directă, în cabinet, ce va avea acelaşi efect precum o restaurare
protetică

2.4 Clasificarea RPFU

A)După localizarea microprotezelor acestea se împart în trei categorii:

I) Intracoronare(formaţiuni plasate în interiorul dintelui) :

a) Incrustaţiile–suntcelemaimiciprotezeunidentare, reprezentând o structurădură,

rigidă,nedeformabilărezistentă la uzură,capabilăsărefacă morphologic
şifuncţionalintegritateauneipărţi a coroaneidintelui.Reprezintă variant indirectă de tratament a
dinţilorafectaţi deproceselecarioaseşi/sau fracture coronare cu întindereredusă.Suntcunoscuteşi
sub denumirea de microproteze.

b) RCR-DCR –reconstituireacorono-radicularăreprezintă o RPFU metalică, mixtăsauacrilică

cu ajutorulcăreia se poate reface ceamaimicăporţiunedentarăutilizabilă. Prezintă o
porţiuneradicularăprin care se fixeazăîninteriorulrădăciniiunuidinte mono
saupluriradiculardevital, correct obturatpe canal; o porţiunecoronară cu ajutorulcăreia se
reface parţialsau integral coroanadintelui.

II) Extracoronare(formaţiuni plasate la exteriorul bontului protetic):

a)coroanele parţiale (metalice, ceramice, metalo-ceramice, metalo-acrilice, din răşini compozite)

- este o restaurareproteticăfixăunidentară– RPFU, extratisulară,care reface
morfologicşifuncţional corona dinteluiparţialdistrusă , păstrândînscopesteticfaţavestibularăsau o
parte a acesteia.

b)coroanele de înveliş (metalice, metalo-compozite, din răşini compozite, integral ceramice,

metalo-ceramice)- reprezintăRPFU ceacoperăîn totalitatebontul natural al
3
dinteluiobţinutprinşlefuireacoroaneidentaresaubontul artificial
rezultatînurmacimentariiperădăcină a unei RCR (DCR) încanalul radicular special
preparatînacestscop.

III) Mixte(formaţiuni plasate atât la interiorul,cât şi la exteriorul coroanei)– coroana de substituţie

-este o RPFU mixtăce reface integral coroanaunuidinte fixându-se perădăcinaacestuiaîncanalul
radicular.

B) După materialul din care sunt confecţionate:

I) Metalice :
- nobile
- nenobile
- seminobile

II) Nemetalice:
- Acrilice
- Ceramice
- Compozite

III) Mixte:
- Metalo-acrilice
- Metalo-ceramice
- Metalo-compozite

C)După aspectul fizionomic:

I) Nefizionomice- microprotezelerealizate din aliajemetalice
II) Parţialfizionomice – acelemicroproteze la care scheletulmetalicesteîmbrăcat în
componenta estetică
III) Total fizionomice – microprotezerealizate din materiale de natură estetică (acrilat,
ceramică)

D) După metodele de realizare:

I) Turnare
II) Sinterizare

4
III) Presare
IV) Frezare computerizată
V) Turnare şi sinterizare
VI) Turnare si polimerizare
VII) Turnare si fotopolimerizare
VIII) Printare

CAPITOLUL 3

ETAPE CLINICO-TENICE ÎN REALIZAREA RPFU

3.1 Câmpul protetic

a) Definiţie

Câmpul protetic este reprezentat de totalitatea elementelor cu care viitoarea lucrare protetica va
veni in contact.

b) Elemente componente:

- Bontulrezultatînurmaşlefuirii
- Dinţii antagonişti
- Feţele proximale ale dinţilor cu care lucrarea protetica vine în contact (dinţii vecini)
- Dinteleomolog, în special încazulrestaurărilor din zonafrontală
- Relaţia de ocluzie

3.2 Amprentarea câmpului protetic

Amprenta reprezintă copia negativa a ţesuturilor dure şi moi din cavitatea bucală. Aceasta poate
fi înregistrată având ca suport o lingură universală metalică sau din material plastic şi utilizând
materiale de diverse consistenţe. În general, materialele de amprentă utilizate în vederea turnării
unui model de gips sunt de natură elastică în momentul desprinderii din cavitatea bucală. Din
această copie negativă a dintelui preparat şi a elementelor înconjurătoare va rezulta copia
pozitivă, şi anume modelul.

Posibilitatea amprentării câmpului protetic permite realizarea unor lucrări protetice într-o maniera
indirectă, fără impilicarea în mod direct a pacientului, prin realizarea unui duplicat din gips a

5
bontului protetic propriu zis. Acest fapt presupune o amprentă fidelă pentru a nu apărea
modificări între model şi câmpul protetic.

Orice amprentă trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) Trebuie să fie o copie fidelă a dintelui şlefuit şi să înregistreze limita cervicală a

preparaţiei cu exactitate
b) Toate elementele ce mărginesc dintele şlefuit trebuie să fie amprentate corespunzător
pentru a permite adaptarea lucrării protetice în toate planurile
c) Nu trebuie să prezinte plusuri sau minusuri

Materiale de amprentă

Condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească un material de amprentă in protezarea fixă

sunt plasticitatea, fîdelitatea, elasticitatea, rezistenţa mecanică bună, stabilitatea dimensionalâ,
timpul de prizâ corespunzător şi compatibilitatea cu materialele din care se confecţionează
modelele.

Clasificare:

A. Rigide
B. Semirigide
C. Elastice
- hidrocoloizi reversibili si ireversibili
- elastomeri de sinteza

A. Materiale rigide

1. Gipsul de amprentă se prepară prin amestecarea pulberii de ipsos cu o cantitate

corespunzatoare de apa. În urma prizei gipsului, amprenta se dezinseră de pe câmpul protetic
fiind fracturată în mai multe bucăți ce urmează a fi ansamblate.

Dezavantaje

- manipulare greoaie;

- volum mare de material în cavitatea bucală a pacientului;

- îndepărtare dificilă de pe câmpurile protetice retentive, urmatâ frecvent de fracturarea

amprentei;

6
- numeroasele fragmente care pot rezulta în urma îndepărtării dm cavitatea bucală, pot fi
repoziţionate defectuos;

- apariţia m timp a fenomenului de îmbătrânire a materialului.

B. Materiale semirigide

1. Materialele termoplastice, ce mai sunt cunoscute si sub denumirea de Stents sau Kerr, se
plastifiaza prin imersia acestora in apa la temperatura de 45-60C. Este de preferat ca materialul
sa nu se incalzeasca direct in flacara deoarece se altereaza calitatile materialului.

In prezent, s-a renuntat la utilizare acestora pe post de material de amprenta, insa se folosesc
pentru prelungirea lingurilor individuale, individualizarea lingurilor standard, dar si pentru
fixarea modelului maxilar pe placuța de transfer a articulatorului.

2. Cerurilesuntmaterialebucoplasticece se plastifiaza la temperature corpului.

Desiacesteasuntramolite in mod frecvent cu ajutorulflacarii, esterecomandata, ca si in
cazulmaterialelortermoplastice, utilizareuneibai de apacaldasau a unorplite special.
C. Materialeelastice

1.HIDROCOLOIZI IREVERSIBILI, supranumiti si alginate, sunt materiale de amprenta utilizate

in mod frecvent in amprentarea in vederea protezarii mobile, dar si in amprentarea dintilor
antagonisti viitoarei lucrari protetice. Poarta numele de ireversibili, deoarece dupa fenomenul de
priza acestia nu mai pot reveni la starea de plasticitate initiala.

Materialul se realizeaza prim amestecarea pulberii de alginat cu apa. Este indicat ca pulberea sa
fie pastrata in recipiente ermetice si sa fie amestecata inainte de utilizare, deoarece este formata
din granule de diferite dimensiuni, ce se vor depune in straturi.

Dupa inregistrarea amprentei, este indicat ca turnarea modelului sa se faca intr-un interval de 8-
10 minute pentru a evita deformarea hidrocoloidului ireversibil. In cazul in care acest lucru nu se
poate realiza, amprenta trebuie plasata intr-un mediu cu umiditate crescuta sau invelit in servetele
umede. Altfel, materialul poate suferi doua procese: sinereza (formarea unei pelicule de lichid la
suprafata amprentei prin pierderea apei) sau imbibitie (absorbtia apei din mediul inconjurator)

Alegerea unui tip de material sau al altuia se poate face ţinând cont de anumite criterii dintre care
amintim:
1. timpul de păstrare al amprentei pânâ la realizarea modelului;
2. necesitatea realizării succesive a mai multor modele exacte după aceeaşi amprentă;
7
3. manipulare facilă adaptată la cazul clinic;
4. toleranţa la umiditate, umectabilitatea şi caracteristicile reologice influenţează abilitatea
materialului de a înregistra exact detaliile câmpului protetic;
5. preţul de cost (în anumite situaţii).

2. Hidrocoloidul reversibil agar agar a fost utilizat pentru prima data in scop protetic in Statele
Unite ale Americii de catre J.D Hart in 1930.
Formula de prezentare a agar agaruluieste de gel semisolid ce se plastifiazaprinplasareasa in
apafierbinte. Avand o temperatura extreme de ridicata, acestatrebuieracittreptatpentru a se
puteautilizadrept material de amprenta, darsipentru a-icrestevascozitatea.
Este foarte important mediul in care
esteplasathidrocoloiduldupaamprentare.Avandunprocentridicat de apa (85%)
acestapoatepierdeapaprinprocesul de sinereza, darpoatesiabsorbiapaprinprocesul de imbibitie.
Ambeleprocesedeterminamodificarivolumetricece se vorreflecta ulterior in model si in
lucrareaprotetica.

3.Siliconii se impart in douacategorii

a) polisiloxaniisausiliconii de condensaresuntcelemaiutilizatemateriale de amprenta in prezent.
Forma de prezentareaacestora se constituiedintr-o pasta dreptbazasi un catalizator sub forma de
gel. Respectandu-se proportiaindicată de producatorceledouacomponente se amesteca, iar pasta
obtinuta se aplica in portamprenta, respective pecampulprotetic.Dupatrecerea a 3-4 minute
materialuldevineasemanatorcauciucului, foarte elastic siinregistreaza cu
fidelitatedetaliilecampuluiprotetic.Trebuietinutcont de faptul ca acest material
esteputernichidrofob, asadarcampulprotetictrebuieuscatfoarte bine inainte de a se
luaamprentapentru ca aceastasa nu prezinteminusuricauzate de saliva remanenta.
b) polivinilxiloxanisausiliconi de aditiesuntformati tot din douacomponente, bazasicatalizator. Au
o stabilitatevolumetricasuperioarasiliconilor de condensare, insasiunpret de cost mairidicat.
Gradullor de elasticitateestemairidicat, ceeacefaciliteazaindepartareaamprentei de
pecampurileprotetice retentive.

c)Polisulfidelesauthiocauciucurilefac parte din categoriacauciucurilorsintetice, insa nu suntfoarte

des utilizati din cauzamirosului de sulf, durateiprelungite de prize si a contractieiamprentei.
d) Polieterii se prezinta tot in sistem bicomponent, pasta-pasta, ce prin alaturare conduc la
formarea unui cauciuc polieteric. Au un timp de priza relativ scurt, insa elasticitatea lor este
redusa, ceea ce face ca dezinserarea lor de pe campul protetic retentiv sa fie dificila.
8
3.3 Modelul de lucru
In urma unei amprentari corespunzatoare urmeaza realizarea modelului de lucru, copia pozitiva a
cavitatii bucale.
Pentru a confectiona un model precis trebuie urmarite anumite criterii:
-sa nu prezinte minusuri, in special la nivelul preparatiei
-sa nu fie deformat
-sa prezinte bonturi mobile pentru a permite accesul la fetele proximale ale machetei din ceara
- sa reproduca , de preferinta, intreaga arcada
Principalul material din care se realizeaza modelul de lucru este gipsul. Acesta se obtine prin
amestecarea pastei de ipsos cu apa, respectand proportiile stabilite de producator, si turnarea
pastei rezultate in amprenta. Pentru a avea un model de calitate este necesar ca gipsul sa fie
preparat la vacuum malaxor si turnarea sa in amprenta sa se realizeze pe masuta vibratorie. Astfel
se va realiza o malaxare uniforma a materialului, respectiv o depunere a acestuia in amprenta fara
prezenta bulelor de aer ce se vor materializa in lipsuri ale viitorului model.
Instrumentar necesar turnarii modelului:
- bol de cauciuc
- spatula de amestec
- masuri gradate, atat oentru pulbere, cat si pentru lichid
- vacuum malaxor
- masa vibratorie
- conformator de soclu
- soclator
Clasificarea gipsurilor:
1. Gips clasa I – utilizat la inregistratea amprentei
2. Gips clasa a II-a – gips normal, de alabastru – utilizat cel mai adesea la montarea in
ocluzor si la ambalarea protezelor mobile
3. Gips clasa a III-a – gips dur, moldano- folosit preponderent in realizarea modelului
arcadei antagoniste
4. Gips clasa a IV-a – gips extradur – din care se realizeaza modelul de lucru propriu-zis
In prezent, raspandit pe scara larga este modelul cu bonturi mobile cu pin. Pentru a realiza un
astfel de model trebuie urmariti anumiti pasi:
1. Se dezinfecteaza si se verifica amprenta;
2. Se pozitioneaza pinii in amprenta in functie de ce portiune de model trebuie mobilizata;

9
3. Se toarna gips extradur la nivelul arcadei dentare in asa fel in cat sa se acopere retentiile
pinului, dar sa si ramana o portiune libera a acestuia ce urmeaza a fi inserata in baza modelului.
In zonele ce nu se doresc a fi mobilizate se vor realiza niste retentii din gips sau se vor adauga
retentii prefabricate metalice;
4. Dupa priza gipsului extradur se realizeaza chei de pozitionare in jurul pinului pentru ca
bontul mobil sa aiba o pozitie unica in baza modelului;
5. Se aplica un strat de izolant pe baza arcadei, in zonele ce vor fi mobilizate, si se asteapta
formarea unei pelicule ce va impiedica aderarea gipsului utilizat pentru soclu de acest gips;
6. Se pregateste gipsul pentru soclu, de preferat acelasi tip de gips pentru a avea aceiasi
coeficienti de contractie de priza, si se aseaza intr-un conformator de soclu sau se formeaza o
gramajoara pe masa de lucru de dimensiuni aproximativ egale cu prima parte a modelului;
7. Modelul arcadei se aseaza in gipsul realizat pentru soclu, se finiseaza si se asteapta priza
acestuia;
8. Dupa priza, se demuleaza amprenta cu mare grija si se fasoneaza modelul.

Bontul mobil reprezinta modelul individual al dintelui preparat, model pe care trebuie sa se
evidentieze limita cervicala a preparatiei.
Exista doua tipuri de modele cu bont mobil:
-model cu bontul mobil atasat acestuia(exemplu: bont mobil prin tenica pindex)
-model cu bont mobil separat de intreaga arcada(exemplu: bont mobil prin tenica acutracc,
giroform etc.)
Indiferent de metoda de mobilizare a bontului utilizata trebuie sa se evidentieze limita preparatiei.

1.Modelul se sectioneaza de o parte si de alta a bontului mobil in asa maniera incat sa se permita
desprinderea acestuiade restul modelului.
2.Mai apoi, cu un creion se marcheaza coletul si din aproape in aproape se indeparteaza excesul
de gips din jurul acestuia prin intermediul unei freze.

10
3.Ulterior se realizeaza un sant sub bontul protetic propriu zis si se obtine o delimitare exacta a
acestuia

4. Urmeaza aplicarea unui strat de spacer ce creeaza un spatiu intre restaurarea protetica si bontul
protetic aflat in cavitatea bucala pentru a impiedica aparitia unor tensiuni intre acestea.

3.4 Realizarea machetei viitoarei RPFU

Macheta reprezinta o prefigurare a scheletului metalic din care, in urma ambalarii si turnarii va
rezulta componenta metalica a lucrarii protetice.

3.4.1 Tehnici de realizare a machetei

1. Metoda picurarii
Prin intermediul unui instrument incalzit se depune ceara pe toata suprafata bontului mobil,
urmand a se realiza modelajul ocluzal in cel al fetelor laterale.
2. Metoda racirii gradate
Aceasta metode presupune inserarea bontului mobil, izolat in prealabil, in cuva unei baite de
ceara. Prin racirea treptata a cerii in momentul scoaterii bontului din ceara incalzita se obtine o
capa de grosime uniforma ce imbraca in totalitate bontul. Cu ajutorul unui bisturiu se sectioneaza
ceara la 1-2 mm distanta fata de limita cervicala si se completeaza cu ceara speciala de colet,
respectandu-se cu exactitate linia preparatiei. Limita dintre cele doua tipuri de ceara se
uniformizeaza prin trecerea cu un instrument foarte bine incalzit pentru a se evita stratificarea
capei, fapt ce ar putea cauza exfolierea acesteia. Urmeaza a se realiza un modelaj minimalist atat
11
la nivel ocluzal, cat si proximal, avand grija sa se pastreze un spatiu minim de 1-1,5 mm pentru
ceramica. In cazul in care se restaureaza o coroana din zona frontala, macheta nu trebuie sa se
intinda pana la muchia incizala finala, deoarece aceasta trebuie realizata din componenta
fizionomica pentru a putea reda dintelui un aspect mai natural.

3. Realizarea machetei cu ceara calibrata

Se realizeaza o capa intim adaptata pe bont, avand o grosime uniforma de 0,3-0,4 mm. Se
adapteaza capa prin picurare la nivel cervical cu ceara de colet si se modeleaza relieful
corespunzator morfologiei dintelui ce urmeaza a fi restaurat.
4.realizarea macetei prin tenica adapta
Criteriile ce trebuie indeplinite de materialele de machetare sunt urmatoarele:
- Sa arda fara reziduuri
- Sa nu prezinte toxicitate
- Sa nu prezinte coloranti ce se pot impregna in model
- Sa devina plastice in urma incalzirii
- Sa nu fie casante
- Sa se indeparteze cu usurinta de pe model
- Sa nu se deformeze dupa ce sunt extrase de pe model
-
3.4.2 Tipuri de ceara utilizata
In mod curent, pentru realizarea machetei componentei metalice in restaurarile protetice fixe
unidentare se utilizeaza urmatoarele tipuri de ceara:
1. Ceara de colet
2. Ceara de modelaj
3. Ceara de imersie
4. Ceara calibrata

3.4.3 Instrumentarul utilizat in realizarea machetei de ceara

1. Spatula de modelat
Este unul dintre cele mai folosite instrumente de modelat. Prezinta la o extremitate o lama in
forma de cutit din otel inoxidabil, iar in cealalta extremitate o lama concava, cele doua fiind unite
printr-un maner de lemn. Lemnul previne incalzirea excesiva a manerului, ceea ce faciliteaza
manevrarea instrumentului. Prin extremitatea ascutita se topeste, se modeleaza sau se razuieste

12
ceara pe suprafete plan-convexe, iar prin suprafata concava se modeleaza ceara pe suprafetele
concave.
2. Picuratorul
Este un instrument metalic ce vrezinta doua extremitati conice sau cilindrice de dimensiuni mai
mari sau mai mici ce faciliteaza modelarea santurilor si fosetelor
3. Sursa de caldura
Cel mai adesea sursa de caldura este oferita de becul Bunsen, instrumentele fiind incalzite in mod
direct in flacara. Alte surse de caldura au drept principiu de functiune inductia. Printre avantajele
acestor echipamente se numara faptul ca sunt portabile, deoarece sunt conectate la curentul
electric, sunt ecologice, previn arsurile, deoarece au efect de incalzire numai asupra metalelor si
sunt mai economice.

3.5 Ambalarea machetei RPFU

Ambalarea este prevazuta de doua etape:
1. Pregatirea machetei pentru ambalare:
- Alipirea tijelor de turnare
- Realizarea rezervorului de aliaj fluid
- Realizarea istmului
- Detensionarea machetei prin imersia sa in apa
- Lipirea ansamblului macheta-tije pe conul conformatorului
- Degresarea cu o solutie lichida degresanta
2. Ambalarea propriu-zisa
Masa de ambalat, ce vine sub forma de pulbere predozata, si lichidul de ambalat se amesteca in
proportiile indicate de producator. Se malaxeaza la vacuum malaxor, iar pastaobtinuta se toarna
in conformatorul aflat pe masuta vibratorie avand grija ca aceasta sa patrunda foarte bine in
interiorul machetei. Este indicat ca in timpul acestei proceduri tehnicianul sa poarte masca si
ochelari de protectie, deoarece pulberea masei de ambalat este foarte toxica.
Instrumentarul si aparatura necesare ambalarii:
- Conformator de ambalare de diferite dimensiuni;
- Recipient de masurare a lichidului de ambalat;
- Spatula de plastic pentru o amestecare primara a pulberii cu lichidul
- Vacuum malaxor;
- Masuta vibratorie;

13
- Instrument pentru introducerea unei cantitati mai mici de masa de ambalat in interiorul
coroanei pentru a evita aparitia bulelor de aer.
Indiferent de producator, masa de ambalat trebuie sa indeplineasca anumite caracteristici:
- in urma amestecului dintre pulbere si lichid sa rezulte un material in faza plastica;
- particulele din care este formata pulberea sa fie foarte fine pentru a putea reproduce fidel
detaliile machetei;
- sa aiba un grad de porozitate adecvat eliminarii aerului din tipar;
- sa aiba un timp de priza cat mai scurt;
- sa aiba rezistenta necesara temperaturii de topire a aliajului utilizat
- sa fie rezistenta la presiunea pe care o imprima aliajul topit cand este introdus in tipar
- sa nu realizeze vreo reactie chimica cu aliajul metalic
- coeficientul de dilatare al masei de ambalat sa coincida cu coeficientul de contractie al
aliajului

3.6 Turnarea aliajului metalic

Turnarea reprezinta injectarea metalului topit in tiparul generat de topirea materialului din care a
fost realizata macheta.
Anterior de turnare, macheta ambalata este supusa la doua procese:
- preincalzire- se realizeaza in cuptorul de preincalzire, unde ambalajul va fi introdus la 0°C
si se va incalzi treptat pana la 200°C. In acest timp incepe topirea cerii si se declanseaza dilatarea
higroscopica si cea termica.
- incalzire- ambalajul va fi introdus la temperatura de 200°C si la final va atinge
temperatura de 800°C. Aceasta etapa are scopul de a se topi complet ceara, se definitiveaza
dilatarea termica si higroscopica si tiparul atinge temperatura propice pentru turnare.
Exista trei metode de topire a aliajului metalic:
a) flacara –oxiacetilenica/ gaz natural si oxigen
b) curentul de inalta frecventa - inductie
c) laserul- sinterizare laser
a) In general, aceasta metoda nu se mai utilizeaza in prezent fiind o tehnologie destul de
veche si periculoasa pentru tehnicianul dentar. Procesul de turnare implica introducerea
creuzetului in cuptor pentru a-l aduce la o temperatura corespunzatoare topirii metalului cu
flacara. Dupa ce acesta atinge temperatura necesara se scoate din cuptor si se aseaza in suportul
sau din aparatul de turnare, introducandu-se in acesta si cantitatea de metal necesara turnarii. Se
scoate tiparul din cuptorul de incalzire si se aseaza in suport cu palnia in dreptul canalului

14
creuzetului. Se porneste brenerul, se regleaza flacara si se topeste aliajul. Cand pastilele de aliaj
fuzioneaza se declanseaza centrifuga si se lasa libera miscarea acesteia pana la oprire.
b) Topirea prin inductie simplifica mult procesul de turnare si este si o modalitate mai sigura
de injectare a metalului in tipar. Astfel, creuzetul rece este asezat intr-un suport inconurat de o
rezistenta si se introduce metalul in acesta. Se ataseaza tiparul incalzit si se declanseaza topirea
metalului prin apasarea unui buton. Cand aliajul atinge temperatura optima este proiectat in tipar
prin intermediul unui motor centrifugal sau prin vacuum.
Fiecare aparat de turnare permite reglarea temperaturii de topire in functie de aliajul utilizat
(nobil, seminobil, nenobil).
c) Procesul de sinterizare laser a metalului presupune o pulbere a metalului din care se
doreste a se realiza viitoare structura metalica ce va fi incalzita printr-un fascicul laser conform
unei machete virtuale. Astfel infrastructura se creeaza strat cu strat, fara riscul de a se forma pori,
deformari si fara necesitatea unor tratamente ulterioare.http://bavaria-medical.ro/laser
%20sinterizare.html

3.7 Dezambalarea si prelucrarea

Definitie: Dezambalarea reprezinta indepartarea masei de ambalat de pe suprafata metalica.
Dupa racirea completa a chiuvetei, se sfarama masa de ambalat, fara a se lovi conul metalic si se
indeparteaza fragmentele mari. Masa remanenta se indeparteaza de pe infrastructura metalica prin
sablare sau prin utilizarea unui aparat cu ultrasunete si a unei substante speciale.
Definitie: prelucrarea reprezinta procesul de netezire a suprafetei metalice prin utilizarea unor
piese rotative (gume, discuri, etc.)
Se urmareste rotunjirea muchiilor omise la macheta si verificarea, respectiv uniformizarea
grosimii machetei
3.8 tipuri de aliaje utilizate in rpfu
Aliajele pot fi clasificate in mai multe categorii:
a) Aliaje nobile:
- Cucontinut crescut de aur
- Cu continut scazut de aur
b) Aliaje seminobile:
- Paladiu-argint( Palliag)
- Paladiu-argint, aur (Pallidor)
c) Aliaje nenobile:
- Nichel-crom
- Cobalt-crom
15
- Titan
Spre deosebire de aliajele nobile, aliajele nenobile sunt mai ieftine, au o conductibilitate termica
redusa si sunt mai usoare. In acelasi timp, topirea lor se realizeaza la o temperatura mai ridicata
si sunt mai dure decat aliajele nobile, ceea ce face ca prelucrarea lor sa fie mai dificila.

Pentru a fi compatibile cu aplicarea ceramicii, aliajele trebuie sa prezinte o serie de proprietati:

- Temperatura lor de topire sa fie mai ridicata decat cea necesara arderii ceramicii
- Sa nu se deformeze la temperaturile necesare arderii ceramicii
- Sa prezinte un coeficient de dilatare aproximaiv egal cu cel al maselor ceramice
- Sa nu prezinte mari variatii volumetrice
- Deformarea lor plastica sa se realizele la un prag destul de ridicat
- Sa aiba un modul de elasticitate egal cu al maselor ceramice
- Sa prezinte rezistenta la coroziune
- Fiecare componenta a aliajului prezinta o granulatie fina
- Sa realizeze o legatura aliaj-ceramica rezistenta
3.9 Tipuri de ceramica aplicata pe suportul metalic
Desi fiecare marca de ceramica prezinta particularitatile ei, acestea prezinta o formula de baza
comuna. Astfel, ceramica dentara se prezinta sub forma a doua componente: pulbere si lichid.
Pulberea are in componenta sa 3 materii principale:
a) Feldspatul - reprezinta cantitativ cea mai mare parte a pulberii ceramice (60-80%) si are
rolul de a omogeniza si de a conferi transluciditate componentei fizionomice
b) Cuartul – reprezinta aproximativ 15-25 % din componenta masei ceramice si sporeste
rezistenta la variatiile de temperatura la care este supusa aceasta si ofera luciul specific
dupa ardere
c) Caolinul – se regaseste in proportie de 2-3% in portelanul dentar si in contact cu apa
aduce ceramica intr-o forma plastica si mentine in timpul arderii forma data de tehnicianul
dentar masei ceramice
Pe langa aceste materii de baza, ceramica mai prezinta diverse adaosuri reprezentate in principal
de saruri, ce scad foarte mult temperatura de topire a ceramicii, si oxizi, ce actioneaza ca niste
pigmenti ce permit colorarea ceramicii.
A doua componenta aceramicii dentare este reprezentata de lichid. Acesta, in amestec cu pulberea
de ceramica formeaza o pasta de diverse culori (roz - dentina, albastru – smalt, crem – colet, etc)
ce urmeaza a fi aplicata pe suportul metalic in concordanta cu stratificarea specifica.

16
Desi se poate utiliza apa distilata pentru realizarea pastei ceramice, folosirea lichidului specific
masei ceramice prezinta diverse avantaje datorita componentei sale organice ce ofera posibilitatea
de a modela mai usor ceramica pe suportul metalic, dar maresc si rezistenta acesteia in tipul
arderilor.
Paralela intre doua branduri de ceramica privind tehnica de realizare a componentei fizionmice
VITA VMK MASTER HERACERAM
Infrastructura metalica se sableaza in unghi de Infrastructura metalica se sableaza in unghi de
90⁰ 45⁰
Se curata suprafata metalica cu ajutorul steamerului
Se aplica un prim strat - wash opaque (se Se aplica un prim strat – pre-opaque sau NP
amesteca pulberea de wash opaque cu primer (se prezinta sub forma de pasta
lichidul)sau se aplica un strat foarte subtire de preconfectionata)
opac pasta
Se spala suprafata metalica dupa ardere
Se amesteca pulberea de opac adecvata culorii Se aplica doua straturi de opac pasta sau
transmise de medicul dentist cu lichidul pulbere-lichid si se arde la 880⁰
specific pentru opac si se aplica in strat subtire
cu ajutorul unei pensule sau a unei spatule de
sticla sau se poate utiliza opac pasta; arderea se
realizeaza in jurul unei temperaturi de 950⁰
Se aplica primul strat de dentina, pornind de la Se aplica un prim strat de dentina respectandu-
marginile meziale si distale ale dintelui, se morfologia dintelui restaurat si se aplica
realizandu-se mai apoi morfologia completa a tehnica cut-back sau se aplica primul strat
dintelui; se realizeaza prin metoda cut-back realizandu-se lobulii cu instrumentul de
lobulii de crestere modelat
Se aplica smalt in cantitate mai mica la nivel Se aplica transparent la nivel incizal pentru a
incizal, dar avand in vedere coeficientul de creea vitalitatea dintelui, iar mai apoi smalt,
contractie dimensiunile dintelui vor fi putin modeland dintele la dimensiuni mai mari;
mai mari; temperatura recomandata de ardere temperatura de ardere recomandata este de
este de 930⁰C 880⁰C
Dupa prima ardere, restaurarea protetica este Se prelucreaza lucrarea protetica si se
prelucrata, adaptata proximal si curatata cu adapteaza pe model
aburi sub presiune pentru a elimina particulele
ramase in urma prelucrarii si se aseaza pe
model
Se realizeaza corectii ale formei pornind de la Se completeaza cu ceramica pentru a aduce
nivel cervical catre incizal si se arde pentru a dintele la dimensiunea dorita si se arde pentru a
doua oara la o temperatura de 920⁰C doua oara
17
 Dupa ardere se prelucreaza si se realizeaza In cazul in care nu sunt necesare alte adaosuri,
anumite detalii de naturalete (striuri, se prelucreaza suprafata ceramica si se curata
concavitati etc.) si se spala cu o periuta sub un cu aburi sub presiune
jet de apa sau cu steamerul
Se aplica o pelicula de glazura transparenta si Se aplica o pelicula de glazura transparenta si
se aplica diversi pigmenti pentru se aplica diversi pigmenti pentru
individualizare; temperatura de ardere: 920⁰C individualizare; temperatura de ardere:
Daca sunt necesare mici corectii dupa arderea Ceramica de corectie poate fi fie transparenta si
glazurii se adauga masa ceramica de corectie, se arde la 810⁰C, fie se poate amesteca cu o
transparenta si se arde la o temperatura de alta masa ceramica si se arde la o temperatura
860⁰C de 835⁰C

CAPITOLUL 4
Importanta slefuirii cu prag
4.1 Tipuri de prag
La nivel cervical, limita preparatiei se poate prezenta in mai multe forme:
a) Tangential – tipul de preparatie ce necesita o reducere minima a diametrului cervical al
dintelui. Din cauza lipsei spatiului necesar atat pentru metal, cat si pentru ceramica, coroana
poate avea o grosime mai mare la nivelul coletului, rezultand o igiena defectoasa, ceea ce va
conduce la afectarea parodontiului marginal.
b) Prag in unghi drept – se creeaza spatiul necesar pentru celedoua componente, obtinandu-se
o estetica net superioara. Deficientele acestui tip de preparatie sunt reprezentate de o adaptare
imperfecta la colet. Aceasta este consecinta imposibilitatii gipsului de a pastra muchia
ascutita a pragului, singurele modele ce redau fidel aceasta slefuire fiind cele metalice.
c) Prag in unghi rotunjit ( en-conge) – inlatura dezavantajele pragului in unghi drept prin
utilizarea unui instrumentar ce permite realizarea unui prag rotunjit.
Fiecare prag trebuie sa respecte anumite conditii:
- sa respecte morfologia de colet a dintelui;
- trebuie o atentie sporita privind finisarea acestuia;
- sa se incadreze in anumite dimensiuni specifice fiecarei preparatii.
4.2 Avantaje din punct de vedere parodontal ale slefuirii cu prag
Prin slefuirea cu prag a unui dinte se evita supraconturarea, fapt ce determina o igiena precara
la nivelul restaurarii, iar prin acumularea de placa bacteriana sau tartru poate sa apara o
inflamatie sau o hiperplazie gingivala.

18
http://www.esanatos.com/ghid-medical/stomatologie/Rezistenta-structurala71433.php
De asemenea, pragul poate fi situat supragingival, ceea ce permite o verificare minutioasa a
adaptarii piesei protetice la nivel cervical, nu necesita indepartarea fluidelor de la nivelul
preparatiei, nu interfera cu parodontiul si se poate realiza o autocuratare net superioara
pragului subgingival.

http://glidewelldental.com/education/chairside-dental-magazine/volume-4-issue-4/using-
margin-placement-to-achieve-the-best-anterior-restorative-esthetics/
4.3 Avantaje din punct de vedere tehnic ale slefuirii cu prag
Printre avantajele slefuirii cu prag se regaseste posibilitatea unei amprentari fidele a
preparatiei, cu limite clare. Se realizeaza evictiunea gingivala, prin tehnica cu un snur sau
cu doua snururi, se aplica siliconul chitos in lingura, se aplica in cavitatea bucala, se
asteapta priza, iar mai apoi se aplica siliconul fluid si se repeta etapele. Rezulta o
amprenta de inalta fidelitate.

19
 https://www.perioimplantadvisory.com/articles/2014/05/making-accurate-dental-
impressions-when-faced-with-anatomical-challenges-mandibular-tori.html
In urma unei amprente de inalta calitate rezulta un model de aceeasi natura, cu margini
cervicale evidente, lucru ce va permite realizarea unei lucrari protetice ce se va adapta
perfect la colet.
Macheta realizata pe un bont slefuit cu prag prezinta margini cervicale mai groase decat
cea pe un bont slefuit in muchie de cutit, de accea sansele de a se deforma in timpul
extragerii de pe model sunt mai mici. In cazul unei deformari, coroana va fi larga la colet
ceea ce presupune refacerea lucrarii protetice.

4.4 Dezavantaje ale slefuirii cu prag

Deoarece pragul se poate realiza in unghi drept sau rotunjit, este necesar ca medicul care
realizeaza slefuirea sa aiba instrumentarul specific fiecarei situatii, respectiv freze de tip
cilindric si conic, dar si pregatirea necesara pentru a face acest lucru.
Pierderea de substanta dentara este mult mai mare comparativ cu slefuirea cu prag
tangential,fapt ce poate determina necesitatea devitalizarii dintelui preparat.

Cazul 1-Pacient A.I.

20
După dezinfectarea amprentei a fost turnat modelul funcțional cu bont mobil cu pin. Arcada
dentară este realizată din gips clasa a IV-a, iar soclul din gips clasa a II-a. Modelul a fost
secționat cu ajutorul unui disc de secționat modele, în urma acestei proceduri obținându-se bontul
mobil ce a fost pregatit în așa fel încât pragul să fie evidențiat și bine delimitat. Am folosit un
spacer de culoare albastra ce creeaza un spațiu între componenta metalică și bont necesar
cimentării viitoarei restaurări metalo-ceramice in cavitatea bucală.

Bontul izolat în prealabil a fost introdus în băița de ceara și s-a obținut astfel o capă din ceara
intim adaptată pe bont. Am secționat cu ajutorul unui bisturiu ceara la 2-3 mm distanță de prag,
spațiu pe care l-am completat cu ceară de colet. Am contiunuat prin a realiza modelajul propriu
zis al viitoarei cape metalice în așa fel încât să rămână spațiul necesar pentru ceramică atât la
nivel proximal, cât și la nivel ocluzal.
21
La final am adăugat tija de pindere în pensă a viitoarei piese protetice și tijele de turnare. Am
atașat ansamblul format din macheta piesei protetice și tijele de turnare pe conul conformatorului
de ambalare și am degresat-o. Am pregătit masa de ambalat la vacuum malaxor respectând
raportul pulbere-lichid indicat de producător și am turnat pasta rezultată în conformatorul aflat pe
măsuța vibratorie. După ce a făcut priză masa de ambalat, am introdus macheta ambalată în
cuptorul de preîncălzire, iar mai apoi în cel de încălzire. Când cuptorul a ajuns la temperatura de
turnare, respectiv 950°C s-a realizat etapa de turnare folosind aliaj de NiCr.

După răcirea completă a chiuvetei am dezambalat-o, obținând componenta metalică a viitoarei

piese protetice alături de tijele de turnare și con. Cu un disc carbo am separat capa metalică de
ansamblul de tije și am prelucrat-o cu ajutorul unor freze dure si extradure, având grijă să nu
deformez coletul și să rotunjesc toate muchiile cuspizilor.

22
După prelucrare, componenta metalică a fost sablată cu un nisip de 250µși trimisă în cabinet
pentru probă.

După probă, nefiind modificări de făcut, am continuat cu aplicarea unui strat de wash opaque.
Acesta se aplica in strat cat mai subtire, pe toata suprafata externa a coroanelor dentare cu autorul
unei pensule. Pasta pensulata se obtine prin amestecarea pulberii de wash opaue cu lichid special
pentru opaue. Arderea acestui prim strat are rolul de a produce oxizii necesari legăturii chimice
dintre ceramică si metal.

23
Ulterior arderii wash opaque-ului am aplicat un strat de opac. Pulberea corespunzătoare culorii
idicate de către medic (A3) am amestecat-o cu lichidul de opaque. Am aplicat pasta obţinută în
urma amestecului cu o pensulă destinată exclusiv aplicării opaque-ului în aşa fel încât suprafaţa
metalica să fie acoperită în totalitate.

24
Cu ajutorul unui ulei special am izolat suprafeţele meziale şi distale ale dinţilor vecini pentru a
împiedica aderarea ceramicii de gips. A urmat apoi aplicarea ceramicii propriu-zise. Primul strat
aplicat a fost cel de dentină, fiind urmat mai apoi de smalţ în jumătatea ocluzală şi de cervical în
jumătatea de colet. După îndepărtarea coroanei de pe model am completat la nivel proximal
respectând stratificarea.

25
Dupa proba si adaptarea in cavitatea bucala a restaurarii protetice a urmat aplicarea unui strat
final de glazura, o masa ceramica transparenta, ce ofera luciul final specific danturii naturale. In
aceasta etapa este posibila asa numita „machiere” a ceramicii, ce spre deosebire de alte tipuri de
ceramica, se realizeaza extern, prin utilizarea a diversi pigmenti. Acestia se prezinta sub forma de
pulbere ce in amestec cu lichidul special pentru glazura formeaza o pasta colorata in functie de
oxidul metalului respectiv.

https://www.dt-shop.com/index.php?id=22&L=1&artnr=09327&aw=066&pg=1

Cazul 2

26
În acest caz amprenta a fost luată în lingura standard, utilizându-se două tipuri de material de
amprentă: un silicon chitos şi un silicon fluid. Fiind un model cu bont mobil, am introdus un pin
metalic fără teacă. După turnarea primei părţi a modelului s-au realizat chei de pozitionare de
forma unor jumătăţi de sfere în jurul pinului ce vor permite poziţionarea bontului intr-o poziţie
unică la nivelul soclului. Este foarte important sa se izoleaze de jur impreurul pinului pentru ca
bontul mobil sa poata fi indepartat din soclu fara a se fractura.

Arcadele dentare au fost turnate din gips extradur, în timp ce soclurile au fost turnate din gips
clasa a II-a. Bontul a fost secţionat, iar mai apoi am evidenţiat coletul cu ajutorul unui creion si
prin frezarea cu o freză sferică de jur împrejurul acestuia. Am aplicat un strat de spacer de culoare
albastră, am izolat cu un ulei special bontul şi am realizat macheta prin adiţie de ceară.

27
Inainte de a realiza macheta din ceara, cele doua modele au fost montate in ocluzor conform
relatiei de ocluzie inregistrate de medic, in asa fel incat planul de ocluzie sa fie paralel cu planul
mesei, distanta dintre punctul incisiv si axa balama sa fie de aproximativ 10,5 cm, iar linia
mediana sa fie perpendiculara pe axa balama.

Am prelucrat apoi metalul pentru aplicarea ceramicii, deoarece aceasta lucrare a fost solicitat sa
fie realizata fara proba la etapa de metal, cu atentie pentru a se indeparta toate muchiile de la
nivelul cusizilor si prin realizarea unei grosimi uniforme a capei metalice, oferind insa suport
metalic cuspizilor molarului.

La acest pacient se poate observa un raport de ocluzie neutral la nivelul cheii lui Angle si o
usoara basculare a molarului 2 (3.6)

Metalul a fost sablat in unghi de 90° conform instructiunilor producatorului de ceramica Vita,
spalat sub un jet de apa, iar mai apoi curatat cu aburi sub presiune si uscat foarte bine.

28
Stratul de wash opaque aplicat dupa sablare are o culoare universala, ce nu influenteaza viitoarea
nuanta a coroanei dentare. Este de preferat sa se aplice intr-un singur sens, fara a patrunde in
interiorul coroanei dentare, deoarece va afecta adaptarea acesteia pe bontul protetic

Dupa ardere acesta capata un aspect stralucitor, de o culoare asemanatoare cuprului, insa metalul
transpare la nivelul acestei etape.

29
A doua ardere realizata a fost cea a opacului, de culoare A2 de aceasta data. Acesta trebuie sa
aiba o consistenta subtire pentru a fi aplicat usor, insa suficient de densa pentru a ecrana metalul.
Se doreste ca in zonele concave, in aceasta situatie la nivel ocluzal, sa se indeparteze excesul,
fiindca altfel in aceasta portiune pot aparea fisuri dupa ardere, fapt ce influenteaza atat legatura
metal-ceramica, cat si estetica ulterioara.

Imediat dupa ardere, opacul are o culoare de galben intens, ce dispare treptat, odata cu racirea
metalului la temperatura camerei. In cazul in care mai este necesara aplicarea unui al doilea strat
aceasta se va face dupa racirea completa a metalului, respectandu-se aceleasi principii ca si la
pensularea primului strat. Trebuie verificat de asemenea ca opacul sa nu patrunda in interiorul
coroanei sau sa nu fie prezent la nivelul pragului, deoarece acesta va creea un spatiu intre prag si
bont ceea ce va modifica adaptarea cervicala.

Atat stratul de dentina, cat si cel de smalt, cervical si alte efecte ( translucenta, iluminare, etc.) au
fost aplicate la prima ardere, fapt ce poate determina o contractie mai mare a ceramicii. La cea de
30
a doua ardere am facut completari in zonele in care era necesar, preponderent la nivelul cuspizilor
si am creeat forma morfologica adecvata cazului. Am prelucrat ceramica pentru a netezi suprafata
acesteia si pentru a creea anumite aspecte de naturalete, cum ar fi striatii pe fetele laterale ale
restaurarii protetice si am trimis-o in cabinet pentru proba.

In ciuda faptului ca nu a fost realizata proba metalului, restaurarea protetica nu a necesitat

adaptare, insa a trebuit sa adaug ceramica la nivel ocluzal, deoarece prezenta un mic spatiu de
inocluzie. In urma acestor modificari am adaptat coroana la nivel ocluzal folosind hartie de
articulatie cu o grosime de 0,4 mm si am aplicat glazura, nefiind necesara accentuarea culorii.

31
Cazul 3 – B. S. 42 ani, sex feminin

32