Puntea dentară fizionomică din ceramică

Această varietate de punte cunoscută în literatura de specialitate şi ca punte dentară din porţelan este
indicată numai pentru zona frontală a arcadelor dentare cu edentaţie unidentară. Puntea dentară
fizionomică din ceramică este solicitată în practică datorită următoarelor avantaje: porţelanul conferă
coroanelor aspectul natural prin varietăţile de culori şi nuanţele translucidităţii, oferă posibilitatea de a
imita defecte de smalţ, pete de culoare etc., individualizând astfel piesa protetică; porţelanul îşi
păstrează nealterat culorile în timp, este biologic tolerat de ţesuturile cavităţii bucale, este rezistent la
acţiunea chimică, fiind şi bun izolator termic, protejând astfel pulpa de acţiune nocivă 'a diverşi agenţi
patologici. O punte din porţelan prezintă calităţi fizionomice superioare celor acrilice şi chiar
metaloceramice. Duritatea porţelanului îi conferă lucrării protetice avantajul de a nu fi supusă uzurii dar,
pe de altă parte, dezavantaj, deoarece poate produce abraziu- 286 nea dinţilor antagonişti, precum şi
fracturarea porţelanului în condiţii nefavorabile. Tehnica confecţionării. Pentru confecţionarea punţii
dentare din porţelan pe dinţii-stâlpi ai modelului se realizează matricea din platină, pe care se depune
masa de opac şi se arde conform tehnicilor utilizate la confecţionarea coroanelor Jacket din porţelan
(vezi tema 5.4.1). Ulterior matricele din platină cu masa opac arsă se aplică pe bonturile dinţilor-stâlpi ai
modelului, între care se adaptează o bară din porţelan prefabricată şi comercializată în trusa de porţelan
(Vitadur N). Adaptarea se efectuează în aşa fel ca bara să prezinte contact cu opacul elementelor de
agregare şi să rămână între dinţii antagonişti un spaţiu, de cel puţin 1,0 mm. Bara se solidarizează cu
ceară incoloră de elementele de agregare, iar după răcirea cerii se detaşează ansamblul bară-matrice,
după care se confecţionează un suport termorezistent. Suportul poate fi realizat şi din mase de ambalat
utilizate la turnarea aliajelor (nu se admite folosirea maselor de ambalat cu liant din ghips). In acest scop
se prepară pastă de ambalat şi se depune în interiorul matricelor din platină. Pe măsuţa de ghips sau pe
o placă de sticlă se depun două moviliţe de pastă de ambalat care se unesc între ele cu o bară din
porţelan. Porţiunea barei dintre moviliţe neacoperită cu masă de ambalat oferă masei de ambalat
coeficienţi de dilatare lineară termică identici cu ai porţelanului utilizat. Prin urmare, bara se instalează
în aşa mod ca extremităţile ei să fie înglobate în cele două moviliţe de pastă, distanţa dintre ele fiind de
cel puţin 2,5 mm. In centrul moviliţelor de masă de ambalat, cu înălţimea de 10— 15 mm se aplică
sistemul solidarizat matrice-bară. După priza definitivă a masei de ambalat suportul se prelucrează
termic în cuptor cu ridicarea temperaturii până la 1000°C. După răcire pe suprafeţele de contact ale
opacului cu bara se depune un nou strat de opac şi se arde în cuptor conform parametrilor termici de
ardere a opacului. Ulterior elementele solidarizate se detaşează de pe suportul termic şi se aplică pe
model, modelându-se din opac forma intermediarului, subdimensionată în volum cu 1,0— 1,5 mm.
Ansamblul se înlătură de pe model, se aşază pe suportul termorezistent în poziţie corectă şi din nou se
arde în cuptor. După răcire, se detaşează de pe suportul termorezistent, se aplică pe model şi se depun
straturile de dentină, colet, incizal şi de smalţ după tehnicile cunoscute, iar straturile interdentare se
separă până la opac şi din nou se ard după regimul termic respectiv, fiind luat în consideraţie şi
materialul utilizat. Puntea dentară obţinută se prelucrează cu abrazive diamantate, iar în spaţiile
interdentare iarăşi se depun straturile corespunzătoare conform tehnicii utilizate la confecţionarea
punţilor metaloceramice, şi se supun arderii. După proba în cavitatea bucală puntea se glazurează, se
înlătură matricea din platină din interiorul coroanelor şi se transferă în clinică pentru fixarea ei definitivă
(fig. 178). Unele firme producătoare de mase ceramice nu comercializează bare din porţelan utilizate la
realizarea suportului pentru dinţii 287 Fig. 178. Etapele de confecţionare a punţii dentare din porţelan: a
— modelul cu matricele din platină pe dinţii-stâlpi; b — bara solidarizată cu ceară de clementele de
agregare; с — suportul termorezistent; d — puntea din porţelan pe dinţii 12— 14 fixată în cavitatea
bucală intermediari. Din aceste considerente noi propunem următoarea tehnică: — Se alege un bont
dentar preparat pentru coroane Jacket din porţelan (care a fost utilizat la confecţionarea coroanelor din
por ţelan) corespunzător dimensiunilor spaţiului edentat şi formei dintelui lipsă. Acest bont după volum
în sens meziodistal şi ocluzal trebuie să formeze spaţii interdentare de 1,5—2,0 mm. — Pe bontul dentar
utilizat, precum şi pe dinţii-stâlpi se realizează matricele din platină şi se depune opacul după tehnicile
cunoscute. — Matricele din platină cu stratul de opac ars se .aplică pe dinţii-stâlpi ai modelului, iar
matricea intermediarului — în spa ţiul edentat dintre ele şi se solidarizează toate trei matrice cu ceară.
— Sistemul de matrice cu opac ars se detaşează de pe model şi se confecţionează suportul termic după
tehnica descrisă anterior. In interiorul matricei utilizate ca intermediar nu se va aplica masa de ambalat.
288 — După prelucrarea termică a suportului elementele componente se solidarizează cu opac şi se
depun straturile de ceramică identic tehnicilor cunoscute. Ulterior, după individualizarea aspectului
morfofuncţional din interiorul intermediarului se inlătură matricea din platină şi se umple cu opac
conferind suprafeţei mucozale forma respectivă. După proba în cavitatea bucală, dacă este necesar,
puntea dentară se corectează, se individualizează după culoare şi se supune arderii, efectuând totodată
şi glazurarea.