1.

Coroana turnata cu grosime nedirijata

Caracteristici:

 grosime neuniformă: feţele int ale coroanei sunt în contact cu feţele dintelui preparat;
 pereţii lat au dimensiuni mari şi neuniforme;
 agregare coronară totală – contact total cu suprafaţa coronară a dintelui, retenţie foarte bună;
 între feţele int ale coroanei de acoperire şi feţele dintelui preparat apare forţa de fricţiune, care
asigură cea mai eficientă stabilitate;
 consum mai mare de aliaj, preţul creşte pentru aliajele nobile;
 se îndepărtează mai greu, prin secţionarea feţelor orală şi vestibulară;
 preparare foarte exactă a dintelui, şi orice imperfecţiune atrage imposibilitatea inserţiei
coroanei de acoperire pe dintele respectiv;
 datorită contactului total în suprafaţă, transmite variaţiile de temperatură la nivelul dintelui
preparat.
Indicaţii: se aplică pe dinţi cu leziuni coronare situaţi în regiunile laterale ale arcadei dentare, pe dinţi cu
dimensiuni reduse cervico-ocluzal.

Tehnici de realizare a machetei:

a. tehnica răcirii gradate:

 se izolează modelul dintelui preparat cu o substanţă izolatoare (lac special, Distanzlak,
strat de 0,1 mm) –asigură detaşarea machetei de pe model;
 plastifierea cerii se face pe baia de apă, direct la flacăra becului de gaz, pe spatulă
 modelul dintelui preparat se introduce în baia de ceară – câteva secunde –se obţine
primul strat gros de 0,3-0,4mm cu rol de capă; se realizează scufundări succesive, până
la realizarea unei grosimi suficiente;
 se aplică modelul dinţilor antagonişti, pentru a verifica planul de ocluzie;
 se modelează macheta, redând morfologia fiecărei feţe a coroanei dintelui.
b. tehnica prin picurarea cerii:
 se izolează modelul dintelui preparat;
 depunerea cerii se face prin picurare, până la obţinerea unei grosimi suficiente;
 modelarea morfologiei, redarea convexităţilor în sens mezio-distal şi cervico-ocluzal;
 se asigură refacerea morfologiei feţei ocluzale.
c. tehnica de obţinere a capei prin ambutisarea unui disc din material plastic, urmată de picurarea
cerii machetei
d. tehnica adiţiei de ceară:
 prezintă avantajul că sunt evitate etapele de aplicare a cerii şi îndepărtarea prin
sculptură;
 necesită montarea modelelor de lucru în simulator/articulator;
 se izolează modelul; se realizează iniţial, o capă din ceară albastră, după care, utilizând
cele 5 instrumente ale trusei Thomas şi trusa de ceruri colorate corespunzătoare
elementelor de morfologie ocluzală, se redă morfologia coronară corectă.
 2. Coroana turnata cu grosime dirijata
Caracteristici:

 grosime uniformă - pereţii lat sunt uniformi;

 agregare coronară parţială, cervico-ocluzală – contact parţial cu suprafaţa coronară a dintelui,
pe faţa ocluzală şi la colet;
 spaţiul dintre dintele preparat şi coroana de acoperire este ocupat de cimentul de fixare – se
izolează astfel dintele de agenţii termici din cavitatea orală;
 consum mai mic de aliaj, preţul e mai mic;
 se îndepărtează mai uşor, prin secţionare;
 dintele trebuie preparat corect, dar nu o prepararea la fel de riguroasă
 inserţia coroanei este mai uşoară.
Indicaţii: pe dinţi cu leziuni coronare, dinţi cu dimensiuni normale sau mai mari în sens cervico-ocluzal.

Tehnologia de realizare a machetei: principiu pentru realizarea distanţării – se aplică un strat de

material pe feţele laterale, pentru a obţine un spaţiu între machetă şi modelul coroanei dintelui;
materialul nu se aplica la colet şi nici pe faţa ocluzală.

Metode de realizare a distanţării

a) Metoda cu masă de ambalat – masa de ambalat este un material refractar ce se utilizează la realizarea
tiparului
-se izolează modelul dintelui preparat
-se prepară pasta din masă de ambalat şi se aplică pe feţele lat, la 2 mm de colet, fără faţa ocluzală
-deasupra masei de ambalat se aplică ceară pe toate feţele dintelui şi se modelează morfologia
-avantaj: masa de ambalat realizează o ambalare internă a machetei.

b) Metoda cu folie de plumb – în locul masei de ambalat se utilizează o folie de plumb cu formă
triunghiulară şi grosime 0,1 mm, care se înfăşoară de la 2 mm deasupra coletului pe feţele laterale şi se
adaptează, realizându-se distanţarea, cu grosime uniformă; deasupra se aplică ceara şi se realizează
macheta. Folia de plumb se îndepărtează înainte de ambalare.

c) Metoda foliei de ceară calibrată – se secţionează o folie de ceară calibrată (ceruri colorate cu grosime
maximă de 0,3 mm), se conformează sub formă de cilindru şi se aplică pe feţele laterale la distanţă de
colet; pe faţa ocluzală se aplică o secţiune sub formă de rondea, din ceara calibrată,obţinându-se astfel
capa, deasupra căreia se pune ceară şi se modelează relieful dintelui respectiv.

d) Metoda cu model duplicat – este cea mai recomandată. Modelul duplicat este o copie a modelului de
lucru, şi se realizează din masă de ambalat. Pe modelul de lucru se aplică ceară pe feţele laterale până la
1,5-2 mm de colet. Se amprentează modelul de lucru cu masă duplicatoare şi în amprenta obţinută se
toarnă masă de ambalat, realizând modelul duplicat. Pentru a-i creşte rezistenţa, modelul duplicat se
tratează termic. Avantajele acestei metode: macheta se realizează în contact direct cu feţele modelului
duplicat, şi macheta va fi ambalată împreună cu modelul duplicat care va forma o parte din tipar,
realizând şi o ambalare internă a machetei. Această tehnică asigură o mare precizie coroanei turnate.
e) Metoda elementelor prefabricate – sunt realizate industrial, din ceară sau material termoplastic; sunt
livrate în seturi de machete, de forme şi dimensiuni variate. Macheta prefabricată se adaptează pe
modelul de lucru, iar adaptarea finală, ocluzală şi cervicală se obţine prin adăugare de ceară, prin
picurare sau prin radiere. Avantajul metodei: macheta se realizează în timp scurt, cu respectarea
principiului ergonomic, în sensul economiei de timp şi materiale.

3. Coroana mixta metalo acrilica Weiser

4. Coroana metolo-ceramica
= proteză unidentară constituită dintr-o infrastructură metalică (ce conferă rezistenţă) şi componenta
ceramică ce realizează aspectul fizionomic, pentru o estetică superioară.

Tehnologia de realizare a componentei metalice a protezelor dentare metalo-ceramice

Tehnologia de realizare: în prima etapă se realizează componenta metalică, ce va fi cu aproximativ

2 mm mai mică decât reconstituirea finală, rezervându-se astfel, spaţiul pentru componenta ceramică.

Aspecte privind realizarea machetei componentei metalice:

o Macheta componentei metalice se realizează subdimensionat, cu 1,5-2 mm faţă de modelul dinţilor
antagonişti, nivelul feţelor orală şi vestibulară, dacă vor fi acoperite în totalitate de componenta
ceramică. Astfel, se asigură o grosime uniformă componentei ceramice, nu vor apare tensiuni în
grosimea acesteia, iar metalul nu va transpare.
o Macroretenţiile sunt contraindicate.
o Suprafaţa machetei trebuie să fie cât mai netedă, fără rugozităţi.
o Grosimea viitorului schelet metalic trebuie să fie de 3-5 mm.
o Limita marginală metal-ceramică se face în unghiuri drepte, astfel se previn fisurile, fracturile şi
desprinderile masei ceramice de pe scheletul metalic.
Tehnici de realizare a machetei componentei metalice:

-Realizarea machetei din elemente prefabricate din ceară. Acestea se prezintă sub formă de seturi cu
dimensiuni şi aspecte variabile în funcţie de morfologia coronară şi topografia dintelui pe arcadă. Se aleg
în funcţie de particularitatea cazului clinic şi se adaptează pe modelul de lucru prin radiere sau picurare
de ceară, respectându-se direcţia şi orientarea dintelui în arcadă, şi conservându-se spaţiul pentru
componenta ceramică. Metoda are avantajul economiei de timp şi materiale.
-Metoda de modelare pas cu pas (step-by-step). Metoda constă în aplicarea de ceară prin picurare,
realizându-se îngroşări la nivelul joncţiunii cu viitoarea componentă ceramică; se modelează
subdminesionat.
-Metoda INZOMA. Metoda aparţine firmei Ivoclar, şi se bazează pe principiul lui Shore, conform căruia,
ceramica atinge valori maxime ale rezistenţei mecanice, dacă se arde pe un substrat metalic cu
suprafeţe concave. În treimea incizală sau ocluzală prezintă o proeminenţă sub formă de guleraş.
Machetele vor fi individualizate pe modelul de lucru cu bonturi mobilizabile. După transformarea
machetei în piesă metalică, se va arde pe suprafaţa acestuia un agent de legătură – Bonding Agent –
care se prezintă sub forma unei pulberi metalice INZOMA-P pentru aliajele nobile şi INZOMA-NP, pentru
aliajele nenobile. Prin această tehnică se obţin proteze dentare metalo-ceramice cu o foarte bună
rezistenţă mecanică, o legătură puternică metalo-ceramică, şi o importantă reducere a consumului de
aliaj, de 40%.
-Tehnica PROBOND. Este tehnica propusă de firma Renfert. Macheta componentei metalice se realizează
dintr-o plasă elastică de ceară calibrată, de 0,4 mm, care înlocuieşte capele clasice. Astfel, se asigură o
reducere a cantităţii de aliaj de 40%. Pe secţiune, nervurile plasei au o formă de semicerc, suprafaţa
plană venind în raport cu rondelul substructurilor, iar suprafaţa convexă cu masa ceramică, mărind astfel
suprafaţa de contact dintre metal şi ceramică cu 20%.
-Metoda conturului anatomic.
-Metoda machetei ajurate. Această metodă foloseşte machete prefabricate cu o formă particulară de
inele concentrice, care se îngustează spre cervical. Se aplică pe modelul de lucru şi se individualizează.
Metoda este rapidă, presupune consum mic de aliaj şi o bună legătură metalo-ceramică.

5. Pregatirea pt amabalare pt coroana turnata

a) Pregătirea pentru ambalare:
 Realizarea machetei canalului de turnare : din tije metalice, ceară sau mase plastice,
aplicate faţă de suprafaţa machetei in unghi de 90 0, şi pe versantul lingual al cuspizilor
linguali la mandibulă, şi pe versantul vestibular al cuspizilor vestibulari
 Realizarea machetei rezervorului de aliaj topit : pe tijă se aplică o sferă de ceară cu
diametrul de 3 mm, la 2-3 mm distanţă de machetă
 Realizarea machetei canalelor de evacuare a gazelor : fire de nylon, păr de cal, lipite cu
ceară pe machetă, diametral opus tijei de turnare (celălalt capăt e la nivelul conului
conformatorului)
 Degresarea: cu scopul eliminării urmelor de substanţe grase, pentru a permite aderarea
masei de ambalat la machetă; se face cu solvenţi ai acizilor graşi
 Detensionarea: macheta se introduce în apă la 350C, timp de 30 minute
6. Coronae de subtitutie cu pseudobont
Definiţie: este o proteză unidentară care reface coroana unui dinte care a fost distrusă sau amputată în
scop protetic, şi care restabileşte morfologia şi funcţiile dintelui respectiv.

Elemente componente:

1. dispozitivul radicular: pivot + plăcuţă + inel pericervical

2. dispozitivul coronar: componenta metalică + componenta fizionomică (coroana de acoperire)
Componenta metalică: formă tronconică (pseudobont), realizează cu plăcuţa unghiuri bine exprimate
pentru a asigura retenţia componentei fizionomice; imită forma viitoarei coroane a dintelui; asigură
grosimea suficientă pentru componenta fizionomică 1,5 mm.

Componenta fizionomică: acoperă bontul metalic în totalitate, şi este realizată din materiale fizionomice
– materiale compozite, mase ceramice.
Etape clinico-tehnologice:

1. Examenul clinico-tehnologic, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament – examen local

şi radiografic (starea rădăcinii, implantarea)
2. Preparea substructurii organice:
a. suprafaţa de secţiune: se prepară sub formă de unghi diedru, cu 2 versanţi: vestibular
(înclinat) şi oral (orizontal)
b. loja radiculară: 2/3 din lungimea rădăcinii, 1/3 din diametrul rădăcinii, formă cilindro-
conică, ovalară pe secţiune orizontală cu diametrul mare vestibulo-oral.
3. Inregistrarea amprentei: se amprentează loja radiculară şi suprafaţa de secţiune, dinţii vecini şi
antagonişti, rapoarte de ocluzie
4. Realizarea modelelor – se lucrează pe modelul cu bont mobil
5. Realizarea machetei dispozitivului radicular:
 Izolarea modelului lojei radiculare şi a suprafeţei de secţiune
 Se realizează un con din ceară albastră plastifiată, efilat, şi se introduce în modelul lojei
 Se pregăteşte pivotul auxiliar (tijă metalică de 3-4 mm lungime şi 1 mm grosime) care se
încălzeşte şi se introduce în conul de ceară din lojă – ceara va prelua forma lojei, şi se
obţine macheta pivotului
 Se aplică ceară pe suprafaţa de secţiune şi se modelează capa cu 2 versanţi: vestibular şi
oral, dar şi inelul pericervical
Modelarea machetei bontului metalic – se poate face:

- direct, odată cu modelarea capei

- separat, bontul tronconic se centrează peste capă.

7. Coronae de subtitutie cu caseta semifizionomica

Elemenete componente:

1. dispozitivul radicular: pivot + plăcuţă + inel pericervical

2. dispozitivul coronar: casetă şi faţetă
Pivotul:

- asigură ancorarea în lăcaşul radicular

- diametrul să fie 1/3 din diametrul rădăcinii
- lungimea, să fie 2/3 din lungimea rădăcinii
- forma, să fie cilindro-conică, de aceeaşi formă cu cea a rădăcinii.

Plăcuţa:

- acoperă suprafaţa de secţiune a rădăcinii pe care o protejează

- se opune înfundării pivotului în canalul radicular.
Inelul pericervical:

- înconjoară pereţii laterali ai dintelui, marginile ajung în sulcusul gingival

 - asigură soliditatea construcţiei
Etape clinico-tehnologice:

1. Examenul clinico-tehnologic, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament – examen local şi

radiografic (starea rădăcinii, implantarea)
2. Preparea substructurii organice:
- suprafaţa de secţiune: se prepară sub formă de unghi diedru, cu 2 versanţi: vestibular
(înclinat) şi oral (orizontal)
- loja radiculară: 2/3 din lungimea rădăcinii, 1/3 din diametrul rădăcinii, formă cilindro-
conică, ovalară pe secţiune orizontală cu diametrul mare vestibulo-oral.
3. Inregistrarea amprentei: se amprentează loja radiculară şi suprafaţa de secţiune, dinţii vecini şi
antagonişti, rapoarte de ocluzie
4. Realizarea modelelor – se lucrează pe modelul cu bont mobil
5. Realizarea machetei dispozitivului radicular:
- Se izolează modelul cu substanţă izolatoare
- În modelul lojei se introduce un con din ceară albastră plastifiată
- Se pregăteşte un ştift cu retenţie (tijă metalică de 3-4 mm lungime şi 1 mm grosime) se
încălzeşte şi se introduce în lojă – ceara va prelua forma lojei
- Macheta pivotului este îndepărtată prin tracţiune şi este verificată
- Macheta pivotului este reintrodusă în modelul lojei, se aplică ceara pe suprafaţa de secţiune
şi se modelează macheta unei cape cu aspect de unghi diedru.

INCRUSTAŢIILE

Definiţie: proteze unidentare care se inseră mai mult sau mai puţin în profunzimea ţesuturilor dure
dentare, şi refac morfologia şi funcţiile dintelui respectiv.

Incrustaţii:

8. intratisulare = INLAY - se inseră în profunzimea ţesuturilor

9. extratisulare = ONLAY – se agregă la suprafaţa coroanei

8. Inlay
Condiţiile cavităţii:

- cavitatea să fie retentivă în sens orizontal şi neretentivă în sens vertical

- pereţii cavităţii – să fie paraleli între ei sau uşor divergenţi pentru a putea îndepărta incrustaţia
- unghiurile realizate de pereţi trebuie să fie mai micide 90 0
- forma cavităţii pe secţiune orizontală – trapez cu baza mare spre apex şi baza mică spre periferie
Clasificare:
  după topografie:
- clasa I – la nivelul feţei ocluzale a dinţilor laterali
- clasa II – pe feţele proximale ale dinţilor laterali
- clasa III – pe feţele proximale ale dinţilor frontali
- clasa IV – pe feţele proximale şi unghiul incizal la dinţii frontali
- clasa V – la coletul dinţilor
 după gradul de complexitate:
- simple – o cavitate
- duble – 2 cavităţi
- triple
Cel mai utilizat tip este incrustaţia MOD – ca element de agregare pentru punţile dentare.

Aliajele folosite – nobile sau seminobile

Faze clinco-tehnologice de realizare:

1. Examenul pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament.

2. Prepararea dintelui: realizarea cavităţii – retentivă orizontal şi neretentivă vertical.
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea modelului de lucru
5. Realizarea machetei; prin metoda directă în cavitatea orală – amprenta cu ceară specială tip
inlay (nu are modificări volumetrice şi arde fără reziduuri)

9.Onlay
Definiţie = incrustaţii extratisulare (coroane parţiale) – se inseră la suprafaţa coroanei dintelui, pot
acoperi una sau mai multe feţe ale dintelui, dar lasă neacoperită faţa vestibulară.

Clasificare – după numărul feţelor pe care le acoperă, pot fi:

- onlay mono-faţă, bi-faţă, tri-faţă

- onlay – 3/ 4 la dinţii frontali, şi 4/ 5 la dinţii laterali
Avantaj: conservă faţa vestibulară, deci sunt fizionomice

Se mai numesc şi coroane parţiale deoarece seamănă cu o coroană de înveliş.

Suprafaţa de contact este mai mică, deci retenţia este mai slabă, de aceea se apelează la mijloace
suplimentare de retenţie:

- şanţuri pe feţele proximale şi pe faţa ocluzală (incizal) în formă de U (MOD), şanţurile trebuie să
fie paralele şi unite între ele prin şanţul ocluzal; corespunzător acestor şanţuri, onlay-ul va avea
o nervură metalică cu rol de retenţie
- şanţuri parapulpare – loje create în profunzimea ţesuturilor dentare în care se inseră crampoane
- asocierea de şanţuri şi puţuri parapulpare
 - sisteme speciale de retenţie

Faze clinco-tehnologice de realizare:

1. Examenul pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament.

2. Prepararea dintelui: se prepară ca o jumătate de trunchi de con şi se realizează elemente de
retenţie.
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea modelului de lucru – să fie mai precise şi mai rezistente; se utilizează materiale cu
fidelitate mare (ghipsuri speciale, răşini), metale pe cale galvanică
5. Realizarea machetei: cu ceară specială tip inlay, care prezintă o serie de caracteristici:
 plasticitate optimă
 se modelează uşor
 nu suferă modificări volumetrice
 rezistenţă corespunzătoare
 arde fără reziduuri
Tehnica de realizare a machetei:

- plastifierea uniformă a cerii în baie de apă (termostat), şi apoi introducerea ei fără presiune
(pentru a evita contracţia şi acumularea de tensiuni interne), prin picurare, în cavităţile
amenajate şi izolate
- modelarea fiecărei feţe pentru a reproduce morfologia, rapoarte normale cu dinţii vecini şi
antagonişti
- se realizează ştifturi metalice ce se încălzesc şi se introduc în profunzimea machetei, ceara aderă
de ştift şi permite tracţiunea verticală fără deformarea machetei
- macheta se introduce în apă la temperatura de 25-30 0C, pentru eliminarea tensiunilor interne
acumulate
6. Ambalarea:
- se utilizează masă de ambalat specifică aliajului din care se realizează incrustaţia
- cuprinde pregătirea pentru ambalare şi amblarea propriu-zisă
- amplasarea rezervorului de aliaj în centrul mufei de turnare (tipar)
7. Realizarea tiparului
8. Topirea şi turnarea aliajului topit în tipar
9. Dezambalarea şi prelucrarea mecanică
10. Verificarea, adaptarea şi cimentarea în cavitatea orală a incrustaţiei

10.MOD

11. Coroane fizionomice din acrilat

Definiţie: este o proteză unidentară ce acoperă coroana unui dinte şi reface morfologia şi funcţiile sale.

Material: răşini acrilice termopolimerizabile – mononer (lichid) şi polimer (pulbere)

Caracteristici:

- fizionomică – restabileşte morfologia şi aspectele legate de culoare

- prezintă raport de contact total cu dintele = agregare totală
- rezistenţă mai scăzută la abraziune
- structură poroasă şi permeabilitate pentru flora microbiană
- îşi modifică culoarea în timp, având loc fenomenul de „îmbătrânire a acrilatului”
- pereşii au grosimi maimari de 1,5-2 mm
- îşi modifică volumul în timp, se lărgesc şi se decimentează.
Indicaţii:

- pe dinţii frontali cu leziuni coronare

- ca elemente de agregare a punţilor fizionomice provizorii
- ca proteze unidentare temporare, până la aplicarea lucrării protetice

Etapele clinico-tehnologice:

1. Examenul clinic, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament

2. Prepararea structurii organice:
- preparare uniformă, neretentivă, mai accentuată a tuturor feţelor dintelui pentru a asigura o
grosime sufiecientă (1,5-2mm)
- forma tronconică = o miniatură a coroanei dintelui natural, cu unghiuri rotunjite
- pragul gingival: circular, coroana de acoperire trebuie să se înfunde subgingival pentru o bună
adaptare cervicală
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea modelelor: modelul de lucru – din ghips dur, cu bont mobilizabil
5. Realizarea machetei
Tehnici de realizare a machetei:

o Răcirea progresivă a cerii + picurare

o Picurare
o Plastifierea cerii
Tehnica de lucru pentru realizarea machetei:

- se utilizează o ceară specială, albă, fără coloranţi = IVOIRE (pentru a nu se colora pereţii
tiparului, şi apoi a influenţa culoarea răşinii acrilice)
- se izolează modelului dintelui
- se plastifiază ceara (pe spatulă, în baie de apă, sau în bloc de ceară, în apropierea flăcării)
- se aplică pe modelul dintelui preparat
- se determină orientarea planului de ocluzie cu dinţii antagonişti
- se modelează morfologia coronară a dintelui respectiv
 Transformarea machetei în proteză finită

6. Ambalarea machetei = operaţia de învelire a machetei în masă de ambalat, cu scopul de a obţine

tiparul.
Tiparul = cavitate reprodusă după forma şi volumul machetei, în care se va introduce pasta
de răşină acrilică pentru polimerizare.

In etapa de ambalare există două etape:

a) Pregătirea pentru ambalare:

- se alege o chiuvetă/conformator şi se verifică dacă cele două jumătăţi se asamblează corect
- se prepară pasta de masă de amblat (ghips dur)
- se realizează ambalarea internă a machetei prin introducerea în interiorul machetei a unei paste
de ghips dur
- se realizează o prelungire tronconică a machetei
b) Ambalarea propriu-zisă: se poate face prin 2 metode – ambalarea orizontală şi ambalarea
verticală
7. Izolarea tiparului: se face cu substanţe izolatoare (Pectizol, Izodent), prin pensulare când
temperatura tiparului a ajuns la 45 0C, sau cu soluţii CaCl 2 33% + silicat de Na 86%, când tiparul a
ajuns la 80-900C
Scopul izolării tiparului: favorizarea dezambalării, împieidcă unirea fizică proteză
unidentară/tipar, şi împiedică pătrunderea apei în acrilicat şi a monomerului în ghips

8. Prepararea pastei din răşină acrilică: monomer + polimer = 2 /1 sau 3 /1 (funcţie de firma
producătoare). Răşina acrilică trece la preparare prin 3 faze: o fază de zahăr tos umezit, o fază
vâscoasă (filantă) şi o fază plastică (nelipicioasă) moment în care se introduce în tipar
9. Introducerea pastei răşinii acrilice în tipar
a) La ambalarea orizontală: se aplică pasta din nuanţa de bază mai întâi pe faţa orală şi apoi pe faţa
vestibulară, se aplică o folie de celofan şi se presează cele două jumătăţi ale chiuvetei pentru a îndepărta
surplusul de pastă. Se desface chiuveta, se îndepărtează celofanul şi se realizează 2 secţiuni oblice:
cervical şi incizal unde se va introduce pasta de acrilat de culoarea corspunzătoare: mai galben la colet şi
transparent incizal
b) La ambalarea verticală: pasta de acrilat din nuanţa respectivă se introduce în tipar, şi chiuveta este
apoi presată. Repartiţia culorilor:
o Incizal: alb-gri transparent
o Colet: gălbui
o Mijloc: nuanţa de trecere
10. Polimerizarea răşinii acrilice: regimul termic de polimerizare: căldură uscată (12 ore) sau căldură
umedă (2 ore şi jumătate)
11. Dezambalarea: desfacerea chiuvetei în cele 2 jumătăţi
12. Prelucrarea mecanică: lustruire, finisare
13. Verificarea şi adaptarea în cavitatea orală

12. Ambalarea orizontală:

 - se introduce pastă din masa de ambalat în prima jumătate a chiuvetei
- se introduce macheta în poziţie orizontală în masa de ambalat, astfel încât să acopere faţa orală
şi feţele proximale, iar faţa vestibulară să rămână liberă
- după priza masei de ambalat (30 minute) se face izolarea primei jumătăţi a chiuvetei (prin
introducerea în apă, pentru 10 minute)
- se aşează inelul celei de-a 2-a jumătăţi a chiuvetei
- se introduce masă de ambalat în a doua jumătate a chiuvetei
- se asamblează cele 2 jumătăţi ale chiuvetei
- se presează pe durata prizei ghipsului (30 minute)
- după priză se introducce chiuveta în apă la 100 oC pentru 5, maxim 10 minute (dacă se menţine
mai mult de 10 minute, substanţe grase din compoziţia cerii vor impregna tiparul)
- se desfac cele 2 jumătăţi ale chiuvetei, se îndepărtează ceara cu spatula, iar urmele de ceară cu
jet de apă fierbinte
- într-o jumătate a chiuvetei apare tiparul feţei vestibulare, iar în cealaltă jumătate, feţele orală,
mezială şi distală
Dezavantaje:

- îndepărtarea cerii din tipar se face greu

- izolarea pereţilor tiparului se face neuniform
- introducerea răşinii acrilice se face cu dificultate
Avantaj:

- se poate realiza repartiţia culorilor pe cele 3 zone ale feţei vestibulare, se asigură controlul
repartizării culorii şi pot fi realizate intervenţii pentru modificarea culorii.

13.Ambalarea verticală:
- macheta cu prelungirea tronconică se introduce în poziţie verticală, cu marginea incizală în jos,
în masa de ambalat în prima jumătate a chiuvetei, până la nivelul marginii cervicale
- după priza ghipsului (30 minute) se izolează prima jumătate a chiuvetei în apă, 10 minute, apoi
se aplică inelul cele de-a 2-a jumătăţi a chiuvetei
- se introduce pasta din masa de ambalat în a doua jumătate a chiuvetei, se asamblează chiuveta
- se presează pe durata prizei ghipsului (30 minute)
- se introduce chiuveta în apă la 100 0C, pentru 5-10 minute
- se îndepărtează ceara cu spatula, iar urmele de ceară cu un jet de apă fierbinte
- într-o jumătate a chiuvetei: bontul artificial, iar în cealaltă jumătate, se obţine tiparul.
- Avantaje:
- ceara din tipar se elimină uşor
- izolarea pereţilor tiparului se face uniform
- introducerea răşinii acrilice se face fără dificultate
- Dezavantaj:
o imposibilitatea controlului repartiţiei culorii pe faţa vestibulară.

1. Algoritm coroana
- Examenul clinic
- Indicaţia de tratament şi stabilirea planului terapeutic
- Prepararea substructurii organice
- Amprentarea câmpului protetic
- Protecţia provizorie a bontului preparat.
- Confecţionarea modelului
- Realizarea machetei componentei metalice
- Ambalarea. Tiparul şi turnarea componentei metalice
- Dezambalarea. Prelucrarea componentei metalice şi condiţionarea ei în vederea aplicării
straturilor de material fizionomic
- Aplicarea şi arderea succesivă a straturilor fizionomice. Prelucrarea componentei fizionomice
- Verificarea protezei pe model
- Prelucrarea finală a coroanei
- Verificarea adaptării protezei pe câmpul protetic
- Cimentarea provizorie şi cimentarea definitivă

2. Realizare modele cu bonturi fixe

DEFINITIE: Modelul reprezintǎ imaginea pozitivǎ şi fidelă a câmpului protetic
obtinutǎ consecutiv înregistrării unei amprente
ELEMENTE COMPONENTE
1Modelul propriu-zis
2.Soclul modelului
CLASIFICARE- Criteriile de clasificare sunt:
-după materialul din care au fost realizate
-după tehnologia de realizare
-după caracterul de mobilitate al bonturilor
MATERIALE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA MODELELOR
1 Gipsuri naturale si de sinteza
2 Cimenturi
3.Metale sau amalgame
4.Mase plastice
ETAPE DE REALIZARE A MODELELOR
1.Pregatirea amprentei in vederea turnarii modelelor
2 Turnarea modelului
3.Realizarea soclului modelului
TEHNICI DE REALIZARE A MODELELOR DE LUCRU
I.Realizarea modelelor monobloc cu bonturi fixe
II.Realizarea modelelor cu bonturi mobilizabile:
1 Cu pinuri Dowel
2.Procedeul Pindex
3.Procedeul Zeiser
4Tehnici fără pinuri:Sistemul TRAY
Sistemul Accu-Trac
Sistemul HIGH-TECH

Pregătirea amprentelor în vederea realizării modelelor

 Prepararea pastei de gips dur Moldano prin spatulare
manuală
Tunarea modelului propriu-zis şi realizarea retenţiilor
Soclarea modelului

3. Realizare modele cu bonturi mobile bonturi mobilizate

Metoda clasică
Turnarea modelului propriu-zis cu poziţionarea pinurilor
şi a inelelor de retenţie
Aspectul final al modelului
Modelul după secţionarea bonturilor

METODA PINDEX
Introducerea pastei de gips extradur (cl.a- IV-a) în
amprentă pe măsuţa vibratorie
Depunerea pastei de gips până la marginile amprentei
Planarea suprafeţei modelului propriu-zis
Suprafaţa modelului, plană şi perpendiculară pe axul de
inserţie al pinurilor
Aparatul Pindex
Proiectarea spotului luminos şi centrarea în mijlocul
bontului pentru poziţionarea pinului
Poziţionarea pinului Dowel
Soclarea
Secţionarea bontului mobilizabil la aparatul Model-Cut
Metoda Accu-Trac
Elementele componente ale sistemului Accu-Trac
Pregătirea suportului Accu-Trac pentru turnarea
modelului
 Introducerea pastei de gips extradur în amprentă şi
respectiv în suportul Accu-Trac
Poziţionarea amprentei şi centrarea acesteia pe suportul
Accu-Trac
Secţionarea modelului Accu-Trac
Modelul şi suportul Accu-Trac
4. Coroana din acrilat coroana acrilat
=proteză unidentară constituită din structura metalică ce conferă rezistenţă şi componenta acrilică ce
realizează aspectul fizionomic.

Componenta metalică:

- e în contact cu dintele preparat

- asigură rezistenţa protezei unidentare
- asigură retenţia componentei fizionomice
- tehnologic, se realizează prin procedeul de turnare
- se realizează sub formă de casetă, cu deschiderea vestibular la maxilar, şi vestibulo-ocluzal la
mandibulă
-
Componenta fizionomică:

- situată pe faţa vest la maxilar şi pe feţele vest şi ocluzală la mandibulă

- reface funcţia fizionomică parţial
- se realizează din răşini acrilice termo/foto-polimerizabile
Indicaţii: clasic, se aplică la nivel canin şi premolar, dinţi ce prezintă leziuni coronare, dar se pot aplica şi
pe dinţi frontali sau molari primi/secunzi superiori (la pacienţi cu grad de vizibilitate mai mare a dinţilor).

Caracteristici:

- rezistentă
- reface funcţia fonetică
- reface parţial funcţia fizionomică
- din punct de vedere morfologic, reface în bune condiţii morfologia dintelui respectiv
Materiale:

- componenta metalică: aliaje nobile, seminobile, nenobile

- componenta fizionomică: răşini acrilice; materiale compozite sau mase ceramice

Tehnologia de realizare:

I. componenta metalică
II. componenta fizionomică
1. Examenul clinic al pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament
2. Prepararea structurii dentare:
- în general, configuraţia este neretentivă în sens cervico-ocluzal;
- faţa vestibulară se prepară mai accentuat (2 mm) pentru a realiza spaţiul necesar componentei
fizionomice (1,5 mm) aplicată peste componenta metalică (0,30-0,40 mm)
- faţa ocluzală la dinţii superiori: se reduce cu 2 mm pentru a favoriza retenţia componentei
fizionomice
- pragul (1,5 mm) este subgingival (0,5mm) pe faţa vestibulară şi jumătatea vestibulară a feţelor
proximale
- pentru coroana de acoperire mixtă, dar total fizionomică, pragul este circular
3. Amprentarea
4. Realizarea modelelor – din ghips dur, cu bont mobilizabil
5. Realizarea machetei componentei metalice :
-Metoda foliei de ceară calibrate (Provicap)
- se izolează modelul cu substanţă grasă/izolatoare
- se plastifiază folia de ceară calibrată, 0,3 mm, şi se aplică pe model
- se realizează macheta unei cape cu grosime de 0,3mm
- se prepară pasta din masă de ambalat şi se aplică pe faţa vestibulară, jumătatea
vestibulară a feţelor proximale, şi jumătatea vestibulară a feţei ocluzale, şi se modelează realizând
morfologia dintelui respectiv, astfel încât să rămână un spaţiu pe feţele proximale şi faţa ocluzală, spaţiu
ce va fi ocupat de macheta componentei fizionomice
- se aplică ceară albastră pe feţele proximale, ocluzală şi orală, peste masa de
ambalat, cu excepţia feţei vestibulare şi se modelează morfologia corespunzătoare
- rolul masei de ambalat: creează o cavitate destinată componentei fizionomice
-Metoda elementelor prefabricate (sistemele VKS, DW, MK-C sau sistemul ATR – Atraumatic
Rehabilitation, ce se caracterizează prin utilizarea de elemente prefabricate, de forma incrustaţiilor
MOD, macheta fiind concepută din răşini calcinabile)
-Metoda reducerii din bloc de ceară cu dimensiuni mai mari (metodă veche şi neutilizată)
1. coroana metalo compozita
Se realizeaza cu rasini compozite, livrate sub forma de pasta vascoasa, in seringi

Exista masa opac pentru a ecrana metalul, mada dentina, incizal, masa de corectat, flacoane lichid pentru
silanizat si activare straturi depuse, mase intensive.

Se recomanda polisticlele (ART GLASS, BELL GLASS-polimerizat sub presiune de azot.

Etape:

 Obtinere componenta metalica

 Conditionare componenta metalica (sablare, gravaj electrochimic, silanizare) sau
 Silicatizare , oxidare, ceramizare , etalizare cu rol de a mari legatura chimica dintre metal si RDC.
 Se aplica strat cu strat compozitul cu spatule si pensule.