Elaborarea Metodica Nr.

13
Tema : Coroane fizionomice (Jacket) compozite si integral-ceramice.
Managementul confectionarii coroanelor estetice prin metoda moderna.
1. Proprietatile rasinelor moderne
Principala calitate a rasinilor compozite este aceea ca sunt aderente de
tesuturile dure dentare. Pentru ca adeziunea dintre rasina si suprafata dentara
sa se poata produce este necesar ca aceste suprafete sa vina in contact strans intre
ele si acest lucru este posibil doar prin umectarea suprafetelor. Umectabilitatea
reprezinta aptitudinea unui lichid de a intra in contact intim cu un solid prin
intinderea sa pe suprafata acestuia din urma.
Adeziunea dentara difera la smalt fata de dentina datorita structurilor
histologice diferite ale celor doua tesuturi.
Pentru a se realiza adeziunea rasinii la smalt este necesara o pregatire
prealabila a suprafetei acestuia prin gravare acida. Pentru aceasta se utilizeaza
acidul fosforic 37%. Gravarea trebuie sa dureze minim 20 secunde. In urma gravarii
pe suprafata smaltului apar o serie de microretentivitati, care ii dau suprafetei
gravate si uscate un aspect cretos. Se poate obtine astfel o adeziune mecanica a
rasinilor compozite care se realizeaza prin intermediul unui adeziv amelar livrat
impreuna cu materialul compozit. Adezivii amelari sunt rasini diacrilice nesarjate
lichide cu un coeficient crescut de umiditate care sunt retinute in interiorul
microcavitatilor din smaltul gravat prin polimerizare. Ei contin aceeasi monomeri pe
care ii contine si rasina compozita, dar la acestia proportia monomerului de dilutie
este mai mare si acest lucru atrage dupa sine scaderea vascozitatii adezivului.
La nivelul dentinei, ca urmare a instrumentarii tesuturilor dure dentare, pe
suprafata plagii dentinare rezultate se va acumula un detritus dentinar remanent si
care este o pelicula fina, alcatuita din particule microcristaline incorporate intr-o
matrice organica denaturata, cu o grosime de cel mult 2 microni. Detritusul dentinar
remanent are o rezistenta mecanica slaba si desi initial poate reprezenta un
element protector al plagii dentinare, nepermitand patrunderea bacteriilor in
canaliculele dentinare, el impiedica aparitia unor legaturi chimice si micromecanice
ale adezivului cu dentina.
Adezivii dentinari contin:
acidul (conditionantul), agent care este utilizat pentru
curatirea si/sau demineralizarea suprafetei dentinei pe care o pregateste in
vederea colarii.
Primerul, o rasina hidrofila intr-un solvent(apa, acetona,
alcool) care are rolul de a umecta zona demineralizata si favorizeaza
patrunderea rasinii adezive in interiorul tubilor dentinari si in reteaua de
colagen eliberata determinand aparitia unui strat hibrid.
Rasina adeziva propriu-zisa, cu vascozitate scazuta, care
patrunde in reteaua de colagen a canaliculelor dentinare si in dentina
intercanalara pregatite anterior.
In functie de actiunea fata de detritusul dentinar remanent, adezivii dentinari
se pot imparti in:
adezivi care lasa intact detritusul dentinar remanent,
incorporandu-l in procesele de colaj; sunt mai putin utilizati astazi.

Adezivi care modifica detritusul dentinar remanent prin

infiltrarea de monomeri, ceea ce permite un colaj micromecanic, dar si o o usoara
legatura chimica;
Adezivi care elimina detritusul dentinar remanent, cei mai
utilizati astazi. Aceste sisteme erau aplicate la inceput in 3 etape succesive: in
prima etapa se aplica un demineralizant superficial care expune colagenul dentinar;
in a doua etapa se utilizeaza primerul care este elementul cheie al adeziunii
continand monomeri cu proprietati hidrofile cu afinitate pentru fibrele de colagen
expuse si proprietati hidrofobe, permitand copolimerizarea cu rasina adeziva; in
etapa a -III-a rasina adeziva propriu-zisa penetreaza si impregneaza colagenul
expus. Acest proces este numit hibridizare sau de formare a unui strat hibrid.
Generatiile actuale de adezivi permit de obicei o procedura de aplicare redusa la 2
etape, combinand actiunea primerul-ui si adezivului intr-o singura solutie.
Adezivi care dizolva detritusul dentinar remanent, care contin
un primer usor acid destinat sa simplifice procedura clinica reducand-o la o singura
etapa, dar demineralizarea este mai superficiala ceea ce afecteaza taria legaturii
adezive.
Rasinile diacrilice compozite au proprietati fotomimetice si prezinta o
transluciditate asemanatoare smaltului. De asemenea posibilitatea aplicarii
materialului compozit in mai multe straturi de culori diferite, in special in cazul
rasinilor compozite fotopolimerizabile, permite realizarea unor restauratii mult mai
estetice, fara a influenta proprietatile adezive si de stabilitate ale compozitului.
Rasinile diacrilice compozite prezinta o mult mai buna stabilitate a culorii
in timp comparativ cu rasinile diacrilice simple. Totusi, in timp pot apare modificari
extrinseci, intrinseci sau mixte ale culorii. Coloratiile extrinseci se datoreaza unor
alimente precum ceaiul, cola, cofeina sau unor bacterrii colorante din placa
bacteriana si sunt favorizate de existenta unor suprafete rugoase ale obturatiei.
Coloratiile intrinseci sunt datorate in cazul compozitelor cu initiere chimica a prizei
oxidarii aminelor in exces in sistemul de initiere, ceea ce se traduce printr-o
ingalbenire a obturatiei dupa 1-3 ani. Compozitele fotopolimerizabile sunt mai
stabile coloristic, daca polimerizarea a fost facuta corect, dar si in cazul lor se poate
observa o deschidere a culorii si o transluciditate crescuta dupa 24-48 ore
Rasinile compozite au toxicitate redusa pentru pulpa dentara, dar care
nu trebuie neglijata. Pentru actiunea toxica este incriminata faza organica si in
special monomerii de dilutie ramasi nepolimerizati dupa priza. Un astfel de
monomer este hidroxil-etil-metacrilatul (HEMA), folosit frecvent in formula rasinilor
compozite fotopolimerizabile, care poate traversa canaliculele dentinare din
cavitatile profunde si ajunge in pula unde declanseaza reactii alergice. Este
necesara astfel aplicarea in cavitatile profunde a unei baze de hidroxid de calciu
sau de ionomer de sticla.
Rasinile polimerizate incomplet par a fi iritante si pentru tesuturile gingivale.
In aceste conditii orice rugozitate sau porozitate a materialului va determina
acumularea de placa bacteriana determinand inflamatia tesutului gingival
sensibilizat deja prin prezenta monomerilor nepolimerizati.
Rasinile compozite corect si complet polimerizate nu sunt solubile in
saliva, dar o polimerizare necorespunzatoare va afecta legaturile silanice dintre
faza organica si cea anorganica, saliva determinand in timp scindarea celor 2 faze
cu consecinte nefaste pentru rezistenta la uzura si abraziune a obturatiei.
Rasinile compozite prezinta o rezistenta crescuta la fractura, abraziune
si presiuni masticatorii comparativ cu rasinile acrilice simple, dar inferioara

materialelor de restauratie metalice. Proprietatile mecanice sunt mai bune la

compozitele cu macroumplutura si la cele hibride, comparativ cu cele cu
microumplutura.
Rasinile compozite sufera o contractie de polimerizare care poate afecta
legatura dintre obturatie si tesuturile dure dentare. Compozitele cu macroumplutura
si cele hibride prezinta o contractie volumetrica de 10-25%, in timp ce compozitele
cu microumplutura au o contractie de 20-35%. Compozitele autopolimerizabile
prezinta o contractie lenta si spre centrul restaurarii, ceea ce determina un stress
relativ scazut la marginea obturatiei. 60 % din contractia compozitelor
fotopolimerizabile are loc in primul minut dupa fotoinitiere, iar prelungirea timpului
de activare va duce la cresterea contractiei totale; contractia se va realiza spre
sursa de lumina, ceea ce tinde sa indeparteze materialul din cavitate. Pentru a
reduce aceste probleme este indicata utilizarea in cazul obturatiilor voluminoase a
unor obturatii de baza din ionomeri de sticla, aplicarea compozitelor
fotopolimerizabile in straturi mici, de maxim 2mm si directionarea spotului luminos
in functie de directia de contractie.
Timpul de priza pentru compozitele autopolimerizabile este de 3- 5 minute;
compozitele fotopolimerizabile fac priza sub influenta luminii in 20-30 de secunde,
avand insa un timp de lucru practic nelimitat.
Rasinile compozite intra in reactie chimica cu eugenolul, timolul,
celuloidul, de aceea se folosesc pentru obturatie de baza cimenturile ionomere de
sticla sau in lipsa acestora, cimentul policarboxilat sau cimentul fosfat de zinc, iar ca
matrice se folosesc benzi sau cape de polistiren .
2.Metodele de polimerizare a polimerilor modern.
Dupa metoda de polimerizare, rasinile diacrilice se impart in:
-autopolimerizabile (polimerizare la rece)
-fotopolimerizabile - cu lumina de ultraviolete
-cu lumina vizibila incoerenta (halogen)
- cu lumina vizibila coerenta-laser.
- cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat si fotopolimerizabile
Rasinile compozite cu initiere chimica sau autopolimerizabile sunt prezente
in sistem bicomponent in care o componenta reprezinta initiatorul (Peroxid organic)
iar cealalta catalizatorul sau acceleratorul de polimerizare (amina tertiara
aromatica). Prin amestecarea celor doua componente se declanseaza reactia de
polimerizare, care este relativ uniforma in tot volumul materialului; totusi, o mare
parte din gruparile metaacrilat raman nepolimerizate chiar dupa cateva ore.
Polimerizarea chimica a rasinilor compozite prezinta avantajul ca nu necesita o
aparatura speciala si asigura o polimerizare uniforma indiferent de grosimea
stratului de material. Prezinta insa si o serie de dezavantaje: instabilitate cromatica
datorita reactiei dintre amina tertiara si peroxid, timpul de lucru si modelare limitat,
toxicitatea aminelor pentru tesutul pulpar, suprafete insuficient de netede dupa
prelucrare, finisare si lustruire. Aceste dezavantaje au facut ca acest tip de rasini
compozite sa piarda mult teren in fata rasinilor compozite fotopolimerizabile
Rasinile compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete au fost primele
rasini cu initiere prin radiatii (fotopolimerizare),utilizate la inceputul anilor
1970. Faza organica a acestor compozite contine un fotosensibilizator (esterul etilic
sau metilic al benzoinei) in proportie de 2%. La iradierea cu ultraviolete furnizate de
o lampa speciala, fotosensibilizatorul absoarbe radiatia ultravioleta 365 nm si se

descompune in radicali liberi care initiaza polimerizarea monomerilor,deci intarirea

rasinii.
Compozitele cu acest sistem de initiere sunt livrate sub forma unei singure
paste introdusa intr-o seringa.
Avantajele acestor compozite fata de cele cu initiere chimica sunt: stabilitate
cromatica mai mare si toxicitate pulpara redusa datorita lipsei aminei tertiare si un
timp nelimitat pentru aplicarea si modelarea rasinii. Nocivitatea radiatiilor
ultraviolete determina existenta unor dispozitive pentru protectia medicului si a
pacientului. De asemenea aceste radiatii nu pot fi folosite pentru polimerizarea
compozitelor cu microumplutura, datorita puterii mici de penetrare(maxim 1,5 mm)
si a dispersiei crescute.
Rasinile compozite cu initiere cu radiatie vizibila incoerenta
(halogen) au fost introduse datorita aparitiei compozitelor cu microumplutura, care
necesita o putere de patrundere in profunzime mai mare decat radiatiile
ultraviolete.Lampa de ultraviolete a fost inlocuita cu o lampa ce furnizeaza o
radiatie cu lungime de unda cuprinsa intre 420-450 nm deci in domeniul lungimei
vizibile (400-800 nm).
Faza organica a compozitului contine un sistem de initiere specific (dicetona)
care absoarbe lumina cu lungimea de unda 420-480 nm si reactioneaza cu amina
organica furnizand radicali liberi ce initiaza polimerizarea monomerilor. Lampa cu
halogen in spectrul vizibil are o emisie incoerenta, policromatica si multidirectionala,
avand o putere de penetrare relativ redusa (2 mm).
Profunzimea pana la care patrunde lumina este importanta si ea depinde o
serie de factori. Polimerizarea nu este niciodata completa, o mare parte a rasinii
neactivate initial de lumina in momentul prizei ramanand nepolimerizata. Cu cat
gradul de polimerizare este mai ridicat cu atat proprietatile fizice ale compozitului
devin mai stabile, dar creste contractia de polimerizare. Gradul optim de conversie
al dublelor legaturi C-C ale monomerului la 0,2 mm sub suprafata unui compozit
fotopolimerizabil este de 44-75%.
Sursa de lumina influenteaza adancimea polimerizarii si gradul de conversie
al monomerilor. Lampa cu halogen foloseste numai 10% din energia produsa pentru
emisia de rasiatii vizibile. Cercetatorii japonezi au introdus recent lampi cu diode
LED care au avantajul ca asigura o adancime mai mare de polimerizare, realizeaza
un grad sporit de conversie a monomerilor reziduali, nu emit radiatii ultraviolete, au
o actiune rapida (20-40 secunde) si au o putere mai mare de penetrare (2 - 2,5
mm). Un alt tip de sursa de lumina folosita pentru fotopolimerizare este acela al
lampilor tip Trilight, care ofera posibilitatea variatiei luminoase permitand astfel
modelarea desfasurarii prizei materialului compozit si contractiei consecutive
acestuia. Exista astfel posibilitatea realizarii unei intensitati luminoase mai reduse,
medie, standard. Exista de asemenea surse luminoase de mare putere, cu
frecventa in sistem stroboscopic (descarcare electrica in xenon, plasma), care
permit fotopolimerizarea aproape instantanee (3-5 secunde), eliminand astfel
contractia de priza si reducand timpul de lucru. Totusi, sursele de lumina mai
puternice, crescand viteza de polimerizare, vor duce la o cantitate mai mare de
monomeri liberi.
Compozite cu initiere cu radiatii vizibile coerente (laserul)
Laserul reprezinta solutia cea mai buna pentru polimerizarea rasinilor
diacrilice, deoarece acesta emite coerent, monocromatic, unidirectional si are o
putere de penetrabilitate mult mai mare (5-6 mm). Pentru polimerizarea

compozitelor sunt utilizati laserii cu argon care asigura un grad inalt de

polimerizare, imbunatatind calitatile mecanice ale compozitului.
Rasini diacrilice cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat
si fotopolimerizabile (cimenturile diacrilice) se prezinta ca doua paste.Fotoactivarea
initiaza polimerizarea, iar activarea chimica o continua si completeaza reactia de
priza. Necesitatea initierii foto determina posibilitatea unui timp de lucru prelungit,
iar zonele profunde la care nu ajung radiatiile luminoase sunt polimerizate cu
ajutorul sistemului de initiere chimica.

3. Descrieti etapele a polimerului acrilic injectabil

Rasinile injectabile prezinta avantajul unui material cu grad inalt de densitate.
Acrilatul injectabil se prezinta sub forma de granule cu greutate moleculara mica.
Din punct de vedere chimic este un PMMA cu polimerizare liniara, in care procentul
de monomer rezidual este minim. Agentul de reticulare (copolimerizare) este
absent. Temperatura de plastifiere este joasa, iar rigiditatea acestor materiale este
mai mare, in ciuda masei moleculare reduse.
4. Ce reprezinta rasinele foto-polimerizabile?
Rasinile compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete au fost primele
rasini cu initiere prin radiatii (fotopolimerizare),utilizate la inceputul anilor
1970. Faza organica a acestor compozite contine un fotosensibilizator (esterul etilic
sau metilic al benzoinei) in proportie de 2%. La iradierea cu ultraviolete furnizate de
o lampa speciala, fotosensibilizatorul absoarbe radiatia ultravioleta 365 nm si se
descompune in radicali liberi care initiaza polimerizarea monomerilor,deci intarirea
rasinii.
Compozitele cu acest sistem de initiere sunt livrate sub forma unei singure
paste introdusa intr-o seringa.
Avantajele acestor compozite fata de cele cu initiere chimica sunt: stabilitate
cromatica mai mare si toxicitate pulpara redusa datorita lipsei aminei tertiare si un
timp nelimitat pentru aplicarea si modelarea rasinii. Nocivitatea radiatiilor
ultraviolete determina existenta unor dispozitive pentru protectia medicului si a
pacientului. De asemenea aceste radiatii nu pot fi folosite pentru polimerizarea
compozitelor cu microumplutura, datorita puterii mici de penetrare(maxim 1,5 mm)
si a dispersiei crescute.
Rasinile compozite cu initiere cu radiatie vizibila incoerenta
(halogen) au fost introduse datorita aparitiei compozitelor cu microumplutura, care
necesita o putere de patrundere in profunzime mai mare decat radiatiile
ultraviolete.Lampa de ultraviolete a fost inlocuita cu o lampa ce furnizeaza o
radiatie cu lungime de unda cuprinsa intre 420-450 nm deci in domeniul lungimei
vizibile (400-800 nm).
Faza organica a compozitului contine un sistem de initiere specific (dicetona)
care absoarbe lumina cu lungimea de unda 420-480 nm si reactioneaza cu amina
organica furnizand radicali liberi ce initiaza polimerizarea monomerilor. Lampa cu
halogen in spectrul vizibil are o emisie incoerenta, policromatica si multidirectionala,
avand o putere de penetrare relativ redusa (2 mm).

Profunzimea pana la care patrunde lumina este importanta si ea depinde o

serie de factori. Polimerizarea nu este niciodata completa, o mare parte a rasinii
neactivate initial de lumina in momentul prizei ramanand nepolimerizata. Cu cat
gradul de polimerizare este mai ridicat cu atat proprietatile fizice ale compozitului
devin mai stabile, dar creste contractia de polimerizare. Gradul optim de conversie
al dublelor legaturi C-C ale monomerului la 0,2 mm sub suprafata unui compozit
fotopolimerizabil este de 44-75%.
Sursa de lumina influenteaza adancimea polimerizarii si gradul de conversie
al monomerilor. Lampa cu halogen foloseste numai 10% din energia produsa pentru
emisia de rasiatii vizibile. Cercetatorii japonezi au introdus recent lampi cu diode
LED care au avantajul ca asigura o adancime mai mare de polimerizare, realizeaza
un grad sporit de conversie a monomerilor reziduali, nu emit radiatii ultraviolete, au
o actiune rapida (20-40 secunde) si au o putere mai mare de penetrare (2 - 2,5
mm). Un alt tip de sursa de lumina folosita pentru fotopolimerizare este acela al
lampilor tip Trilight, care ofera posibilitatea variatiei luminoase permitand astfel
modelarea desfasurarii prizei materialului compozit si contractiei consecutive
acestuia. Exista astfel posibilitatea realizarii unei intensitati luminoase mai reduse,
medie, standard. Exista de asemenea surse luminoase de mare putere, cu
frecventa in sistem stroboscopic (descarcare electrica in xenon, plasma), care
permit fotopolimerizarea aproape instantanee (3-5 secunde), eliminand astfel
contractia de priza si reducand timpul de lucru. Totusi, sursele de lumina mai
puternice, crescand viteza de polimerizare, vor duce la o cantitate mai mare de
monomeri liberi.
Compozite cu initiere cu radiatii vizibile coerente (laserul)
Laserul reprezinta solutia cea mai buna pentru polimerizarea rasinilor
diacrilice, deoarece acesta emite coerent, monocromatic, unidirectional si are o
putere de penetrabilitate mult mai mare (5-6 mm). Pentru polimerizarea
compozitelor sunt utilizati laserii cu argon care asigura un grad inalt de
polimerizare, imbunatatind calitatile mecanice ale compozitului.
6. Confectionarea coroanei din rasina polimerica prin metoda moderna
7. Dezvaluiti 4 metode de realizare a restaurarilor dentare total ceramice
(all-ceram system) :
a).Turnarea miezului ceramic din amestec cu magneziu sau fortificarea
miezului cu leucitina
b) realizarii capei din sticla de alumino-silicat
c) ceramica topica si injectate prin presare cu formarea miezului
d) tehnica CAD/CAM
8. Ce tehnica CAD/CAM reprezinta?
ratamentele de estetica dentara si cele protetice au devenit in ultimii ani tot mai
solicitate de catre pacientii pentru care dantura nu are doar un rol functional, ci si
estetic, completand aspectul intregului chip. Astfel, pentru a le putea oferi solutia
optima de tratament, integrata perfect in fizionomia fiecarui pacient si indeajuns de
rezistenta pe parcursul anilor in fata unor forte mari de masticatie, specialistii au
pus tot mai mult accentul pe restaurarea intregii structuri dentare cu materiale

biocompatibile, realizate cu ajutorul tehnologiei computerizate.

Un material care intruneste toate aceste conditii este zirconiul, preferat de catre un
numar foarte mare de pacienti in ultimul timp. Pe langa faptul ca aspectul dintilor
ceramici pe suport de zirconiu este identic cu cel al dintilor naturali, zirconiul are o
densitate foarte mare, porozitate 0%, este absolut bio-inert, are o puritate de
99,9%, nu isi modifica temperatura si are o rezistenta foarte mare. Mai mult,
zirconiul nu se coloreaza si nu irita. Cu toate acestea, recomandarea pe care fiecare
medic dentist i-o face pacientului care doreste sa opteze pentru o lucrare protetica
este sa aleaga tehnica moderna computerizata de realizare a lucrarii in detrimentul
celei manuale, datorita multiplelor beneficii pe care le ofera aceasta tehnologie
avansata.
Zirconiul fiind un material greu de prelucrat manual, care insa ofera incomparabil
mai multe avantaje decat restul materialelor folosite pentru lucrarile protetice,
pacientii trebuie sa stie ca alegerea lor trebuie sa fie bazata pe modul in care este
efectuata lucrarea. Astfel, pentru a avea siguranta unui tratament reusit, ea trebuie
realizata cu ajutorul tehnologiei CAD-CAM (Computer Aided Design/Computer Aided
Manufacturing), care ii ofera specialistului in tehnica dentara posibilitatea de a
modela dantura cu ajutorul computerului, oferind o precizie incomparabil mai mare
decat in cazul realizarii manuale a acesteia.

9. Avantajele acestor metode contra celor clasice

1 Siguranta reusitei procedurii este unul dintre principalele motive pentru care
pacientii aleg lucrarile pe suport de zirconiu. Fiind o tehnica moderna
computerizata, cu ajutorul sistemului CAD-CAM lucrarea protetica este realizata cu o
precizie foarte mare, facand imposibil esecul sau.
2 Un alt beneficiu al lucrarilor protetice pe suport de zirconiu realizate cu ajutorul
acestui sistem este timpul redus de finalizare a procedurii. In cazul altor tipuri de
lucrari protetice pacientii sunt nevoiti sa faca cel putin trei vizite in cabinetul
medicului dentist, insa cu ajutorul tehnicii moderne computerizate, de cele mai
multe ori este suficienta o singura vizita. In plus, exista numeroase cazuri in care nu
este nevoie de lucrari provizorii, ca in cazul procedurilor restaurarilor clasice. Aceste
restaurari provizorii se pot deteriora cu usurinta, creandu-i pacientului un grad
ridicat de disconfort.
3 Procedura este mai simpla, iar rezultatele sunt incomparabil mai bune. Lucrarea
protetica realizata manual in laboratorul dentar se bazeaza doar pe amprenta
trimisa de catre medicul dentist, insa in cazul celei realizate cu ajutorul tehnicii
computerizate medicul poate avea un control mult mai mare asupra aspectului final
al acesteia.

4 Un alt motiv pentru care pacientii opteaza pentru acest tip de lucrari este
calitatea materialelor utilizate. Sistemul CAD-CAM foloseste blocuri solide de
ceramica colorata pentru a putea reda naturaletea, frumusetea, rezistenta si
functionalitatea dintelui. Nu este suficient ca lucrarea sa aiba un aspect similar
celorlalti dinti de pe arcada. Datorita acestui bloc de ceramica, ea se potriveste cu
compozitia si structura dintelui natural, oferindu-le pacientilor posibilitatea de a
consuma cu usurinta alimente si bauturi reci sau fierbinti fara a pune in pericol
rezistenta lucrarii din cauza diferentelor de temperatura.
Acest sistem computerizat a revolutionat si a simplificat modul de a realiza lucrarile
protetice, oferindu-le, totodata, pacientilor siguranta unei danturi perfect
functionale si a unui aspect impecabil timp indelungat. Mai mult, intr-o perioada in
care lipsa timpului liber este o problema din ce in ce mai des intalnita, faptul ca
durata de tratament este semnificativ redusa, iar garantia acestora este indelugata,
fac din lucrarile protetice pe suport din zirconiu alegerea corecta a pacientilor care
se confrunta cu lipsa unuia sau a mai multor dinti. Este o solutie de estetica dentara
pe care o recomand cu incredere fiecarui pacient.
10. Ce fel de amprenta e necesara pentru utilizarea tehnicii CAD/CAM?
Amprenta Conventionala a fost inlocuita cu Amprenta Digitala, care este mult mai
precisa. Se obtine amprenta digitala in maxim 2 min cu ajutorul camerei de ultima
generatie BlueCam, se elaboreaza proiectul restaurarii fiind posibile la momentul de
fata restaurari de genul Inlay, Onlay, Coroana Definitiva pina la 4 unitati, Veener-uri
si transmitind informatia catre masina de frezat.
11. Cerintele catre coroanele de invelis fizionomice.