Ojog Valeria S1904

Elaborarea metodică Nr. 1

Tema: Familiarizarea studenţilor cu componenţa catedrei. Particularitățile chirurgiei oro-maxilo-
faciale. Organizarea cabinetului de chirurgie dento-alveolară și secţiei de chirurgie OMF.

1. Chirurgia oro-maxilo-facială ca ştiinţă medicală. Obiectul şi sarcinile. Definiţia

specialităţii, interrelaţii cu celălalte specializări ale stomatologiei. Teritoriul anatomic al
chirurgiei OMF (limite, planuri, structuri anatomice)

Chirurgia oro-maxilo-facială reunește știința și arta de a preveni,diagnostica și vindeca bolile,a

reconstitui formele și restabili funcțiile din teritoriul buco-maxilo-facial,folosind cel mai adesea o
intervenție operatorie.

În cadrul acestei specialități se studiază sub toate aspectele anomaliile și afecțiunile

congenitale,traumatice,infecțioase,tumorale și de altă natură ale teritoriului buco-maxilo-facial;se
studiază metodele de prevenire și combatere a durerii în vederea tuturor manoperelor sau
intervențiilor stomatologice,corectarea plastică și funcțională a structurilor acestui teritoriu,înlocuirea
pierderilor de substanță.

Specialitatea chirurgia buco-maxilo-facială cuprinde două părți:

 Chirurgia orală(dento-alveolară,buco-dentară)-studiază indicațiile și tehnicaextracțiilor

dentare,incidentele,accidentele și complicațiile acestora,tratamentul chirurgical al tulburărilor de
erupție dentară,metodele chirurgicale ajutătoare tratamentelor endodontice,tratamentul chirurgical al
paradontopatiilor marginale cronice,metodele chirurgicale proprotetice,ca și alte tratamente
chirurgicale ale afecțiunilor dento-parodontale și ale cavității bucale.
 Chirugia maxilo-facială cuprinde chirugia tegumentului și orificiilor feței,chirurgia părților
moi cervico-faciale,a maxilarelor,a articulațiilor temporo-mandibulare și glandelor salivare ,corectarea
dismorfozelor faciale,refacerea morfo-funcțională a teritoriului maxilo-facial.

Chirurgia buco-maxilo-facială păstrează relații strînse cu celelalte specialități

stomatologice,deși fiecare specialitate are un profil,un conținut precis,toate urmăresc acelați scop
general:menținerea aparatului masticator,restabilirea sa morfologică și fizionomică.

În practica chirurgiei maxilo-faciale este adesea necesară colaborarea cu specialiștii care își
desfășoară activitatea în același teritoriu sau în imediata vecinătate(neurochirurg,ORL-
ist,oftalmolog),cu radiologul și radioterapeutul,cu histopatologul,precum și cu specialiști din alte
domenii medicale.Progresul chirurgiei buco-maxilo-faciale depinde și de însușirea continuă a
achizițiilor din biologie,medicinăși chirurgie,de adaptarea și aplicarea acestora la prpriile sale
domenii de activitate,de relațiile chirurgie buco-maxilo-faciale și stomatologiei cu alte discipline
medico-chirurgicale.

Limitele teritoriului buco-maxilo-facial sunt:

 Superior-un plan orizontal trecînd prin rebordurile orbitare superioare;

 Inferior-un plan orizontal trecînd prin corpul osului hioid;
 Lateral-cîte un plan trecînd prin marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian,a
apofizei mastoide și înconjurînd pavilionul urechii trece vertical prin tragus și reunește linia
de delimitare superioară.
 În profunzime-pînă la partea anterioară și mijlocie a bazei craniului și planul prevertebral.

Din teritoriul menționat trebuie însă excluse regiunile orbitare,fosele nazale și laringofarinxul care au
o patologie specială și tehnici chirurgicale proprii.

2. Istoricul chirurgiei OMF și al catedrei

Începând cu anul 1961 a fost înființată de Catedra chirurgie oro-maxilo-facială (OMF) condusă de
cãtre Nicolai Fetisov, Savant Emerit, doctor habilitat în medicină, profesor universitar. În această
perioadă cu suportul conferenţiarilor V. Titarev, A. Guţan, V. Ocuşco au fost puse bazele clinice ale
catedrei, au fost trasate direcţiile principale de dezvoltare a specialităţii,
Din 1968 până în 1994 catedra a fost condusă de profesorul Arsenie Guţan. În această perioadă
potenţialul ştiinţifico-didactic al catedrei a crescut considerabil, a fost perfecţionat procesul de studii,
au fost modernizate bazele clinice, a fost organizat cursul de instruire postuniversitară, ulterior acesta
fiind transferat în componenţa facultăţii de perfecţionare a medicilor.
În perioada 1995 – 2012 catedra a fost condusă de către Dumitru Şcerbatiuc, doctor habilitat în
medicină, profesor universitar. Din 2010, la iniţiativa colectivului, catedra poartă numele
eminentului savant şi pedagog Arsenie Guţan.
În anul 2013 în componenţa catedrei a fost transferat cursul de chirurgie OMF şi implantologie orală
a Facultăţii de Educaţie Continuă în Medicină şi Farmacie şi, actualmente, ea se numeşte Catedra
Chirurgie Oro-Maxilo-Facială şi Implantologie Orală Arsenie Guţan. Şef de catedră a fost numit
Valentin Topalo, doctor habilitat în medicină, profesor universitar.
Anul 2015 a însemnat uniunea serviciilor de propedeutică în chirurgie dento-alveolară cu maxilo –
facialã si înfiintarea Catedrei de chirurgie oral-maxilo – facialã și implantologie orală „Arsenie

2
Guțan”, condusã începând cu acel an de cãtre dr. șt.med., conf.univ. CheleNicolae.
În clinicã se asigurã pregãtirea studentilor din USMF „N.Testemițanu” la urmãtoarele discipline:

• Prevenție în chirurgia OMF – anul II Facultatea de Stomatologie

• Anestezie lîn stomatologie – anul II Facultatea de Stomatologie;
• Odontectomia. – anul III Facultatea de Stomatologie;
• Infecțiile în regiunea OMF – anul III Facultatea de Stomatologie;
• Traumele în regiunea OMF. – anul IV Facultatea de Stomatologie;
• Implantologia dentară. – anul IV Facultatea de Stomatologie;
• Oncologia în chirurgia OMF. – anul V Facultatea de Stomatologie;
• Chirurgia preprotetică și parodontală. Chirurgia reconstructivă și estetică. – anul V Facultatea de
Stomatologie;
• Medicina dentară. Facultatea de Medicinã Generalã, anul IV

De asemenea în Clinica de chirurgie oralã si maxilo – facialã se desfãșoarã pregãtirea urmãtoarelor

categorii de medici:
• medici rezidenti în specialitãtile: chirurgie oralã si maxilo – facialã, chirurgie dento-alveolarã,
ORL, neurochirurgie.
Activitatea stiintificã a cadrelor didactice constã în:
• participarea la consfãtuiri stiintifice în tarã si strãinãtate;
• elaborarea de cursuri de specialitate – Chirurgie oralã – curs pentru studentii de stomatologie;
• elaborarea de articole si lucrãri de specialitate;
• coordonarea studentilor în întocmirea lucrãrilor de diplomã;
• întocmirea de monografii de specialitate.

3. Formele de asistenţă stomatologică chirurgicală (profilactică, planică, de urgenţă) şi

conţinutul lor. Principii generale ale tehnicilor chirurgicale.

Asistența stomatologică chirurgicală de uregență se acordă în primul rînd pacienților cu dureri

acute,severe.Include asistența medicală în limita competenței și a posibilităților tehnice
medicale,spre exemplu : flegmon,abces,periostită purulentă ; manevre demică chirurgie,ca : rezecție
apicală,extracții dentare,prelucrarea primară a plăgilor.

Asistența planică include consultația medicului chirurg,manevrede mică chirurgie,prescriere de

tratament,recomandare la investigații paraclinice pentru stabilirea diagnosticului,monitorizarea
tratamentului bolnavilor cronici.

3
Asistența profilactică prevede controlul profilactic anual (consultație,recomandare pentru
investigații),imunizare,educație medico-sanitară,depistarea precoce a cancerului,dispensarizarea
malformațiilor congenitale.

Principiile generale ale tehnicilor chirurgicale de extracții dentare.

O dată stabilită indicația de extracție,înfuncție de leziunea dentoparodontală,de factorii regionali și

generali,se vor analiza condițiile morfologice și patologice locale,pentru a alege o tehnică operatorie
cît mai puțin traumatizantă și a evita accidentele și complicațiile ulterioare.

Condițiile morfologice locale-indiferent de tehnica de extracție folosită,este necesar să se realizeze o

lărgire a alveolei,pentru a permite rădăcinii săiasă din lăcașul său anatomic.Cu cît osul alveolar este
mai spongios,prezentînd o corticală subțire și elastică,extracția dinților se face mai ușor.Dacă dintele
este implantat într-o zonă în care alveola dentară este săracă în țesut spongios și corticala este
groasă,extracția va fi mai dificilă,așa cum se întîmplă la primul molar superior și la molarii și
premolarii inferiori.

La mandibulă,extracția molarilor și a premolarilor este mai dificilă și datorită implantării lor

apropiate de cele două corticale,ceea ce face ca dilatarea alveolară să fie anevoioasă,instrumentele
insinuîndu-se cu greu și existînd pericolul fracturării uneia din tablele osoase.

Osul alveolar poate prezenta unele particularități de rezistență,în raport cu vîrsta și tipul
constituțional al bolnavului.Astfel la copii și tineri osul este mult mai elastic,pe cînd la bătrîni osul
suferă un proces de hipercalcifiere,devine casant,fracturînduse cu ușurință.

Indivizii cu un schelet bine dezvoltat,cu o musculatură oro-facială viguroasă,prezintă cel mai adesea
o implantare solidă a rădăcinilor într-un os dens,dilatarea alveolei făcîndu-se cu mai multă greutate
în timpul manevrelor de extracție.

Conformația coroanei și a rădăcinilor dentare are o importanță deosebită în tehnica de extracție ce

urmează a fi folosită.Astfel,coroanele mici,fără convexități bine reprezentate,nu permit adesea
aplicarea cleștelui de extracție,necesitînd folosirea elevatoarelor,de asemenea,dinții cu coroane
mici,presupun existența unor rădăcini scurte,dar groase și bine implantate în osul alveolar.

Adeseori rădăcinile prezintă anomalii de formă,de orientare sau de număr,îngreunînd mult tehnica de
extracție și favorizînd producerea fracturilor.Astfel rădăcinile incisivilor laterali sau ale primilor
premolari superiori pot fi cudate ,,în baionetă”,rădăcinile molarilor încurbate convergent
,,barate”,menținînd între ele septul interradicular,sau încurbate divergent.Toate aceste anomalii nu

4
pot fi depistate decît radiografic și nu permit extracția normală a rădăcinilor,necesitînd tehnici
operatorii particulare.

Molarii,premolarii sau caninii pot prezenta rădăcinisupranumerare,a căror orientare este extrem de
variabilă.Aceste rădăcini se pot fractura în timpul extracției și adesea pot scăpa observației
radiologice și chiar clinice,rămînînd intralveolar,complicînd procesul ulterior de vindecare sau
producînd complicații postextracționale.

Modificările patologice ale dinților și ale alveolei pot,uneori,să ușureze mult extracția
dinților,alteori,dimpotrivă să facă foarte dificilă ntervenția.Un dinte devitalizat,care a suferit în timp
procese repetate de parodontită marginală,cu diminuarea rezistenței ligamentului alveolodentar și a
pereților alveolari,se extrage cu mai multă ușurință decît un dinte vital.

Alteori dimpotrivă,inflamațiile repetate ale parodonțiului determină apariția unor procese de

hipercementoză apicală sau înlocuirea ligamentului alveolodentar cu țesut dur,realizînd adevarate
anchiloze între rădăcini și pereții alveolari.

Distrucțiile masive prin carie,extinse de la coroană la rădăcină,favorizează fracturarea dintelui în

timpul manoperelor de extracție.

Pentru extracția dentară se folosesc cel mai frecvent tehnici care se bazează pe maleabilitatea osului
și posibilitatea de dilatarea a alveolei.

După ce s-a obținut dilatarea alveolei,dintele este extras prin ruperea fibrelor ligamentare
periodontale.Cu totul excepțional se folosesctehnici denumite ,,chirurgicale”,care constau în
rezecarea unuia din pereții alveolari-cel mai frecvent peretele vestibular-evidențierea rădăcinii și
breșa osoasă realizată.

Cu cleștii se extrag :

-dinții a căror porțiune coronară este integră sau parțial distrusă,permițînd aplicarea corectă la colet a
instrumentuluirespectiv ;

-rădăcinile alveolare care prezintă o porțiune extraalveolară suficient de proeminentă și rezistentă

pentru a putea fi prinsă cu cleștele ;

-rădăcinile dentare care se găsesc la limita peretelui alveolar,osul permițînd crearea,cu elevatorul sau
freza,a unui șanț periradicular unde să poată fi insinuate fălcile cleștelui,asigurînd o priză eficientă pe
rădăcină.

5
Dinții cu coroanele conice,care nu permit o adaptare corectă a fălcilor cleștelui,precum șă
rădăcinilesituate sub limita marginii procesului alveolar se extrag cu elevatoarele.

Dacă tentativa deextracție cu elevatorul eșuează,extracția se va face prin alveolotomie.

Oricare ar fi instrumentul și tehnicile de extracție folosite,ele nu trebuie să vizeze numai îndepărtarea

dintelui și a rădăcinii sale oricum și în orice condiții,ci o vindecare rapidă a plăgii,cu conformarea
unei creste alveolare care să permită o protezare ulterioară corectă.

Pentru aceasta este necesar ca medicul să stăpînească perfect tehnica de extracție pe care o va adopta
de la caz la caz,în funcție de situația anatomică dentoalveolară și de datele culese prin examenele
clinic și radiologic.Se vor evita dilacerările și zdrobirile gingivomucoasei,ca și zdrobirile și
denudările întinse de os,care produc dureri postextracționale greu de suportat,întîrzie vindecarea și
lasă o cicatrice osteo-mucoasă nefavorabilă restaurărilor protetice.Folosirea forței în timpul
manoperelor de extracție nu este justificată ;manoperele de extracție trebuiesp fie blînde,efortul se
dozează,îmbinînd succesiv diferite mișcări ce conduc la mobilizarea și eliberarea dintelui din
alveolă.

4. Principiile de bază ale organizării asistenţei stomatologice chirurgicale în ambulator şi

în staţionar.

În condiții de ambulator este amenajat cabinetul de chirurgie dento-alveolară,care permite efectuarea

extracțiilor dentare și a altor acțiuni chirurgicale mai puțin complicate,pacienților care nu prezintă
agravarea stării generale de sănătate.În condiții de laborator este amenajat cabinetul și camera de
sterilizare care asigură instrumentarul necesar,steril.

În staționar sunt organizate secții de chirurgie maxilo-facială,aici se efectuează acte chirurgicale

complicate la nivelul regiunii oro-maxilo-faciale,pacienților care necesită spitalizare si control
postoperator minuțios.Aici sunt antrenate mai multe echipe de medici,pentru a face față diferitor
complicații clinice.

5. Cerinţele amenajării, de microclimă şi organizării cabinetului (secţiei) chirurgical

(pereţii, podeaua, tavanul, ventilarea, lavuar, canalizare, geamuri etc.).

6
Conform Hotărîrii guvernului Nr.663 din 23.07.2010 pentru aprobarea Regulamentului sanitar
privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale , Capitolul IV,Cerinţe faţă de
finisarea interioară a încăperilor :

120. Pentru finisarea interioară a încăperilor, canalelor de ventilare, sistemelor de ventilare şi filtrelor
se folosesc materiale în conformitate cu destinaţia funcţională şi omologate pentru utilizare în
Republica Moldova.

121. Suprafaţa pereţilor, duşumelelor şi tavanelor în încăperi trebuie să fie netedă, uşor accesibilă
pentru dereticare umedă şi rezistentă la prelucrarea cu detergenţi şi produse dezinfectante permise
pentru utilizare în ordinea stabilită.

124. În încăperile cu regim de lucru umed, care se supun dezinfecţiei umede curente vor fi executate
următoarele finisaje:
    a) pereţii, la înălţimea încăperii – cu materiale hidrorezistente;
    b) tavanul – cu materiale hidrorezistente;
    c) duşumeaua – cu materiale hidrorezistente; în sălile de operaţii, pentru anestezie, de naşteri şi în
alte încăperi în care se efectuează anestezia generală, finisajele trebuie să fie antistatice.

125. La acoperirea duşumelei cu linoleum, marginea de lîngă perete trebuie amplasată sub plintă,
care va fi fixată între perete şi duşumea, conexiunile fiind sudate în mod obligatoriu.

126. Locurile unde vor fi instalate lavoare şi alte obiecte sanitare sau utilaje care, în timpul
exploatării pot umezi pereţii şi paravanele, vor fi finisate cu materiale hidrorezistente, cel puţin pînă
la înălţimea de 1,6 m de la duşumea şi lăţimea de cel puţin 20 cm de la fiecare parte a utilajului.

127. Instalarea tavanelor suspendate de diverse construcţii se permite numai în încăperile care nu
necesită respectarea strictă a regimului antiepidemic, aseptic şi antiseptic: vestiare, coridoare şi
încăperi similare.

128. Suprafaţa internă şi externă a mobilierului medical trebuie să fie netedă şi confecţionată din
materiale rezistente la acţiunea detergenţilor, substanţelor dezinfectante şi medicamentoase.

Capitolul V 
Cerinţe privind aprovizionarea cu apă şi canalizare

129. Instituţiile nou-construite, reconstruite şi cele care funcţionează trebuie să fie asigurate cu
apeduct, canalizare şi apă caldă centralizată.

7
130. Instituţiile trebuie să aibă şi să folosească permanent în activitatea lor apă potabilă curentă, rece
şi caldă, sub presiune şi la temperatură adecvată, în cantitate suficientă şi corespunzătoare din
punctul de vedere al calităţii şi inofensivităţii, conform prevederilor actelor normative în vigoare
privind apa potabilă, cu instalaţii adecvate pentru păstrare şi, în caz de necesitate, pentru distribuire şi
cu protecţie adecvată contra contaminării. 

131. În localităţile sau zonele lipsite de reţele publice de distribuire a apei potabile este permisă
folosirea apei de fîntînă prin instalaţii proprii, corespunzătoare din punct de vedere sanitaro-igienic,
cu obligativitatea ca aceasta să îndeplinească condiţiile de potabilitate.

132. Instituţiile care folosesc surse proprii de apă potabilă vor asigura protecţia sanitară a acestora şi
controlul calităţii apei utilizate.

133. Folosirea apei din sursă locală se admite doar dacă această sursă este autorizată de Agenţie.

134. Epurarea şi dezinfecţia apelor reziduale de la instituţii trebuie să se efectueze la staţiile urbane
sau în alte staţii de epurare, care vor garanta epurarea şi dezinfecţia lor eficientă.

135. În cazul lipsei staţiilor indicate în pct.134 din prezentul Regulament, apele reziduale trebuie
supuse epurării biologice complete şi dezinfecţiei la staţiile locale.

140. Pentru instituţiile nou-construite sau reconstruite se va prevedea un sistem de rezervă pentru
aprovizionarea cu apă caldă, în caz de deteriorare sau efectuare a reparaţiei curente a sistemului de
bază.

141. Pentru instituţiile existente în calitate de sursă de rezervă pentru aprovizionarea cu apă caldă
servesc instalaţiile pentru încălzirea permanentă a apei din filtrele sanitare, spălătorii, bufete, sălile
de distribuire, blocurile alimentare, sufragerii, sălile preoperatorii, de naşteri, de proceduri, de
pansament, secţiile pentru nou-născuţi şi copiii în vîrstă de pînă la 1 an, băi şi alte încăperi
funcţionale, care necesită respectarea strictă a regimului antiepidemic.

144. În sălile preoperatorii, de pansament, de naşteri, reanimare, proceduri, în camera de gardă a

asistentelor de pe lîngă saloanele nou-născuţilor, în secţiile de boli infecţioase, de tuberculoză,
dermatovenerologie, septico-purulente, combustii, hematologice, în laboratoarele clinico-diagnostice
şi bacteriologice şi în alte încăperi care necesită respectarea unui regim deosebit al igienei mîinilor,
se vor prevedea lavoare cu robinete ce pot fi deschise cu piciorul, cotul mîinii sau cu fotoelement,
echipate cu dozatoare de săpun lichid, soluţii antiseptice şi şerveţele de unică folosinţă.

8
Capitolul VI
Cerinţe privind sistemul de încălzire, ventilare, microclimatul
 şi calitatea aerului din încăperi

 148. Sistemul de încălzire, de ventilare şi de condiţionare a aerului trebuie să asigure condiţii optime
ale microclimatului şi componenţa chimică adecvată a aerului din încăperile instituţiilor.

149. Temperatura, multiplul schimbului de aer vor corespunde indicilor stabiliţi prin regulamentele
sanitare.

150. Nivelul admisibil de poluare bacteriană a încăperilor instituţiilor va corespunde cerinţelor

stipulate în anexa nr.5 la prezentul Regulament.

151. Convectoarele trebuie să aibă suprafaţă netedă, cu accesibilitate uşoară la curăţire, ele vor fi
instalate lîngă pereţii exteriori, sub ferestre. Nu se permite instalarea lor în saloane lîngă pereţii
interni.

155. În calitate de agent termic, în sistemele de încălzire centralizată se utilizează apa cu temperatura
maximă în convectoare de 85°C. În instituţii nu se admite utilizarea altor lichide şi soluţii în calitate
de agent termic în sistemele de încălzire.

156. Clădirile instituţiilor trebuie să fie dotate cu sisteme de ventilare, refulare-aspiraţie mecanică şi
ventilaţie de refulare naturală.

159. Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să excludă direcţia de deplasare a

maselor de aer din zonele “murdare” ale încăperii spre cele “curate”.

160. Încăperile instituţiilor, cu excepţia sălilor de operaţii, pe lîngă sistemul de ventilare mecanică
vor avea şi ventilaţie naturală.

161. Captarea aerului din atmosferă pentru sistemul de ventilare şi de condiţionare se efectuează din
zona verde la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa solului. Aerul captat se va supune tratării
prin filtre.

162. Aerul introdus în sălile de operaţii, de anesteziologie, de naşteri, de reanimare, în saloanele

postoperatorii, de terapie intensivă, pentru bolnavii cu combustii, bolnavii imunodepresivi va fi tratat
prin dispozitive pentru dezinfecţia aerului, care vor asigura o eficacitate de cel puţin 95%.

9
163. În încăperile unde în aer se elimină substanţe nocive se vor amenaja sisteme locale de aspiraţie
sau nişe de ventilare.

165. Conductele de aer ale sistemului de ventilare pentru debitare (de condiţionare a aerului) după
filtrele cu eficacitate înaltă vor fi confecţionate din inox.

166. În instituţiile existente se admite folosirea sistemelor-split, cu condiţia prezenţei filtrelor cu

eficacitate înaltă, cu respectarea obligatorie a regulilor de efectuare a lucrărilor de reglementare.

167. Multiplul schimbului de aer se stabileşte reieşind din necesitatea asigurării purităţii şi menţinerii
componenţei gazoase a aerului.

168. Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60%, viteza mişcării aerului –  0,15 m/sec.

169. Conductele de aer, grilajele de distribuire şi recepţie, camerele de ventilare, dispozitivele de

ventilare şi alte instalaţii trebuie menţinute în curăţenie, nu trebuie să aibă defecte, urme de rugină,
deteriorări ale etanşeităţii.

170. Dezinfecţia sistemului de ventilare se va efectua nu mai rar de o dată pe an, precum şi în caz de
necesitate, conform indicaţiilor epidemiologice.

171. Cel puţin o dată pe lună se va efectua controlul pragului de purificare al filtrelor şi eficacitatea
dispozitivelor de dezinfecţie a aerului.

172. Schimbarea filtrelor sistemelor de ventilare se va efectua pe măsura impurităţii lor, dar nu mai
rar decît recomandările producătorului.

173. Dispozitivele de refulare-aspiraţie de schimb general şi de aspiraţie locală se vor conecta cu cel
puţin 5 minute înainte de începerea lucrului şi se vor deconecta cu cel puţin 5 minute după
finalizarea lucrului.

174. În sălile de operaţii şi în cele preoperatorii iniţial se conectează sistemele de ventilare, de

refulare, apoi de aspiraţie sau ambele simultan.

175. În toate încăperile instituţiilor aerul se debitează în zona superioară a încăperii. În încăperile
sterile aerul se debitează prin intermediul fluxurilor laminare sau turbulente (viteza maximă a aerului
– 0,15 m/sec).

10
176. Suprafaţa internă a conductelor de aer ale sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie (de
condiţionare) trebuie să excludă emanarea în încăpere a părticelelor de material din care sînt
confecţionate sau din stratul de protecţie. Acoperirea internă nu trebuie să fie absorbantă.

177. Instalaţiile de ventilare se vor amplasa în încăperi speciale, separate pentru debitare şi aspiraţie,
care nu vor adera pe verticală şi orizontală la cabinetele medicilor, sălile de operaţii, saloane şi alte
încăperi cu prezenţă permanentă a oamenilor.

178. În încăperile pentru sistemele de aspiraţie urmează se prevedea ventilaţie de aspiraţie cu

multiplul unitar al schimbului de aer pe oră, pentru sistemele de refulare – ventilaţie prin refulare cu
multiplul dublu al schimbului de aer.

184. Volumul de aer refulat în salon pentru un bolnav va fi de minimum 80 m3/h.

190. Direcţia de mişcare a curenţilor de aer trebuie să fie asigurată din sălile de operaţii în încăperile
adiacente, iar din acestea – în coridor. În coridoare se va amenaja ventilaţie de aspiraţie.

191. Cantitatea aerului evacuat din zona inferioară a sălilor de operaţii trebuie să constituie 60%, iar
din zona superioară – 40%. Debitarea aerului proaspăt se efectuează prin zona superioară, astfel încît
refularea să predomine asupra aspiraţiei.

192. Se vor prevedea sisteme separate/izolate de ventilare şi condiţionare pentru sălile de operaţii
septice şi aseptice, blocurile de naşteri, reanimare, oncohematologice, secţiile de combustii,
pansament, secţiile de spital separate, cabinetele de imagistică şi alte cabinete speciale.

193. Examinarea profilactică şi reparaţia sistemelor de ventilare şi condiţionare a aerului, a

conductelor de aer trebuie efectuate conform graficului aprobat, nu mai rar de 2 ori pe an.
Deteriorările curente şi defectele trebuie înlăturate urgent.

194. Conducerea instituţiilor organizează controlul parametrilor microclimatului şi eficacităţii

funcţionării sistemelor de ventilaţie şi multiplul schimbului de aer în următoarele încăperi:
    a) sălile de operaţii, postoperatorii, de naşteri, saloanele de terapie intensivă, oncohematologice,
secţiile de combustii, încăperile pentru păstrarea substanţelor toxice, depozitele farmaceutice,
încăperile pentru prepararea substanţelor medicamentoase, secţiile de terapie stomatologică,
încăperile speciale ale secţiilor de imagistică şi în alte încăperi, în cabinetele unde se lucrează cu
compuşi chimici şi alte substanţe care pot avea acţiune nocivă asupra sănătăţii omului – o dată la 3
luni;
    b) de boli infecţioase, inclusiv spitalele (secţiile) de tuberculoză, laboratoarele bacteriologice,

11
 laboratoarele virusologice, cabinetele de imagistică – o dată la 6 luni;
    c) în restul încăperilor – o dată la 12 luni.

195. Aerisirea prin oberlihturi, geamuri, tratarea încăperilor cu radiaţii ultraviolete şi autocontrolul
indicilor microbiologici ai aerului şi de pe obiecte se vor face după un program stabilit.

Anexa nr.5

la Regulamentul sanitar privind condiţiile

de igienă pentru prestatorii de servicii medicale

Nivelul admisibil de poluare bacteriană a aerului în încăperi

în funcţie de destinaţie şi gradul de curăţenie

Indicii microbiologici

Numărul total Numărul Numărul de

de germeni în St. aureus fungi şi micelii

Denumirea Gradul de
1 m³ de aer în 1 m³ de aer în 1 m³ de aer
încăperii curăţenie
pînă la în pînă la în pînă la în

lucru timpul lucru timpul lucru timpul

lucrului lucrului lucrului

Sălile de operaţii, de naşteri, Foarte nu mai nu mai nu nu nu nu

boxele aseptice pentru curate (A)
mare de mare de trebuie trebuie trebuie trebuie
pacienţii hematologici, arşi,
saloanele pentru copiii născuţi 200 500 să fie să fie să fie să fie

prematuri, blocul aseptic al

farmaciilor, sala de sterilizare,
(partea curată), boxele
laboratorului bacteriologic

Sălile de proceduri, de Curate (B) nu mai nu mai nu nu nu nu

pansamente, preoperatorii,

12
saloanele şi sălile pentru mare de mare de trebuie trebuie trebuie trebuie

reanimare, saloanele pentru 500 750 să fie să fie să fie să fie

copii, sălile pentru colectarea
şi pasteurizarea laptelui
mamelor, sălile asistentelor şi

de ambalare ale farmaciilor,

încăperile laboratoarelor
clinice şi bacteriologice,
destinate pentru investigaţii

Saloanele secţiilor de Facultativ nu mai nu mai nu nu mai nu nu

chirurgie şi coridoarele de
curate mare de mare de trebuie mult trebuie trebuie
lîngă sălile de operaţii şi sălile
de naşteri, de examinare, (V) 750 1000 să fie de 2 să fie să fie
boxele şi saloanele secţiilor
infecţioase, ordinatură,
încăperile auxiliare,
depozitele pentru lenjeria
curată

Încăperile şi coridoarele Murdare nu se nu se nu se

blocurilor administrative,
(P) normează normează normează
scările blocurilor curativ-
diagnostice, WC-urile,
încăperile pentru lenjeria
murdară şi păstrarea
temporară a deşeurilor

Capitolul III, Cerinţe igienice pentru edificii

36.Orientarea ferestrelor va corespunde cerințelor prevăzute în tabelul 1.

Încăperi Orientarea geografică

Sălile de Nord,nord-vest,nord-est
operații,reanimare,secționare,nașteri

13
Laboratorul bacteriologic
Saloanele pentru bolnavi de
tuberculoză şi boli infecţioase
Saloanele pentru terapie intensivă
şi secţiile pentru copiii pînă la 3 ani,
încăperi de menaj în secţiile de copii
Nord,nord-vest,nord-est,sud-vest,vest
Sud, sud-vest, vest, nord-vest (se permite
cel mult 10% din numărul total de paturi în
secţie), nord-est (se permite cel mult 10%
din numărul total de paturi în secţie)
Nu se admit spre vest, iar saloanele terapiei
intensive – spre vest şi sud-vest

6. Utilarea şi înzestrarea cabinetului chirurgical cu utilaj, mobilă şi instrumentarul

stomatologic.Cerinţele sanitaro-igienice faţă de utilaj şi mobilă stomatologică.

Conform Hotărîrii guvernului Nr.663 din 23.07.2010 pentru aprobarea Regulamentului sanitar
privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale ,Capitolul VIII 
Cerinţe privind inventarul şi utilajul tehnic:

208. Instituţiile se dotează cu mobilierul, utilajul şi inventarul necesar, conform destinaţiei.

209. Folosirea mobilierului, inventarului şi utilajului defectat este interzisă.

216. Pentru dezinfecţia aerului şi suprafeţelor în instituţii trebuie instalate lămpi cu raze ultraviolete.
Metodele de aplicare a lămpilor ultraviolete, regulile de exploatare şi securitate a instalaţiilor trebuie
să corespundă cerinţelor igienice şi instrucţiunilor în vigoare.

Unitul dentar

Scaunul pentru medic și asistenta medicală

Masa pentru plasarea instrumentelor de lucru

Masa cu instrumente sterile

Masa de birou a medicului

Dulap cu instrumente ambalate,sterile

Dulap pentru materiale

Dulap pentru medicamente

14
Trusa antișoc

2 lavoare

Lampa de cuarț

Aparat de aer condiționat

Urnă pentru deșeuri cu pericol biologic

Urnă pentru deșeuri nepericuloase

Fotoliul dentar se dezinfectează de mai multe ori pe zi,în special tetiera,brațele fotoliului și măsuța
de instrumente;se pot utiliza spray-uri antiseptice.Diverse piese ale unitului:seringa de apă și
aer,butoanele de la întrerupătoare trebuie șterse cu un burete înbibat în alcool 70% sau clorhexidin în
soluție alcoolică sau spray;scuipătoarea trebuie dezinfectată frecvent.Aerisirea corespunzătoare se
face de mai multe ori pe zi.La sfîrșitul zilei de lucru se efectuează îngrijirea unitului și a mobilierului
,dezinfecția scuipătorilor,portdeșeurilor,lavoarului,dezinfecția umedă a pardoselii și altor suprafețe
mari cu săpun crezol 2% sau cu alte soluții sau spray-uri dezinfectante. Pentru dezinfecția aerului
metoda cea mai bună rămîne utilizarea aldehidei formice cu condiția să fie aplicată riguros.

Săptămînal curățenia generală a sălilor de tratamente și operații,curățirea și dezinfecția tuturor

suprafețelor lavabile,ștergerea pereților,ușilor,dezinfecția aerului prin formalizare.

Circuitul instrumentelor.Toate măsurile de sterilizare și dezinfecție ale instrumentelor pot fi

compromise printr-o păstrare sau manipulare incorectă ulterioară.

Utilizarea truselor de instrumente sterile pregătitie pentru extracții dentare simple,extracții

alveoloplastice,odontectomii,rezecții apicale,gingivectomii,chistectomii,incizia supurațiilor,ca și
pentru orice altă intervenție chirurgicală,este o metodă practică,deservirea este rapidă și evită
contaminarea în timpul manipulării după sterilizare.Instrumentarul utilizat pentru intervenții
chirurgicale aseptice trebuie separat de instrumentarul pentru tratamentul leziunilor
septice.Instrumentele folosite se introduc într-un recipient cu soluție dezinfectantă ținut la distanță de
instrumentele sterile.

În concluzie,respectarea regulilor de asepsie și aplicarea corectă a măsurilor de antisepsie și

dezinfecție trebuie să constituie principii de bază în întreaga activitate a medicului stomatolog și
colaboratorilor săi.

15
 7. Cerinţele de construcţie şi de amplasare ale cabinetului (secţiei) de stomatologie
chirurgicală în cadrul policlinicilor de larg profil, stomatologice sau în cadrul spitalului.
Regulile de igienă personală, etică şi deontologie. Aspectul exterior al medicului chirurg în
instituţie medicală.

Conform Hotărîrii guvernului Nr.663 din 23.07.2010 pentru aprobarea Regulamentului sanitar
privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale, Capitolul III

Cerinţe igienice pentru edificii

38. Adîncimea saloanelor şi încăperilor curativ-diagnostice cu iluminat natural unilateral nu va

depăşi 6 m.

39. Adîncimea cabinetelor de ginecologie, urologie, chirurgie, ortopedie, oncologie, otolaringologie,

de proceduri, în cabinetele roentgenologice trebuie să fie de cel puţin 4 m, a cabinetelor de
oftalmologie – de cel puţin 6 m, a sălilor de operaţii – de cel puţin 5 m şi a sălilor de naşteri – de cel
puţin 4,5 m.

40. Raportul dintre adîncimea şi lungimea saloanelor şi încăperilor curativ-diagnostice nu trebuie să

fie mai mare de 2.

41. Nu se permite amplasarea în subsoluri şi demisoluri a secţiilor curative cu saloane, a sălilor de

operaţii, de naşteri, de proceduri, a cabinetelor de fizioproceduri, roentgen, ale medicilor, depozitele
de chimicale, substanţe uşor inflamabile, toxice şi de combustibile.

42. Nu se admite instalarea utilajelor care reprezintă surse de zgomot şi vibraţie, inclusiv a
ascensoarelor, în vecinătatea saloanelor pentru bolnavi, a cabinetelor de proceduri şi a celor curativ-
diagnostice.

43. Nivelul vibraţiei, al ultrainfrasunetului, al presiunii sonore, al iradierilor electromagnetice, laser,

infraroşii, ultraviolet, al cîmpului electrostatic nu trebuie să depăşească nivelul maxim admis stabilit
prin regulamentele sanitare.

47. Blocurile de operaţii se amplasează în clădiri izolate, blocuri-anexă sau în secţii izolate în
componenţa clădirii.

48. La amplasarea blocului de operaţii în afara clădirilor curative se vor prevedea treceri comode cu
încălzire, care vor face legătura între blocul de operaţii şi celelalte subdiviziuni clinice şi curativ-
diagnostice.

16
49. Sălile de operaţii urgente se amplasează în componenţa secţiilor de internare.

50. Secţiile blocurilor de operaţii nu vor avea funcţia de trecere.

51. Intrarea în blocurile de operaţii pentru personal va fi organizată prin filtre sanitare, iar pentru
bolnavi – prin ecluze.

52. Vor fi prevăzute blocuri pentru operaţii septice şi aseptice cu divizarea strictă a încăperilor (zona
sterilă, zona de regim strict, zona încăperilor “murdare”).

53. La amplasarea sălilor de operaţii pe verticală, sălile septice trebuie să fie situate deasupra celor
aseptice sau la etajele superioare ale blocurilor de profil terapeutic.

54. Filtrul sanitar pentru personal (separat pentru bărbaţi şi femei) va consta, în blocurile de operaţii,
din 3 încăperi adiacente:
    a) prima încăpere este utilată cu cabină de duş, bloc sanitar şi dozator cu soluţie antiseptică. Aici
personalul îşi scoate hainele de lucru din secţie, face duş şi igienizează mîinile cu antiseptice;
    b) în cea de-a doua încăpere personalul îmbracă costume chirurgicale curate, încălţăminte specială
şi părăseşte filtrul sanitar;
    c) a treia încăpere este utilată cu recipiente pentru colectarea îmbrăcămintei (costume chirurgicale,
măşti, bonete) şi a încălţămintei în care, după efectuarea operaţiei, personalul medical revine în
filtrul sanitar;
    d) în continuare personalul trece în prima încăpere, unde la necesitate face duş, îmbracă hainele de
protecţie pentru lucrul în secţie şi părăseşte blocul de operaţii.

55. În filtrul sanitar pentru personal din blocurile de operaţii, cabinele de duş se instalează reieşind
din calculul: o cabină la maximum 4 săli de operaţii.

77. Secţia curativă (de toate profilurile) nu trebuie să servească drept cale de acces. La intrarea în
secţiile infecţioase se va prevedea o ecluză. Numărul de paturi în secţii se determină prin sarcina de
proiectare.

107. Toate încăperile secţiilor de sterilizare centralizate trebuie împărţite în 2 zone – sterilă şi
nesterilă. La zona sterilă se referă: partea sterilă a secţiei de sterilizare-autoclavare, depozitul
materialelor sterile, expediţia. Restul încăperilor se referă la zona nesterilă. Accesul în încăperea
sterilă se admite numai prin filtrul sanitar.

108. În secţiile de sterilizare centralizate se va respecta procesul tehnologic de sterilizare.

17
222. Încăperile auxiliare pentru personalul instituţiilor trebuie să fie amenajate cu respectarea
următoarelor cerinţe:
    a) numărul de dulapuri în vestiar trebuie să corespundă numărului maxim de angajaţi într-un
schimb;
    b) suprafaţa vestiarelor pentru păstrarea hainelor personalului va fi de cel puţin 0,08 m2 la un
umerar;
    c) suprafaţa vestiarelor pentru păstrarea hainelor personale şi de protecţie va fi de cel puţin 0,4
m2 pentru un dulap. Vestiarele trebuie dotate cu dulapuri cu cel puţin două secţiuni, care asigură
păstrarea separată a hainelor personale şi de protecţie, care se închid şi sînt ventilate;
    d) numărul instalaţiilor sanitare pentru personal va fi stabilit în conformitate cu pct. 114 din
prezentul Regulament;
    e) pentru femeile angajate vor fi prevăzute încăperi de igienă personală, care vor avea în
componenţa lor cabine dotate cu duşuri cu furtun elastic şi malaxor de apă caldă şi rece. Mărimea
cabinei trebuie să fie de minimum 1,8 x 1,2 m. În cabine trebuie să fie instalate cuiere pentru lenjerie
şi haine.

223. Pentru asigurarea personalului cu hrană caldă, în instituţii trebuie prevăzute cantine sau bufete
(în funcţie de numărul angajaţilor), cu un număr de locuri reieşind din calculul 10-12 locuri la 100
angajaţi.

224. În fiecare subdiviziune structurală a instituţiilor vor fi prevăzute încăperi pentru personal, cu
suprafaţa de cel puţin 12 m2, dotate cu frigidere, instalaţii de încălzire a apei, utilaje de încălzire a
bucatelor şi lavoare.

225. Cerinţele faţă de condiţiile de muncă ale personalului din subdiviziuni şi cabinete specializate se
stabilesc prin reguli speciale de amenajare şi exploatare a lor.
   

Conform Anexei nr.4 la Regulamentul sanitar privind condițiile de igienă pentru prestatorii de
servicii medicale : Cabinetul medicului stomatolog va avea o suprafață de 14 m² pentru un fotoliu
stomatologic, iar la majorarea numărului de fotolii într-un cabinet suprafaţa trebuie să fie majorată cu
10 m² pentru fiecare fotoliu stomatologic suplimentar .

Vestiar pentru pacienți 6 m².

Vestiar pentru personal 0,4 m² la un dulap.

18
Încăpere pentru ustensilele de deretecare şi prepararea soluţiilor dezinfectante 4 m².

Sala de sterilizare 4m².

 Spălarea mîinilor.Pentru intervențiile chirurgicale maxilo-faciale este obligatorie ,,spălarea

chirurgicală a mîinilor” și antebrațelor cu apă,săpun și perii sterile,clătire cu apă caldă sterilă în jet și
2-3 minute antiseptizare cu alcool 70% sau soluție care conține clorhexidin,hexaclorofen,bromocet
Tego 103 S.Se îmbracă halat,mască și mănuși de cauciuc sterile.

În practica stomatologică zilnică este suficientă eliminarea florei microbiene de tranzit prin ,,spălarea
igienică a mîinilor” cu apă de robinet și săpun,utilizînd o perie de mîini pentru îndepărtarea
microbilor de sub unghii și din jurul lor,din depresiunile pielii.Calități deosebite prezintă săpunul cu
hexaclorofen foarte bine suportat și cu acțiune remanentă.

După spălare,mîinile se usucă cu aer cald,cu un prosop de hîrtie cu utilizare unică sau cu un prosop
textil steril care va fi din nou spălat și sterilizat.

Folosirea măștilor de tifon,buco-nazale de către medic și soră este necesară în toate cazurile de
intervenții chirurgicale aseptice sau septice,în prezența bolnavilor cu boli infecțioase și atunci cînd
se utilizează turbina și răcirea cu spray.Sunt practice măștile de hîrtie care se aruncă după utilizare.

În timpul lucrului trebuie evitat sau limitat la minimum contactul direct al degetelor cu gura
pacientului,salivă,sînge sau secreții,lucrînd mai mult cu instrumentele și mai puțin cu degetele.Cînd
murdărirea degetelor nu a putut fi evitată,este obligatoriu spălatul de mai multe ori la același pacient
pentru a evita contaminarea aparaturii,fotoliului,a obiectelor din jur.

Înaintea unei intervenții chirurgicale aseptice trebuie evitat contactul cu regiuni septice,nu se fac în
prealabil tratamente pentru gangrene pulpare,incizii ale supurațiilor,ș.a.Intervențiile chirurgicale se
programează de preferință la începutul activității.

Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter, deprindere, conduită) - una din străvechile
disciplini, obiectul de studiu al căreia este morala, deci ea este ştiinţa despre morală, legile
dezvoltării ei, aprecierea şi particularităţile ei specifice.

Deontologia medicală (cuv. grec. Deon., deont (Os) datorie + logos – ştiinţă) – totalitate de norme
etice necesare medicilor pentru îndeplinirea cuvenită a funcţiilor sale profesionale. Deci DM este
ştiinţa care studiază modalitatea îndeplinirii de către medici a datoriilor sale profesionale atît faţă de
bolnavi cît şi de oamenii sănătoşi

19
Etica şi Deontologia medicală (EDM) prevede ca medicii să îndeplinească la nivel cuvenit toate
normele etico-deontologice în condiţiile activităţii lor profesionale. Deci obiectul EDM este datoria
profesională a medicilor de toate rangurile faţă de bolnavi, față de cei sănătoşi, față de tot poporul,
față de societate.

 Medicul și colaboratorii săi,atunci cînd efectuează tratamente de chirurgie

stomatologică,trebuie să aibă o atitudine riguros chirurgicală.Halatele cu mîneci scurte,pentru a
permite spălarea corectă pe mîini,trebuie dezinfectate și schimbate frecvent.Purtarea bonetei este
obligatorie.Se scot inelele,brățările etc.care nepermițînd o spălare corectă ajută la transmiterea
microbilor de la pacenți la personalul medical și de la acesta la alți pacienți.Unghiile trebuie să fie
scurt tăiate.

8. Documentaţia medicală stomatologică în cabinet (secţie) de chirurgie OMF.(fișa

stomatologică de ambulatoriu (F143), fișa de observație de staționar) (De completat câte un model)

În cadrul fiecărei clinici, secţie, cabinet stomatologic indiferent de forma de proprietate, obligatoriu
se cere prezenţa: 1. Statut sau Regulament întocmit conform actelor normative în vigoare; 2.
Organiograma, care indică clar structura ierarhică şi subdiviziunile, persoanele responasabile de
activitatea subdiviziunilor şi informaţia de contact; 3. Plan de dezvoltare strategică pe cel puţin 5 ani;
4. Plan de management al riscurilor, care să fie bazat pe analiza sistematică a riscurilor pentru
pacient, personal, proprietatea sa şi mediul înconjurător; 5. Plan de control al calităţii serviciilor
prestate. Personalul trebuie să cunoască prevederile acestor planuri. Rezultatele studierii a 243 de
Rapoarte ne demonstrează faptul că de regulă în majoritatea instituţiilor stomatologice aceste planuri
poartă un caracter formal. Rezultatele implementării planului de referinţă sunt evaluate şi
documentate parţial sau deloc. În privinţa asigurării şi supravegherii controlului infecţiilor
nosocomiale — în primul rînd necesită să le cunoaştem şi să fie în instituţie acte normative prin care
sunt reglamentate măsurile de prevenire şi control în infecţiile nosocomiale şi anume: • La
29.06.2007 Colegiul MS a aprobat Conceptul “Cu privire la supravegherea şi controlul infecţiilor
nosocomiale în cadrul instituţiilor medico-sanitare din Republica Moldova; • Ordinul Ministerului
Sănătăţii nr. 51 din 16.02.2009 “Cu privire la supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale
(Ghidul de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale); • Instrucţiunea metodică a Ministerului
Sănătăţii al Republicii Moldova nr. 06-4/777 din 24.05.1991 “Despre organizarea regimului
sanitaro–antiepidemic şi dezinfectarea instrumentarului medical în policlinici şi cabinete
stomatologice”; • Reguli sanitare nr. 2956a-83 “Cerinţe privind funcţionarea, dotarea şi amenajarea
instituţiilor medicale de profil stomatologic”; • Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova
20
nr. 264 din 31.09.1998 “Despre intensificarea activităţilor de combatere a hepatitelor virale B, C şi D
în Republica Moldova”; • Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr.314 din
31.07.2007 “Cu privire la Regulile de examinare şi supraveghere medicală pentru depistarea
contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (maladia SIDA)”; • Instrucţiunea nr. 15 “Cu privire
la măsurile de prevenire a infectării cu virusul imunodificienţei umane (HIV) în caz de expunere
profesională accidentală a lucrătorilor medicali”; • Hotărîrea Ministerului Sănătății nr. 18 din
04.09.2006 “Despre aprobarea şi implementarea Instrucţiunii cu privire la prevenirea infecţiei
HIV/SIDA intraspitalicească în practica medicală”; • Standardul de ramură 42.21.2-85 “Metode,
mijloace, regime de dezinfecţie şi sterilizare a articolelor medicale”; • Regulamentul privind
gestionarea deşeurilor medicale nr. 06.8.3.45 din 10.12.2001. În baza acestor acte normative şi în
conformitate cu punctul 6. 5 din Particularităţile de organizare a controlului infecţiilor în serviciul
stomatologic “Ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale” în fiecare instituţie
medicală trebuie să existe un Program de măsuri de combatere şi profilaxie a infecţiilor nosocomiale
aprobate prin ordinul intern al instituţiei, care prevede persoanele responsabile pentru realizarea lui.
Prin urmare, cele relatate permit de a conclude că majoritatea instituţiilor medicale stomatologice din
Republica Moldova corespund standardelor CNEAS aprobate.

21