Ojog Valeria S1904

Elaborarea metodică Nr. 2

Tema: Anatomia chirurgicală (topografică) a capului și gâtului

1. Etajele şi regiunile superficiale și profunde ale feţei.

Etajul Superior prezintă porţiunea frontală a feţei situată între liniile începerii creşterii părului şi
cea care uneşte ambele margini supraorbitale.

• Etajul Mediu este situat între liniile care unesc ambele margini supraorbitale şi cea care trece la
nivelul marginilor inferioare ale aripilor nazale.

• Etajul Inferior prezintă porţiunea dintre linia care trece la nivelul margionilor ionferioare ale
aripilor nazale şi marginea inferioară a mentonului

Înălţimea etajului inferior, fiind menţinută de prezenţa dinţilor, nu este constantă şi în caz de leziuni
la nivelul arcadelor dentare, proporţiile treimii inferioare a feţei în corelaţie cu etajul mijlociu, care
este constant, se micşorează.

Regiunile superficiale alcătuite din totalitatea părţilor moi situate pe părţile antero-laterale ale
masivului osos facial, cuprind regiuni mediane (nazală, labială şi mentonieră) şi regiuni laterale
(geniană, parotidomaseterică şi temporomalară).

Regiunile profunde alcătuite din părţile moi situate la partea interioară şi posterioară a masivului
facial, cuprind regiunile cavităţii bucale (dentoparodontale, palatină, amigdaliene şi planşeul bucal),
regiunea zigomatică şi spaţiile latero- şi retrofaringian.

Regiunile planşeului bucal formează etajul supramilohioidian alcătuit din regiunile linguală şi
sublinguale şi etajul submilohioidian alcătuit in regiunile submentonieră şi submandibulare.
 2. Oasele ce formează scheletul facial. De desenat

Există 22 de oase care formează craniul, toate fiind în poziţie fixă cu excepţia mandibulei.
Scheletul feţei constă din 15 oase, restul de 7 fiind situate în profunzime şi nu afectează conturul
capului.

Oasele feţei sunt:

1. maxilarele (2) formează falca superioară, poartă dinţii superiori, ocupă cea mai mare parte a
feţei, cerul gurii, cavităţile orbitale şi formează peretele exterior al cavităţii nazale.

2. mandibula (1) formează falca inferioară, bărbia şi partea de jos a feţei. Este singurul os al
craniului care se mişcă şi poartă dinţii inferiori.

3. oasele zigomatice sau ale obrajilor (2)

4. osul nazal (1) formează puntea nazală

Oasele interne ale feţei:

1. Oasele palatine formează podeaua cavităţii nazale şi cerul gurii precum şi podeaua
cavităţilor orbitale

2. Osul vomer formează partea din spate şi de jos a septului nazal.

3. Oasele lacrimale sunt două oase foarte mici în interiorul orbitelor.

4. Oasele cornetului inferior care formează o parte a nasului.

3. Mușchii și fasciile capului. De desenat

Mușchii mimici

• Sunt situaţi superficial, îndată sub piele şi cu un capăt se inseră în ea, fiind numiți și mușchi
pieloși.

• Sunt aubțiri și fini, iar din cauza aderenței la piele sunt greu de disecat.

• Fibrele musculare sunt orientate în diferite direcţii şi la contracţia lor pielea se mişcă
împreună cu ei, astfel contribuind la formarea și expresia mimicii.

• Sunt lipsiţi de fascie, cu excepţia m.buccinator.

• Volumul şi forţa sunt reduse.

• Sunt duspuși în jurul orificiilor feţei.

• Sunt inervaţi de n.facial.

Mușchii masticatori

• Anatomic se aseamănă cu restul muşchilor scheletici.

• Au două inserţii osoase, dintre care una pe mandibulă.

• Sunt inervaţi de n.mandibular.

• Au rol în:

 masticaţie

 deglutiţie

 vorbirea articulată

Sunt mușchii:

- m. temporal;

 Cel mai puternic muşchi masticator.

 Are forma unui evantai.
  Este situat în fosa temporală.
 La exterior este acoperit de fascia temporală.

Originea: fosa temporală

Inserția: pe procesul coronoidian al mandibulei.

- m. maseter;

 Aspectul unui patrulater

 Situat pe faţa laterală a mandibulei.
 Este format din două părţi:

superficială

Originea: pe marginea inferioară a osului zigomatic şi 2/3 anterioare ale arcului zigomatic

Inserţia: pe tuberozitatea maseterică a mandibulei

profundă

Originea: pe treimea posterioară a arcului zigomatic

Inserția: pe faţa externă a apofizei coronare a mandibulei.

 Fibrele formează o încrucişare musculară.

 La exterior este acoperit de fascia maseterică.

- m. pterigoidian medial;

 Are formă patrulateră

 Aşezat pe faţa internă a ramurii mandibulei.

Originea: pe faţa maxilară a aripilor mari şi de pe apofiza pterigoidiană ale sfenoidului.

Inserția: pe colul mandibulei, pe discul intraarticular și pe capsula articulaţiei temporomandibulare.

- m. pterigoidian lateral.

 Situat superior celui medial.

 Prezintă:

a) fasciculul superior – sfenoidal

b) fasciculul inferior – pterigoidian.

Originea: în fosa pterigoidiană a apofizei pterigoidiene a osului sfenoid

Inserția: pe tuberozitatea pterigoidiană a unghiului mandibulei.

Fasciile capului

1. Fascia temporală acoperă muşchiul temporal, se separă în lamela superficială și lamela

profundă. Între ele se află un spaţiu umplut cu ţesut adipos, vase şi nervi.

Inseția:

• Superior - linia temporală superioară;

• Anterior - prosesul zigomatic al frontalului;

• Inferior - arcada zigomatică.

2. Fascia maseterică, acoperă muşchiul maseter și are aceeși formă ca și el.

Inseția:

• Superior - faţa laterală a arcadei zigomatice;

• Inferior - marginea inferioară a corpului mandibulei;

• Anterior - marginea anterioară a ramurei mandibulei;

• Posterior - marginea posterioară a ramurei mandibulei.

3. Fascia interpterigoidiană

Este o lamă fibroasă patrulateră;

Dispusă între mm.pterigoidieni;

Marginea posterioară a ei formează lig.sfenomandibular.

Inseția:

• Superior - baza craniului;

• Inferior - faţa medială a ramurei mandibulei;

• Antero-medial - lama laterală a procesului pterigoidian;

• Postero-lateral - spina sfenoidală, marginea posterioară a ramurei mandibulei.

4. Fascia pterigoidiană – acoperă faţa medială a m. pterigoidian medial.

 5. Fascia parotidă
Este continuarea fasciei maseterice;
Acoperă glanda parotidă formând o capsulă

Este formată din două foiţe:

- superficială;

- profundă.

6. Fascia bucofaringiană

Acoperă m. buccinator;

Continuă pe faţa laterală a m.constrictor superior al faringelui;

Anterior

- se pierde în ţesutul cutanat al obrajilor;

Postero- inferior

- continuă cu adventicea faringelui şi cu lamelele fasciale ale gâtului.

4. Spațiile sau lojele osteo-faciale și intermusculare ale capului.

a) SOF ale bolţii craniene

1) Loja superficială – între piele şi aponevroza epicraniană (conţine vasele temporale

superficiale).
2) Loja subaponevrotică – între aponevroza epicraniană şi aponevroza temporală.
3) Loja subperiostală – între periost şi placa externă a alvariei (calotei) craniene.

b) SOF ale regiunii temporale

1) Între lamelele superficială şi profundă ale fasciei temporale se formează un spaţiul

interaponevrotic, care conţine muşchiul temporal, ţesut adipos, artera şi vena temporale
medii.
2) Între fascia temporală şi muşchiul omonim se află spaţiul subaponevrotic (conţine o porţiune
a corpului adipos bucal).
3) Loja temporală profundă este situată între fasciculele profunde ale muşchiului temporal şi
periost, conţine vasele şi nervii temporali profunzi şi comunică inferior cu spaţiile vecine.
c) SOF ale părţii laterale a feţei
1) Corpul adipos buccal (Bichat) sau bula grăsoasă este situat între piele şi muşchiul
buccinator, fiind adiacent marginii anterioare a muşchiului maseter. El este bine dezvoltat la
sugari, fapt ce minimalizează efectele presiunii atmosferice asupra cavităţii bucale în timpul
alăptării.
2) Apofizele acestui corp pătrund în spaţiile osteofasciale adiacente. Spaţiul glandei parotide –
conţine glanda omonimă, vase sangvine şi nervi:
 Artera carotidă externă şi ramurile ei
 Vena retromandibulară
 Ganglioni limfatici parotidieni.
 Nervul facial şi nervul auriculotemporal
3) Spaţiul masetero - mandibular situat între muşchiul maseter şi ramura mandibulei. Conţine
ţesut celulo-adipos, vase şi nervi. În sens superior comunică cu spaţiul temporo-pterigoidian.
4) Spaţiul temporo-pterigoidianeste situat între muşchiul temporal şi pterigoidianul lateral.
Comunică cu:
 Orbita
 cavitatea nazală
 cavitatea bucală.
Conţine artera maxilară şi plexul venos pterigoidian.

5) Spaţiul interpterigoidian este situat între cei doi muşchi pterigoidieni. Conţine nervul alveolar
inferior, artera maxilară şi plexul venos pterigoidian
6) Spaţiul suprapterigoidian este delimitat de capul superior al muşchiul pterigoidian lateral şi
faţa infratemporală a aripii mari a sfenoidului. Conţine vase sangvine, nervi şi comunică cu
spaţiile vecine.
7) Spaţiul pterigo -mandibular delimitat de muşchiul pterigoidian medial şi ramura
mandibulei. Comunică cu spaţiile vecine, conţine nervul alveolar inferior şi vasele omonime.
8) Fosa pterigopalatină conţine ganglionul pterigopalatin, nervul maxilar, artera maxilară şi

plexul venos pterigoidian.

5. Mușchii mimici (clasificarea și funcția acestora). De desenat

 Muşchii bolţii craniene
 Muşchii din jurul conductului auditiv extern (muşchii extrinseci ai pavilionului urechii).
 Muşchii din jurul orbitei sau muşchii pleoapelor
  Muşchii din jurul orificiului nazal sau narinar
 Muşchii din jurul orificiului bucal
Muşchii mimici derivă din al doilea arc visceral sau hyoid
Fibrele musculare ale muşchilor mimici sunt orientate în diferite direcţii şi la contracţia lor
pielea se mişcă împreună cu ei.
Volumul şi forţa acestor muşchi sunt reduse.
Muşchii mimici sunt dispuşi în jurul orificiilor naturale ale feţei şi nu acţionează nici o
articulaţie.
Muşchii mimici mai sunt numiţi şi muşchi pieloşidatorită conexiunilor intime cu pielea.
Ei sunt situaţi superficial, iar una din cele două inserţii ale muşchilor mimici este cutanată.
Unii din ei aderă la pielepe tot traiectul.
Sunt subţiri, fini, greu de disecat.
Sunt lipsiţi de fascii (cu excepţia buccinatorului).

6. Topografia gâtului

Topografic este împărţit în trei regiuni:

 Regiunea anterioară a gâtului;

 Regiunea SCM;

 Regiunea laterală a gâtului.

1.Regiunea anterioară a gâtului

 Este o regiune mediană, impară.

 Are forma unui triunghi cu vîrful inferior.

 Este cuprinsă între marginile anterioare ale mm.SCM şi marginea inferioară a corpului
mandibulei.

 Osul hioid împarte această regiune în două porţiuni:

- porţiunea suprahioidiană

- porţiunea infrahioidiană.

Porţiunea suprahioidiană

Este divizată în:

 Triunghiul submandibular;
  Triunghiul submental (impar).

Triunghiul submandibular, delimitat:

• Superior:

- marginea superioară a corpului mandibulei;

• Antero-inferior:

- venterul anterior al m. digastric;

• Postero-inferior:

- venterul posterior al m. digastric.

Triunghiul submandibular

Conţine:

- glanda submandibulară;

- triunghiul lingval (Pirogov);

- patrulaterul Beclard.

Triungiul Pirogov

Delimitat:

• Anterior - marginea posterioară a m. milohioidian;

• Posterior - venterul posterior al m. digastric;

• Superior - n.hipoglos.

Patrulaterul Beclard

Delimitat:

• Superior - n. hipoglos;

• Inferior - cornul mare a osului hioid;

• Anterior - venterul posterior al m. digastric;

• Posterior - m.hioglos.

 Prin triunghiul Pirogov şi patrulaterul Beclard trece a.lingvală.

 Importanţa practică a patrulaterului Beclard:

- poate fi ligaturată a. lingvală în timpul intervenţiilor chirurgicale sau în urma lezării acesteia.

Fosa retromandibulară

 Este continuarea triungiului submandibular.

Delimitată:

• Anterior - ramura mandibulei;

• Posterior - procesul mastoidian şi m.SCM;

• Superior - meatul auditiv extern;

• Medial - procesul stiloidian a temporalului.

Conţine:

- glanda salivară parotidă;

- vase sangvine şi nervi.

Triunghiul submental

Delimitat:

• Superior - marginea inferioară a corpului mandibulei;

• Inferior - osul hioid;

• Lateral - venterele anterioare ale mm.digastrici.

Conţine:

- a.v. submentală;

- noduli limfatici submentali;

- ţesut adipos.

Porţiunea infrahioidiană

Este divizată în:

 Regiunea omotraheală.

 Triunghiul carotid (Malgaigne).

Regiunea omotraheală

Are forma unui romb.

Delimitată:

• Superior - osul hioid;

• Inferior - incisura jugulară a sternului;

• Supero-lateral - venterele superioare ale mm.omohioizi;

• Infero-lateral - marginile anterioare ale mm.SCM.

 Linia mediană anterioară delimitează regiunea omotraheală în două triunghiuri omotraheale.

Regiunea omotraheală

Conţine:

- laringele, traheea, glanda tiroidă;

- a.v. tiroidiană superioară;

- vv. jugulare anterioare;

- noduli limfatici cervicali anteriori.

 Importanţa practică a regiunii omotraheale

• Efectuarea traheotomiei.

• Prezenţa nodulilor limfatici pot constitui punct de plecare pentru procese supurative sau sediul unor
metastaze.

Triunghiul carotid

Delimitat:

• Superior - venterul posterior al m. digastric;

• Anterior - venterul superior al m.omohioidian;

• Posterior - marginea anterioară a m.SCM.

Conţine:

1. Pachetul vasculonervos al gîtului:

- a.carotidă comună;
- v. jugulară internă;
- n. vag;

2. Nervii accesor şi hipoglos;

3. Ansa cervicală;

4. Noduli limfatici cervicali profunzi.

Importanţa practică a triunghiului carotid:

• Aprecierea pulsaţiei a.carotide comune.

• În cazul lezării a.carotide,se intervine pentru hemostază.

2. Regiunea sternocleidomastoidiană

 Corespunde proiecţiei acestui muşchi.

 Fosa supraclaviculară mică se află între capetele de origine ale m.SCM.

 Este vizibilă după îndepărtarea muşchilor SCM şi omohioidian;

 Asigură comunicarea triungiului carotid cu regiunea laterală a gîtului;

Conţine:

- pachetul vasculonervos al gîtului;

- nervul frenic,ansa cervicală;

- ganglionii paravertebrali ai lanţului simpatic.

3. Regiunea laterală a gâtului

Delimitată:

• Anterior - marginea posterioară a m.SCM;

• Posterior - marginea anterioară a m. trapez;

• Inferior - clavicula.

Este împărţită de venterul inferior al m. omhioidian în:

- triunghiul omotrapezian;

- triunghiul omoclavicular.

7. Mușchii și fasciile gâtului (PNA și Șevkunenko). De desenat

Mușchii gâtului topografic sunt dispuşi în trei planuri:

a) Muşchii superficiali ai gâtului.
b) Muşchii inseraţi pe osul hioid.
c) Muşchii profunzi ai gâtului.

Muşchii superficiali ai gâtului:

a) m. pielos sau platysma
b) m. sternocleidomastoidian

Muşchii inseraţi pe osul hioid:

I. Mușchii suprahioidieni:
a) m. digastric
b) m. stilohioidian
c) m. milohioidian
d) m. geniohioidian

II. Mușchii infrahioidieni:

a) m. omohioidian
b) m. sternohioidian
c) m. sternotiroidian
d) m. tirohioidian

Muşchii suprahioidieni formează planşeul bucal. Participă la masticaţie, deglutiţie şi vorbire.

Muşchii profunzi ai gâtului:

I. Grupul lateral:
a) m. scalen anterior
b) m. scalen mediu
c) m. scalen posterior

II. Grupul de muşchi prevertebrali:

a) m. lung al gâtului
b) m. lung al capului
c) m. drept anterior al capului
d) m. drept lateral al capului

Fasciile gâtului

 Sunt formațiuni fibroase în formă de manșoane.

 Învelesc și separă mușchii gâtului, organele, vasele și nervii.
 Pentru unii mușchi formează teci fasciale.
 Reprezintă un sistem conjunctiv ce reflectă topografia organelor și asigură mobilitatea
acestora.
 Separă mușchii și delimitează spațiile interfasciale.
 Importanță aplicativă a fasciilor – localizează procesele inflamatorii și hemoragiile.
Fascia cervicală este formată din 3 lamele:
a) Fascia superficială a gâtului,
b) Fascia proprie,
c) Fascia endocervicală.

După Șevcunenko deosebim 5 fascii:

1. Fascia colli superficialis,
2. Lamina superficialis fasciae colli propriae,
3. Lamina profunda fasciae colli propriae,
4. Fascia endocervicalis cu lamina parietalis et lamina visceralis,
5. Fascia prevertebralis.

Fascia superficială a gâtului se deosebește de fasciile subcutanate ale altor regiuni ale
corpului, deoarece conţine muşchiul platisma.
Fascia proprie este divizată în 2 porţiuni:
 Porţiunea suprahioidiană cu 2 foiţe
1. Foiţa superficială
2. Foiţa profundă
 Porţiunea infrahioidiană cu 3 foiţe:
I. Foiţa superficială a fasciei proprii formează teci pentru SCM şi trapez.
1. Lansează o prelungire fascială în plan frontal separând muşchii regiunii anterioare de
muşchii regiunii posterioare.
2. Are importanță în localizarea proceselor supurative.
II. Foiţa pretraheală formează teci pentru muşchii infahioidieni.
III. Foiţa prevertebrală formează teci pentru muşchii profunzi ai gâtului.

Între foiţele pretraheală şi prevertebrală este situată fascia endocervicală cu 2 foiţe:

1. Foiţa parietală acoperă viscerele în întregime şi formează teci pentru pachetul neuro-
vascular al gâtului.
2. Foiţa viscerală acoperă în parte fiecare organ din regiunea gâtului.
 Spaţiul interaponevrotic suprasternal este situat superior de incisura jugulară a sternului, între
foiţa superficială şi foiţa pretraheală a fasciei proprii a gâtului.
 Conţine arcada venoasă jugulară, formată prin anastomoza venelor jugulare anterioare.
 În sens lateral se dilată şi formează posterior de m. SCM recesul sternocleidomastoidian.
Spaţiul previsceral se formează între foiţele parietală şi viscerală ale fasciei endocervicale.
 Comunică cu mediastinul anterior (BNA) sau mediu (PNA). Spaţiul retrovisceral este situat
posterior de faringe şi esofag.
 Este delimitat de fascia endocervicală şi foiţa prevertebrală.  Comunică cu mediastinul
posterior.