Tema: Ocluzia. Relaţiile ocluzale şi de postură mandibulară.

Rapoartele între arcadele dentare

fiziologice şi patologice. Biomecanica mandibulară.

1. Ocluzia. Definiţie. Concepte.

Ocluzia – relatie de contact static între arcadele dentare indiferent de raportul mandibulocranian.

2. Ocluzia centrică. Relaţia centrică. Definiţie. Caracteristica.

Pozitia de ocluzie centrică este o pozitie de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele dentare ce
rareori coincide cu intercuspidarea maximă. Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplasează din
poziția de relație centrică anterior, mișcînd în acestă direcție condilii articulari cu 0,1 – 0,15 mm
poziționîndu-i la baza pantei tubercurilor articulari. Astfel de poziționare a mandibulei față de maxilă este
manifestată prin contractarea bilaterală, uniformă și simetrică a mușchilor ridicători, ce totodată creează
condiții favorabile pentru efectuarea actului de deglutiție.
Semnele caracteristice: dentar, articular, muscular și faringoglandular. Deci, ocluzia centrică fiind statică
poate fi definită ca raport dintre arcadele dentare în plan sagital, transversal și vertical, cînd mandibula
ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă. Această singură poziționare anterioară a
condililor articulari în fose articulare, la baza pantei tuberculilor articulari și un contact maxim
interdentar, manifestat de contracția bilaterală, uniformă și simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu
mișcarea de deglutiție.

3. Semnele ocluziei centrice pentru rapoartele fiziologice dintre arcadele dentare.

Pentru rapoartele fiziologice dintre arcadele dentare sînt comune următoarele semne de ocluzie centrică:
1) Fiecare dinte contactează cu doi dinți antagoniști, afră de incisivii centrali inferiori și ultimii
molari superiori, care au numai cîte un dinte antagonist;
2) Linia mediană a feței se găsește într-un plan cu linia interincisivală dintre incisivii centrali
superiori și cei inferiori;
3) Primul molar superior contactează cu primul și al doilea molari inferiori în așa mod că pe primul îl
acoperă cu aproximativ 2/3, pe al doilea cu ½, iar cuspidul mezio-vestibular este situat în fisura
dintre cuspizii meziovestibulari și centrovestibulari ai primului molar inferior.
4) Arcada dentară superioară este mai mare și o acoperă pe cea inferioară.

4. Ce defineşte termenul relaţie de postură mandibulară.

Relație de postură mandibulară – fenomenul de poziționare a mandibulei în starea de relaxare relativă,
datorată tonusului funcțional al mușchilor.
5. Ce spaţiu se crează între arcadele dentare în stare de postură a mandibulei.
Spațiu de inocluzie fiziologic – distanța față de maxilă- și spațiul liber, pentru funcția fonetică a SS.
6. Elementele active și pasive ce realizează poziţia de postură mandibulară.
Elementele pasive sunt prezentate de acțiunea specifică a complexului mușchi-tendon. ATM și a
presiunii negative din cavitatea bucală ce apare la deplasarea mandibulei în jos. Primele două elemente în
starea de repaus fiziologic relativ și echilibrat, datorită particularitîților de structură, posedă însușiri
elastice ca și orice corp fizic cu așa caracteristici. Aceste însușiri se manifestă prin contracararea greutății
mandibulei și poziționarea ei în anumite relații craniene.

Elementele active sunt prezentate de tonalitatea complexului muscular al întregului SS și, în primul rînd,
a mușchilor mobilizatori și a regiunii periarticulare. Prin urmare, sub influența motorie a sistemului de
inervație, multitudinea fibrelor musculare a fiecărui mușchi pe rînd, în raport de numărul
motoroneuronilor, participă la realizarea tonusului muscular.

7. Definiţie “Spaţiul de inocluzie fiziologică”. Importanţa practică.

Spațiu de inocluzie fiziologică – distanța mandibulei în relație de postură față de maxilă.
Datorită acestui spațiu paradontul nu suportă permanent presiuni mari, care ar fi pentru el dăunătoare.

8. Definiţie “Spaţiul liber de vorbire”. Importanţa practică.

Spațiul liber de vorbire – spațiu pentru funcția fonetică a SS, individual ca și spațiul de inocluzie
fiziologic.
Mărimea sa determină caracterul fonației.

9. Planul de ocluzie. Importanţa practică.

Daca trasam o linie c ear uni cuspizii vestibulari a primilor molari inferiori cu cei distali vestibulari ai
ultimilor molari, obtinem un plan ce in zona frontal trece pe marginea incisive a incisivilor centrali
superiori si se numeste – plan de ocluzie
Daca aria ocluzala e un plan real, apoi planul de ocluzie e imaginar.
Datorita curbarii arcadelor dentare in plan sagital si transversal, fiecare dinte se afla fata de planul de
ocluzie intr-un anumit raport.
In zona frontala a arcadelor dentare, incisivii centrali si caninii superiori ating planul de ocluzie iar cei
inferiori il intretaie.

Planul de ocluzie e alcatuit din 3 segmente

-segment frontal - e curbat si parallel cu linia bipupilara
- 2 segmente laterale - cu planul orizontal Camper ce trece de la spina nazala anterioara si pina la
centrul conductelor auditive externe

10. Curbele de ocluzie. Importanţa practică.

Curba de ocluzie sagitală Spee.
Daca vom trasa o linie pe aria ocluzala a mandibulei ce va trece in dintii laterali tangentiali la virfurile
cuspizilor vestibulari vom observa o curba concava (cu profunzime maxima la primul molar).
La maxilla curbura e convexa.Centrul curburii e situate la 3 cm posterior de crista Galli.
Savantul Spee primul a descris aceasta curba. El socoteaca centrul curbei se afla in orbita.
Savantul Bonwill considera ca profunzimea curbei date de ocluzie depinde de gradul de supraacoperire
frontala. Cucit e mai mare gradul de supraacoperire, cu atit e mai adinca si curba.
Dupa Bonwill, la deplasarea mandibulei in sens anterior se creeaza 3 puncte de contact:
- In zona dintilor frontali
- Si cite unul in zona dintilor laterali
Punctele de contact sunt in forma de triunghi, si formeaza triunghiul Gonwill
La deplasarea mandibulei in sens anterior, contactul dentar in zonele laterale ramine in cel putin 2
puncte.. Dar apare si spatiu de inocluzie numit fenomen Christensen-sagital
Curba de ocluzie e necesara pentru a asigura stabilitatea protezelor mobile.

Curba de ocluzie transversala Monson- Wilson

In plan orizontal, suprafetele ocluzale a dintilor laterali sunt inclinate. Deoarece-
- Dintii laterali mandibulari se inclina spre oral
- Dintii laterali maxilari se inclina spre vestibular
Linia imaginara ce uneste cuspizii dintilor omogeni d epe arcada stinga si dreapta se numeste

Datorita acestei curbe se pastreaza contact cuspidal al dintilor laterali la deplasarea mandibulei in sens
transversal.
La deplasarea lateral a mandibulei
- Pe partea active- se stabilesc puncte de contact
- Pe partea de balans – apare spatiu de inocluzie lateral

Aceste curbe se folosesc la arcade dentare artificial, deoarece la miscari de propulsive si lateralitate intre
arcade se pastreaza contactul interdentar in cel putin 3 puncte. Astfel se asigura o fixare stabile a
protezelor mobile.
11. Rapoarte între arcadele dentare fiziologice (Tipuri de ocluzii fiziologice)
Rapoartele dintre arcadele dentare fiziologice sunt acele rapoarte de ocluzie dintre arcadele dentare care
asigura la maxim realizarea functiilor principale ale sistemului stomatognat si aspectul fizionomic. Din
rapoarte de ocluzie fac parte:
A. ocluzia ortognata

 semnele de ocluzie centrica caracteristice pentru toti dintii(pentru ocluzia ortognata ca si

pentru celelalte ocluzii fiziologice este caracteristic raportul cind fiecare dinte este in
contact cu doi dinti antagonisti)

 Semnele de ocluie caracteristice pentru dntii frontali.La examenul dintilor frontali se va

observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre incisivii centrali ai maxilei si
mandibulei.

 Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a
dintilor frontali inferiori pina la o treime din dimensiunile lor vertical(2-3mm).

 Semnele de ocluzie centrica caracteristice pentru dintii laterali in plan sagittal.La examenul
dintilor din zonele laterale in sens sagittal observam o manifestare de angrenare dintre
cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori in asa mod ca fiecare cuspid al dintilor superiori se
incadreaza intre doi cuspizi inferiori creind astfel o intercuspidare maxima in acest plan.

 Semne de ocluzie centrica caracteristice pentru dintii laterali in plan

transversal.Examenind raportul interdentar in aceste zone ale arcadelor dentare in plan
transversal,observam ca pentru acest tip de ocluzie este characteristic raportul,cind cuspizii
vestibulari I dintilor superiori ii acopera pe cuspizii omogenilor de pe mandibular,obligind
ca cuspizii vestibulari ai dintilor laterali inferiori sa contacteze cu santul intercuspidian
meziodistal al arcadei dentare superioare.

B. dreapta(cap la cap)

 Acest tip de ocluzie se deosebeste de cea ortognata numei prin contactul dintre dintii din
zona frontal dupa tipul cap-la-cap.In cazul cend dintii frontali inferiori nu sunt acoperiti de
cei superiori,miscarile mandibulare nu sunt blocate si e area posibilitate fara obstacole sa
se deplaseze in sens sagittal si transversal.Asa deplasari in timpul actului de masticatie
creeaza un stereotip de masticatie frecator,care duce la o abraziune rapida a cuspizilor
dintilor laterali.

C. prognatie fiziologica(ocluzia biprognata)

  Acest tip de ocluzie fiziologica este insotita de aceleasi semen morfologice,la nivelul
arcadelor dentare ca si ocluzia ortognata,cu diferenta ca la ocluzia biprognata avem o
inclinare vestibulara a dintilor impreuna cu apofizele alveolare de pe ambele maxile.

D. opistognata

 Aceleasi semen ca si la ocluzia ortognata,cu diferenta ca dintii din zona frontal la ambele
maxilare,impreuna cu apofizele alveolare,au o inclinare usoara in directive orala.

12. Rapoarte între arcadele dentare patologice (Tipuri de ocluzii patologice)

Raportul ocluzal dintre arcadele dentare care manifrsta dereglari de functii ale sistemului stomatognat si
fizionomice duce la instalarea ocluziilor patologice(anormale).
Tipuri de ocluzie patologica:
A. ocluzia distala(prognatia)
 Dereglari a raportului dintre primii molari ai maxilei si mandibulei.Cuspidul
meziovestibular al primului molar nu este nu este situate intre cuspizii mezio- si
centrovestibular ai primului molar inferior(va fi deplasat distal cel putin cu un cuspid).Asa
stare va duce la dereglari de raport si in zona dintilor frontali.

Cel mai frecvent intilnite sint 2 tipuri de raport ai dintilor frontali:

 Protruzia frontalilor superiori,alungirea maxilarului in directive anterioara si ingustarea in plan
transversal.Datorita acestui fapt intre dintii frontali apare spatiu de inocluzie in plan sagittal,fapt
ce duce la extruzia dintilor frontali inferiori.

 Retruzia frontalilor superiori si,ca regula,prezenta contactului dintre suprafetele palatinale ale
dintilor frontali superiori cu suprafetele vestibulare ale celor inferiori..

B. ocluzia meziala(progenia)
 Examenul clinic ne da posibilitatea sa observam la nivelul arcadelor dentare semne inverse
ocluzie distale.Pentru acesta patologie este caracteristica deplasarea anterioara a
mandibulei sic a rezultat instalarea unui raport ocluzal inversat cu absenta sau prezenta
unui spatiu de inocluzie in plan sagittal.in zona dintilor frontali si mezializarea rapoartelor
ocluzale in zonele laterale.
C. ocluzia deschisa
 Aceasta patologie se manifesta printr-o abatere de la raportul unui grup de dinti antagonisti
in plan vertical si se caracterizeaza prin prezenta unui spatiu mai mare sau mai mic de
inocluzie vertical.
 D. ocluzia adinca
 La examenul se observa o supraocluzie frontal accentuate,care dupa gradul de pronuntare
poate fi considerate ca o supraocluzie adinca sau totala.Daca dintii frontali superiori ii
acopera pe cei inferiori mai mult de o treime din dimensiunile lor vertical,iar marginile lor
incisivale vin in contact cu tuberculii incisivilor superiori,este vorba de o supraocluzie
adinca.Acesta forma duce la traumatizarea frecventa a mucoasei gingivale,provoaca
dezvoltarea proceselor inflamatoare ale mucoasei.
E. ocluzia incrucisata
 Pentru acesta anomalie de ocluzie este ccaracteristic o dereglare a raportului dintre
arcadele dentare in plan trans

13. Biomecanica mandibulară. Direcţiile mişcărilor mandibulare. Caracteristica.

Biomecanica - stiinta care studiaza miscarile omului si a animalelor din punct de vedere al legilor
mecanice. Luind in consideratie ca mandibular este un organ mobil si participa activ la realizarea
functiilor de baza ale sistemului stomatognat(masticatie,fonatie,deglutitie,etc.).Cunoscind legitatile ce
stau la baza miscarilor mandibulei,noi le vom putea diferentia pe cele anormale,sa studiem influenta lor
asupta ATM.,muschilor,parodontului dintilor,etc.

Directiile miscarilor mandibulare.

Miscarile mandibulei incep din ocluzia centrica au loc in 3 directii conform celor 3
planuri:vertical,sagittal si transversal si in 10 sensuri:
 1)coborire,ridicare;

 2)propulsive si revenire;

 3)retruzie si revenire;

 4)miscare laterala spre dreapta si revenire;

 5)miscarea laterala spre stinga si revenire.

14. Mişcările mandibule în ATM. Diagrama Posselt.

Miscarile mandibulei in plan vertical corespund gradului de deschidere si inchidere a cavitatii
bucale.Rolul principal la realizarea acestor miscari revine muschilor coboritori.Gradulde deplasare in
acesta directive va fi variat:de la min.care se caracterizeaza prin aparitia unui spatiu de inocluzie dintre
arcadele dentare la pronuntarea consoanei “S” si pina la valoarea max.egala cu 5 cm si mai
mult.Cinematica mandibulei in acest sens se poate urmari dupa diagram lui Posselt,care oglindeste
dinamica mandibulei nu numai in sens vertical,dar si in sens vertical.
La deschiderea,In etajul superior al ATM au loc miscari de propulsive,iar in cel inferior-de sarniera.La
revenire au loc miscari inverse si mandibula poate reveni pe eceeasi traiectorie sau pe traiectoria ”h”.
LA prima mișcare de coborâre avem o rotație pură a condililor articulari, iar punctul interincisival ne va
descrie traiectoria I. La o deschidere mai amplă se vor declanșa și mișcări de propulsive prin care condilii
articulari împreună cu meniscul se vor plasa pep anta tubercularului articular, iar punctul interincisival ne
va descrie traiectoria II. Prin urmare, mandibuka se coboară în timpul deschiderii gurii și revine din nou
în ocluzia centrică nu rin descrierea unui semicerc, ci a unei curbe în trepte, din caua schimbării
oermanente a razei de descriere.
POC - poziție de ocluzie centrică;
PP - poziție cap la cap (propulsive)
PM - poziție de propulsive extremă
R - poziție de retruzie
I - traiectoria de coborâre simplă rotare a condililor articulari
II - traiectoria descrisă de punctul interincisival în mișcarea verticală de
deschidere maximă
h - traseu de închidere habituală

15. Fazele mişcării mandibulei la actul de masticaţie după Gizi. Caracteristica.

La masticatie mandibular indeplineste un ciclu de miscari care de catre Gizi au fost impartite in 4
faze.fiecare faza incepe din pzitia arcadelor dentare din ocluzia centrica denumita faza”O”.
I. Corespunde miscarii de deschidere a gurii si de propulsive a mandibulei.

II. Corespunde miscarii de lateralitate

III. Corespunde miscarii de inchidere a cavitatii bucale cind pe hemiarcada active se produce un
contact omogen dintre cuspizi,iar pe hemiarcada de balans(pasiva)-un contact neomogen.

IV. Corespunde miscarii de alunecare,cind arcada dentara aluneca pe cea superioara revenind in
pozitia punctului de plecare-ocluzia centrica,savirsind astfel un ciclu de miscari.