Elaborare metodică nr 1

1.Sistemul stomatognat.Definiție
Sistemul stomatognat- include un ansamblu de organe și țesuturi situate
în regiunea maxilo-facială , care direct sau indirect participă la realizarea
funcțiilor de bază ale organismului: masticație, deglutiție, respirație,
fonație.
2.Elemnetele componente ale Sistemului Stomatognat
1.Scheletul, prezentat de oasele maxilare, nazale și zigomatice
2.Dinții , care formează arcadele dentare
3.Mușchii mobilizatori ai mandibulei
4.Buzele și mușchii orofaciali
5.Limba, palatal moale și dur, mușchii obrajilor
6.fibromucoasa cavității bucale
7.vasele sangvine, limfatice, nervii aferenți
8.3 perechi de glande salivare ( parotide, sublingvale, submaxilare)
9.ATM

3.Factorii ce influențează și dirijează dezvoltarea și formarea Sistemului

Stomatognat
Factorii biologici
Genetici
Funcționali
neuroendocrini
4.Rolul factorului functional la dezvoltarea și formarea sistemului
stomatognat
Perfecționarea morfologică și funcțională s-a aflat în permanență sub
influența modului de alimentație.Aceasta ușor se observă dacă
comparăm acest sistem la animalele de pradă, la rozătoare ,
rumegătoare , și la om.
La om mandibula execută diferite mișcări în plan : vertical, transversal ,
sagital, mixte.
7.Elementele componente a cavității bucale
Cavitatea bucală se deschide anterior prin orificiul buccal , rima oris, iar
posterior comunică cu faringele prin vestibulul faringian.Arcadele
alveolo-dentare impart cavitatea bucală în 2 compartimente : vestibulul
buccal și cavitatea bucală propriu-zisă.
Vestibulul buccal este un spațiu cuprins între buze și obraji spre
exterior , și arcadele alveolo-dentare spre interior.
Buzele prin marginele lor libere delimitează orificiul buccal.
Vestibulul comunică cu cavitatea bucală propriu zisă prin spațiul
retromolar.
Cavitatea bucală are pereții: superior- bolta palatine, inferior-planșeul
buccal, antero-lateral fața internă a arcadelor dentare, posterior
incomplete reprezentat în partea superioară de vălul palatin, inferior
istmul faringian , prin care comunică cu porțiunea mijlocie a faringelui.
Bolta palatină alcătuiește tavanul cavității bucale.Cuprinde 2 porțiuni:
palatal dur și platul moale.
8.Mucoasa cavitatii bucale.Caracteristica-
cavitatea bucala este acoperita de membrana mucoasa. Mucoasa bucala
este o formatiune conjuctivo-epiteliala. Dupa zonele pe care le acopera
mucoasa bucala poarta diferite denumiri: mucoasa labiala, mucoasa
jugala, mucoasa gingivala, mucoasa palatina, mucoasa linguala,mucoasa
valului palatin, mucoasa planseului bucal. In mod normal are o culoare
roz, iar in zonele gingiei, palatului dur si limbii o culoare roz-pala.
Mucoasa este neteda, umeda si stralucitoare datorita secretiei glandelor
salivare
In membrana mucoasa bucala se deosebesc 3straturi: epitelial, corionul
si submucos.
Mucoasa bucala executa urmatoarele functii: Functia de protectie –este
cea mai principala si fundamentala, prin mucoasa sanatoasa pot patrunde
numai virusurile tularemiei si febrei aftoase. Agentii
termici,mecanici,chimici sunt anihilati in conditii normale de insasi
structura adaptata in acest sens a mucoasei bucale: capacitate de
refacere, descuamarea epiteliului, Keratinizarea epiteliului
Functia plastica- a mucoasei se datoreaza inaltei activitati mitotice a
epiteliului, timpul reinoirii mucoasei bucale constituie 6-7zile
Functia senzitiva- in mucoasa se afla 6 specii de receptori senzitivi,
dolori, tactli, hiper-si hipotermici, musculari
Functia de absorbtie- epiteliul mucoasei in conditii fiziologice este
permeabil pentru substante hidrosolubile si intr-o oarecare masura si
pentru cele hiposolubile
9.Limba,Structura.Funcțiile
Limba este un organmusculo-membranos situate în cavitatea bucală,
mobil , bogat vascularizat și vascularizat, cu rol în masticație ,
deglutiție , organ gustative, intervine în limbajul articulat.
Limba este constituită din 2 porțiuni: una vertical, rădăcina limbii fixate
de mandibulă și de osul hyoid prin mușchii geniogloși și hiogloși și alta
orizontală, liberă, corpul limbii.Limita de separație între aceste porțiuni
este pe fața superioară un șanț de forma literei V deschis anterior, șanț
terminal.
Corpul limbii are 2 fețe : dorsală, inferioară, 2 margini, și apex.
Pe fața dorsală este present un șanț median.Pe fața inferioară se află frîul
limbii.
Deosebim 5 grupe de papile:
1. filiforme și conice , pe toată suprafața dorsală a limbii, au rol
mechanic și tactil
2. fungiforme, localizate la apex și marginele limbii, conțin elemente
senzoriale care recepționează excitații gustative și tactile.
3. foliate , situate pe marginile limbii
4. valate , situate parale și înaintea șanțului terminal , în număr de 7-12

10.Glandele salivare.Caracteristica
Avem glande salivare mici, în pereții cavității bucale , în mucuoasă,
limbă, : glandele palatine, labiale , linguale, molare, bucale.Si glande
salivare mari – glanda parotid, submandibulară, sublinguală.Acele mari
se află în afara cavității bucale și se deschid in cav buc prin canale.
Glanda parotid, este cea mai mare glandă, este de tipseros , situate în
fosa retromolară .Canalul ei se deschide în vestibule la nivelul
molarului 2 maxilar .
Glanda submandibulară- este o glandă mixtă sero-mucoasă, situate în
trigonul submandibular.Canalul ei se deschide la baza frîului limbii, în
caruncula sublinguală.
Glanda sublinguală- secreție de tip mixt.Se află de o parte și de alta a
frîului limbii sub mucoasă. Se deschide print-ro serie de orificii de-a
lungul plicii sublinguale.

11.Funcțiile sistemului stomatognat

Masticația , fonația și fizionomia.
Masticația este cea mai importantă funcție care influențează formarea SS
Elaborare metodică 2
1.Oasele craniului. Generalități
Totalitatea oaselor capului formează craniul.Este alcătuit dintr-un etaj
superior neurocraniu și un etaj inferior viscerocraniu.. Include 23 de
oase dintre care numai mandibula și osul hyoid sunt mobile.
Neurocraniul este porțiunea superioară și posterioară a craniului. Este
divizat în bolta craniului și baza craniului. Este format din 8 oase:
frontalul , etmoidul, sfenoidul, occipitalul, 2 oase parietale, 2 oase
temporale.
Viscerocraniul este alcătuit din 14 oase dintre care 6 sunt pereche:
maxilla, zigomaticul, nazalul, lacrimalul, palatinul, cornetul nazal
inferior, 2 impare- vomerul, mandibula.Oasele perechi sunt astfel
grupate și articulate încît dau naștere cavităților orbitale, nazală, bucală .
2.Morfologia funcțională a mandibulei
Mandibula un os mobil , format din corp, pe care sunt fixați dinții, 2
ramuri . Corpul și ramurile formează unghiul mandibulei.Pe fața externă
a căruia se află tuberozitatea maseterică iar pe fața internă tuberozitatea
pterigoidă.
Corpul mandibulei are forma unei potcoave și I se descriu două fețe –
una externă și alta internă , o margine inferioară – bazală și una
superioară – alveolară.
Marginea superioară formează arcul alveolar care include alveolele
dentare și septele interalveolare.Pe fața externă a corpului alveolar există
proeminențe alveolare.
Pe partea anterioară a corpului mandibulei , pe linia medie se află
protuberanța mentală, mărginită lateral de o proeminență , tuber mental.
Posterior de tubercul la nivelul spațiului dintre molarii unu și doi se află
orificiul mental ce prezintă orificiul de deschidere a canalului
mandibular, prin care trece artera și nervul omonim.
Pe fața internă a corpului se află spinul mental, lateral de care se află
fosa digastrică, se inseră m omonim.Sub spina mentală începe linia
milohioidiană care împarte fața internă în 2 fosete: una superioară foseta
sublinguală , pentru glanda sublinguală și foseta submandibulară pentru
glanda salivară.
Pe fața internă a ramurilor se află orificiul mandibular, care duce în
canalul mandibulei.
Ramurile mandibulei se termină cu 2 apofize: una anterioară- apofiza
coronoidă și alta posterioară apofiza condilară.Între ele se află incizura
mandibulei.Apofiza condilară este alcătuită din cap, col , pe fața
anterioară a colului se află foseta pterigoidiană, pentru inserția
mușchiului pterigoidian lateral.
3.Traiectoriile de forță la mandibulă și importanța lor practică
1. marginale
2.bazilare
3.transversale
4.anterioare
5.posterioare
6.capulans
7.radiale
Liniile de forță sunt destinate pentru suportarea și neutralizarea forței
masticatorii.
4.Morfologia funcțională a maxilei
Maxila are o formă neregulată și este formată din corp și patru apofize:
frontală, zigomatică, alveolară, palatină
În carpul maxilei se află o cavitate sinus maxilar, care prin hiatul maxilar
comunică cu cavitatea nazală.
Corpul are patru fețe : anterioară , cu marginea infraorbitală , inferior de
care se află orificiul infraorbital. Infratemporală, care prezintă
tuberozitatea maxilei cu multiple orificii alveolare și șanțul palatin
mare.Orbitală prezintă șanțul infraorbital care anterior se transformă în
canalul infraorbital.Nazală
Apofiza frontal se află anterosuperior și articulează cu osul frontal, pe
fața medial a ei se află creasta etmoidală.

5.Stîlpii de rezistență verticali la maxilla și importanța lor practică.

1.Nazofrontali, care încep la nivelul arcului bazal al regiunii incisivilor
și caninilor trecînd în pereții nazali laterqali, îndreptîndu-se spre osul
frontal. Ei descompun forțele care reies de la dinții frontali.
2.Zigomatici sau malari, care încep la nivelul apofizei procesului
alveolar , trecînd îîn osul zigomatic. Acești stîlpi discompun presiunea
masticatorie transmițînd-o la oasele craniului.
3. Pterigopalatini, care sînt prezentați prin tuberozitățile maxilare și
apofizele pterigoidiene, trasferînd presiunea spre baza craniului
4.Palatini
6.Stîlpii de rezistență orizontali la maxilla
1. transversal
2.postero-anterioare
Aceste travee osoase colectează și neutralizează forțele masticatoare din
zonele arcadei dentare și opun rezistență necesară forțelor de tracțiune
musculară.

7.Morfologia funcțională a palatului dur

Palatul dur ocupă 2/3 anterioare ale peretelui superior , este format din
apofizele palatine a maxilei și lamelele orizontale ale oaselor
palatine.Mucoasa palatine continua anterior și lateral cu mucoasa
gingivală , iar posterior cu mucoasa vălului palatin.
Pe linia mediană prezintă rafeul palatin , care se prelungește posterior cu
vălul palatin , iar anterior se termină cu papilla incisive.Lateral are plice
transversal.
Prezintă foveole palatine în care se deschid canalele excretoare ale
glandelor palatine.Glandele salivare mici care se găsesc în grosimea
mucoasei și în submucoasa.
8.Morfologia funcțională a proceselor alveolare
Existenta apofizelor alveolare depinde de dezvoltarea ,eruptia si
functia dintilor.
Procesul alveolar este format din tesut spongios, delimitat la exterior
de o corticala alveolara externa, prevazuta cu numeroase orificii,fapt ce
permite anestezicelor sa difuzeze cu usurinta spre manunchiul vasculo-
nervos apical.
Corticala alveolara interna este un strat subtire de tesut osos compact
care acopera peretii alveolelor dentare si pe care se insera fibrele
periodontale.
Dimensiunile procesului alveolar variaza in functie de cele doua
dentitii,temporara sau permanenta.
 Procesul alveolare prezinta o serie de cavitati de forma conica,
alveolele dentare,in care sunt implantati dintii arcadei maxilare.Gabaritul
alveolelor variaza in functie de dinte.
Alveolele a doi dinti vecini sunt separate prin septuri ineralveolare,in
timp ce alveolele dintilor pluriradiculari sunt despartite de septuri
interradiculare.
9.Vascularizatia scheletului facial.
Vascularizaţia scheletului facial este asigurată în cea mai mare parte de
ramuri ale arterei carotide externe.
Artera carotidă internă prin ramura sa oftalmică participă la
vascularizaţia regiunii frontale, a dosului nasului şi pleoapelor.
Ramurile arterei carotide externe cu rol în vascularizaţie sunt artera
facială, artera temporală superficială, artera occipitală şi artera auriculară
posterioară.
Artera facială străbate loja submandibulară, se orientează spre lateral
şi devine superficială, ocolind marginea inferioară a corpului
mandibulei, anterior muşchiului maseter. La nivelul feţei are un traiect
flexuos şi se îndreaptă spre unghiul intern al ochiului. Ramurile faciale
sunt reprezentate de arterele labiale superioară şi inferioară, ramura
laterală a nasului şi artera unghiulară.
Artera temporală superficială, ramură terminală a arterei carotide
externe, se desprinde în parenchimul glandei parotide, posterior de colul
mandibulei. Urcă anterior de pavilionul urechii în regiunea temporală,
unde are un traiect superficial şi flexuos. Din ea pornesc numeroase
ramuri destinate tegumentului feţei şi scalpului: ramura frontală, ramura
parietală, artera zigomatico-orbitală, ramuri auriculare anterioare.
Artera occipitală are un traiect postero-superior profund, fiind
acoperită de muşchii cefei. Devine superficială în vecinătatea
protuberanţei occipitale externe.
Artera auriculară posterioară are un traiect superior precedentei,
anterioară mastoidei şi osului temporal. Aceste artere irigă tegumentul
regiunii occipitale şi pavilionul urechii.

10. Inervatia scheletului facial.

 Inervatia este asigurata in mare parte de nervul trigemen si nervul
facial. De la nervul trigemen pornesc : nervul oftalmic ce da ramuri
pentru pielea fruntii , pielea nasului ; nervul maxilar ce da ramuri pentru
dintii superiori , maxila si os zigomatic; nervul mandibular ce da ramuri
pentru mandibula , menton , dinti inferiori.
De la nervul facial si anume de la plexul parotid pornesc ramuri :
temporala , zigomatica , bucala , marginala a mandibulei , ce inerveaza
zonele respective .

Elaborare metodică 3
1.Mușchii sistemului stomatognat.Clasificare
Mușchii mobilizatori ai mandibulei și mușchii mimici sau orofaciali.
Mușchii mobilizatori ai mandibulei se ămpart în:ridicători, coborîtori,
propulsori.
M ridicători ai mandibulei sunt: temporalul, maseterul, pterigoidianul
intern
M coborîtori : milohioidieni, geniohioidieni , digastric
M propulsori:pterigoidian extern
2.Trei grupe de mușchi mobilizatori ai mandibulei
Mușchii mobilizatori ai mandibulei se ămpart în:ridicători, coborîtori,
propulsori.
M ridicători ai mandibulei sunt: temporalul, maseterul, pterigoidianul
intern
M coborîtori : milohioidieni, geniohioidieni , digastric
M propulsori:pterigoidian extern
3.Mușchii ridicători ai mandibulei. Inserția.Funcții
M ridicători ai mandibulei sunt: temporalul, maseterul, pterigoidianul
intern
M temporal
Are o inserție fixă pe osul temporal în fosa temporală și o inserție
mobile pe apofiza coronoidă a mandibulei.Se împarte în 3 fascicule :
anterior, mijlociu, posterior.La contracția fasciculului anterior are loc
ridicarea mandibulei, la contracția fasciculului mijlociu – ridicarea și
retropulsia , iar la contracția fasciculului posterior numai retropulsia
mandibulei.Contracția mușchiului în ansamblu deplasează mandibular în
sus și înapoi.Dacă funcția acestui mușchi predomină asupra cerolalți, se
formează stereotipul de masticație tocător, ceea ce duce la absența
abraziei fiziologice a dinților.
M maseter:
Are inserție fixă pe osul zigomatic și mobile pe fața externă a zonei
angulare a mandibulei tuberozitatea maseterică . Are 2 fascicule :
superficial , cu direcție oblică a fibrelor și profund cu direcția fibrelor în
plan vertical. Contracția bilaterală a mușchiului maseter deplasează
mandibular în sus și puțin înainte. La o contracșie unilaterală mandibular
este trasă în sus și deplasată în direcția mușchiului
contracta.Predominarea funcțională a m maseter duce la formarea
stereotipului de masticație mixt sau frecător, în cazul căruia se
înregistrează o abraziune fiziologică a dinților.
M pterigoidian intern
Are punctual fix de inserție în fosa pterigoidiana a osului sfenoid și cel
mobil pe fața internă a zonei angulare a mandibulei pe tuberozitatea
pterigoidiană. La contracția bilaterală ridică mandibular în sus și puțin o
deplasează înainte. La o contracție unilaterală mandibular este deplasată
în sus , înainte, înăuntru, în sens opus direcției de contracție a
mușchiului.
4.Mușchii coborîtori ai mandibulei.Inserția .Funcții
Au ambele inserții mobile una pe mandibulă alta pe osul hyoid.În raport
de funcție fiecare inserție poate deveni un punct fix.Dacă punctual este
pe osul hyoid , mandibular se deplasează în jos și gura se deschide , iar
dacă acest punct este mandibula , osul hyoid se deplasează în sus ,
influențînd actul de deglutiție.
Muschii coborîtori sunt: geniohioidieni, milohioidieni, digastric.
M geniohioidieni se inseră pe apofizele geniene
M milohioidieni pe liniile oblice interne
Fasciculele anterioare ale muschiului digastric pe foseta digastrică a
mandibulei.
Prin contracția coborîtorilor se realizează o deschidere mai mica sau mai
mare a gurii.
M milohioidieni la o contracție unilaterală deplasează mandibular în
direcția opusă contracției, atunci cînd m digastric o deplasează în aceeași
direcție.
O altă funcție este participarea lor la mișcarea de retropulsie a
mandibulei.
5.Mușchii propulsori ai mandibulei.Inserția.Funcții
Este prezentată de mușchiul pterigoidian extern.Funcția principal este
propulsia mandibulei în plan sagital și transversal.
M pterigoidian extern este compus din 2 fascicule : superior – cu fibre
musculare orientate orizontal , și inferior – cu fibre musculare orientate
oblic.
Fasciculul superior are punct fix de inserție pe aripa mare a osului
sfenoid și cel mobil – pe porțiunea anterioară a meniscului articular.
Fasciculul inferior are punct fix pe fața externă a apofizei pterigoide ,
inserție mobile pe foseta condilului articular al mandibulei.
La o contracție bilaterală și simetrică mușchiul pterigoidian extern
efectuează propulsia mandibulei , iar la o contracție unilaterală
deplasează mandibular lateral în sens opus mușchiului contractat.
În raport de stereotipul de masticație predomină acțiunea unui sau a altui
fascicul. La un stereotip de masticație tocător , cînd forma tuberculului
articular este abruptă , predomină funcția fasciculului inferior.Cînd
stereotipul de masticație este frecător , tuberculul articular avînd o formă
mai puțin abruptă , predomină funcția fasciculului superior.
7.Forța musculară absolută.Caracteristica
Forța absolute a mușchiului este forța dezvoltată de el în timpul
contracției maxillae
8.Dependența stereotipului actului de masticație de prevalare funcției
mușchilor temporari
Dacă funcția acestui mușchi predomină asupra celorlați se stanilește un
stereotip de masticație tocător, ce duce la absența abraziei fiziologice.
9.Dependența stereotipului actului de masticație de prevalare a funcției
mușchilor maseter- pterigoidian intern
Predominarea funcțională a m maseter duce la formarea stereotipului de
masticație mixt sau frecător, în cazul căruia se înregistrează o abraziune
fiziologică a dinților.
La m pterigoidian extern , În raport de stereotipul de masticație
predomină acțiunea unui sau a altui fascicul. La un stereotip de
masticație tocător , cînd forma tuberculului articular este abruptă ,
predomină funcția fasciculului inferior.Cînd stereotipul de masticație
este frecător , tuberculul articular avînd o formă mai puțin abruptă ,
predomină funcția fasciculului superior.
Elaborare metodică 4
1.Elementele component ale ATM
Condilii articulari, fosa articulară, tuberculul articular , discul articular ,
capsula articulară , ligamentele articulare
2.Condilii articulari.Caracteristica
Apofizele condiliene au cap și col, pe fața anterioară a colului se află
foseta pterigoidiană pentru inserția mușchiului pterigoidian lateral. Se
aseamănă cu 2 cilindre elipsoide. Capul este tapetat cu crilaj
articular.Dimensiunile lor sunt determinate de particularitățile
constituționale, individuale, de vîrstă , și permanent se află sub influența
factorilor funcționali.
Se deosebesc 2 forme de condili articulari:
1. Îngustă în plan sagittal și alungită în plan transversal
2.Strivită de sus în jos în așa mod că diametrul transversal nu-l depășește
cu mult pe cel sagital.
La prezența dinților, condilii articulari ocupă în fosa articulară o așa
poziție că numai porțiunea anterioară a lor articulează cu tuberculul
articular.

3.Fosa articulară.Caracteristica
Fosa articulară este situate pe osul temporal și are o formă
elipsoidică.Anterior ea mărginește cu tuberculul articular, distal cu
scizura Glasser , interior cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu apofiza
posterioară a osului zigomatic, iar superior mărginește o plăcuță osoasă
subțire , care formează bolta ei și separă cavitatea articulară de cutia
craniană. Adîncimea fosei articulare variază individual și depinde de
înălțimea tuberculului articular care are în mediu 6-7mm.
Cavitatea ei este de 2-3 orimai mare decît condilul articular al
mandibulei, ceea ce asigură o amplitudine mare de mișcări în diferite
direcții.Bolta cavității articulare are o căptușeală de cartilaj în regiunea
scizurii Glasser, care acoperă și suprafața tuberculului aricular. Înălțimea
ocluziei arcadelor dentare nu permite condililor articulari ai mandibulei
să pătrundă adînc în fosa articulară , iar poziția lor la baza pantei
tuberculului articular asigură transmiterea presiunii minime în zona
boltei fosei articulare.

4.Tuberculul articular.Caracteristica
Tuberculul articular prezintă peretele anterior al fosei articulare.Pe panta
lui posterioară , care are o înclinație în jos și anterior , egală în mediu cu
33grade , alunecă epifizele condiliene articulare ale mandibulei.
Se consider că există 3 forme ale tuberculului articular , plată, mijlociu
pronunțată, abruptă.Gradul de pronunțare este în dependență de factorul
functional.
5.Discul articular.Caracteristica
Discul sau meniscul articular prezintă o structură fibroelastică , care
fiind situate între epifizele condiliene articulare ale mandibulei și fosa
articulară capătă o formă de lentilă biconcavă.Datorită acestui fenomen
meniscul are cea mai mica grosime în partea central.De marginea lui
inseră capsula articulară.Discul articular subîmparte cavitatea articulară
în 2 etaje: anterior superior și inferior posterior.
6.Capsula articulară.Caracteristica.
Capsula articulară fiind alcătuită din țesut conjunctiv, este în
concrescență cu marginea discului pe toată întinderea lui.Ea are
dimensiuni relative mari și este extensibilă, ceea ce permite deplasări
considerabile epifizelor condiliene ale mandibulei, în special în plan
sagital.

7.Ligamentele articulare.Caracteristica.
Ligamentele se impart în 2 grupe: intracapsulare și extracapsulare.
Intracapsulare: 1. Disco-temporală, care fixează discul de osul temporal
2.Disco-mandibulară, care fixează discul de mandibulă
Extracapsulare: ligamentele laterale, pterigomandibulare,
sfenomandibulare, stilomandibulare.
Rolul functional al ligamentelor intracapsulare constă în limitarea
mișcărilor de lateralitate a condililor articulari în fosa articulară , iar
rolul ligamentelor extracapsulare constă în limitarea mișcărilor
mandibulei în genere.
8.Adîncimea fosei glenoidale.Importanța practică.
Adîncimea fosei variază individual și depinde de înălțimea tuberculului
articular care are în mediu 6-7mm. La fiecare persoană există diferite
dimensiuni din cauza unor factori cum ar fi cei genetici, biologici , sau
cei
funcționali, timpul de alimente folosite în rația zilnică jucând și ea un rol
deosebit. Ea are o importanță practică importantă deoarece anume fosa
glenoidală asigură o amplitudine de mișcări în diferite direcții.
9.De ce depinde înălțimea tuberculului articular.
Depinde de vîrstă: la copii este slab dezvoltat, iar la mature bine. Cu
pierderea dinilor se supune atrofiei.
10.Formele tuberculului articular
Se consider că există 3 forme ale tuberculului articular , plată, mijlociu
pronunțată, abruptă.Gradul de pronunțare este în dependență de factorul
functional.
12.În cite camera împarte discul articular cavitatea articulară
Discul articular subîmparte cavitatea articulară în 2 etaje: anterior
superior și inferior posterior.Discotemporal, discomandibular
13.

Elaborare metodică 5
1.Anatomia dinților date generale
Fiecare dinte uman se compune din : coroana şi rădăcina.
COROANA -este componenta dintelui vizibilă în cavitatea bucală (extraalveolară) şi
este acoperită de smalţul dentar.
RĂDĂCINA DENTARĂ:-este componenta intraalveolară a dintelui şi este acoperită de cement.
COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are
un traiect sinuos.
COROANA DENTARĂ:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru dinţii
frontali sau suprafaţă ocluzală pentru dinţii laterali).
-una inferioară reprezentată de coletul dentar.
-la dintele implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală se numeşte coroană clinică.
În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi coroana anatomică pot exista
trei tipuri de relaţii:
-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul coletului.
- coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică : atunci cînd inserţia gingivală este
retrasă spre apex
-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei este
mai înaltă decît coletul dintelui.
Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide
pentru dinţii frontali şi prisme pentru dinţii laterali.
Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe care
o au:
1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care
mai este denumită şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)
2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La
dinţii superiori ea este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă
palatinală. La dinţii inferiori este orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă
linguală.
3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în
număr de două). Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa
orientate spre înapoi (spre distal) este denumită faţă distală.
4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontali
există doar o muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul
dinţilor laterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în
masticaţia alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care mai este denumită şi suprafaţă
triturantă
2.Tipuri de dentiții .Caracteristica
DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul
vieţii umane există două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă. Unii
autori mai descriu existenţa
unei dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .
DENTIŢIA TEMPORARĂ: se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este prezentă
în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani (vârsta
apariţiei primului dinte permanent).
Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4
inferiori), 4 canini ( 2 superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).
DENTIŢIA MIXTĂ: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă
cuprinsă între 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi 11-12 ani
(perioada în care este pierdut ultimul dinte temporar).
DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8
incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari
(4 superiori şi 4 inferiori), 12 molari (6 superiori şi 6 inferiori

3.Enumerați 4 grupe de dinți în dentiția permanent după funcția lor

1.Grupul incisivilor- tăiere, secționare: câte 4 pe fiecare arcadă şi câte 2 pe
fiecare hemiarcadă. În grupul incisivilor sunt cuprinşi incisivii centrali superiori (în
număr de 2), incisivii centrali inferiori ( în număr de 2), incisivii laterali superiori
( în număr de 2 ) şi incisivii laterali inferiori ( în număr de 2).
2.Grupul caninilor:sfîșierea, prinderea , reținerea alimentelor câte doi pe fiecare
arcadă , câte unul pe o hemiarcadă.
3. Grupul premolarilor:zdrobirea câte patru pe fiecare arcadă ( doi pe o
hemiarcadă).
4.Grupul molarilor: triturareacîte 6 pe fiecare arcadă şi cîte 3 pe fiecare
hemiarcadă.
Grupurile incisivilor şi caninilor formează împreună grupul dinţilor frontali.
Grupurile dinţilor premolari şi molari formează împreună grupul dinţilor laterali.

6.Modalități și sisteme de notare a dinților

La ora actuală există în lume mai multe sisteme de notare care se află în practica
uzuală cotidiană: anglo-saxon, francez, american, aritmetic şi internaţional. La noi
în ţară se foloseşte sistemul internaţional elaborat de F.D.I.(Federaţia Dentară
Internaţională ), sistem care îl vom prezenta şi folosi în continuare.
Elaborare metodică 7
7.Explicați rolul funcției la dezvoltarea și diferențierea dinților

1.Morfologia funcțională a caninilor superiori.Caracteristica

Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal. În număr de doi,
ei sunt încadraţi
pe arcadă de incisivul lateral superior (spre mezial) şi primul premolar superior
(spre distal).
Conform sistemului internaţional de notare codul lor este urmatorul:
• 1.3 pentru caninul superior drept
• 2.3 pentru caninul superior stâng.
Caninii superiori erup pe arcada la vârsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi
complet edificată la 13-
15 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară : 10mm
• înălţimea rădăcinii : 17 mm
• diametrul coronar M-D: ,5 mm
• diametrul coronar V-P: 8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4,repartizaţi astfel: 3 pe faţa vestibulară,
din care cel
median este cel mai mare şi va forma vârful cuspidului caninului, iar cel de-al
patrulea este situate pe faţa platinală şi va forma cingulumul.
Coroana caninului superior are formă caracteristică piramidală, ce poate fi
asemănată cu un
vârf de lance. Are patru feţe laterale şi o margine incizală.
I.FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Contur: -pentagonal format de marginile cervicală, mezială, distală şi incizală
prin
braţele sale M şi D.
a).marginile proximale: -sunt convergente spre colet, marginea D este mai scurtă,
mai convexă şi mai convergentă decît cea M.
b).marginea cervicală: -are forma unui semicerc cu convexitatea spre apex.
c).marginea incizală: -are formă de unghi sau de “V” cu deschiderea spre cervical.
Cele două laturi ale “V”-ului sunt inegale. Latura M este mai scurtă decât cea D
care este şi mai
ascendentă. Inegalitatea laturilor situează vârful cuspidului mai aproape de
marginea şi de unghiul
mezio-incizal. Unghiurile care le face marginea incizală cu marginile proximale
sunt obtuze.
Unghiul D este mai mare decît cel M şi situat mai sus, aproape de 1/3 mijlocie.
2.Relieful:-este dublu convex, atât în sens vertical cât şi orizontal.
-convexitatea maximă este situată M în 1/3 cervicală
-lobii de creştere sunt mai evidenţi decât cei de la incisivi, fiind separaţi de două
şanţuri. Lobul central este cel mai proeminent şi mai mare, lobul D este cel
mijlociu iar cel M este
cel mai mic.
II.FAŢA PALATINALĂ
1.Contur:-este tot pentagonal ca şi la faţa vestibulară dar are dimensiuni mai
reduse.
2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor palatinale ale incisivilor, dar în
cazul
caninilor superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate.
a).cingulumul:-este foarte proeminent şi convex, având aspectul unui
rudiment de cuspid de la care pleacă două creste marginale şi o creastă mediană.
Cingulumul este
situat în 1/3 cervicală a feţei palatinale.
b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile
incizoproximale. Creasta mediană este orientată spre vârful cuspidului. Creasta
mediană separă
depresiunea feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul D.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):
1.Contur:- are o formă triunghiulară (caracteristic pentru feţele proximale ale
dinţilor
frontali). Triunghiul este orientat cu baza spre colet şi vârful spre marginea
incizală.
2.Relieful :-este convex în dublu sens (cervico-incizal şi V-P). În 1/3 cervicală a
feţei M
există o uşoară depresiune. Faţa D are dimensiuni mai reduse decât faţa M dar are
un relief mai
accentuat. Convexităţile sunt mai pronunţate iar depresiunea din 1/3 cervicală
apare mai accentuată.
Linia coletului are forma literei “C” şi este mai deschisă decât cea de la faţa
mezială.
IV. MARGINEA INCIZALĂ:
-reprezintă zona de întâlnire a feţei vestibulare cu faţa palatinală şi are aspectul
asemănător cu cel al
unei creste de smalţ. Forma şi caracteristicile sale sunt descrise la marginea
incizală a feţei V.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 foarte puternică, având cele mai mari dimensiuni atât în sens axial cât şi
transversal
 pe secţiune transversală are formă ovalară care poate fi încadrată într-un
triunghi
 în 1/3 mijlocie a feţelor proximale este prezentă câte o depresiune longitudinală
 apexul este uşor curbat spre distal
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARĂ
 Foarte voluminoasă ( depăşeşte în dimensiuni celelalte camere pulpare ale
dinţilor
frontali)
 Forma este asemănătoare cu cea a coroanei
 Prezintă trei coarne pulpare (cornul central este cel mai mare).

2.Morfologia funcțională a caninilor inferiori.Caracteristica.

Caninii inferiori ocupă poziţiile 3 pe hemiracadele mandibulare ei fiind încadraţi
de incisivii
laterali inferiori spre mezial şi de primii premolari inferiori spre distal.
Conform sistemului internaţional de notare ei au următoarele coduri:
• 3.3.:-pentru caninul inferior stâng
• 4.3:-pentru caninul inferior drept
Caninii inferiori erup pe arcada dentară mandibulară la vârsta de 9-10 ani iar
rădăcina lor va
fi complet edificată la 12-14 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor inferiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară: 10 – 11mm
• înălţimea rădăcinii : 16 mm
• diametrul coronar M-D : 7mm
• diametrul coronar V-L: 7,5-8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (3 pe faţa V şi 1 pe faţa L).
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Caninii inferiori seamănă cu cei superiori dar au dimensiuni mai reduse decât
aceştia şi au o
formă alungită asemănătoare cu o lance. Caninii inferiori reprezintă dinţii de
tranziţie între dinţii
frontali şi cei laterali. Caninii inferiori sunt mult mai turtiţi M-D atât la nivel
coronar cât şi
radicular faţă cei superiori, ceea ce le dă o formă mai zveltă.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Conturul:-este pentagonal format din laturile: cervicală, incizală (cu două pante:
M şi D)
şi laturile proximale M şi D.
a).marginea de colet:-este o linie curbă mai accentuată decât la caninul superior cu
concavitatea orientată spre incizal
b)marginile proximale:- sunt mai puţin divergente spre incizal faţă de caninul
superior.
c)marginea incizală:-este formată din două segmente (mezial şi distal) care prin
unirea lor formează un unghi mult mai bine exprimat decât la caninul superior.
-este asimetrică deoarece latura mezială este mai scurtă şi mai
puţin înclinată decât cea distală.Vârful cuspidului este mult mai mezializat decât la
caninul
superior.
3.Relieful:-este convex atât în sens M-D cât şi cervico-incizal
- convexitatea maximă: -în sens cervico-incizal este situată în 1/3 cervicală
-pe faţa vestibulară sunt prezente două depresiuni care delimitează trei lobi de
creştere. În ordinea mărimii lor aceştia sunt următorii: central, distal, mezial.
II. FAŢA LINGUALĂ(ORALĂ):
1.Dimensiuni:-sunt mai reduse în toate sensurile decât la faţa vestibulară.
2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare
3.Relieful:-este similar cu cel al feţei palatinale a caninilor superiori cu deosebirea
că aceste
elemente de relief sunt mai şterse (nu sunt aşa proeminente).
- cingulumul este prezent dar este mai şters şi fără o delimitare netă.
- Foramen caecum nu există
- Sunt prezente cele două creste marginale precum şi creasta centrală care unesc
cingulumul cu marginea incizală dar sunt mult mai şterse decât la caninii
superiori.
III. FEŢELE PROXIMALE:
1.Dimensiuni:-sunt mai înalte decât la caninii superiori.
-diferenţa de înălţime dintre faţa M (mai înaltă) şi faţa D (mai joasă) este mai
accentuată decât la caninul superior.
-cele două feţe proximale sunt paralele între ele.
2.Conturul:-este triunghiular alungit datorită înălţimii mai mari comparativ cu
lăţimea.
3.Relieful:-prezintă o convexitate mai puţin pronunţată în sens V-O.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Dimensiunile sunt mai reduse atât în sens axial cât şi transversal faţă de
rădăcina
caninului superior.
 Dimensiunile radiculare sunt cu mult mai mari decăt ale celorlaţi dinţi frontali
inferori.
 Formă aplatizată în sens M-D.
 Pe feţele proximale sunt prezente câte un şanţ longitudinal.
 Apexul este orientat spre distal.

3.Semne de diferențiere a caninilor superiori

1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DINTRE TOŢI
DINŢII FRONTALI.
2. MARGINEA INCIZALĂ ARE FORMA DE “V”, EA
REPREZENTÂND VÂRFUL CUSPIDULUI.
3. VERSANTUL DISTAL AL “V”-ULUI INCIZAL ESTE
MAI LUNG DECÂT CEL MEZIAL.
4. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE MAI CONVEXĂ ŞI ESTE
ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ VERSANTE (MEZIAL ŞI
DISTAL) DE O LINIE DE SMALŢ
29
NU UITA!5. RĂDĂCINA ESTE FOARTE VOLUMINOASĂ, CU
FORMĂ OVALĂ SAU TRIUNGHIULARĂ PE
SECŢIUNE.

4.Semne de diferențiere a caninilor inferiori

1. COROANA ESTE MAI ALUNGITĂ (DATORITĂ
DIFERENŢEI MARI DINTRE ÎNALŢIME ŞI LĂŢIME)
2. “V”-UL INCIZAL ESTE MULT MAI PRONUNŢAT, CU
VERSANTUL DISTAL MAI LUNG ŞI MAI ÎNCLINAT.
3. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ŞTERS
COMPARATIV CU CEL AL CANINULUI OMOLOG.
4. FAŢA MEZIALĂ A COROANEI SE CONTINUĂ CU
FAŢA MEZIALĂ A RĂDĂCINII .
5. ÎN MOD EXCEPŢIONAL RĂDĂCINA POATE FI DUBLĂ
SAU UNICĂ DAR CU DOUĂ CANALE.

5.Semne de diferențiere a caninilor superiori de cei inferiori

1. Dimensiunea caninului superior sunt mai mari decat cele ale caninului inferior .
Volumul caninului superior este mai mare decat al caninului inferior .
2Coroana a caninilor superiori este mai globuloasa, iar a celor inferiori mai mult
lunga decat lata.
3.Creasta incizală la caninii inferiori este mai asimetrica decat a caninilor superiori,
versantul mezial este mai scurt decat cel distal , varful cuspidului caninului inferior
fiind pozitionat mult spre mezial.
4.Deschiderea V ului incizal la caninii superiori este mai mare, la caninii inferiori
deschiderea ''V''-ului este mai redusa, datorita dimensiunii mezio-distale mai
reduse a coroanelor lor.
5.Culoarea feței vestibulare caninii superiori au nuanta de galben, iar caninii
inferiori au nuante de alb-gri.
6.Fața linguală la caninul inferior prezinta formatiuni mai putin pronuntate,
niciodata nu vom gasi foramen caecum la caninii inferior
7.Fețele proximale ale caninului inferior au relief mai sters si mai plat comparativ
cu caninul superior
8. Abraziunea . In ocluzia frontala psalidodonta , fatetele de abraziune ale
caninului inferior apar pe fata vestibulara si pe muchia incizala a versantului
distal , iar la caninul superior fatetele se localizeaza palatinul si incizal, lungind
versantul mezial al ''V''ului incizal.
In ocluzia frontala labiodontala fateta de abraziune a caninului inferior este
localizata pe versantul distal al ''V''-ului marginii incizale , strict pe creasta incizala
in timp ce la caninul superior , varful cuspidului pare amputat.

6.Care sînt particularitățile commune a fețelor vestibulare a caninilor

Elaborare metodică 8
1.Grupul premolar.Caractere morfologice commune premolarilor superiori
Primii premolari superiori ocupă poziţiile 4 pe cele două hemiaracade maxilare
fiind vecini cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre
distal.
În conformitate cu sistemul internaţional de notare codurile acestor dinţi sunt
următoarele:
• 1.4-pentru primul premolar superior drept
• 2.4-pentru primul premolar superior stâng.
Primii premolari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 10-11 ani, iar
rădăcina lor va fi complet edificată la 12 – 13 ani.
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt următoarele:
• înălţimea coroanei : 8-8,5 mm
• înălţime rădăcinii : 14 mm
• diametrul coronar M-D: 7 mm
• diametrul coronar V-P: 9 mm
Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinţi este de 2 (unul V şi unul P),
fiecare din aceşti doi lobi are 3 lobi de dezvoltare.
CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Premolarii primi superiori sunt primii dinţi din grupul dinţilor laterali şi fac parte
din aşa zisul grup al dinţilor “bicuspidaţi”(grupul premolarilor). Aceştia sunt
consideraţi ca fiind dinţii de tranziţie de la dinţii frontali la molari.
 Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică iar pe secţiune
arată ca un dreptunghi cu colţurile uşor rotunjite şi turtit în sens M-D.
Prezintă 4 feţe laterale (V, P, M, D) şi o faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
-seamănă cu faţa vestibulară a caninului dar este mai mică şi mai rotunjită.
1.Dimensiuni :-înălţime: 8-8,2 mm
-lăţime : 7 mm
-dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervicoincizal şi
M-D).
2.Contur:- este format din cele două margini proximale (M şi D) , o margine
cervicala şi o
margine ocluzală
a).marginile proximale (M şi D): -sunt verticale , uşor convergente spre colet.
b).marginea cervicală (linia coletului):-are forma unui semicerc cu concavitatea
spre ocluzal. Este mai puţin concavă decât la canin.
c)marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul
distal). Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. Împreună, cele două
segmete formează un
“V” mai deschis şi mai rotunjit decât cel de la cuspidul caninului.
3.Relieful :-este convex în ambele sensuri.
-convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.
-în jumătatea ocluzală a feţei vestibulare sunt vizibile două şanţuri verticale care
delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai
mare, urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic.
49II. FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni : - sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.
-înălţimea ~7 mm
-lăţimea ~6 mm
2.Contur:-prezintă aceleaşi margini ca şi faţa vestibulară dar au dimensiuni mai
reduse.
a).marginea ocluzală:-are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe faţa
vestibulară.
-pe secţiune orizontală conturul acestei feţe este de semicerc.
3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu
1/3
mezială.
-începând cu 1/3 mijlocie această faţă este înclinată oblic spre V în sens
cervicoocluzal.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ): -datorită faptului că acest
dinte este
turtit în sens M-D aceste două feţe sunt cele mai mari. Ele sunt uşor convergente
spre palatinal.
A)FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni: înălţimea 7,5 mm
lăţimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi
vestibulară. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicală:-reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulară:-linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.
Este mai scurtă decât marginea vestibulară.
3.Relieful: -în 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde
există
şi punctul de contact cu dintele vecin.
-în 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adînceşte mai
mult chiar la colet şi se continuă în şanţul interradicular.
B).FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai mici decât ale feţei meziale
2.Contur:-asemănător cu cel al feţei meziale
3.Relief:-este mai convex decât cel al feţei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la
faţa mezialăreştere având la rîndul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.
2.Morfologia funcțională a primilor premolari superiori.Caracteristica
1. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU
CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ CU
PREZENŢA “V”-ULUI INCIZAL)
2. FAŢA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE
FEŢELE PROXIMALE ALE DINŢILOR LATERALI.
3. FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL
VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL
PALATINAL)
4. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU
ORIENTARE MEZIO-DISTALĂ ŞI POZIŢIONAT MAI
APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.
5. CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI
( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ) SAU O
RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIODISTAL. ESTE SINGURUL
PREMOLAR CARE POATE
PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI.

IV. FAŢA OCLUZALĂ:

1.Dimensiuni:-diametrul maxim este în sens V-P: 9 mm
-diametrul minim este în sens M-D : 7 mm
2.Contur:-este format de patru margini:M, P, V şi D. Împreună formează un
dreptunghi cu
unghiurile rotunjite.
a).marginea vestibulară:-are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund
celor două şanţuri de pe faţa vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere.
b).marginea palatinală: -formă de semicerc. Este mai mică decât marginea
vestibulară.
c).marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate.
d). marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal.
3.Relieful:-este format din următoarele elemente:2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ
intercuspidian, 2
creste de smalţ marginale, 2 creste de smalţ esenţiale şi 2 creste de smalţ sagitale
(ale cuspizilor V
şi P).
a).cuspidul vestibular: -este mai voluminos şi mai proeminent decât cel palatinal.
Prezintă o creastă ocluzală sagitală situată la 1 mm de marginea vestibulară spre
deosebire de
creasta sagitală a cuspidului palatinal care este la 1,5-2 mm de marginea palatinală.
b).crestele esentiale:- se mai numesc şi creste axiale. Au o extremitate pe vârful
cuspidului (mai evidentă ) şi una în sanţul intercuspidian (mai ştearsă). Crestele
ambelor cuspizi au
aspectul unor segmente convexe mai apropiate de marginea mezială. Ele separă
jumătatea ocluzală
a cuspidului în 2 versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai mare). Paralel cu
crestele esenţiale
există şi alte creste mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau
secundare).
c).şanţul intercuspidian:-are forma unei linii drepte cu orientare M-D. Este mai
aproape de marginea P a feţei ocluzale.
d).fosetele:-sunt situate la extremităţile şanţului intercuspidian şi au o formă
triunghiulară. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.
e).crestele marginale (proximale): delimitează la exterior fosetele marginale. Ele se
unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând, astfel, depresiunea feţei
ocluzale.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 pot apare mai multe variante:
1. cel mai frecvent: două rădăcini: una vestibulară (mai lungă şi mai
voluminoasă) şi una palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Cele două rădăcini
sunt separate de la nivelul coletului iar direcţia lor poate fi paralelă sau
divergentă spre apex.
2. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală. Prezintă
două canale radiculare.
3. Rădăcină unică
4. Foarte rar pot apare trei rădăcini ( 2 vestibular şi una palatinal).
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR
 CAMERA PULPARĂ
 Are dimensiuni relativ mari
 Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi
palatinal.
 CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu
în funcţie de tipul rădăcinii
3..Morfologia funcțională a premolarilor secunzi superiori.Caracteristica
COROANA ARE DIMENSIUNI MAI REDUSE
DECÂT CELE ALE PRIMULUI PREMOLAR
SUPERIOR.
2. FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI
EGALI.
3. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR ŞI
SITUAT PE MIJLOCUL FEŢEI OCLUZALE.
4. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI CONVEXĂ DECÂT
CEA A PRIMULUI PREMOLAR.
5. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ, REDUSĂ CA
DIMENSIUNI ŞI FOARTE MULT TURTITĂ MEZIODISTAL.
A. DATE GENERALE:
Premolarii doi superiori ocupă poziţiile cu numărul 5 de pe hemiaracadele
maxilare, ei fiind
vecini cu primul premolar superior spre mezial şi cu primul molar superior spre
distal. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
• 1.5 pentru cel de-al doilea premolar superior drept
• 2.5 pentru cel de-al doilea premolar superior stâng.
Premolarii secunzi superiori erup pe hemiarcadele maxilare la vârsta de 10-12 ani
iar rădăcina
lor va fi complet edificată la 12-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
• înălţimea coroanei: 7,5 – 8,5 mm
• înălţimea rădăcinii: 14 mm
• diametrul coronar M-D: 6,5-7 mm
• diametrul coronar V-P: 8,5-9mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 2 (câte unul V şi unul P). Fiecare din aceşti
doi lobi de
dezvoltare este format din câte 3 lobuli de creştere.
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Premolarul secund superior este asemănător în multe privinţe cu primul premolar
superior,
deseori aceşti doi dinţi putând fi confundaţi între ei. În general, însă, cel de-al
doilea premolar
superior are dimensiuni mai reduse în toate sensurile decât primul premolar. Un alt
aspect
diferenţial este faptul că la primul premolar cuspizii sunt mai ascuţiţi asemănător
caninilor iar la cel
de-al doilea aceştia sunt mai rotunjiţi ca la molari.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea : 7,5 mm
-lăţimea : 6,5mm
2.Conturul: asemănător cu cel al feţei vestibulare de la primul premolar dar este
mai mic şi
mai rotunjit.
3.Relieful: este convex în ambele sensuri dar atât cele două şanţuri cât şi cei trei
lobi de
creştere pe care îi separă sunt mai şterşi.
II. FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni:- înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare (7,5 mm).
2.Conturul: are forma unui patrulater
3.Relieful: similar cu cel de la faţa palatinală a primului premolar superior.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):
1.Dimensiuni:-sunt mai mult late decât înalte
-înălţimea : 7,4 mm
-lăţimea : 9mm
2.Relieful: -este plan convex, faţa distală având o convexitate mult mai exprimată
decât faţa
mezială.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:-are un relief similar cu faţa ocluzală de la primul
premolar, cu
următoarele deosebiri:
• cei doi cuspizi ( V şi P) sunt egali între ei.
• şanţul intercuspidian este situat la jumătatea feţei ocluzale

4.Semnele de diferențiere a premolarilor superiori de pe hemiarcada dreaptă de cei

de pe hemiarcada stîngă
Fiecare dinte comporta anumite caractere anatomice, care permit a determina
apartenenta de grup a dintelui .printre aceste caractere anatomice citam forma
coroanei, muchiei incizale sau fetei masticatoare , numarul de radacini.Pe linga
acestea mai sint si semne de apartenenta a dintelui la partea dreapta sau stinga a
maxilarelor:Semnul de curbura a coroanei , semnul unghiului coroanei si semnul
radacinii
A.Semnul de curbura se apreciaza in norma ocluzala si se manfesta prin faptul ca
fata vestibulara a coroanei trece in cea meziala mai abrubt decit in fata distala
.Prin urmare convexitatea maxima a fetei vestibulare in directie transversala e
dipusa mezial.
C.semnul radacinii. Este examinat in norma vestibulara si consta in faptul ca axul
longitudinal al radacinii este inclinat spre distal , formind un unghi cu linia care
trece prin mijlocul coroanei.Radacinile premolarilor si molarilor – in sens posterior
de la axul longitudinal al radacinii
5.Caracteristica suprafețelor ocluzale a premolarilor
1.Dimensiuni:-diametrul maxim este în sens V-P: 9 mm
-diametrul minim este în sens M-D : 7 mm
2.Contur:-este format de patru margini:M, P, V şi D. Împreună formează un
dreptunghi cu unghiurile rotunjite.
a).marginea vestibulară:-are o formă convexă cu două depresiuni ce
corespund celor două şanţuri de pe faţa vestibulară care separă cei 3 lobi de
creştere.
b).marginea palatinală: -formă de semicerc. Este mai mică decât
marginea vestibulară.
c).marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate.
d). marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal.
3.Relieful:-este format din următoarele elemente:2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ
intercuspidian, 2 creste de smalţ marginale, 2 creste de smalţ esenţiale şi 2 creste
de smalţ sagitale (ale cuspizilor V şi P).
a).cuspidul vestibular: -este mai voluminos şi mai proeminent decât
cel palatinal. Prezintă o creastă ocluzală sagitală situată la 1 mm de marginea
vestibulară spre deosebire de creasta sagitală a cuspidului palatinal care este la 1,5-
2 mm de marginea palatinală.
b).crestele esentiale:- se mai numesc şi creste axiale. Au o extremitate
pe vârful cuspidului (mai evidentă ) şi una în sanţul intercuspidian (mai ştearsă).
Crestele ambelor cuspizi au aspectul unor segmente convexe mai apropiate de
marginea mezială. Ele separă jumătatea ocluzală a cuspidului în 2 versante: unul
M (mai mic) şi unul D (mai mare). Paralel cu crestele esenţiale există şi alte creste
mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau secundare).
c).şanţul intercuspidian:-are forma unei linii drepte cu orientare M-D.
Este mai aproape de marginea P a feţei ocluzale.
d).fosetele:-sunt situate la extremităţile şanţului intercuspidian şi au o
formă triunghiulară. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.
 e).crestele marginale (proximale): delimitează la exterior fosetele
marginale. Ele se unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând, astfel,
depresiunea feţei ocluzale
6.Particularitățile commune a fețelor vestibulare a premolarilor
7.La ce nivel este situat ecuatorul anatomic la premolarii superiori, ce rol
îndeplinește