Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

CURSUL 1
Noțiuni introductive, generalități și definiții legate de
componentele sistemul stomatognat. Structurarea morfo-
functionala a odontonului (tesuturi dentare dure si moi), a
parodontiului

Sistemul stomatognat reprezintă unitatea morfologică şi funcţională a tuturor

ţesuturilor și organelor care participă la executarea funcţiilor globale ale sistemului:
masticaţie, deglutiţie, mimică şi fonaţie. Aceste funcţii se execută în condiţiile automenţinerii
sistemului în parametrii homeostazici proprii şi în corelaţie cu cei ai întregului organism.
Sinonime :
sistem stomatognatic
biosistem oro-facial
sistem masticator
aparat masticator
aparat manducator.
Componentele acestui sistem sunt structurate în elemente morfologice:
scheletul osos al sistemului stomatognat = este format din două regiuni
distincte din punct de vedere anato-morfologic și funcțional. Craniul este adaptat în primul
rând funcției de protecție a encefalului, analizatorilor: acustico-vestibular, vizual, olfactiv,
gustativ, și viscerelor: digestive, respiratorii de la acest nivel. Chiar dacă aparte are funcție
statică,participă prin inserțiile musculare pe care le găzduiește și la susținerea funcțiilor pe
care le îndeplinesc viscerele craniului.
În alcătuirea scheletului capului, intra 22 de oase care în perioada perinatală
prezintă între ele suturi cartilaginoase sau fibroase, ce le conferă un anumit grad de mobilitate,
cât și posibilitatea de a crește.
În intervalul destinat creșterii, anumite suturi se osifică, oasele se sudează și
craniul apare la adult format dintr-un singur os mare, ovoid, cu extremitatea posterioară mai
voluminoasă.
Oasele sunt în general fixe cu excepția mandibulei, hioidului și oaselor urechii
medii, care sunt oase mobile.

1
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Craniul este alcătuit

din două părți:

neurocraniul =
adăpostește sistemul
nervos central

viscericraniul

Neurocraniul este format din 8 oase:

frontalul,
etmoidul,
sfenoidul,
occipitalul (nepereche),
două parietale
două temporale.
Împreună ele formează calvaria sau bolta craniului şi baza craniului. Oasele
neurocraniului au forme variate: unele sunt plane, altele pneumatice şi altele neregulate.

Viscerocraniul : sau oasele feţei sunt în număr de 15. Ele se grupează formând cele
două maxilare.
Maxilarul superior este alcătuit din 13 oase:

2
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

cornetele inferioare,
lacrimalele,
nazalele,
maxilele,
palatinele,
zigomaticele (toate pereche)
vomerul, singurul nepereche.
Maxilarul inferior este alcătuit dintr-un singur os, mandibula, care este şi singurul os
mobil al scheletului capului.
Al 15-lea os, hioidul, cu toate că este situat la nivelul gâtului, se studiază împreună
cu oasele feţei.

Articulaţia temporo-mandibulară (sau ATM-ul, cum mai este prescurtat) este

cea mai importantă şi mai complexă articulaţie a craniului uman.
Caracteristicile principale ale ATM:

funcţiilor aparatului
stomatognat: masticaţie, fonaţie, deglutiţie, mimică.
Tulburările articulaţiei temporo-mandibulare sunt dureroase şi apar cel mai frecvent
că urmare a unor traumatisme, a bruxismului sau pot fi cauza unei ocluzii dezechilibrate(
restaurări incorect adaptate ocluzal, edentaţii, migrări dentare).

dinţii şi parododonţiul,

3
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

muşchii sistemului stomatognat = ocupa un rol important în functiile acestuia.

Din punct de vedere anatomo-functional, este grupata in :

mobilizatori ai mandibulei
Muschii ridicatori

Muschii coboratori

Muschii propulsori
l pterigoidian extern ( lateral )

4
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Muschii oro-faciali
Muschii periorofaciali

Muschii limbii
Muschii vavului palatin
Muschii faringelui
Muschii laringelui

glandele salivare sunt glande cu secretie externa, secreta saliva ce e varsata

in cavitatea bucala. Glandele au fost sistematizate dupa marime in glande
salivare mici si mari.

Glandele salivare mici se prezinta ca niste noduli ovoizi raspanditi sub mucoasa
cavitatii bucale si poarta numele regiunii in care se gasesc in acest fel:

valului palatin,

Glandele salivare mari sunt 3 perechi:

părţile moi ale obrajilor şi cavităţii orale,

5
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

vasele limfatice,

vasele sanguine,

nervii.

6
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Cavitatea orală
= reprezintă o structură morfo-funcţională a sistemului stomatognat, necesară
îndeplinirii funcţiilor sale globale: masticaţie şi deglutiţie, fonaţie, şi fizionomie.
Prin masticaţie şi deglutiţie constituie un prim segment al sistemului digestiv.
Pentru fonaţie are un rol primordial fiind un rezonator care modulează coloana de aer
post-laringial.
Funcţia fizionomică rezultă din integrarea dinţilor şi arcadelor dentare, a întregii
conformări a cavitaţii orale la arhitectonica faciala.

Morfologic, cavităţii orale i se pot descrie delimitările - respectiv pereţii şi

conţinutul.
Pereţii, căptuşiţi cu mucoasa orală, sunt:
 peretele anterior - format din buza superioară şi buza inferioară unite la
extremităţi prin două comisuri simetrice dreapta - stânga;
 peretele posterior care este incomplet închis, prezentând istmul faringian;
 peretele superior - reprezentat de bolta palatină şi fundul de sac vestibular
maxilar;
 peretele inferior - este format din planşeul cavităţii orale pe care se sprijină în
repaus limba complectat cu fundul de sac vestibular mandibular;
 pereţii laterali ai cavităţii orale sunt simetrici stânga-dreapta şi sunt
reprezentaţi de obraji;
Conţinutul cavităţii orale este reprezentat de limbă şi de arcadele dento-alveolare.

7
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

ODONTONUL
Un dinte şi elementele sale de susţinere formează odontonul.
Odontonul reprezintă o componentă morfologică a sistemului stomatognat,
structurat din ţesuturi diferite, dar în ansamblu adaptate funcţional să participe la îndeplinirea
funcţiilor globale ale sistemului stomatognat. Se studiază separat, dar tot timpul trebuie să îl
considerăm o componentă care respectă toate caracteristicile morfo-funcţionale ale sistemului
stomatognat. Odontonul este format din două componente principale:
 dintele, denumit şi odonţiul,
 elementele de susţinere ale dintelui - parodonţiul.
Dintele (odonţiu)
– constituie o structură morfo-funcţională din
ţesuturi dure
smalţ – situat la nivel exterior coronar,
dentină– situată sub stratul de smalț la nivel coronar dar se continua și la nivel
radicular,
cement – situat la suprafața rădăcinii,
ţesuturi moi
pulpa dentară– situată in interiorul dintelui, cuprinde capilare sangvine,
terminații nervoase și țesut colgen.

1. Smalţ

2. Stratul de odontoblaste

3. Dentina

4. Pulpa dentară

5. Ligamentele

dento-alveolare

6. Gingia

7. Corticala osoasă

8. Osul alveolar

9. Periodonţiu

10. Apex

Smalțul mai poartă denumirea de ivoriu și este situat la nivel coronar, îmbrăcând
toată această suprafață. El are grosimi diferite în funcție de dinte și de zona dentară, care
variază între 2,6 mm și 0,2 mm, maxima fiind atinsă în zonele cu cea mai mare solicitare

8
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

funcțională și anume zonele ocluzale ale molarilor și premolarilor (în special la nivelul
cuspizilor) dar și la nivelul zonei incizale la nivelul dinților frontali. Minima este atinsă în
zona de colet, acolo unde se face trecerea către cementul radicular.
Această trecere se poate realiza diferit:
- cel mai frecvent (60% din cazuri) smalțul acoperă cementul aproximativ 2-3 mm;
- o altă situație smalțul și cementul se întâlnesc juxtapuse (”cap la cap”);
- a treia situație smalțul se termină la distanță de cement, rămânând o distanță între
aceste straturi, dentina subiacentă fiind expusă.
Este constituit din
= componentă anorganică, în proporţie de 96%, sub formă de hidroxiapatită
cristalină,
= componenta organică este în proporţie foarte mică (1% în greutate şi 2% în
volum) sub formă de proteine (colagen), lipide etc,
= apa este de asemenea slab reprezentată (2,6% în greutate şi 7,1% în volum).
Unitatea arhitectonică a smalţului este prisma formată din cristale de hidroxiapatită.
Unirea între prisme se realizează prin forme mecanice retentive şi substanţă organică ce
înveleşte fiecare prismă sub formă de teacă.
Pe secţiune orizontală se pot vedea striaţiile lui Retzius, circulare, care reprezintă
depunerile zilnice de smalţ şi care la colet se exteriorizează prin cercuri concentrice -
perichematii. La dinţii temporari apare şi linia neonatală a lui Orban, care ne indică depunerile
de smalţ înainte şi după naştere.

Aspect caracteristic conferit de dispozitia prismelor, strii Retzius

Prin compoziţie şi arhitectonică smalţul, ţesutul cu cel mai înalt grad de mineralizare
din organism capătă următoarele calităţi:
duritate maximă la nivelul feţelor active, unde are şi o grosime mai mare – 2,5 mm
oculzal faţă de 0,2 mm la colet;

9
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

compresivitate - o anumită elasticitate care amortizează presiunile pe suprafaţa

dintelui, datorită ondulaţiilor şi aranjamentului prismelor de smalţ;
permeabilitate selectivă - care permite trecerea unor substanţe în salivă;
insolubilitate în apă;
solubilitatea în mediu acid, unde are loc demineralizarea. Ionii de fluor perfectează
mineralizarea;
rol estetic, culoarea variind astfel: smalţul sănătos, viguros imita fildeşul; sărac in
săruri – alb-albăstrui; la vârstnici – galben-cenuşiu; în general la colet are o nuanţă galben-
brună mai accentuată faţă de restul coroanei. Semnificativ intervin calităţile optice de
semitransparenţă transluciditate şi fosforescenţă.

Dentina
= este un ţesut dur care intră în componenţa segmentului coronar şi segmentului
radicular. Este acoperită de smalţ, respectiv cement, constituind pereţii duri ai camerei
pulpare. Volumetric reprezintă aproximativ 80% din volumul dentar.
Este constituită din
=componenta anorganică - 70% din masă şi 48% din volum, sub formă de cristale de
hidroxiapatită
=componenta organică - 19% din masă şi 28% din volum, alcătuită din colagen,
glicogen, mucopolizaharide şi lipide
=apa reprezintă 11% din greutate şi 23% din volum.

Cementul
= este un țesut dentar dur, mineralizat ce acoperă suprafața radiculară în totalitate.
Cementul aparține funcțional țesuturilor parodontale, reprezentând locul de fixare a
ligamentelor dento-alveolare.

Pulpa dentară
= este un țesut conjunctiv lax adăpostit în spațiul pulpar (endodontic) al dintelui.
Complexul pulpo-dentar reprezintă unitatea biologică fundamentală a dintelui. Este format
dintr-un parenchim conjunctivo-vascular şi ocupă cavitatea centrală a dintelui formând o
entitate histo-fiziologică.
= este un ţesut conjunctiv specializat ce derivă din papila mezenchimală şi este
situată într-o cavitate denumită cavitatea pulpară sau cavitatea dintelui (Cavum dentis).
Această cavitate este mai largă la nivelul coroanei, ia o formă asemănătoare cu ea şi
se numeşte cavitatea coronară sau camera pulpară.
Camera pulpară se prelungeşte în interiorul rădăcinilor prin canale radiculare care
sunt filiforme şi se deschid la exterior la nivelul apexului printr-un îngust orificiu apical.
Canalele radiculare au rareori o formă conică, alungită cu pereţi regulaţi.
Forma pulpei reproduce la dimensiuni mai mici, forma exterioară generală a dintelui
şi se mulează perfect după pereţii cavităţii.

10
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

= ocupă întreg spaţiul structutar în masa dentinară, fiind topografic delimitată în:
pulpa coronară - în camera pulpară a coroanei dinţilor;
pulpa radiculară - în canalele radiculare;
pulpa apicală - la zona de trecere între canalul radicular şi parodonţiu.
Este formată din:
= celule – reprezentate de odontoblaşti, fibroblaşti şi celule nediferenţiate.
Odontoblaştii alcătuiesc o zonă odontogenă la periferia spaţiului pulpar, trimiţând prelungirile
odontoblastice ale lui Tomes în canaliculele dentinare.
Fibroblastele se găsesc in pulpa dentară tânără şi sunt celule active care produc fibre
şi substanţă fundamentală pulpară. Mai târziu devin inactive;
= ţesut conjunctiv fibrocitar şi substanţă fundamentală formată din
glicozaminoglicani, acid hialuronic, condroitinsulfat, glicoproteine şi apă;
= pachetul vasculo-nervos – reprezentat de arteriole, venule şi ramuri terminale
nervoase.

Parodonţiul
= defineşte ansamblul morfologic format din
cementul radicular (c),
osul alveolar, (d),
desmodonţiu (b)
mucoasa gingivală (a),
şi are ca principală funcţie susţinerea dintelui, alături de funcţii senzitivo-senzoriale
şi nutritive.
Avem:
1. Parodonțiul marginal superficial sau de înveliș
2. Parodonțiul profund de susținere sau ,,functional

11