ELABORAREA METODICĂ Nr 1.

Tema: Morfologia funcţională a Sistemului Stomatognat (SS). Elementele componente.

Dezvoltarea filogenetică și ontogenetică a SS.
Realizat de: STATNIC EUGEN , gr. S1904
1.Noţiunea sistem stomatognat include un ansamblu de organe şi ţesuturi situate în regiunea
maxilofacială care direct sau indirect participă la realizarea funcţiilor principale: masticaţie,
deglutiţie, respiraţie, fonaţie etc. (Gheorghe Bârsa,1994,pag. 9)

2.Elementele componente a Sistemului Stomatognat:

1)sheletul,prezentat de oasele maxilare,nazale și zigomatice;
2)dinții,care formează arcadele dentare și sânt destinați pentru incisia,sfâșierea,fărâmițarea și
masticația alimentelor;
3)mușchii mobilizatori ai mandibulei;
4)buzele și mușchii orofaciali destinați pentru apucarea alimentelor,închiderii cavității orale și
redarea expresivității(mimica);
5)limba,palatul moale și dur,la fel și mișchii obrajilor,care participă activ la formarea bolului
alimentar și transportarea lui spre faringe;
6)fibro mucoasa cavității bucale;
7)vasele sangvine,limfatice și nervii aferenți;
8)trei perechi de glande salivare (parotide,sublingvale,submaxilare),secreția cărora nu numai că
umectează alimentele,dar asigură formarea bolului alimentar și participă la prima fază de digestie
în cavitatea bucală;
9)articulația temporomandibulară(A.T.M.) (Ilarion Postolachi, 1993, pag. 8)

3.Factorii ce influențează și dirijează dezvoltarea și formarea Sistemului Stomatognat:

-biologici -genetici
-neuroendocrini -funcționali
(Ilarion Postolachi, 1993,pag. 9)

4.Rolul factorului funcțional la dezvoltarea și formarea Sistemului Stomatognat.

Pe parcursul evoluției sistemul stomatognat a suferit un șir de schimbări,influențate, în primul
rând, de noile condiții de existență. Perfecționarea morfologică și funcțională s-a aflat în
permanență sub influnța modului de alimentare. Acesta ușor se observă dacă apelăm la datele din
anatomia comparativă, examinând acest sistem la animalele de pradă, la rozătoare, rumegătoare
și la om.
La animalele de pradă, de exemplu, articulația temporomandibulară este prezentată printr-o
îmbinare unică a fosei articulare cu condilii articulari ai mandibulei. Asemenea structură a
articulației permite mandibulei deplasări numai în plan vertical, iar dinții au cuspizi înalți și
ascuțiți. La rumegătoare mandibula execută și mișcări transversale (laterale) datorită
perfecționării structurii articulației temporomandibulare: condilii articulari au o formă concavă,
iar fosa articulară este de formă convexă. În raport cu funcția, și dinții laterali au suprafețe
ocluzale mari.
La rozătoare, structura articulației permite deplasările mandibulei în plan sagital datorită
formei cilindrice a condililor articulari situați în plan sagital, iar incisivii sînt bine dezvoltați și
ascuțiți.
La om mandibula execută diferite mișcări: în plan vertical, transversal, sagital și mișcări
mixte. Acesta se datorește particularităților de structură a articulației care conține elemente din
toate articulațiile descrise mai sus. Schimbările de funcție au dus și la modificări de structură a
dinților. Dacă la unele specii de mamifere dinții încă își păstrează o formă omogenică
(homodentia) și în decursul vieții se schimbă permanent (polifiodontia), atunci la mamiferele ce
stau pe o treaptă mai superioară pe scara dezvoltării, ca și la om, dinții s-au diferențiat după
formă (heterodontia), și numărul de schimb, el fiind limitat la două ori (difiodontia). Se
consideră că rolul principal la diferențierea dinților după formă (incisivi,canini,premolari,molari)
l-a jucat schimbul de funcție determinat de caracterul alimentelor.
(Ilarion Postolachi, 1993, pag. 9)

5. Dezvoltarea filogenetică a SS
Urmărind dezvoltarea sistemului stomatognat în filogeneză și ontogeneză,ne convingem că multe
organe ale acestui sistem au o proveniență unică și toate sânt strâns legate între ele din punct de
vedere funcțional. Studiul morfofuncțional al acestui sistem oglindește unitatea dintre starea
morfologică(formă) și funcția diferitelor organe. Schimbările morfologice duc la modificări de
funcție și invers. (Ilarion Postolachi, 1993, pag. 8)

6. Dezvoltarea ontogenetică a SS
Evoluția ontogenetică a sistemului stomatognat cuprinde perioada de viață intrauterină și
extrauterină, care sînt descrise în compartimentele corespunzătoare ale anatomiei, embriologiei,
fiziologiei omului. Noi urmează doar să menționăm că ontogenia acestui sistem parcurge o
perioadă complexă de dezvoltare și diferențiere. În perioada postnatală deosebim două etape: 1)
de morfogeneză, până la vârta de 16 ani, și 2) de modelare, de la 16 ani până la sfârșitul vieții.
(Ilarion Postolachi, 1993, pag. 9)
7.Elementele componente a cavității bucale
-Vestibul bucal -Palatul dur
-Cavitatea bucala propriu-zisa -Palatul moale

-Mucoasa cavitatii bucale -Limba

-Buzele -Glandele salivare

-Obrajii -Dintii si gingiile

(Mihail Ștefăneț, 2008, pag. 14-36)

8.Mucoasa cavității bucale. Caracteristica

Protezele mobilizabile prevăd recepţia presiunilor masticatoare de la dinţii antagonişti şi
redarea lor la suportul mucoosos. Baza osoasă a acestui suport prezintă aspecte variate
influenţate de: 1) extracţii; 2) timpul scurs de la extracţia dinţilor; 3) vârsta pacientului; 4) gradul
de troficitate a ţesuturilor; 5) modul cum s-au efectuat extracţiile etc.
De scheletul osos aderă fibromucoasa, care este formată din epiteliu pavimentos
pluristratificat de tip malpigian, cu o grosime şi elasticitate variabilă în diferite zone. Între
ţesuturile osos şi fibromucos este situat stratul de ţesut submucos alcătuit din ţesut conjunctiv,
ţesut adipos şi glande salivare. Stratul submucos îndeplineşte funcţia de amortizator la recepţia
presiunilor masticatoare. Prin intermediul stratului submucos aceste presiuni sunt transmise la
baza osoasă a suportului mucoosos asigurând totodată protezelor mobilizabile o aşezare şi o
închidere marginală respectivă pentru menţinerea lor pe câmpul protetic.
Din punctul de vedere al concepţiei proteticii dentare o importanţă deosebită are starea
mucoasei ce acoperă câmpul protetic şi îndeosebi mobilitatea, rezilienţa şi grosimea ei — factori
ce pot influenţa gradul de mobilitate a protezei în interiorul cavităţii bucale.
Mucoasa bucală după gradul de mobilitate poate fi fixă, mobilă (activ mobilă) şi neutră (pasiv
mobilă).
Mucoasa fixă acoperă la maxilă bolta palatină, apofiza alveolară şi tuberozităţile maxilare, iar
la mandibulă — apofiza alveolară. Acest tip de mucoasă aderă de os prin intermediul periostului.
La maxilă, în regiunea anterioară a bolţii palatine, mucoasa are o configuraţie încrestată,
formând aşa-numitele rugi palatine. Pe apofiza alveolară mandibulară, deseori sunt prezente
bride longitudinale de-a lungul ei.
Mucoasa neutră (pasiv mobilă) reprezintă limita de trecere de la mucoasa fixă la mucoasa
mobilă, fiind situată la periferia câmpului protetic. La maxilă mucoasa neutră se află la nivelul
fundurilor de sac, Ia limita dintre palatul dur şi palatul moale, denumită linie «Ah». La
mandibulă ea este situată la nivelul celor două funduri de sac — lingual şi vestibular. Zona de
mucoasă neutră constituie un element morfologic deosebit de important în menţinerea protezei,
deoarece intervine favorabil la formarea fenomenului de succiune reprezentând totodată limita
maximă a marginilor protezei mobilizabile. Mucoasa activ mobilă continuă zona de mucoasă
neutră acoperind obrajii, buzele, formaţiunile mobile din vestibulul bucal şi valul palatin.
Această mucoasă este mobilă în toate sensurile, datorită acţiunii muşchilor, şi nu poate fi
acoperită de suprafaţa sau marginea protezei.
(Gheorghe Bârsa,1994,pag. 17-19)

9.Limba. Structura. Funcțiile.

Limba, lingua (gr. glossus), este un organ musculo-membranos mobil, situat în cavitatea
bucală, bogat vascularizat şi inervat.
Limba este constituită din două porţiuni: una verticală – rădăcina limbii, radix linguae, fixată
de mandibulă şi de osul hioid prin muşchii geniogloşi şi hiogloşi, şi alta orizontală, liberă, corpul
limbii, corpus linguae. Limita de separaţie între cele două porţiuni se observă pe faţa superioară a
limbii şi este reprezentată de un şanţ de forma literei “V”, deschis anterior, numit şanţul terminal,
sulcus terminalis, mai evident la nou-născut. La vârful şanţului se află o depresiune, orificiul orb
al limbii, foramen caecum linguae. Corpul limbii prezintă două feţe: dorsală, sau superioară, şi
inferioară; două margini şi apexul.
Este un organ digestiv, cu rol în masticaţie, deglutiţie şi supt (la sugari), organ gustativ, de
asemenea, intervine în limbajul articulat. (Mihail Ștefăneț, 2008, pag. 23)

10.Glandele salivare. Caracteristica.

Glandele salivare, anexate cavităţii bucale, participă la procesul de digestie prin produsul lor de
secreţie ce formează saliva. Saliva reprezintă un suc digestiv specific ce conţine fermenţi care
scindează hidraţii de carbon. În afară de aceasta, în salivă se conţin lizocim şi imunoglobuline de
tip A, care posedă acţiune antibacteriană. Glandele salivare mai îndeplinesc şi funcţie endocrină,
eliminând în sânge aşa hormoni ca parotina, serotina, factor de creştere a ţesutului nervos, factor
de creştere a epiteliului ş. a. Saliva este saturată cu ioni de calciu, fosfor, magneziu ş. a.
importanţi în menţinerea compoziţiei chimice normale a smalţului dentar. Pe parcursul a 24 ore
se elimină 0,5 – 2 litri de salivă.
După dimensiuni acestea se împart în glande salivare mici, răspândite în pereţii cavităţii
bucale, în mucoasă, în limbă, precum sunt: glandele palatine, labiale, linguale, molare, bucale; şi
glande salivare mari – glanda parotidă, glanda submandibulară şi glanda sublinguală. După
aspectul şi compoziţia chimică a secretului pe care îl elimină, glandele salivare se împart în trei
grupe: glande seroase, secretul cărora este bogat în proteine (glandele linguale, glanda parotidă);
glande mucoase cu secreţie salivară vâscoasă, care conţine mucină (glandele palatine, linguale
posterioare); glande mixte (submandibulară, sublinguală, labiale, bucale, linguale anterioare).
Spre deosebire de glandele salivare mici, glandele salivare mari sunt situate în afara cavităţii
bucale, însă canalele lor se deschid în ea. (Mihail Ștefăneț, 2008, pag. 36)
11. Funcțiile Sistemului Stomatognat:
-masticație
-fonație
-deglutiție
-fizionomie (https://www.scribd.com/presentation/208845419/Morfologia-Functionala-a-
Sistemului-Stomatognat)

Bibliografie
1. Ilarion Postolachi, E. Chiriac, M. Cojocaru, I. Șeptelici, V. Banuh, G. Bîrsa,N.
Cojuhari, V. Guțuțui, V. Gamureac, Protetică dentară, Chișinău,1993,445 pagini,
ISBN 5-376-01755-9.
2. Gheorghe Bârsa, Ilarion Postolachi, Tehnici de confecționare a protezelor dentare,
Chișinău, 1994, 397 pagini, ISBN 5-376-01791-5.
3. Mihail Ștefăneț, Anatomia omului vol 2, Chișinău, 2008, 521 pagini, ISBN 978-9975-
915-18-2.
4. https://www.scribd.com/presentation/208845419/Morfologia-Functionala-a-Sistemului-
Stomatognat