1. Rășini compozite cu inițiere prin radiații ultraviolete.

Rasinile compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete au fost primele rasini cu initiere
prin radiatii (fotopolimerizare),utilizate la inceputul anilor 1970. Faza organica a acestor compozite
contine un fotosensibilizator (esterul etilic sau metilic al benzoinei) in proportie de 2%. La iradierea
cu ultraviolete furnizate de o lampa speciala, fotosensibilizatorul absoarbe radiatia ultravioleta 365
nm si se descompune in radicali liberi care initiaza polimerizarea monomerilor,deci intarirea rasinii.

Compozitele cu acest sistem de initiere sunt livrate sub forma unei singure paste introdusa
intr-o seringa.
Avantajele acestor compozite fata de cele cu initiere chimica sunt: stabilitate cromatica mai
mare si toxicitate pulpara redusa datorita lipsei aminei tertiare si un timp nelimitat pentru
aplicarea si modelarea rasinii. Nocivitatea radiatiilor ultraviolete determina existenta unor
dispozitive pentru protectia medicului si a pacientului. De asemenea aceste radiatii nu pot fi
folosite pentru polimerizarea compozitelor cu microumplutura, datorita puterii mici de
penetrare(maxim 1,5 mm) si a dispersiei crescute.
Rășini compozite cu inițiere prin radiații ultraviolet – primele rasini cu initiere prinradiatii.
Faza organica a acestor compozite un fotosensibilizator in proportie de 2%. La iradierea cu
ultravioletele furnizate de o lampa speciala, fotosensibilizatorulabsoarbe radiatia ultraviolet si
se descompune in radicali liberi care initiaza polimerizarea monomerilor, deci intarirea
rasinilor. Compozitele cu acest system de initiere sunt livrate subforma unei singure paste
introdusa intr-o seringa.

2. Rășini compozite cu inițiere prin radiație vizibilă incoerentă ( halogen).

Rășini compozite cu inițiere prin radiație vizibilă incoerentă (halogen) – au fost introduce
datorita aparitiei compozitelor cu microumplutura, care necesita o putere de patrundere in
profunzime mai mare decit radiatiile ultraviolete. Faza organica a compozitului contine un
system de initiere specific, care absoarbe lumina si reactioneaza cu amina organica furnizind
radicalii liber ice initiaza polimerizarea monomerilor.

Rasinile compozite cu initiere cu radiatie vizibila incoerenta (halogen) au fost

introduse datorita aparitiei compozitelor cu microumplutura, care necesita o putere de patrundere in
profunzime mai mare decat radiatiile ultraviolete.Lampa de ultraviolete a fost inlocuita cu o lampa ce
furnizeaza o radiatie cu lungime de unda cuprinsa intre 420-450 nm deci in domeniul lungimei
vizibile (400-800 nm).

Faza organica a compozitului contine un sistem de initiere specific (dicetona) care absoarbe
lumina cu lungimea de unda 420-480 nm si reactioneaza cu amina organica furnizand radicali liberi
ce initiaza polimerizarea monomerilor. Lampa cu halogen in spectrul vizibil are o emisie incoerenta,
policromatica si multidirectionala, avand o putere de penetrare relativ redusa (2 mm).

Profunzimea pana la care patrunde lumina este importanta si ea depinde o serie de factori.
Polimerizarea nu este niciodata completa, o mare parte a rasinii neactivate initial de lumina in
momentul prizei ramanand nepolimerizata. Cu cat gradul de polimerizare este mai ridicat cu atat
proprietatile fizice ale compozitului devin mai stabile, dar creste contractia de polimerizare. Gradul
optim de conversie al dublelor legaturi C-C ale monomerului la 0,2 mm sub suprafata unui compozit
fotopolimerizabil este de 44-75%.

Sursa de lumina influenteaza adancimea polimerizarii si gradul de conversie al monomerilor.

Lampa cu halogen foloseste numai 10% din energia produsa pentru emisia de rasiatii vizibile.
Cercetatorii japonezi au introdus recent lampi cu diode LED care au avantajul ca asigura o adancime
mai mare de polimerizare, realizeaza un grad sporit de conversie a monomerilor reziduali, nu emit
radiatii ultraviolete, au o actiune rapida (20-40 secunde) si au o putere mai mare de penetrare (2 - 2,5
mm). Un alt tip de sursa de lumina folosita pentru fotopolimerizare este acela al lampilor tip Trilight,
care ofera posibilitatea variatiei luminoase permitand astfel modelarea desfasurarii prizei
materialului compozit si contractiei consecutive acestuia. Exista astfel posibilitatea realizarii unei
intensitati luminoase mai reduse, medie, standard. Exista de asemenea surse luminoase de mare
putere, cu frecventa in sistem stroboscopic (descarcare electrica in xenon, plasma), care permit
fotopolimerizarea aproape instantanee (3-5 secunde), eliminand astfel contractia de priza si reducand
timpul de lucru. Totusi, sursele de lumina mai puternice, crescand viteza de polimerizare, vor duce la
o cantitate mai mare de monomeri liberi.

3. Componentele principale a lampei de fotopolimerizare (9 componente).

Lampa de fotopolimerizare se compune din:
● unitatea de bază, cu rol și de suport
● piesa de mână care se poate prezenta sub formă de ,,creion" sau sub formă de „pistol". Când
are forma de pistol" becul de halogen se găseşte în interiorul acestuia; forma de ,,creion" are
doar rolul de ghid luminos, becul de halogen găsindu-se în interiorul unităţii de bază.
● sistemul de conectare unitate de bază - piesă de mână care poate fi:
● cablu optic pe bază de fibre de sticlă, conductori fluizi, baghet de cuart, etc.
● cablu de sârmă cu rol de conductor electric wireless (fără fir), cele 2 componente fiind
independente. În acest caz în piesa de mână există un acumulator electric.
● ghidul optic, care este o tijă cilindrică curbată la extremitatea liberă, prin care fluxul luminos
părăseşte piesa de mână, fiind proiectat pe suprafata rășinii de polimerizat. El poate fi rotit în
jurul axei sale cu 360 °C uşurând manipularea aparatului. Unele ghiduri optice pot fi
demontate in vederca sterilizării. Autoclavarea repetată poate determina degradarea acestora
afectând calitatea fluxului luminos. Anumite firme oferă posibilitatea utilizării unor ghiduri
optice din material plastic, de unică folosinţă, presterilizate.
● • paravanul cu rol de filtru optic este de obicei o plăcuță din material plastic semitransparent,
de culoare portocalie, de diferite forme și dimensiuni, care se ataşează la ghidul optic. Rolul
său este de a se interpunc intre fasciculul de lumină albastră reflectată şi ochiul practicianului,
protejând retina de radiatia opacă intensă şi permiţând în acelaşi timp vizualizarea locului de
incidenţă a spotului luminos.
● diferite accesorii, în funcţie de sistem.
Fotopolimerizarea cu lumină vizibilă incorentă prezintă o serie de particularități de
care trebuie ținut cont în cursul utilizărilor sale clinice.

4. Compozite cu inițiere cu radiații vizibile coerente (laserul).

Laserul reprezinta solutia cea mai buna pentru polimerizarea rasinilor diacrilice, deoarece
acesta emite coerent, monocromatic, unidirectional si are o putere de penetrabilitate mult
mai mare (5-6 mm). Pentru polimerizarea compozitelor sunt utilizati laserii cu argon care
asigura un grad inalt de polimerizare, imbunatatind calitatile mecanice ale compozitului.
5. Rășini diacrilice cu sistem dublu de inițiere.
Rasini diacrilice cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat si fotopolimerizabile
(cimenturile diacrilice) se prezinta ca doua paste.Fotoactivarea initiaza polimerizarea, iar
activarea chimica o continua si completeaza reactia de priza. Necesitatea initierii foto
determina posibilitatea unui timp de lucru prelungit, iar zonele profunde la care nu ajung
radiatiile luminoase sunt polimerizate cu ajutorul sistemului de initiere chimica.

6. Biocompatibilitatea (răspunsul pulpar, mircrofisurile, iritația datorată luminii

activatoare, răspunsul țesutului gingival).

7. Absorbția apei și solubilitatea.

8. Degradarea în mediul bucal.

9. Stabilitatea coloristică.
10. Contracția de polimerizare.
11. Proprietățile mecanice (duritatea, uzura, rigiditatea, rezistența la fracturare,
deformabilitatea, rezistența).
12. Proprietățile termice.