1.Biomateriale. Noțiune. Proprietăți.

Biomaterialele reprezintă materiale naturale, sintetice sau compozite aflate în contact cu

ṭesuturile vii ṣi cu fluidele lor biologice. Ele sunt folosite pentru a ajuta sarcinile ṭesutului afectat
sau funcṭiile afectate ale unui organ bolnav. Biomateriale-reprezinta stiinta cu care se ocupa cu
studierea originei,compozitiei,proprietatilor si modificarilor materialelor in timpul prelucrarii
acestora.

Proprietatile biomaterialelor:

 Proprietati fizice(optice)

-Reflexia si refractia-Cand un fascicule de lumina intilneste o suprafata care separa doua

medii diferite ,o parte a luminii incidente este reflectata si o parte este refractata trecand in
acelasi mediu.
Luminiscenta-emisiia de energie luminoasa de catre materie,in timpul fluorescentei sau dupa
actiunea luminii.
Transparenta – materialele transparente transmit lumina aproape in totalitate,fasciculul de
lumina ramanind parallel. Exemple- unii acrilati,diferiti polimeri,sticla,masele ceramic.
Opacitatea-Materialele aproape nu permit transmiterea luminii,datorita absorbtiei puternice a
fasciculului luminous si reflexiei unui procent minim .Ex-metale.
Cromatica
Nuanta-nuanta culorii este data de lungimea de unda a radiatiei monocromatice.sunt 7
nuante:rosu,oranj,albastru,galben,verde ,azur
Saturatie-sau puritatea culorii se determina de raportul cantitiv dintre culoare spectral si
cul.alba,care se combina p/u a da culoarea considerate
Stralucire-este determinate de energia luminoasa radiata de izvorul luminos sau de energia
reflectata de corpul luminous
 Termice
Conductibilitatea termica-Metalele sunt conductorii termici mult mai buni ca nemetalele.
Dilatarea termica- Odata cu modificarea termica ,orice corp isi modifica dimensiunile.
Dilatarea poate fi liniara ,in suprafata sau volum.
 Electrice
Galvanismul-rezulta din diferentele de potentiale dintre restaurarile din materiale diferite
dispuse pe dinti antagonisti sau adiacenti.
Conductibilitatea/rezistivitatea electica-capacitatea unei substante de a conduce curentul
electric poate fi exprimata prin conductanta specifica sau prin rezistenta specifica.
 Mecanice
Deformari-In functie de comporamentul corpurilor dupa incetarea solicitarii,deformarea poate
fi elastic(corpul revine la forma intitiala)sau plastic(nu revine la forma initiala)
Flexibilitate-Un modul de elasticitate crescut determina o deformare plastica minima.
Tenacitatea/Fragilitatea-Alungirea la rupere caracterizeaza proprietatea unui material de a
absorbi energie in domeniu deformarii plastic,cunoscuta sub numele tenacitate,astfel unele
material se rup dupa o alungire foarte mica,aceste materiale sunt numite fragile.
Rezistenta la solicitarea tangentiala este solicitarea maxima pe care o poate suporta un
material inainte de a ceda la o incarcatura de tip tangential.
Rezistenta la oboseala –ruperea progresiva sub influenta unei sarcini repetate.
 Chimice
Coroziunea-o reactie chimica intre metale si mediul inconjurator,care determina o modificare
vizibila a materialului si care influenteaza functionarea unui component metali sau a intregului
sistem.
 Biologice
 Biocompatibilitatea- compatibilitatea materialelor si dispozitivelor cu tesuturile si lichidele
organismului

2. Proprietățile electrice, galvanismul:

Capacitatea unei substanțe de a conduce curentul electric este exprimată prin conductanța
specifică sau rezistența specifică, care este de fapt cel mai comun termen.

Modificările de structură ale aliajelor dentare duc la mosificări ale rezistivității electrice.

Galvanismul este provocat de către prezența restaurărilor metalice în cavitatea bucală și

datorat diferențelor de potențiale dintre restaurările din material diferite dispuse pe dinți
anatagoniști sau adiacenți. Curenții electrici dezvoltați de contactul dintre 2 restaurări metalice
depind de compoziția și suprafața acestora.

3. Proprietățile termice a materialelor dentare (conductibilitatea termică și dilatarea

termică):

Conductibilitatea termica (K) – cantitatea de caldura ce strabate intr-o secunda un strat cu

grosimea de 1 cm, printr-o sectiune de 1 cm2 , cand gradientul termic este de 1oC.

Experimentele obisnuite demonstreaza faptul ca metalele sunt conductori termici mult

mai buni decat nemetalele.

In cazul restaurarillor coronare pe dinti vitali, trebuie evitata transmiterea variatiilor

termice din cavitatea orala spre pulpa dentara, in acest scop sunt preferate materiale cu o slaba
conductibilitate termica.

O baza metalica, un bun conductor, determina un raspuns tisular prompt, in timp ce baza
protezei acrilice determina un raspuns intarziat la modificarile termice. Literatura stomatologica
indica faptul ca un material cu buna conductibilitate termica este preferat pentru baza protezelor
pentru a mentine sanatoase tesuturile de sustinere prin transmiterea caldurii de la si pre tesut.

Dilatarea termica – proprietatea materialului de a-si modifica dimensiunile in functie de

temperatura, dilatarea termica are loc la cresterea temperaturii, contractia termica la scaderea
acesteia. Dilatarea termica poate fi liniara, in suprafata sau in volum. In cavitatea bucala,
structurile dentare si materialele de restaurare se vor dilata cand vin in contact cu alimente sau
lichide calde si se vor contracta cand la contactul cu substante reci. Asemenea modificari pot
determina distrugerea unor aspecte ce tin de morfologia dentara, in special in lucrarile de mare
precizie.

4. Proprietățile mecanice (deformări, elasticitate, plasticitate,) a biomaterialelor.

Cele mai multe material de restaurare trebuie sa reziste foretelor la care sunt solicitate fie in
cursul proceselor de realizare a obturatiei sau a piesei protetice in laborator, fie ulterior in
masticatie.
Astfel, proprietatile mecanice sunt importante pentru intelegerea si predictia comportamentului
unui material la solocitare.

-Capacitatea materialului de a opune rezistenta diverselor forte executate asupra lui pentru a se
deforma.

In functie de comportamentul corpurilor dupa incetarea solicitarii, deformarea poate fi elastic(

corpul revine la forma initiala) sau plastica(nu revine la forma initiala)

Deformari elastice- materialul revine la forma initiala;

Deformari plastice- materialul nu revine la forma initiala;

Elasticitate – proprietatea unui material de a absorbi energie cand este deformat elastic si de a
reveni la starea initiala(forma/dimensiune) dupa indepartarea sarcinilor.

Plasticitate – proprietatea unui material de a se deforma si a ramane deformat dupa incetarea

actiunii sarcinii, pastrandu-si insa volumul constant. In practica, materialele solicitate dincolo de
limita de elasticitate raman cu deformari permanente, chiar dupa indepartarea actiunii sarcinilor.

Modulul de elasticitate este determinat de natura materialului, adaosuri aliere, tratamente termice
sau deformare influentate de temperatura;

5. Proprietăți chimice, coroziune: reactie chimica intre metale si mediul inconjurator,

care determina o modificare vizibila a materialului si care influenteaza functiunea unui
component metalic sau a intregului sistem; in urma coroziunii se formeaza compusi metalici.
Majoritatea metalelor pot reactiona spontan cu medii gazoase sau apoase, compusii astfel
rezultati fiind mai stabili decat metalele din care s-au format. Daca alterarea se produce in
atmosfera uscata, coroziunea se numeste chimica.

In stomatologie, procesele de coroziune imbraca foarte multe aspecte. O piesa protetica

confectionata dintr-unul sau mai multe aliaje poate suferi un fenomen de coroziune in contact cu
mediul bucal. Un pivot intradentar sau intracanalar poate suferi un proces de coroziue in contact
cu limfa dentinara sau lichidele bucale care penetreaza dinspre spatiul periodontal. Fenomenele
de coroziune de la nivelul cavitatii bucale necontrolate pot avea consecinte dintre cele mai
nefaste asupra tesuturilor aparatului dento-maxilar. Chiar daca efectele coroziunii nu sunt
intodeauna vizibile, ele exista ceea ce trebuie sa ne faca prudenti si avizati in realizarea
restaurarilor metalice.

Efectele fizico-chimice ale coroziunii: coroziunea uniforma, coroziunea localizata,

coroziunea intercristalina, coroziunea selectiva;

6. Metale și aliaje metalice. Definiția.

Metalele si aliajele metalice au fost printer primele material folosite in scop protetic,
cautandu-se a se remedia cu ajutorul lor tulburarile morfofunctionale a sistemului stomatognat.
In realizarea pretezelor fixe si mobile.
 Un aliaj este amestecul omogen cu proprietăți metalice a două sau mai multe elemente
chimice, din care cel puțin unul este metal și de obicei se află în cantitatea cea mai mare.

O alta definitie ar fi: aliajele reprezinta combinatii omogene a 2 sau mai multe metale,
rezultate prin dizolvarea metalelor componente intre ele in stare topita. Solidificarea unui aliaj
este un proces de cristalizare. In stomatologie exista aliaje nobile, semi-nobile si inobile;

-Aliaje nobile
1. Cu continut crescut de aur
2. Cu continut redus de aur
3. Pe baza de argint-paladiu
4. Pe baza de paladiu (paladiu-argint;paladiu-cupru)
-Aliaje nenobile
1. Pe baza de Ni-Cr
2. Pe baza de Co-Cr
3. Pe baza de Fe
4. Pe baza de titan.

68% metal nobil si min 40% aur;

-aliaje nobile --- minim 25% metale nobile;

-aliaje din metale de baza --- pana la 25% metale nobile;

Metale nobile: aur, paladiu, platina;

Metale de baza: titan, nickel, cupru, argint, zinc...;

In functie de utilizarea aliajelor dentare se pot clasifica in

1. Aliaje pentru proteze fixe

2. Aliaje pentru proteze mobilizabile
3. Aliaje pentru tehnica metalo-cermica.

7. Aliaje pentru realizarea protezelor fixe (nobile, nenobile).

Proteze fixe:
Materiale nobile -aliaje pe baza de aur,Cu continut scazut de Au si cu continut redus de Au
Aliaje pe baza de Ag-Pd,contine Ag predominant si are culoare alba.
Mai pot contine o cantitate mica de Au si Cu,Aliajele Ag-Pd si cele de Ag-Pd-Cu, sunt
predispuse la coroziune si au luciul metalic pronuntat. Aliajele pe baza de Ag-Pd-Au sunt aliaje
galbene si contin 35-40% Ag,20%Pd si Au.
Aliajele pe baza de Pd cu Cu sau Ag si diverse adausuri
Aleaje nenobile- aliaje pe baza de Ni-Cr si Co-Cr, proprietati fizice sub prêt de cost redus,
manipulare usoara, sunt utilizate la confecționarea protezelor fixe total metalice sau mixte
Aliajele e baza de Ni-Cr contin 60-82% Ni,7-25% Cr la care se mai adauga
polibdenul,Al,Mn,Si,Co,Galiu
Aliajele pe baza de Co-Cr contin 53-70% Co,20-33% Cr
 8. Turnarea aliajelor, sudura și lipirea, reciclarea aliajelor.

Turnarea reprezinta etapa tehnologica in care se materializeaza component metalica.

Topire-proces fizic de trecere,prin incalzire a aliajului in st,lichida.Turnarea presupune
patrunderea fortata a aliajului prin intermediul fortei date de centrifugare sub presiune de vapori
si altor comprimate.
Sudarea-2 piese metalice sunt asamblate fara adaugarea unui alt material,realizeaza o legatura
intermetalica intre 2 suprafete metalice prin topire
- Sudarea cu laser:topire locala
- Sudarea cu gaze ionizate
- Sudarea prin compresiune:o forta mare sta la baza condensarii fortelor de aur
Lipirea indică faptul că 2 componente metalice sunt solidarizate prin adăugarea unui al 3
metal, numit lot de topit. Alegerea lotului se face pe baza rezistenței la coroziune, intervalului de
topire și al culorii.
Reciclarea aliajelor-importată la aliajele nobile, care pot fi reciclate de 2-3ori
La aliajele nenobile se practică mai rar, fiind ieftine.

9. Rășini acrilice simple. Forme de prezentare.

Rășinile acrilice simple sunt substanțe plastice pentru obturatii coronare fizionomice de
durată care polimerizează la temperatura cavității bucale formând polimeri.
In functie de livrarea lor:
a.acrilati polimerizati industrial in forme finite
b.acrilati polimerizati industrial in forme prefinite
c.acrilati polimerizabili in cabinetul de medicina dentara sau in laboratorul de tehnica dentar
Mod de prezentare:Sistem bicomponent:pulbere si lichid
- Polimerul-polimetil metacrilatul
- Initiatorul de polimerizare - peroxidul de benzoil
- Substante colorante – plastifiante opacifiante
Lichidul contine – monomerul – metacrilatul de metil
-substante stabilizatoare care impiedica polimerizarea spontana sub influenta luminii si
caldurii
Produse comerciale: Duracryl: 7 culori

Proprietăți:

 Acțiune nocivă asupra pulpei dentare

 Nu aderă la smalț și dentină
 Nu sunt atacate de lichidele bucale și saliva
 Culoare asemănătoare cu a dinților, dar care se schimbă peste câteva luni

Indicații:

 Obturațiile cavităților situate pe fețele proximale ale dinților frontali

 Realizarea coroanelor și punților provizorii
 Căptușirea coroanelor fizionomice de acrilat

10. Proprietățile rășinilor acrilice termopolimerizabile ( structura, porozitatea,

varietăți volumetrice, dilatarea termică, contracția de polimerizare, contracția termică,
proprietăți biologice).
 1.Structura-polimetacrilatul de metil este constituit in general din lanturi macromoleculare
polimerizate liniar.
2.Porozitatea-apar incluzii de aer,sunt determinate de greseli de dozare,manipulare sau
prelucrare
3.Varietati volumetrice-in procesul de polimerizare au loc urmatoarele fenomene fizice:-o
dilatare termica-contractie de polimerizare-contractie termica
4.Dilatarea termica- diferenta de temperature ambianta si temperature de 60C a apei in care
va fi efectuata polimerizarea
5.Contractia de polimerizare-
6.Contractia termica- are loc in faza de racire a tiparului
7.Proprietati biologice – datorita unei igiene deficitare din partea pacientului care asociata c o
proteza gresit adaptata sau prost echilibrata constituie un teren p/u dezvoltarea a levurilor de
tipul candida albicaus.

11. Indicații și utilizarea rășinilor autopolimerizabile.

Rășinile acrilice autopolimerizabile sunt utilizate în cabinete sau laboratoare pentru

confecționarea și repararea rapidă a unor proteze. Sunt constituite din pulbere (polimer) și lichid
(monomer). Pulberea este reprezentată de particule sferice de polimetilmetacrilat, iar lichidul-
peroxid de benzoil. Pulberea poate fi roz, transparentă sau de culoarea dinților.

Proprietățile rășinilor acrilice autopolimerizabile:

 Variații volumetrice: mai întâi dilatare termică, apoi contracția de polimerizare, iar în
final – o contracție termică.
 Proprietățile termice: are loc o dilatare termică datorită diferenței dintre temperatura
ambiantă și temperatura de 60°C a apei unde se efectuează polimerizarea.
 Proprietățile optice: posedă o stabilitatea cromatică slabă.
 Coroziunea: rășina, inițial translucidă, se opaficiază și se îngălbenește, cu timpul, apar și
microfisuri, datorită cărora se reduce și rezistența mecanică.
 Proprietățile biologice: monomerul este foarte toxic pentru mucoasa cavității bucale. În
realitate, intoleranța față de rășinile acrilice autopolimerizabile este foarte rară și se
datorază unei igiene deficitare a pacientului.

Polimerizarea:

Pulberea se adaugă treptat la lichid în raport de 3:1. Reacția de polimerizare este inițiată
chimic de activatorul din lichid la amestecul celor 2 componente, când apar și radicalii liberi.
Gradul de polimerizare al pastei este mai scăzut față de cel atins la rășinile termopolimerizabile.
Reacția de polimerizare este exotermă, temperatura crește cu 40°C timp de 3 minute.

Indicații:

 Adaugarea dinților artificiali la protezele mobilizabile;

 Confecționarea protezelor imediate provizorii;
 Căptușiri directe în cabinetul de medicină dentară;
 Repararea directă și rapidă în cabinet și laborator a protezelor dentare fracturate.
 12. Masele ceramice. Definiția. Compoziția chimică.

Masa ceramică- material de placaj pe suport metalic, se datorează calității estetice și

faptului că este un material inert foarte bine tolerat de țesuturi. Componenții de bază ai
porțelanurilor sunt: caolinul, feldspatul, cuarțul, care se utilizează în proporții diferite, în vederea
obținerii anumitor tipuri de porțelan. Se mai adaugă o serie de alte substanțe auxiliare: fondanți,
oxizi metalici, agenți adiționali.

Caolinul: oferă plasticitate materialului în fazele inițiale de prelucrare. În amestec cu apa,

formează o pastă ce poate fi modelată. Caolinul asigură rigiditatea produsului. Totuși, este
considerat un opaficiant puternic și utilizat în proporții din ce în ce mai mici în compoziția
porțelanurilor dentare.

Cuarțul: oferă rezistență masei ceramice, contribuie la transluciditatea ei și la menținerea

formei în timpul arderii.

Feldspatul: este componentul principal al porțelanurilor dentare, are conferă

transluciditate porțelanurilor dentare.

Mod de prezentare: fabricate industrial și prefabricate în laborator.

Masa ceramică fabricată industrial: coroane fizionomice, fațete Steel, dinți cu crampoane
scurte butonate pentru confecționarea protezelor totale și parțiale, fațete cu crampoane scurte
butonate sau cu crampoane pentru realizarea punților, implanturi ceramice (Bioceram, Cerasiv,
Cerapore).

Ceramica prefabricată în laborator sub foră de:

 Pulbere, comercializate în: trei sortimente de bază (strat de bază, strat de dentină, strat de
smalț), mase accesorii (mase de corecție, mase pentru colorare, mase transparente).
 Lichid: apă destilată în amestec cu glicerină, dextrină sau soluții lichide speciale.

13. Etapele arderii maselor ceramice pe structură metalică.

I. Componenta metalică este degresată și supusă unei arderi de oxidare 4-5 minute la 900-960°C
în prezența aerului. Se amestecă pulberea cu apă destilată pe o plăcuță și se pensulează un
strat de 0,3 mm prin vibrare și tamponare cu hârtie de filtru. Se arde la 960°C 10 min în
condiții de vacuum, apoi în aer timp de 3 min. În urma arderii, materialul se va contracta,
grosimea stratului devenind de 0,25 mm.
II. Se depune stratul pentru dentină și smalț prin vibrare și tamponare permanentă. Se aplică în
ușa cuptorului 5-10 min pentru uscare. Se introduce la cuptor la 750°C și se arde progresiv
până la 960°C în condiții de vacuum. Se lasă să se răcească.
III. Se glazurează prin ardere în prezența aerului la 900-930°C și se obține o masă lucioasă.

14. Noțiuni despre sisteme ceramice noi: Hi-Ceram-Vita, Cerestore, In-Ceram-Vita,

Dicor.
 Sistemele ceramice noi se caracterizează prin rezistență crescută a materialului,
transluciditate și precizie, fiind folosite la realizarea restaurărilor ceramice totale.

Hi-Ceram-Vita: arderi succesive a masei ceramice pe un model unitar din material

refractar silico-fosfatic.se ard straturile 2-3 ale nucleului la temperaturile de medie fuziune a
masei ceramice, se ard straturile de dentină peste acest nucleu, smalț și glazură.

Cerestore: sintetizarea ceramicii pe un miez alumino-ceramic.

In-Ceram-Vita: miezuri aluminoase infiltrate cu o sticlă. Se realizează un model duplicat

dintr-un gips special pe care se aplică alumină, se armează cu pulberi de sticlă și se arde la
1100°C 4 ore. Pe scheletul ceramic de capă armată se ard masele ceramice de dentină, smalț,
glazură. Sistemul In-Ceram-Vita este cel mai utilizat în obținerea lucrărilor total ceramice.

Dicor: realizarea unor coroane de sticlă de ceramică turnată. Sticla ceramică are formă de
blocuri încălzite la temperaturi de peste 1300°C, după care se realizează un tratament termic de
ceramizare. Restaurarea se glazurează cu mase ceramice colorate care definitivează aspectul
fizionomic prin ardere la 900°C.

15. Tehnici de frezare computerizată (CAD-CAM).

Tehnicile de frezare computerizată se bazează pe sistemul CAD/CAM (computer Aided

Design/ Computer Aided Manufacturing)

 Dispozitivul de achiziționare a datelor constă dintr-o cameră intraorală cu ajutorul căreia

se realizează amprenta optică tridimensională a cîmpului protetic. Amprenta optică poate
fi ralizată extraoral, în laborator sau în cabinet după un model de lucru, sau intraoral. În
ambele cazuri, câmpul protetic se acoperă cu pulere de dioxid de titan.
 Dispozitivul de prelucrare a datelor și de concepere a designului restaurării constă într-un
computer cu programe necesare, care sugerează forma și morfologia restaurării finale.
Operatorul (tehnicianul sau medicul) modifică designul propus în funcție de caz.
 Dispozitivul de frezare asistată pe calculator constă în 1-2 micromotoare coordonate de o
unitate centrală de prelucrare a datelor.

Dezavantaje: preț ridicat, datorită dotării inițiale sofisticate; distribuția straturilor de

dentină și smalț mai greu de realizat.

16. Ceara stomatologică, Componența.

Ceara dentară se obține din diverse tipuri de ceară , care sunt combinate obținându-se
amestecuri cu proprietăți deosebite: plasticitate, ductilitate, aderență, interval de topire.

Cerurile dentare prezinti, de fapt, amestecuri de ceruri naturale (parafină, ceară de albine,
ceara Carnauba, ceresină, ceară de balenă), ceruri sintetice, grăsimi, rășini naturale, uleiuri și
coloranți.
 Calitatea superioară a cerii dentare se datorează, în special, conținutului de ceruri
sintetice de mare puritate.

17. Ceara. Clasificare în funcție de utilizare.

Ceara dentară se obține din diverse tipuri de ceară , care sunt combinate obținându-se
amestecuri cu proprietăți deosebite: plasticitate, ductilitate, aderență, interval de topire.

 Ceara roz: plăci rectangulate și calibrare. Se folosește pentru modelajul bazelor și al

șeilor protezelor pe care vor fi fixați dinții artificiali. Se caracterizează printr-o modelare
ușoară și stabilitate la temperatură în timpul probei.
 Ceara de cofrare: plăcuțe și bastonașe roșu inchise.
 Ceara inlay: batoane de 7,5 cm lungime albastru, verde sau roșu închise.
 Ceara pentru turnare: plăci rectangulate netede, profile din ceară cu croșete (la premolari
și molari), benzi terminale cu retenții (la modelajul bazei protezelor scheletale maxilare),
tije de ceară verde, croșete prefabricate din ceară (pentru premolari și molari).
 Ceara pentru val de ocluzie: val de ocluzie conformat anatomic, cu dimensiuni
corespunzătoare zonei frontale și laterale.
 Ceara pentru lipit: blocuri roz sau galbene, care ard fără reziduuri, au o aderență foarte
bună și pot fi îndepărtate cu ușurință.
 Profile de ceară pentru canale de turnare: batoane pline sau goale.
 Machete de ceară prefabricate: gamă variată pentru fețe orale, fețe vestibulare, suprafețe
ocluzale, coroane parțiale.

18. Proprietățile cerii: fluiditatea, dilatarea termică, proprietăți fizice.

 Dilatarea termică: se dilată la creșterea temperaturii și se contractă la răcire.

 Intervalul de topire: temperatura de topire a cerurilor dentare este apropiat de
temperatura de topire a componentelor sale.
 Deformarea: ceara prezintă conductibilitate termică scăzută, ceea ce facilitează
încălzirea ei neuniformă și apariția contracțiilor și deformărilor în interiorul materialului.
 Fluajul: capacitatea de alunecare a moleculelor una față de alta. Cerurile au valori
diferite de fluaj, în dependență de tipul de ceară și de temperatură.
 Tensiunea reziduală.

19. Clasificarea materialelor de ambalat utilizate în laboratorul de tehnică dentară.

Proprietăți.

Din punct de vedere al materialului din care sunt confecționate protezele, masele pentru
ambalat se clasifică în următoarele categorii:

 Pentru proteze acrilice;

 Pentru proteze metalice.
 Masele de ambalat se prezintă ân sistem bicomponent, pulbere (de granulație diferită) și
lichid (apă sau lichid special). Proporția de pulbere și lichid este indicată pentru fiecare tip de
masă de ambalat de către producător. La amestecarea pulberii cu lichidul, se obține o masă
vâscoasă în fază plastică, care ulterior face priză. Există mase de ambalat care fac priză lent (25
min) și rapid (5 min).

Masele de ambalat pe bază de sulfați, utilizate pentru confecționarea tiparelor protezelor

acrilice, confecționarea tiparelor protezelor metalice din aliaje pe bază de aur. Proprietăți:
porozitatea, mărimea particulelor de pulbere și structura la suprafață ( porozitatea depinde de
compoziția masei de ambalat și raportul lichid/pulbere), duritatea și rezistența masei de ambalat
(de duritatea masei de ambalat obținute după priză depinde rezistența pereților tiparului la
procesul de încălzire și la forța mecanică de pătrundere a aliajului topit), modificări de volum
(pereții tiparului trebuie să fie dilatabili, expansiunea termică apare când masa de ambalat este
încălzită, contracția termică apare când masa de ambalat se răcește).

Masele de ambalat pe bază de fosfați: trebuie să fie topite și turnate la o temperatură de

700°C. Pulberea este identică cu cea a maselor de ambalat pe bază de sulfați, dar lichidul este
reprezentat de fosfați. Proprietăți: timpul de priză (influențată de temperatură), expansiunea de
priză, termică și hidroscopică (expansiunea crește pe baza folosirii soluției de silice coloidală în
locul apei), porozitatea (la utilizarea de cantități majorate de lichid special, scade porozitatea),
rezistența (crește în timpul încălzirii).

Masele de ambalat pe bază de silicați: pentru obținerea componentei metalice a unei

proteze scheletate, când se folosește un aliaj cu un interval de topire ridicat. Proprietăți:
modificări dimensionale, porozitate, rezistanța.

Masele de ambalat ceramice sunt rezistente la temperaturi foarte înalte, se utilizează

pentru confecționarea modelelor pe care se vor arde direct masele ceramice utilizate pentru
construcții protetice integral ceramice.

20. Definiție „Amprentă”. Clasificarea amprentelor.

Amprenta este înregistrarea și reproducerea cu exactitate a arcadelor dentare, a părților

moi ale cavității bucale, a rapoartelor dintre ele, deci copia negativă și fidelă a câmpului protetic
în scopul obținerii diferitor proteze dentare.

Amprenta se efectuează pentru următoarele situații:

 Arcade dentare integre sau parțial integre fără prepararea dinților;

 Arcade dentare edentate parțial pregătite în vederea protezării mobilizabile;
 Arcade dentare cu preparații coronare în vederea terapiei cu proteze unidentare, punți;
 Maxilare edentate total;
 Realizarea atelelor chirurgicale sau a implantelor.

Clasificarea materialelor de amprentă:

a. După starea fizică a materialului în faza finală:

  Materiale rigide (gips, PMMA);
 Materiale semirigide (termoplatice, bucoplastice, ceruri, etc.)
 Materiale elastice (hidrocoloizi, elastomeri de sinteză).
b. După gradul de vâscozitate în stare de plasticitate:
 Materiale cu vâscozitate redusă (gips, oxid de zinc, alginate, elastomeri)
 Materiale cu vâscozitate medie (bucoplastice, elastomeri)
 Materiale cu vâscozitate crescută (mase termoplastice, elastomeri)
 Materiale cu vascozitate lent progresivă (acrilate cu priză retard)
c. După ordinea folosirii intensive a acestora:
 Frecvent utilizabile (hidrocoloizi, elastomeri de sinteză)
 Mai puțin utilizabile (zinc oxid-eugenol, materiale termoplastice, gipsul).

21. Lingurile de amprentare. Caracteristica. Clasificarea.

Amprentarea reprezintă înregistrarea și reproducerea cu exactitate a arcadelor dentare,a părților

moi ale cavității bucale,a rapoartelor dintre ele,deci copia negativă și fidelă a câmpului protetic
în scopul realizării diferitelor proteze dentare.

Materialele de amprentare trenbuie să îndeplinească anumite condiții impuse de tehnica de

amprentare și de particularitățile câmpului protetic:

esențiale: plasticitatea-capacitatea materialului de amprentă de a fi deformat și modelat sub

acțiunea unei presiuni minime,cu înregistrarea reliefurilor câmpului protetic,fără a deforma
reliefurile acestuia.În momentul aplicării pe câmpul pe câmpul protetic trebuie să prezinte o fază
plastică variabilă de la o stare semifluidă la o stare chitoasă.Această stare plastică este
caracterizată de o deformabilitate reversibilă,înlocuită apoi cu o fază,rigidă,semirigidă sau
elastică ireversibilă.

fidelitatea-reprezintă exactitatea cu care materialele de amprentă reușesc să

reproducă cele mai fine detalii ale câmpului protetic.oii

elasticitate -materialele de amprentare trebuie să prezintă un grad de

elasticitate,care să permită îndepărtarea amprentei de pe câmpuri protetice cu grade variabile de
retentivitate.

rezistența mecanica -materialul trebuie să fie suficient de rezistent pentru a nu se

rupe în momentul dezinserției de pe câmpul protetic sau a operațiunilor
ulterioare(transport,depozitare,turnare a modelului).

stabilitate dimensională-trebuie să asigure păstrarea fidelă a imaginei câmpului

protetic din momentul dezinserției amprentei din cavitatea bucală până la întâlnirea fibală a
materialului de model.

timpul de priză -trebuie să satisfacă cerințele clinice și să poată fi modificat de

către practician în funcție de particularitățile fiecărei tehnici de amprentare.
Clasificarea materialelor de amprentare:

1 Starea fizică a materialului dei faza finală-ireversibilă

-Materiale rigide

-Materiale semirigide:termoplastice,bucoplastice,ceruri,pastă oxid de zinc

eugenol

-Materiale elastice:-hidrocoloizi:ireversibile,reversibile

-elastomei de sinteză

2 Gradul de vâscozitate în stare de plasticitate

Materiale cu vâscozitate redusă:gips,oxid de zinc-eugenol,alginate,elastomeri de sintezăcu

vâscozitate redusă

Materiale cu vâscozitate medie:bucoplastice,elastomeri de sinteză cu vâscozitate redusă

Materiale cu vâscozitate crescută:mase termoplastice,elastomeri de sinteză cu vâscozitate

crescută

Materiale cu vâscozitate lent progresivă:acrilat cu priză retard

3 Ordinea folosirii intensive a acestora

Frecvent utilizate:hidrocoloizi și elastomeri de sinteză

Mai puțin utilizate:Zn OE,materiale termoplastice,gipsul

22. Consecutivitatea și tehnica obținerii amprentelor.

Amprenta in 1 timp

Are nevoie de o singura etapa ( sau "timp" ) si foloseste in majoritatea situatiilor un singur
material de amprenta. Nu este atat de fidela precum amprenta in 2 timpi sau amprenta in lingura
individuala dar tehnica este mai simpla si mai rapida.

Medicul stomatolog pregateste materialul prin omogenizarea bazei cu catalizatorul, apoi il

introduce in lingura de amprenta. Se pozitioneaza lingura in cavitatea bucala, peste arcada
dentara si se asteapta priza materialelor. Dupa intarire, se spala si se trimite la laboratorul dentar.

Amprenta in 2 timpi

Are nevoie de 2 etape si foloseste 2 materiale distincte de amprenta, cate unul pentru fiecare
etapa. Precizia si fidelitatea amprentei in 2 timpi sunt excelente.

Materiale de amprenta folosite: in prima faza un material dur ; in a doua faza un material fluid.
De obicei, se folosesc siliconii de aditie, datorita proprietatilor foarte bune pe care le au.
In prima etapa se ia o amprenta cu materialul dur. Dupa priza, siliconul dur va capata o
consistenta rigida, urmand ca, in faza a doua, sa joace rolul de lingura sau conformator extern
pentru materialul fluid.

In a doua etapa, medicul stomatolog introduce in interiorul conformatorului obtinut in prima

faza, siliconul de aditie fluid. Se repozitioneaza amprenta in cavitatea bucala. Datorita
consistentei fluide si a proprietatilor excelente, materialul fluid va patrunde in toate detaliile
campului protetic.

Dupa priza, acesta va capata o consistenta elastica iar fidelitatea si precizia reproducerii vor fi
deosebite. Se spala amprenta, se dezinfecteaza si se trimite la laboratorul dentar.

23. Caracteristice grupului materialelor de amprentare elastice reversibile și

ireversibile.

Sunt materiale cu mare diversitate structurală și cu o largă utilizare cinică.Materialele din

această grupa prezintă următoarele caracteristici:

În faza finală,fază în care s-a realizat prize și care este ireversibilă,au o consistență
elastic.

Faza intermediară a acestor material este plastic,fază în care materialul este deformabil și
această fază este de scurtă durată

Fidelitatea acestor material variază în limite foarte largi în funcție de consistența

materialului .

Clasificare:Hidrocoloizi si elastomeri de sinteză

Hidrocoloizii sunt formați din suspensii de molecule sau grupuri de molecule,într-un

anumit mediu de dispersie,având două compartimente:particule dispersate și mediul care conține
aceste particule.

Hidrocoloizii au calitățile:capacitatea solulilor hidrocoloide de a se transforma în geluri

sub influența unei anumite temperature

Capacitatea de a-și păstra starea de gelație la o anumită temperature

Sunt elastice în stare de gel

Din categoria hidrocoloizilor reversibili face parte agar-agarul.Ca material de amprentare

a preparațiilor în cavitatea bucală,hidrocoloizii reversibili se folosesc în present decât în mod
exceptional,din cauza condițiilor de amprentare complicate:utilizarea a 3 băi termostatice pentru
prepararea materialului,folosirea unor portamprente special prevăvute cu tuburi de
irigație,folosirea seringelor speciale termoizolatoare pentru injectarea materialului de amprentă.
 Dezavantaje:necesită o instalație specială de încălzire a materialului,tehnica de
amprentare este dificilă atât pentru medic cât și pentru pacient,modelele trebuie turnate
imediat,amprentele au o rezistență redusă.

Alginatele,fac parte din clasa hidrocoloizilor ireversibili,sunt materiale de amprentare

folosite în special pentru obținerea rapidă a unor amprente mai puțin pretențioase în vederea
realizării modelelor de studio,în ortodonție pentru obținerea modelelor de lucru,pentru obținerea
modelelor pe care vor fi realizate portamprente individuale în vederea amprentării finale în
edentație parțială sau totale.

Avantajele hidrocoloizilor ireversibili:preț de cost relativ redus,nu sunt materiale

hidrofobe,nu au miros sau gust neplăcut,au fluiditate foarte bună,se manipulează ușor,nu necesită
folosirea portamprentelor individuale pentru amprentare.

Dezavantajele hidrocoloizilor ireversibili:modelele trebuie turnate imediat,limitele

marginale ale preparațiilor în cazul punților dentare sau protezelor unidentare se identifică cu
greutate,amprentele au o rezistență redusă în secțiuni subțiri.

Elastomerii de sinteză sunt materiale de amprentare cu largă utilizare clinică la ora

actuală pentru că prezintă o plasticitate favorabilă și o stabilitate dimensională bună,cee ace le
conferă rezultate deosebite ca materiale de amprentare.În urma amestecului celor două
componente(masa reactoare sau bază și masa activatoare sau catalizator) se obține,printr-o
reacție chimică,o masă elastică solidă cunoscut sub denumirea generală de elastomer.

În practica stomatologică se folosesc elastomeri sub formă de mase mai consistente sau
mai vâscoase și sub formă de paste mai puțin consistente,grupate în 4 categorii:elastomeri cu
vâscozitate foarte mare(chituri),elastomeri cu vâscozitatemare folosiși pentru individualizarea
portamprentelor standart sau pentru căptușirea lor în vederea amprentării finale,elastomeri cu
vâscozitate medie,folosiți pentru amprentarea finală,elastomeri cu vâscozitate redusă,folosiți
pentru aplicarea cu ajutorul seringilor.

În funcție de substanțe din care sunt alcătuiți elastomerii se clasifică în:elastomeri

polisulfurici(polisulfizi),elastomeri siliconați(siliconi) obținuți prin condensare(polisiloxani) sau
prin adiție(polivinilsilxani),elastomeri polieterici(polieteri).

24. Cerințele medico-biologice către materiale de amprentare.

-esențiale: plasticitatea

fidelitate

elasticitate

rezistența mecanica

stabilitate dimensională

compatibilitatea cu materialele de model

 -secunare: -absennța unor componenți iritanți toxici

-miros și gust plăcut

-posibilitatea de stocare

-îndepărtarea cu ușurință după priză

-să fie ușor preparat

-preț de cost scăzut

25. Modelul. Definiția. Caracteristica. Materiale utilizate la realizarea modelelor.

Proprietăți. Utilizare.

Modelul reprezintă copia pozitivă și fidelă a câmpului protetic,înregistrată cu maximă

acuratețe de către o amprentă.Confecționarea modelului reprezintă o fază de laborator în cadrul
realizării restaurărilor protetice.Pe modelul rezultat se va confecționa macheta viitoarei restaurări
protetice,sau,în unele cazuri,chiar direc restaurarea protetică propriu-zisă.orice model este
alcătuit din:modelul propri-zis și socul.

Materiale utilizate la realizarea modelelor sunt:

nemetalice(ghipsuri(albastru,dure,extradure și
sintetice,extradure),cimentuti(FOZ,silicofosfatice),rășini acrilice,materiale compozite(pe bază de
poliuretani,rășini epoxidice,epiminice cu diferite umpluturi),mase de ambalat) și
metalice(amalgame,aliaje(ușor fuzibile,topite și pulverizate,metale depuse pe cale galvanică).

Proprietăți:Exactitate dimensională-este de dorit ca materialul de confecționat modele să

nu prezinte modificări volumetrice pe parcursul și după terminarea reacției de priză.Se consider
că materialele de amprentare suferă în cursul prizei un fenomen de contracție,iar materialele de
confecționat modele se dilate în cursul prizei.

Plasticitatea-fidelitatea depinde în bună parte de plasticitatea materialului.Un material

posedă o plasticitate cu atât mai mare cu cât este mai fluid.Deci atât plasticitatea cât și fidelitatea
depinde de mărimea particulelor care alcătuiesc materialul.

Fidelitatea-este una din calitățile materialelor de confecționat modele prin care acestea
pot reduce cât mai exact detaliile înregistrate în amprentă.Fidelitatea este dependent de o serie de
factori:umiditatea,stabilitatea chimică,stabilitatea volmetrică.

Compatibilitatea cu materialul de amprentare din punc de vedere mechanic,fizic și

chimic.

Timpul de priză trebuie să fie sufficient de mare pentru a putea realiza manoperele de
obținere a modelului,dar să nici nu depășească anumite valori.
 Rezistența de rupere și presiune-în cursul elaborării unui lucrări protetice este adeseori
nevoie ca aceasta să fie inserată și dezinserată,de nenumărate ori,pe și de pe modele.În timpul
îndesării și presării acrilatului la confecționarea unei proteze acrilice parțiale sau totale se
acționează uneori cu presiuni de câteva atmosfere.

Stabilitate chimică-materialele utilizate la confecționarea modelelor trebuie să nu se

combine și să nu influiențeze calitățile,atât ale materialelor de amprentă,cât și ale materialelor
din care se va realiza machete.

26. Clasificarea materialelor de obturare a cavităților carioase.

27. Cerințe către materialele de obturație permanente:

 Sa nu fie iritante pentru pulpa dentara sau paradintiu marginal

 Sa fie aderente la smalt si dentina
 Sa reziste la forte de masticatie si uzura
 Sa nu sufere schimbari volumetrice in timpul reactiei de priza
 Sa aiba stabilitate chimica si volumetrica dupa priza
 Sa aiba o rezistenta mecanica si o culoare cu cea a dintelui
 Sa se poata prepara, aplica si finisa cu usurinta
 Sa aiba o conductibilitate termica si electrica apropiata cu cea a tesuturilor dure

28. Noțiune de obturație provizorie. Cerințe față de materialele de obturații

provizorii.
Obturatie provizorie – inchiderea etanșă provizorie a cavitatii, presupunand prezenta subiacenta
a unui medicament curative netoxic, avand drept scop activarea dentinogenezei. Termen de
aplicare de la o zi la cateva luni.

 Sa asigure inchiderea ermetica a cavitatii

 Prepararea, aplicarea si modelarea sa fie simpla, iar indepartarea sa se faca usor
 Sa se intareasca pentru a rezista actiunii salivare si actului de masticatie
 Sa aiba un timp de prize convenabil(15-20min)
 Sa nu intre in combinatie chimica cu medicamentele intrebuitate ca pansamente
endodontice
 Sa nu fie nocive pt tesuturile dentare
 Sa actionize stimulator asupra pulpei
 Sa aiba gust agreabio sis a nu coloreze dintii

29. Materiale pentru obturații provizorii fotopolimerizabile. Proprietăți.

Materialele dentare fotopolimerizabile folosite pentru obturatii provizorii se introduce intr-o
singura portie, fiind polimerizate cu lumina lampii fotopolimerizante. In stare solida ele isi
pastreaza elasticitatea, sunt indepartate usor, nu afecteaza adeziunea si solidificarea
materialelor de obturatie de durata. Unele contin compusi de flour si contribuie la formarea
dentine de substitutie. Dezavantajul acestui grup de material este costul relativ inalt.
“Clip”(Voco), “Prevision fill”(Kulzer), “Fermit”(Vivadent),
 30. . Compoziția dentin-pastei și a pastei fără eugenol. Proprietăți chimice.
Dentin-pasta reprezinta o pulbere de dentina artificiala pe baza de amestec a doua uleiuri
vegetale (esenta de cuisoare si de piersica). Reprezinta o masa omogena de culoare alba cu
tenta galbuie sau galbui-cenusie. Contine substante aromatice ce-i atribuie mirosul specific.
Se solidifica la temperature corpului, in prezenta fluidului buccal in decurs de 2-3 ore.

 Utilizare simpla
 Rezistenta sporita la agenti mecanici
 Etansare buna a cavitatii
 Actiune antiseptic si hidrofuga(respingere a apei)
 Adeziune buna la peretii dentari
 Indiferenta fata de pulpa, substante medicamentoase si organism in general
 Ieftina
Plastobtur(pasta fara eugenol) – material de consistenta chitoasa
Componenta: sulfat de calciu anhidric sau semihisric(ghips), oxid de zinc, vehicul gras,
diverse substante aromatizante si colorante.
Calitati si defecte:

 Duritate medie
 Rezistenta scazuta in mediul buccal, din care cauza se utilizeaza numai pentru
acoperirea pansamentelor applicate pe cateva zile
 Culoarea lasa de droit
 Rau onductor de caldura
 Aderenta relative scazuta la peretii cavitatii

31.Definitia si clasificarea materialelor pentru obturatii curative.Scopul aplicarii

materialelor de obturatii curative.
Obturatiile curative sunt utilizate in tratamentul cariei profunde si a pulpitei.Captusirile
crative trebuie sa posede o actiune antiinflamatoare si anestezica , dar si sa stimuleze capacitatea
regenerativa a odontoblastilor(ce duce la formarea dentinei de substitutie).
Obturatia curativa se aplica pe fundul cavitatii preparate pentru a forma un depou de
medicamnte pentru micsorarea patogenitatii bacteriilor dentinei infectate ,lichidarii starilor
reactive ale pulpei, remineralizarea dentinei decalcinate a fundului cavitatii si stimularea sintezei
dentinei de substitutie.
Clasificarea obturatiilor curative
1. Materiale cu continut de hidroxid de calciu care pot fi autopolimerizabile cat si
fotopolimerizabile.
2. Cementuri de zinc-eugenol
-Cementuri de zinc-oxid-eugenol propriu zise(nemodificate)
-Cementurile oxidde zinc-eugenol armate (modificate) cu umplutura polimera (cu
polimetacrilat de metil)
-Cementurile zinc-oxid-eugenol armate (modificate) cu alumina (AlO3) si acid
ortoetoxibazic.
 3. Paste curative cu continut de Fl
-Gel Elmex;
-Cement zinc-fosfat cu fluor.
4. Paste medicamentoase combinate ce contin remedii curative;
-Paste curative combinate, gata preparate.
-Paste curative, combinate, preparate in farmacii.

Scopul aplicarii.
Principiul de baza al stomatologiei contemporane consta in atitudinea fata
de tesuturile dentare.
Trebuie de evitat pulpectomia, atunci cand schimbarile patologice ale puplei sunt reversibile
si este posibila pastrarea ei .

In aceste situatii e preferabil de folosit un tratament farmacologic revigurant. Cu acest scop se

folosesc paste care sunt in stare de a jugula procesul inflamator, de a stopa raspandirea lui si de
a stimula procesele reparatorii in pulpa.

32.Paste de hidroxid de calciu pe baza de apa.Proprietati si indicatii.Cimenturi pe

baza de calciu-salicilat cu intarire chimica.Proprietati si indicatii.
Hidroxilui de calciu-Ca(OH)2 este o pudra alba si foarte fina , fiind o baza , putin
solubila in apa. Solventul folosit este apa sau solutia fizioogica . Preparatul obtinut prin malaxare
reprezinta o pasta nesolidificata. Formeaza in urma disocieii un numar neinsemnat de ioni de
calciu si de hidroxid.Hidroxilul de calciu este foarte sensibil la contactul cu bioxidul de carbon
din atmosfera, care il transforma in carbonat de calciu.
Proprietăți pozitive:
 Acțiune antiseptică, bactericidă, antitoxică
 Stimularea formării dentinei reparatorii,
 Compatibilitate biologică înaltă
 Coagularea țesuturilor necrotizate
Proprietăți negative:
 Alcalinitatea crescută (pH ≤12), ce favorizează necroza pulpară.
Cimenturile pe baza de hidroxid de calciu folosite pentru protectia pulpo-dentinara sunt
izolatoare termice in cavitatile profunde, dar in acelasi timp prin produsele medicamentoase pe
care le contin au un rol neodentinogenetic si antalgic. Indicatii :coafaje directe , coafaje indirecte,
cimentari provizorii. Cimenturile pe bază de calciu-silicat se prezintă ân sistem bicomponent:
pastă și sisteme incapsulate.
Reacția de priză se basează pe reacția chimică dintre ionii de calciu și silicat cu formarea
sărurilor de metil silicilat. Proprietăți: conductibilitatea termică redusă; acțiune antibacteriană,
neodentinogenetică. Produse comerciale: Dycal, Reocap, Kerr Life, Pulpadent.

33.Paste pe baza de oxid de zinc.Proprietati si indicatii.Paste cu continut complex.

Proprietati si indicatii.
 Cimentul eugenolat de zinc.Eugenolul este un medicament de origine vegatla si contine
70 procente de esenta de cuisoare.La amestecarea oxidului de zinc cu eugenolat se formeaza un
ciment care se intareste in decurs d 10-12 ore ,priza fiind usor accelerata de actiunea salivei.
Poseda actiune antiseptica puternica si una usor analgezica , stimuleaza dentinogeneza si adera la
peretii cavitatii , asigurand o inchidere etansa.Poate fi utilizat ca obturatie curativa la tratamentul
cariei profunde , si in acelasi timp se poate folosi ca una provizorie pe un termen indelungat , in
special la dintii de lapte deoarece manifesta dupa intarire o rezistenta sufienta la sarcina
masticatorie.Este aplicata in cavitatea dentara la fel ca dentina artificiala.
Pastele curative combinate sunt paste ce constau din 3 componente si poseda o actiune
bine determinata , datorita diferitelor remedii medicamentoase utilizate asociat in prepararea
pastelor.Aceste paste se prepara si pe baza unei solutii de oarecare sare de calciu ex tempore
inainte de a fi aplicate aducandu-le pana la o consistenta chitoasa.Este necesara o obturatie
izolatoare innainte de aplicarea obturatiei de durata.
Astfel obturatiile curative combinate poseda proprietati atat antibacteriene si antiinflamatorii,cat
si stimulatoare a plastiei.

34.Modul de aplicare a pastelor curative.Mecanismul de actune a pastelor curative.

Conform indicatiior , tratamentul cariei profunde , pulpitelor pate fi efectuat in una sau
doua etape.
La inceput se efectueaza prepararea crutatoare a cavitatii carioase.Apoi dintele pregatit se
izoleaza de saliva cu ajutorul digii sau a rulourilor de vata.Dupa aceasta cavitatea carioasa se
spala cu solutie antiseptica slaba calda (0,06-0,3% sol. Clorhexidină, 0,02% sol. Furacilină) se
usuca cu ajutorul buletelor din bumbac sau cu un jet usor de aer din blaster indreptat spre
smalt.Dupa care se alege obturatia curativa.Obturatia curativa se aplica pe fundul cavitatii
carioase in locul de proiectie a cornului pulpar sau in locul cel mai profund al cavitatii.Dupa care
deasupra obturatiri curative se aplica o obturatie izolatoare.

35.Notiunea si compozitia chimica a cimentului ionomer de sticla.Modul de

prezentare. Reactia de priza a cimentului ionomer de sticla.
Cimentul ionomer de sticla consta din doua componente – o pulbere de sticla
fluoroaluminosilicata .Fluidul pentru ciment ese o solutie apoasa a homo sau compolimerilor
acidului poliacrilic/polialchenoic/polimateinic. Din punct de vedere chimic , CIS sunt poliacrilati
complecsi sau polialchennolati de sticla , rezultati din interactiunea acestor doua componente.
In prezent, pulberea cimentulji ionomer de sticla reprezinta o sticla (calciu) fluoralumo-silicata
fin macinat , cu o cantitate mare de calciu si fluor , precum si o cantitate mica de fosfati de sodiu.
Priza cimentului ionomer de sticla are la baza o reactie de tip acid-baza , care se desfasoara in
mediul apos intr publberea de sticla si poliacid si se datoreaza formarii unei matrici complexe
combinate , care constau din matrice silicata si matrice poliacrilic .
Priza CIS se desfasoara in 3 etape succesive :
1. Dizolvarea – acidul din soluție interacționează cu stratul superficial al particulelor de sticlă,
crește pH-ul, cu desfășurarea catenelor, creșterea vâscozității pastei de cement.
2. Ingrosarea – durează aproximativ 7 minute, materialul devine mai slab, nu ajunge la rezistența
optimă, începe transformarea moleculelor poliacide în gel.
3. Solidificarea – structura finală a cimentului solidificat reprezintă în sine niște particule de
sticlă, fiecare din acestea fiind înconjurată de silicagel.
 36. Proprietățile cimentului ionomeric de sticlă. Indicații și tehnica de lucru a
cimentului ionomer de sticlă.
Adeziunea chimica la tesuturi dure dentare fara gravaj acid este realizat prin 2 mecanisme. Prima
se bazeaza pe faltul ca grupurile carboxilate ale macromoleculei polimerice de acid poliacrilic
sunt capabile de a forma compusi chelati cu calciul hidroxiapatitei tesuturilor dure dentare. In
stadiul final de intarire se produce o usoara crestere a volumului masei glasionomere ceea ce
ofera o adaptare marginala mai strinsa a obturatiei. Valori a adeziunii 2-7 MPa. Prezenta
legaturii chimice intre material si tesuturile dure dentare asigura impremeabilitatea jonctiunii
marginale a obturatiei cu dintele.
Adeziunea chimica la majoritatea materialelor utilizate pentru lucrari de restaurare( compozite
amalgame, din materiale care contin eugenol, adeziunea la platina, folie de stanial oxidata, otel
inicidabil, staniu, aliaj de aur) se explica prin capacitatea cimenturilor ionomere de sticla de a
forma legaturi chelate si de hidrogen cu diverse substraturi.
Efect cariostatic fluor-dependent se bazeaza pe degajarea fluorului si formarea unui strat de
apatite, ce contin fluor la interfata material de obturatie- tesut dur dentar.
Proprietati antibactiriene a cimenturilor ionomere de sticla se explica prin actiunea fluorului
degajat. S-a demonstrat ca suorafata obturatiilor din cimenturi ionomere are un nivel mai redus a
numarului de bacterii, decit a celor din cimenturi fosfate de zinc si policarboxilate de zinc.
Biocompatibilitatea buna si netoxici. Cimentul poseda o biocompatibilitate destul de inalta, ce
ofera posibilitatea de a le folosi si fara obturatie izolatorie.
Aproximativitatea coeficientului de dilatare termica cu cel al smaltului si al dentinei. Acest
aspect previne fisurarea dintilor obturati sau dereglarea aderentei marginale a obturatiilor la
variatiile de temperatura in cavitatea bucala
Conductivitatea electrica aproape de cea a dentinei.
Rezistenta mare la compresiune face posibila utilizatea cimenturilor in calitate de obturatie d
ebaza sub un material compozit la folosirea tehnologiei sandwich.
Rezistenta mica la tractiunea diametrala face imposibila utilizatea lor in locurile expuse unor
solicitari considerabile mai des multidirectionala.
Modul redus de elasticitate permite utilizarea cimenturilor la cavitati de clasa V. Cimenturile
folosite ca obturatii de baza sub restauratii din materiale composite compenseaza tensiunea
interioara formata la tosarea materialului impiedicind deformarea obturatiei.
Cintractia de priza a cimenturilor este de circa 1-3,6 % in volum. Cintractia se remarca in caz in
care cimentul devine prea uscat ce se intimpla intrun mediu cu uniditate relativa < 80%.
Solubilitatea materialului depinde de compozitia cimentului, tehnologia clinica folosita si mediu
inconjurator al cavitatii orale. Dizolvarea definitiva a materialului nematurat continua pina la
solidificarea definitiva a materialului in decurs de 24 ore.
Rezistenta redusa la abraziune limiteaza uilizarea lor in zone expuse unor solicitari mari. Ea nu
poate fi folosita ca material de obturare permanent pe un termen lung.

Indicatii si tehnica de lucru:

1. Obturarea cavitatilor carioase de clasa III si V ale dintilor permanenti inclusiv extinse pe
dentina radacinii.
2. Obturarea cavitatilor carioase de clasa I incimo neocluzal in fosetele oarbe ale molarilor
stuate vestibulului si oral
3. Obturarea cavitatilor tuturor claselor carioase a dintilor de lapte si sigilarea profilactica a
fisurilor s igeodelor dintilor permanenti
 4. Obturarea leziunilor tesuturilor dure dentare cu localizare cervicala de origine necarioasa
5. Obturarea cavitatilor in carii radiculare
6. Obturare temporara aminata pe 1-2 ani a dintilor permanenti
7. Sigilarea fisurilor
8. Tratamentul cariilor dentare cu utilizarea tehnicii ART
9. Tratamentul cariilor cu utilizarea unor tehnici de preparare prin tunelizare
10. Acoperirea defectelor marginale ale coroanelor in caz recesiei gingivale
11. Substituirea dentinei la utilizarea variantei inchise a tehnicii de laminare
12. Reconstructii sau crearea unei baze de restaurare in caz unei coroane dentare puternic
distruse inainte de protezare de confectionare a incrustatiilor corono- radiculare
13. Acoperirea defectelor marginale ale coroanelor in caz recesiei gingivale
14. Utilizarea ca material de izolare sub materiale compozite amalgam incrustatii ceramice
15. Fixarea fatetelor constructiilor protetice aparatelor ortodontice
16. Fixarea intracanalara a incrustatiilor si pivoturilor metalice
17. Obturarea canalelor radiculare cu conuri de guttapercha
18. Obturarea retrograda a canalelor radiculare in caz rezectiei apex radicular
19. Inchiderea operatorie si non- operatorie a perforatiilor peretelui radicular si ale fundului
cavitatii dintelui.

37. Clasificarea cimentului ionomer de sticlă după Wilson și McLean (1988), după
G.J.Mount și W.R. Hume (1998).
Dupa Wilson si Mclean
In functie de utilizare:
1. Tip I – fixare( lipire) – luting cenents
2. Tip II restaurari- restorative cements
 CIS pentru restaurari fizionomic
 CIS armate cu metale
3. Tip III lineri sau obturatii de baza
4. Tip IV refaceri de banturi
Diferenta dintre cele 4 tipuri: dimensiunea particulelor de pulbere, tipul poliacidului, adizivi
din pulbere

Dupa Mount si Hume

1. Tip I Glasionomeri de cimentare (de fixare, lipire)
2. Tip II Glasionomeri de restaurare
Subtip 1 pentru restaurari estetice
Subtip 2 pentru restaurari armate
3. Tip III lineri sau obturatie de baza cu priza rapida

38. Caracteristica cimenturilor ionomeri: de tip I; de tip II (cimenturi fizionomice și

armate); de tip III.
De tip I
Marimea redusa a particulelor de scticla > 25 microni. Reducerea raport de pulbere/lichid pina la
1,5:1 durata de timo de lucru, raport mai mare de oxid de Al si Si.
Indicate pentru fixarea incrustatiilor, fatetelor coroanelor, puntilor pivoturilor intracanalare,
aparatelor ortodontice si a altor constructii protetice.
Exemple: Aqua-Gem, Fuji I, Ketac-Bond

De tip II
Rezistenta mai mare si solubilitatea mai scazuta, raportmare de pulbere/lichid in medie 3:1.
Solubilitatea in apa cea mai maica 0,4% Radiotransparente. Solidificarea 3-7 min.
Indicate pt restaurarea defectelor dentare , cimentarea coroanelor, puntilor, incrustatiilor,
dispozitivelor ortodontice.
Exemple: Chelon-Fil, Fuji II, Fuji IX, Ionofil

De tip III
Obtinuti prin modificarea raport pulbere/lichid 1,5:1
Durata redusa de timp de lucru si priza, rezistenta mecanica suficienta, adeziunea chimica la
smalt si dentina, radioooacitate
Indicate pentru lineri, obturatie de baza, sigilante fisurale
Exemple; Aqua Cemit, Aqua Ionobond, Base Line

39. Cimenturi ionomeri de sticlă cu adaos de rășini. Noțiune. Compoziția

chimică.Tipurile de polimerizare. Modul de prezentare

Materiale hibride din dorinta de a imbunatati proprietatile cimenturilor ionomere clasice si care
se intaresc prin combinarea reactiei acid-baza cu polimerizare fotochimica sau numai prin
fotopolimerizare.
Contin in structura lichidului 15-25% rasini sub forma de 2-hidroxmetaacrilat. Se mai
incorporeaza un catalizator activat de lumina cu pulbere.
Pulberea cimentului este o sticla fluoroaluminosilicatica radiopaca uneori cu adaugirea unui
copolimer desicat ca si in sistemele de sticla anhidre.
Lichidul este o solutie de copolimer ale acizilor, dar moleculele poliacizilor sunt modificate prin
cuplarea la ei a unui numar oarecare de grupari metacrilice nesaturate. In lichid se contine o
solutie apoasa de 2- hidroximetaacrilat , acid tartric si un fotoinitiator pentru fotopolimerizare.

Tipuri de polimerizare
3 mecanisme de intarire:
 Fotopolimerizare( polimerizare metacrilica fotoinitiata) a radicalilor liberi
 Reactie glasionomera acid-baza cu eliberare de fluor si cu schimb de ioni cu tesuturile
dentare
 Autopolimerizare a radicalilor metacrilice liberi, fara actiunea luminii care se produce la
amestecarea pulberii si lichidului si care asigura o intarire integrala in zonele inaccesibile
pentru patrunderea spotului luminos si elimina necesitatea de aplicare strat cu strat

Mod de presentare
Sistem bicomponent: pulbere- lichid, pasta-lichid, pasta-pasta
Sistem monocomponent o singura pasta
 40. Cimenturi ionomeri metalice. Proprietăți. Indicații. Deosebirea dintre
cimenturile ionomerice metalice convenționale de cele metalo-ceramice “Cermet”.

Tind sa inlocuiasca amalgamele si au luat nastere prin adaugatea de aliaje metalice la pulberi de
sticla in scopul imbunatatirii proprietatilor mecanice. Spre deosebire de cimenturile ionomere
metalice conventionale unde pulberea reprezinta un amestec fizic dintre particule de sticla si
metal , cimenturile metalice Cermet prezinta o pulbere care se obtine prin sintetizare la
temperaturi inalte 800 grade. Granulele sunt presate sinterizate si macinate. Procedeul asigura
legarea chimica a metalului de sticla atomii de metal patruzind in structura sticlei.
Exista mai multe tipuri de cimenturi ionomere metalice in functie de metalele folosite: aur,
paladiu, argint si aliajele sale. Se poate adauga in pulbere pina la 5% oxid de titan pentru a obtine
o culoare acceptabila. Continutul in argint al pudrei este de 50% insa acest continut crescut
produce modificare a culorii structurilor dentare invecinate. Aceasta modificare de culoare
rezulta din migrarea particulelor libere de pilitura de argint din material in structurile dentare
inconjuratoare. Dupa o perioada aceste particule formeaza oxizi de argint care innegresc suprafat
dentara.

Proprietati:
Rezisntenta la abraziune este crescuta comparativ cu cimenturile ionomere. Este inferioara
amalgamelor sau a compozitelor pentru zona posterioara. Desi includerea metalelor duce la
cresterea rezistentei la abraziune, rezistenta la fracturare ramine scazuta, pentru ca modulul de
elasticitae al cinentului ramine scazut. Radiopacitatea este apropiata de cea a amalgamului.

Indicatii:
Proprietati specifice fac ca acest ciment sa fie indicat in anumite situatii in care cimneturile
ionomere clasice au dat rezultate mai slabe cum ar fi
 Sigilari largite
 Reconstructii de bonturi
 Obturatii definitive la dintii permanenti din zona de sprijin fara necisitati fizionomice,
unde este necesar un material cu priza rapida cu prudenta in zonele de stres ocluzal
maxim
Produse comerciale: Ketac Silver, Hidense Shofu

41. Compomerele. Indicaţii către aplicarea compomerelor. Reacția de priză.

Materiale restaurative coronare concepute in scopul combinarii avantajekir rasinilor compozite
cu cele ale cimenturilor ionomere de sticla. Ei sunt formati dintro rasina metacrilica carboxilata
si sticla fluoroaluminosilicat drept umplutura. O combinatie de grupuri acide de polimeri
glasionomeri si de grupuri fotopolimerizabile de rasini compozite.
Produse: Dyract, Dyract AP, Compoglass Dyract Flow

Indicatii:
 Cand este necesar de un efect estetic bun si unul anticarios, insa obturatia nu va fi supusa
unor solicitari masticatorii importante
 Obturarea cavitatilor carioase de toate clasele la dinti deciduali
  Obturarea cavitatilor carioase de clasa V la dinti permanenti
 Obturarea cavitatilor carioase de clasa III si IV la dinti permanenti
 Obturarea provizorie a cavitatilor in traumatisme dentare
 Aplicarea obturatiilor izolatorii sub restaurari compozite
 Obturarea cavitatilor carioase mici de clasa I si II ale dintilor permanenti
 Restaurarea peretelui gingival al cavitatilor carioase de clasa II
 Restaurarea defectelor cuneiforme eroziunilor tesuturilor dure dentare unir tipuri de
hipoplazie smaltiana

Intarirea compomerilor are loc in 2 etape. In urma polimerizarii monomerului este atinsa
duritatea primara. Dupa decurgerea reactiei acid-baza soliditatea creste.

42.Ormocerii.Proprietati. Indicatii

Sunt o clasa de obturatii polimerice pe baza unui compus organic nou-polisiloxan

ceramic.In formula esre prezenta o matrice organica multifunctionala,care prezinta un lant
macromolecular reticular si care cuprinde particule de umplutura anorganica(sticla,ceramic).

Prin proprietatile sale ocupa o pozitie intermediara intre reteaua silicate anorganica clasica si
polimerii organici.Materialul are capacitatea de a degaja fosfati ,ioni de calciu si de fluor.Ele se
remarca prin rezistenta considerabila,biocompatibilitate,stabilitaate mare de
polimerizare,rezistenta inalta la abraziere,lustruire buna,tasare neinsumata.Un mare avantaj al
acestor material este cantitatea infima de monomeri reziduali dupa polimerizare.

Utilizare:sunt folosite in calitate de material obturator universal(Definite,Admice) la obturarea

cavitatilor de clasa 1-5.

Reprezentanti:Definite Core(Degussa Dental) , Admira (Voco)

43.Notiunea de amalgame.

Amalgame-aliaje de mercur cu unul sau mai multe metale.Baza carora cel mai des este argintul
si cuprul, iar in calitate de celelalte componente ale aliajului serveste staniul si uneori sunt
utilizate in cantitati mici zincul,paladiul,platina si seleniu.

Clasificarea amalgamelor dupa:

Numarul metalelor din compozitie:
Binare-combinarea mercurului cu un metal
Mercur-paladiu
Mercur-cadmin
Mercur- cupruu
Ternare-combinarea mercurului cu 2 metale
Mercur-argint-staniu(Ag 73% St 27%)
Cuaternare-cele mai frecvent utilizate
Mercur-argint-staniu-cupru

Continutul de cupru al aliajului de argint:

1.Amalgame conventionale cu continut redus de cupru
Rezulta din amestecul mercuruui cu un aliajj compus
Argint 65-70%
Staniu-25-30%
Cupru-0-6%
Zinc-0-2%
2.Amalgame non-gama 2, bogate in cupru
Aparute in 1960, au luat locul celor conventionale.Au proprietati fizice si performante
superioare.Ele contin:
Argint-40-60%
Staniu-22-30%
Cupru-13-30%
Zinc-0-1%

Dupa particulele aliajului de argint:

1.Neregulate (aschii sau pilitura)particule de forma neregulata produse prin taierea unui continut
de aliaj pe un strung
2.Sferice sau sferoide-particulele se obtin prin pulverizarea aliajului lichid in gaz inert.
3.Mixt

44.Compozitia chimica a amalgamelor

Argint 40-70% care creste rezistenta amalgamului si reduce curgerea acestuia.El formeaza
impreuna cu mercurul compusi metalici care sunt responsabili de expansiunea amalgamului in
timpul prizei. Un continut mai mare de argint ofera amalgamului o duritate mai mare,el devine
mai fragil,mai dificil de manipulat.

Staniu 22-30% el reduce expansiunea din timpul prizei amalgamului si permite o amalgamare
mai buna datorita afinitatii sale pentru mercur si un produs final mai plastic.

Cupru 0-30% creste rezistenta mecanica si duritatea amalgamului dentar,dar reduce fluajul si
creste expansiunea produsului finit.

Zincul 0-2% are rol liant,mareste rezistenta ofera luciu si usureaza triturarea si condensarea
amalgamului.

45.Metoda si aparatele de malaxare a amalgamelor.Capsulele pentru malaxarea

amalgamelor.

Amalgamul se prepara prin metoda clasica folosind mojarul si pistilul si executand

miscari de rotatie pana la obtinerea unui amestec neted, omogen care dupa exprimarea
mercurului in tifon la strangerea intre degete prezinta o crepitatie asemanatoare scartailui zapezii
sub picior sau prin metoda moderna folosind aparate mecanice
(Simalat,dentomat,capmaster,baker)atunci cand aliajul si mercurul se gasesc in capsule
predozate.
 Insertia amalgamului in cavitate se face cu ajutorul unor instrument prevazute cu
striatii.Se realizeaza apoi condensarea care asigura adaptarea corecta a amalgamului la peretii
cavitatii.Acesra se realizeaza manual cu ajutorul unor instrumente de forma circular sau mecanic.

Finisarea si lustruirea se realizeaza la 24h dupa aplicarea obturatiei . Finisarea se

realizeaza cu ajutorul pietrelor abrasive dinspre centrul obturatiei spre periferie.

Capsulele pentru malaxarea amalgamului : Modern, amalgamele se prezintă în system

monocomponent sub formă de capsule predozate care conțin atât pulberea, cât și lichidul,
despărțite de o foiță de staniol.

46.Notiunea de adeziune

Adeziunea a imbunatatut retentia si stabilitatea restaurarilor dentare si a peermis

reducerea suprafetelor si a cantitatilor de tesut dentar indepartat,necesar obtinerii retentiei
cavitatilor prin metoda clasica. Adeziunea este fenomenul care se manifesta prin faptul ca pentru
a separa 2 corpuri de structura chimica diferita care au ajuns in contact nemijlocit trebuie sa se
exercite forte perpendicular pe suprafata de contact.Fenomenul de adeziune este produs de
fortele de atractie ce exercita intre particule de la suprafata celor 2 corpuri.
Mecanisme fizice ale adeziunii
Aspectele fizice se bazeaza pe atractia exercitata intre cele 2 corpuri aflate in contact,datorita
fortelor aparute intre moleculele de la suprafata acestora
Tipurile de forte de atractie:
Forte intermoleculare
Forte electrostatice
Forte specific
Adeziunea fizica este realizata prin fenomene mecanice intre segmentele care se unesc.La randul
sau,aceasta poate fi:
Mecanica
Micro-mecanica
Mecanisme chimice privind adeziunea
Din punct de vedere chimic,adeziunea –unirea a 2 corpuri din acelasi material sau din material
diferite cu ajutorul unui adeziv.
Principala diferenta dintre adeziunea chimica si fizica consta in formarea unor legaturi chimice
prin aparitia unor grupari la nivelul ambelor suprafete:
1.Intramoleculare de valenta primara-puternice
2.Intermoleculare de valenta secundara-slabe

47. Adeziunea la smalt, caracteristicile morfo-functionale ale smaltului. Pregatirea

smaltului pentru adeziune.
Smaltul este singurul tesut calcificat de origine epiteliala, rezultat prin mineralizareamatricei
organice, sintetizata si secretata de catre ameloblasti.Este cel mai dur tesut din organism, fiind
puternic mineralizat, acoperind coroanaanatomica a dintelui si terminandu-se la colet.Grosimea
sa variaza in functie de dinte (2,6 mm la molari, 2-3 mm la premolari si2mm la incisivi), dar
difera si la acelasi dinte, fiind mai gros pe fata ocluzala Are o culoare alb-gri-sidefie, ce variaza
in functie de individ, dinte, zona coronara,grosimea smaltului, grad de transparenta, compozitie
chimica, stare patologica.
Aspectele specifice privind adeziune la smalt: structura cristalina; energie de suprafata
semnificativa; variatii de structura legate de tipul dentitiei (temporare sau permanente), de zona
topografica; cea mai mare duritate din organism (8 dupa scara Mohs).
Adeziune la smalt: Caracteristicile smaltului gravat depend de:

 Tipul de acid folosit pentru demineralizare (fosforic, maleic, citric, clorhidric, EDTA)
 Concentratia acidului (35-37%)
 Timpul de actiune a acidului pe suprafata smaltului (15 secunde)
 Starea fizica a acidului (gel, solutie)
Mecanismul de cuplare a compozitelor cu suprafata smaltului

Independent de tipul compozitului utilizat pentru realizarea cuplári materialului compozit cu

smaltul este necesar de efectuat gravajul (conditionarea) acid prealabil- a suprafetii smaltului. Se
face prin aplicarea pe suprafața bizotată a smalțului cu un lichid sau gel, baza cărora o constituie
soluția de 35-37 % de acid fosforic.

Timpul gravajului, in functie de rezistenta acidá a smaltului, este de 15-60 de secunde. După
aceasta, preparatul de gravare este spalat cu un jet de apă in decursul a 15-60 secunde. Apoi,
smaltul este minutios uscat cu aerul. Smaltul corect gravat dupa uscare pierde luciul, şi devine
alb-cretos. Dacă nu s-a realizat un asemenea aspect al smaltului, gravajul trebuie repetat.

48. Adeziunea către dentină, caracteristicile morfo-funcționale ale dentinei.

Variante de țesut dentinar. Factorii de care depinde fenomenul de adeziune.

Dentina este un tesut conjunctiv dur, mineralizat, care formează masa principală a dintelui ( 85
% ) , și determina forma lui. Dentina este frecvent tratată drept un tesut osos specializat. In
partea coronară ea este acoperită de smalt, iar in cea radiculară de cement. Este tesutul primar,
care se dezvoltă mai devreme decat smalțul şi cementul. Impreună cu predentina, dentina
formeaza peretii camerei pulpare. Grosimea stratului de dentină variază, fiind mai mare la
nivelul marginilor incizale si a suprafetelor ocluzale ale dintilor, micşorandu-se treptat radicular,
iar in regiunea apexului atingând grosimea minimă. Dentina dintilor permanenti are o culoare
alb-galbuie (la cei temporari ea este cu mult mai deschisă la culoare ) și parțial ( cu 30-50 % )
mai transparent . Dispune de o duritate considerabilă, deşi mai redusă față de smalt (de 4-5 ori
mai moale decât smaltul), precum şi de o elasticitate oarecare; este mai rezistentă, mai dură decât
osul şi cementul. Dentina matură contine 70 % de substante anorganice (principala componentă -
hidroxiapatita), 20 % de substante organice și 10 % apă

Aspectele specifice privind adeziune la dentina: structura non cristalina, tubulara; energie de
suprafata mica; caracteristici diferite in functie de tipul dentitiei si de profunzimea la care este
situata; duritatea este mai mica ca cea a smaltulu, mai apropiata de cea a osului (5 dupa scara
Mohs).

Adeziunea la dentina:
  Gravajul total al smaltului si dentine cu acid fosforic concentrat si aplicarea de monomeri
hidrofili-hidrofobi, pentru obtinera adeziunii prin strat hybrid;
 Gravajul total al smaltului si dentine cu acid fosforic concentrat, deproteinizarea cu
hipoclorit de sodiu in diferite concentratii si aplicarea de monomeri hidrofili si hidrofobi,
pentru realizarea adeziunii prin contact sau prin “hibridizare inversata”;
 Conditionare, activarea si demineralizarea dentine cu adezivi autogravati, care contin
acizi slabi in concentratie scazutasi monomerii acizi care fac posibila adeziunea la
dentina printr-o reactive de tip acid-baza, cu formarea de saruri insolubile cu cristale de
hidroxiapatina.

Smear-layer se formeaza la prepararea unei cavitati, obturind canaliculele dentare total sau
partial, diminuand permeabilitatea dentinara, umiditatea superficiala si realizand un strat
important pentru procesul de adeziune.

Factori de care depinde fenomenul de adeziune:

 Factori privind suprafetele implicate in interfata adeziva: contact intim intre cele 2
suprafete; spalarea si uscarea suprafetelor; energia de suprafata; potentialul de a forma
legaturi chimice; caracterul rugos sau neted al suprafetei.
 Factori privind materialul de restaurare: usurinta prepararii, manipularii si aplicarii
effective; utilizarea unei tehnici adezive fiabile; compactibilitatea cu adezivul utilizat.
 Factori legati de natura adezivului: tensiunea superficiala; umectabilitatea; unghiul de
contact; posibilitatea de a forma diferite tipuri de legatura; stabilitatea dimensionala;
rezistenta mecanica si chimica; biocompatibilitatea.
 Factori legati de manopere si modul de utilizare: cunoasterea particularitatilor sistemului
adeziv utilizat; aparatura s acorespunda din punct de vedere tehniccerintelor legate de
aplicarea sistemului adeziv.

49. Clasificarea sistemelor adezive în funcție de (generații, tipul polimerizării,

numărul etapelor de aplicare, pH-ul, materialul de restaurare care necesită adeziune).

Clasificarea după modul de acţiune (corelat cu abordarea terapeutică a DDR): in 7 generatii.

Clasificare după pH:

 Moi: pH=+-2 (Mac-Bond II, Unifil Bond),

 Tari: pH≤1 (AdPer Prompt L.Pop, AdheseSE)

Clasificarea după forma de prezentare şi tehnica de lucru:

 Sisteme adezive de tip I Sunt sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat,
urmat de spălare şi uscare după demineralizarea acidă), în 3 etape de lucru.
 Sisteme adezive de tip II Sunt sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat,
urmat de spălare şi uscare după demineralizarea acidă), în 2 etape de lucru.
  Sisteme adezive de tip III Sunt sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care
este înlocuit cu acţiunea unui primer acid – autogravant, fără spălare şi uscare după
demineralizarea acidă), în 2 etape de lucru.
 Sisteme adezive de tip IV Sunt sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care
este înlocuit cu acţiunea unui primer acid – autogravant, fără spălare şi uscare după
demineralizarea acidă), într-o singură etapă de lucru.

Dupa numărul etapelor de aplicare:

 Adezivi “în trei timpi” cu gravaj acid separat

 Adezivi “în doi timpi” cu gravaj acid separat
 Adezivi “în doi timpi” autogravanţi
 Adezivi “într-un timp” autogravanţi

Dupa material care necesita restaurare: pentru dentina si smalt.

In stomatologie sunt distinctive doua tipuri de adeziune.

Macanica-din contul materialul adeziune micromecanica; structura dintelui;

Chimica – Din contul formarii unei legaturi chimice a materialului cu adeziunea si smaltului.

In functie de generatii- sunt sapte generatii;

Acid- in functie de decalcifiere si patrundere

50. Generația III de adeziv (noțiunea de primer și adeziv). Generația IV,

caracteristica, procedura gravării, avantaje și dezavantaje.

Gen III:

 A introdus sistemele bi-componente primer/adeziv.

 Sistemele adezive erau compuse din: gravant, primer, adeziv.
 Agentul de gravare: din acidul maleic sau acid fosforic (concentratie redusa).
 Primerul – un monomer bifunctional intr-un solvent volatil.
 Adezivul – rasina care poate contine componente ale primerului (HEMA).
 Avantaje: adeziune la dentina de 8-15Mpa; scaderea sensibilitatii post operatorii;
 Dezavantaje: gravarea dentinei a indepartat stratul de rumegus dentinar, retentia scade
dupa 3 ani.
 Ex.: Scotchbond 2 (3M ESPE); Gluma (Heraeus Kulzer); A.R.T. Bond (Coltene); etc.

Gen IV:
  Primerul si adezivul sunt aplicati pe dentina demineralizata formand stratul hybrid.
Hibridizare – inlocuirea amestecului de hidroxiapatina si apa din dentina de suprafata cu
material rasinic.
 Gravajil total consta in aplicarea acidului fosforic cu concentratie diferita 37-40% timp
de 15-60 secunde. Demineralizantul se spala, dentina se usuca, apoi se aplica primerul si
adezivul.
 Avantaje: adeziunea la dentina 17-25 Mpa; adeziune la smalt, la dentina “umeda”,
metal, ceramica;
 Dezavantaje: multiple sticlute; 3 etape.
 Ex.: Scotchbond MP (3M ESPE), All Bond 2 (Bisco), Optibond FL (Kerr).

51. Generația V de adeziv, caracteristica, direcții, avantaje și dezavantaje. Generația

VI, caracteristica, avantaje și dezavantaje.

Gen V:

 Reprezinta preparate ligande monocomponente in care primerul si agentul bonding sunt

reunite intr-o singura etapa.
 Sunt 2 directii:
1. Gravarea cu acid fosforic (primul timp), apoi aplicarea primerului combinat cu
adezivul (al doilea timp);
2. Combinarea gravantului cu primer (primer autogravat – primul timp), urmata de
aplicarea adezivului (al doilea timp).
 Avantaje: adeziune la dentina 20-25 Mpa; reducerea timpului de lucru; adeziune la smalt,
dentina umeda, metal, ceramica; necesita suprafete umede; sensibilitatea postoperatorie
se reduce considerabil.
 Ex.: Prime&Bond NT (Dentsply); Optibond Solo, Optibond Solo Plus (Kerr).

Gen VI:

 Este caracterizata de eliminarea acidului fosforic,ca etapa separata de aplicare. Acidul

fosforic a fost inlocuit cu un primer acid si sistemele denumite adezivi – “autogravanti”;
 Sunt de 2 tipuri
1. Prima component lichida – primer acid (autogravant), a doua componenta lichida
– adezivul; sunt aplicatre separate pe suprafetele dentare. (Ex.: Clearfil SE
(Kurary Dental))
2. Doua sticlute separate sau monodoze, prima contine primer autogravant, a doua –
adeziv; sunt initial amestecate, apoi aplicate pe suprafata dentara. (Ex.: Xeno III
Adper (Dentsply))
 Avantaje: adeziune la dentina 17-22 Mpa; nu necesita gravare.
 Dezavantaje: incidenta mare a fracturilor la suprafata cu smaktul; adeziunea la smaltul
nedemineralizat este scazuta.
 52. Noțiunea de materiale compozite. Clasificarea materialelor composite după Lutz
și Phillips, clasificarea lui Willems.

Materialul compozit este unul alcatuit dintr-o componentă organică (matrice) pe bază de
compuși acrilici și o componentă anorganică, constituită dintr-un amestec de pulberi
asemănătoare sticlei (oxid de siliciu, aluminiu, cuarț, borosilicați de bariu etc). Prin combinarea
acestor două faze, organică și anorganică, se obțin proprietăți asemănătoare țesuturilor dure
dentare, în ceea ce privește duritatea, rezistența, elasticitatea, izolarea termică și chimică a pulpei
dentare, textura, culoarea, transluciditatea.

Clasificarea după Philips si Lutz în dependentă de dimensiunile fillerului:

- Compozite cu macroumplutură (particule de la 0,1-100 μ)

- Compozite cu microumplutură (particule de 0,04 μ)
- Compozite hibride (umplutură de diferite dimensiuni)

53. Faza orgnică a organelor compozite (BIS-GMA, UDMA, DGMA, TGDMA). Faza
anorganică. Agenși de cuplare silanici inițiatori de polimerizare, stabilizatori, coloranți și
pigmenți.

1. Fazele constituitive ale materialelor compozite sunt:

2. Monomer organic
3. Umpluturi anorganice
4. Silane, inițiatori de polimerizare, stabilizatori, coloranți și pigmenți.

Monomerul organic sintetizat din rășină epoxy și esteri ai acidului metacrilic, obținând
diglicidilmetacrilat (“BIS-GMA”) numit și “Rășină lui Bowen”. Proprietăți: adeziunea la
țesuturile dintelui, rezistența mecanica înaltă, stabilitatea chimica tasarea redusă in timpul prizei,
coeficient mic de dilatare termică. La fabricare sunt utilizate uretandimetilacrilatele (UDMA),
decandioldimetalcrilatele (DGMA), tritilenglicoldimetilacrilatele (TDGMA). Ca umplutura sunt
utilizate particule măcinate de sticla, de bariu, de cuarț, făina de porțelan, dioxid de siliciu și alte
substanțe. Umpluturile anorganice sunt prelucrate cu substanțe tensioactive, prin apertare și
silanizare. Substanțe utilizate: dimetildiclorsilanul, care oferă o buna cuplare cu matricea
organica și influentează rezistența materialului. In materiale autopolimerizabile sunt utilizate
amine terțiare. Agentul de cuplare este silanul.

54. Rășini diacrilice compozite cu macroumplutură (clasice și moderne). Rășini diacrilice

compozite cu microumplutură. Rășini diacrilice hibride. Modul de prezentare (pulbere- lichid;
pastă-lichid; pastă-pastă; pastă introdusă în seringi).

Rasinile diacrilice compozite cu macroumplutura (clasice)- contin pulberi cu granulatii

de cuart de 20-25 microni, dar care pot ajunge si pana la 100 de microni. Au fost înlocuite cu
rășini moderne din cauza dezavantajelor sale precum: particule mari cu duritatea mare creează o
suprafața insuficient de neteda, coeficient ridicat de expansiune +termica, mai mare decit al
tesuturilor dentare;

matricea de rasina se uzeaza prin abraziune mult mai repede decat particulele anorganice dure
ceea ce duce la suprafete neregulate si la modificari coloristice prin impregnare in timp. Rasinile
diacrilice compozite cu macroumplutura moderne se deosebesc prin umplutura cu
aluminoborosilicatul de bariu de dimensiuni mai mici: midiumplutura de 1-10 microni sau
miniumplutura de 0,1 -1 microni. Acestea prezinta o duritate mai mica, rezistenta la uzura si
compresiune bune, dar nici ele nu permit obtinerea prin slefuire a unei suprafete suficient de
netede. Cele cu microumplutura contin particule cu granulatii de 0,01-0,1 microni realizate din
silice coloidala pemit o finisare mai buna cu obtinerea unor suprafete netede, mai putin
vulnerabile la depunerea placii bacteriene si la impregnarea coloristica de suprafata in timp. Ca
dezavantaj, sunt mai vulnerabile la abraziune, cu un modul de elasticitate scazut, însă sunt
utilizate tehnologii care sa permita o impachetare mai densa dar sa pastreze structura de
microparticule.Rasinile diacrilice hibride combina calitatile fizice ale compozitelor cu
particule traditionale cu cele estetice ale compozitelor cu microumplutura. Acest tip de materiale
sunt fotopolimerizabile, astfel, se lustruiesc bine, sunt puțin toxice, fac parte din materiale
compozite universale, însă au și dezavantaje precum rezistența mecanica joasa a suprafețe
obturatiei, cu timpul se modifica culoarea din contul absorbtiei pigmenților dentari, abrazia
dinților antagoniști. Prin reprezentanți se enumera EvicrolMolar(Spofa Dental), Polofill (Voco)
Mod de prezentare
-sistem bicomponent- pulbere - lichid, in care pulberea contine faza anorganica si initiatorul, iar
lichidul este format din monomeri de baza si de dilutie;
-pasta - lichid, la care trebuie respectat raportul indicat de producator, iar
dificultatea de a ingloba in totalitate lichidul in pasta vascoasa prelungeste timpul de
polimerizare;
-pasta- pasta, pentru care se amesteca cantitati egale din cele 2 paste pe o
foaie de hartie speciala, cu o spatula din material plastic, evitandu-se spatulele din otel
inoxidabil, deoarece metalele din compozitia acestuia altereaza cromatica restaurarii.
-sistem monocomponent- pasta introdusa in seringi.
Sistemele monocomponente sunt fotopolimerizabile, iar cele bicomponente sunt in general
autopolimerizabile sau cu initiere dubla( foto- si auto- polimerizabile).

55. Rășini compozite cu inițiere prin radiații ultraviolete. Rășini compozite cu

inițiere prin radiație vizibilă incoerentă (halogen).

Rasinile compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete au fost primele rasini cu

initiere prin radiatii (fotopolimerizare), sunt produse sub forma de paste omogene, de opacitate,
culoare și transparenta diferită, ambalate in seringi sau capsule opace. Inițiatorul redacției de
polimerizare in fotopolimer este camoforchinona care disociaza datorită luminii de unda 400-
500nm timp de 20-40 sec la o grosime de aprox 2,5 mm. Avantaje: priza controlată, priza rapida,
stabilitatea îmbunătățită a culorii, game largi de nuanțe a culorii și a unui grad variat de
transparenta. Dezavantaje: impactul negativ al razelor violete, costul ridicat al
fotopolimerizatoarelor, perioada mai lunga de lucru. Activarea prin acțiunea căldurii: sunt
folosite in condiții de laborator la confecționarea de inlay-uri, onlay-uri, veneere.

Rasinile compozite cu initiere cu radiatie vizibila incoerenta (halogen) sunt alcătuite din
lichid și din pulbere sau din doua paste. Repartizarea lor se datorează compoziției pastei de baza
in care intra monomeriul, umplutura și acceleratorul aminic, iar in compoziția pastei catalice
monomerul, umplutura și inițiatorul polimerizarii. Inițiatorul polimerizarii este activat de către
acceleratorul aminic cu formarea radicalilor liberi ce inițiază polimerizarea. Avantaj:
polimerizarea uniformă a întregului strat de material după amestecarea unor părți egale de paste.
Dezavantaj: timpul scurt alocat pentru modelarea obturatiilor; un nr mic al nuanțelor de culori;
cu timpul se întuneca culoarea obturatiei (“culoarea amina”). Compozițiile sunt utilizate la
obturarea cavităților cariose mici.
 56. Compozite cu inițiere cu radiații vizibile coerente (laserul). Rășini diacrilice
cu sistem dublu de inițiere. Biocompatibilitatea (răspunsul pulpar, mircrofisurile, iritația
datorată luminii activatoare, răspunsul țesutului gingival).

Compozite cu initiere cu radiatii vizibile coerente (laserul)

Laserul reprezinta solutia cea mai buna pentru polimerizarea rasinilor diacrilice, deoarece
acesta emite coerent, monocromatic, unidirectional si are o putere de penetrabilitate mult mai
mare (5-6 mm). Pentru polimerizarea compozitelor sunt utilizati laserii cu argon care asigura un
grad inalt de polimerizare, imbunatatind calitatile mecanice ale compozitului.
Rasini diacrilice cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat si
fotopolimerizabile (cimenturile diacrilice) se prezinta ca doua paste.Fotoactivarea initiaza
polimerizarea, iar activarea chimica o continua si completeaza reactia de priza. Necesitatea
initierii foto determina posibilitatea unui timp de lucru prelungit, iar zonele profunde la care nu
ajung radiatiile luminoase sunt polimerizate cu ajutorul sistemului de initiere chimica.

57. Materiale de obturaţie radiculare. Clasificare. Materiale pentru obturația

canalelor radiculare temporarăpe bază de hidroxid de calciu. Indicații. Proprietăți. Modul
de prezentare.

Obturaţia radiculară reprezintă faza finală a tratamentului endodontic şi are ca scopuri:

1. închiderea ermetică a canalelor radiculare pe toată lungimea şi lăţimea lor,

până la apex, pentru a împiedica infectarea parodonţiului apical;
2. blocarea germenilor microbieni în canaliculele dentinare;
3. asigurarea vindecării bontului apical, închiderii apexului şi cicatrizarii
osteitelor periapicale.
Clasificare:
După Constantin Andreescu:

1. Paste plastice, care fac priza in canal

2. materiale din grupa cementurilor pe baza de oxid de zinc-Eugenol
3. Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol
4. Cimenturi oxifosfat de zinc
5. Bachelite
6. Paste ermetice pe baza de rășini expozide
7. Paste cu hidroxid de calciu
8. Paste plastice, care nu fac priza in canal
9. paste cu acțiune antiseptica de durata
10. Paste cu acțiune biologica
11. Materiale cu duritate
12. conuri de gutaperca
13. Conuri de argint
14. Conuri din rășini sintetice

Dupa consistentă:

 sealer
 Filler

Clasificarea lui Ivanov:

  pe baza de rezorcina-formalina
 Pe baza de rășini expozide
 Pe baza de oxid de zinc-Eugenol
 Paste pe baza de hidroxid de calciu
 Ciment fosfat
 Pasta pe baza de oxid de zinc-Eugenol
 Materiale pe baza de metilacrilate
 Cimenturi glassionomere

Hidroxidul de calciu este utilizat in coacăzele directe, in tratamentul endodontic datorită ph-ului
puternic alcalin: 11-12. Acesta favorizează descompunerea țesutului necrotic si eliminarea
secreției apicale. Indicatii: paradontitele apicale cronice, apexificarea dinților permanenți,
necroza și gangrena pulpara, tratamentul fracturilor radiculare orizontale, tratamentul cailor
false. Proprietăți: efect bactericid, distruge țesuturile necrotizate, stimulează osteo, dentino și
cementogeneza, conductibilitate termică redusă. Mod de prezentare: sub forma unei paste care
nu se întărește pe canal, poate fi obținut in cabinet prin amestecarea unei pulberi de hidroxid de
calciu cu ser fiziologic sau xilină 2%. Pentru a creste acțiunea antibacteriană se adaugă sulfat de
bariu și alte substanțe antimicrobiene. Se prezintă in sistem bicomponent: pasta-pasta sau sisteme
incapsulare.

58. Materiale pentru obturarea temporară pe bază de pastă iodoformată.

Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare. Materiale pentru obturarea temporară pe bază
de pasta de paraformaldehidă. Compoziție. Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare.

Pasta iodoformată se obține prin amestecarea a câteva picături de soluție Walkhoff cu

iodoform și oxid de zinc până se obține consistența dorită.

Propreitati:

 Effect antiseptic puternic si de lunga durata

 Rezorbtia accentuată
 Daca depaseste apexul este iritanta si poate da un abces medicamentos
Indicatii:

 Pentru obturarea canalelor la dintii temporary infectati unde rezorbtia materialului se

realizeaza concomitant cu rezorbtia radacinii
 In tratarea dintilor la care exista secretii apicale persistente urmand ca sa fie inlocuita
ulterior
Pasta cu paraformaldehida-triopasta GYSI

Este utilizata ca pasta mumifianta pentru amputatia devitala, sauobtruratia rediculara

dupa extripari devitale in care au fost cateterizate partial. Desi aplicarea ei este extrem de simpla
este utilizata din ce in ce mai rar, datorita eficacitatii variabile si a incertitudinii asuora zonei de
actiune.

Compozitia: Paraformaldehida 20%, tricrezol 10%, creolina 20%, glicerina 4%, oxid de zinc46%
 59. Materiale pentru obturarea de durată. Caracteristica.Materiale pentru
obturarea de durată сare se introduc moi pe baza ionomerilor de
sticlă.Caracteristica.Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de
materiale derivate din gutapercă.

După consistența lor în momentul aplicării pe canal, materialele de obturare de durată a

canalelor radiculare se impart în: material care se introduce moi și se întăresc ulterior pe canal și
material care se introduce tari.

Cimenturi Glassionomere

Din acest grup fac parte:KETAC-ENDO, ENDION, STIODENT.Cimenturile glassionomere

asigura in calitate de sealer o legatura stabila intre peretele camalului radicular si gutaperca, ceea
ce previne raspandirea microorganismelor, daca acestea au ramas in canal, si posibilitatea de
inflamare a tesuturilor pariapicale.

Cimenturile glassionomere dispun de abeziune chimica fata de dintina, sunt diologic

compatibile, intaresc peretii subtiati ai canalului radicular, exercita oa ctiune bacteriostatica,
degaja fluor liber. Aceste materilale nu se bucura de o aplicabilitate larga in endodontie.

Cimentul ionomer de sticlă poate fi folosit ca material de obturație de canal, are o

adeziune mare la dentină, prezintă o închidere etanșă și o toleranță bună din partea parodonțiului
apical. Cu toate astea, are un preț mare. Produse comerciale: Ketac-Endo.

Materiale pentru obturare pe baza de gutaperca

Gutaperca este un material termoplastic,care se ramoleste la 60-65C si se topeste la 100C.

Ea nu poate fi sterlizata prin incalzire. Dezinfectarea conurilor se efectueaza in solutie de
hipoclorit de sodiu de 5%.

Cloroperca se pepară prin dizolvarea unor conuri de gutapercă în Cloroform, la care se

mai adaugă timol, iodoform, pentru efectul bactericid și accentuarea radioopacității.

Eucaperca rezultă din solubilitatea la cald a gutapercii în ulei de eucalipt.

60. Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de rășini
epoxidice.Modul de prezentare. Proprietăți.

Materiale pe baza de rasini epoxidice

Mod de prezentare: Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid sau pasta/pasta care

se amesteca obtinandu-se o pasta care este introdusa in canal cu acul Lentulo unde se intrareste
in 24-30 de ore. Se asociaza cu con de gutaperca, pentru o usura dezobturarea.

Proprietati:

 Prentru ca adera chimic la dentina realizeaza o inchidere a canalelor foarte etansa in

conditiile uei uscari perfecte a lor si a dozarii cu mare precizie a componentelor
mateialului.
  Sunt radiopace
 In caz de depasire, produce reactii parodontale mici,care dispar in 3-4 zile. Nu se
resoarbe in timp din canalul radicular.micile depasiri se dezintegreaza in timp si pot fi
fagocitate. Exceselemari intretinprocese inflamatorii persistente.
 Greselile au consecinte negative.o cantitate mica de pulbere duce la aparitia de bule de
aer in masa obturatie-ceea ce influenteaza calitatea inchiderii.
 Prezinta o duritate foarte mare, ceea ce face obligatory asocierea conurilor de gutaperca,
dar chiar si in acest caz dezobturarea este foarte dificil.

61. Materiale ce includ produşi cu acţiune antiseptică. Irigații și medicație

intracanalară (soluție de irigare, lubrifianți, agenți chelatori).

1.paste plastice care fac priza in canal:

• materiale di grupa cimenturilor pe baza de oxid de zinc-eugenol:EUGENOL V,
ENDOBTUR (SEPTODONT), CARIOSAN (CHEMAPOL)
• paste pe baza de oxid de zinc-eugenol:Eugedent ,Endometazona (SEPTODONT)
• cimenturi oxifosfat de zinc: Fosfat ciment, ciment hidrofosfat.
• materiale din gutaperca.
• bachelite(pe baza de rezorcina-formalina-paracira,fluorodent,resodent s.a)
• paste ermetice pe baza de rasini epoxide: AH-26,TERMASIL,(DENTSPLAY), APEXID,
s.a.
• pastecu hidroxid de calciu:BIOCALEX,ENDOCAL(SEPTODONT),APEXID,sa.

2.pasteplastice,care nu fac priza in canal:

• paste cu actiune antiseptica de durata:Iodoform,ROCLE' S,GIZI
• paste cu actiune biologica(pe baza de hidroxid de calciu).
3.Materiale cu duritate:
• cornuri de gutaperca
• cornuri de argint
cornuri din rasini sintetice

Iriganți și medicație intracanalară:

Soluțiile de irigare au rolul de a antrena detritusurile din canal și de a facilita eliminarea

lor mecanică, precum și de a diminua numărul de germeni din spațiul endodontic.

De obicei, se folosește hipocloritul de sodium, care poate dizolva resturile organice de

țesut, are acțiune lubrifiantă și antimicrobiană. Se păstrează în recipienți de culoare închisă și se
folosesc în concentrație de 0,5-5,25%.

Clorhexidina are acțiune antimicrobiană, toxicitate redusă.

Lubrifianții faciltează manipularea instrumentarului endodontic în interiorul canalului în

timpul tratamentului mechanic pe canal. ex.: glicerina, săpunul lichid

Agenții chelatori sau acidul citric 10% îndepărtează resturile organice din canal, lăsând
țesuturile organice intacte.