ELABORAREA METODICA Nr.

10

Tema: Morfologia functionala a molarilor superiori.

1.Caractere morfologice comune molarilor superiori.

In cadrul actului masticator,functia esentiala a molarilor este
cea de triturare(terciuire) a alimentelor.Atat molarii superiori
cat si cei inferiori ,sunt in serie descendenta,deci volumul
lor,inaltimea coronara si lungimea lor radiculara descreste de la
primul la al treilea molar. Ca numar sunt 12 molari permanenti:
cate 6-pe fiecare arcada,si cate 3-pe fiecare hemiarcada.

2.Morfologia functionala a primilor molari superiori.

Molarul unu maxilar superiorErupe la vârsta de 6 ani, dupã molarul unu
mandibular. Este primul dinte al arcadei maxilare din dentiþia definitivã care-
și face apariþia pe arcadã.Mineralizarea începe în a 25-a sãptãmânã a vieții
fetale și ia sfârșit la 9½ ani. Momentul nașterii corespunzând perioadei de
mineralizare poate influența întreaga dezvoltare și patologie a acestui dinte.
Primul molar superior este cel mai mare dintre molarii superiori și cel mai
mare dinte al arcadei maxilare.

Coroana

Coroana are o formã cuboidã, aplatizatã mezio-distal având diametrul maxim

vestibulo-palatinal . Prezintã patru fețe laterale: vestibularã (V), palatinalã (P),
mezialã (M), distalã (D) ºi o faþã ocluzalã.

Fața vestibularã

Are aspect patrulater; un trapez a cãrui bazã mare este orientatã ocluzal și
baza mica cervical.Marginea mezialã este mai lungã și mai planã decât cea
distalã; este ușor convexã.

Marginea distalã este mai scurtã și mai convexã decât cea mezialã. Cele douã
margini proximale sunt convergente spre colet.Marginea cervicalã este o linie
aproape planã, uºor curbã, având convexitatea spre apex, prezentând
aproximativ la mijlocul ei o ondulaþie interradicularã.Marginea ocluzalã este o
linie în formã de „W“ cu unghiurile rotunjite și cu „V“-ul mezial mai mare ca
„V“-ul distal. Relieful feþei vestibulare este curb în ambele sensuri: mezio-
distal și cervico-ocluzal având convexitatea maximã în treimea cervicalã și
treimea mezialã. În treimea ocluzalã cei doi lobi ai marginii ocluzale ai feþei
vestibulare sunt separaþi de un șanț ce se terminã într-o fosetã. Este șanțul
centro-vestibular ce se terminã în foseta de descãrcare vestibularã, deasupra
convexitãții maxime a acestei fețe.

Fața palatinalã

Are tot aspect de trapez cu baza mare dispusã ocluzal având aceleași patru
margini: mezialã (M), distalã (D), cervicalã (C) și ocluzalã (Oc).
Marginea mezialã este mai lungã și mai dreaptã decât marginea distalã; este
ușor convexã.Marginea distalã este mai scurtã și mai convexã decât marginea
mezialã. Cele douãmargini proximale sunt convergente spre colet.Marginea
cervicalã este o linie ușor curbã, cu convexitatea orientatã apical.Marginea
ocluzalã este o linie în formã de „W“ cu unghiurile rotunjite. „V“-ul mezial este
mult mai mare ca „V“-ul distal.Relieful feþei palatinale este convex în sens
mezio-distal ºi cervico-ocluzal, avândconvexitatea maximã în treimea mezialã
și treimea mijlocie.În treimea ocluzalã, cei doi lobi ai marginii ocluzale ai feþei
vestibulare sunt separați de un șanț ce se terminã pierdut. Este șanțul disto-
palatinal ce se terminã pierdut deasupra convexitãții maxime a feþei
palatinale. Inconstant, pe lobul mezio-palatinal se aflã un tubercul - tuberculul
lui Carabeli.

Fața mezialã

Este cea mai latã din cele patru fețe laterale. Are patru margini: vestibularã
(V), palatinalã (P), cervicalã (C) și ocluzalã (Oc).

Marginea vestibularã este convexã în treimea cervicalã și plan convexã în 2/3

ocluzale.Marginea palatinalã este convexã, convexitatea maximã fiind în
treimea mijlocie.Marginea cervicalã are formã de arc de cerc, convex cãtre
ocluzal.Marginea ocluzalã are forma literei „V“, în care segmentul palatinal
este mai mare decât segmentul vestibular al „V“-ului ocluzal.

Relieful feței meziale este ușor plan convex, convexitatea maximã aflându-se
în treimea ocluzalã unde se realizeazã punctul de contact.În treimea cervicalã
relieful devine ușor plan concav prelungindu-se cu depresiunea existentã
interradicular.

Fața distalã

Are aspect patrulater; este mai micã și mai convexã decât faþa mezialã în care
se înscrie. Are patru margini: vestibularã (V), palatinalã (P), cervicalã (C) și
ocluzalã (Oc).

Marginea vestibularã este convexã în treimea cervicalã și plan convexã în 2/3

ocluzal.
Marginea palatinalã este convexã, convexitatea maximã fiind în 1/3 mijlocie .

Marginea cervicalã are formã de arc de cerc, convexitatea fiind spre ocluzal.

Marginea ocluzalã are forma literei „V“, în care segmentul vestibular ocluzal
este mai

mare decât segmentul palatinal al „V“-ului.

Relieful feþei distale este convex vestibulo-palatinal ºi cervico-ocluzal.

Convexitatea

maximã este în treimea ocluzalã.

Faþa ocluzalã

Are forma unui dreptunghi cu diametrul mai mare vestibulo-palatinal. Are

patru margini: mezialã (M), distalã (D), vestibularã (V) și palatinalã (P).

Marginea mezialã este mai mare și mai planã; este ușor convexã. Marginea
distalã este mai micã și mai convexã.Cele douã margini converg
palatinal.Marginea vestibularã are forma unui „W“; „V“-ul mezial este mai
mare decât „V“-ul distal.Marginea palatinalã are forma unui „W“ cu „V“-ul
mezial mult mai mare decât „V“-ul distal.Marginea vestibularã și marginea
palatinalã sunt convergente spre distal.

Relieful feþei ocluzale. Este complex fiind reprezentat de cuspizi, șanțuri,

fosete și creste marginale.

Cuspizii sunt patru. În ordinea mãrimii sunt mezio-palatinal (MP), mezio-

vestibular

(MV), disto-vestibular (DV) ºi disto-palatinal (DP). Deci mezio-palatinal este

cel mai

mare și disto-palatinal cel mai mic.Cuspidul mezio-palatinal și disto-vestibular

sunt uniți printr-o creastã oblicã de smalț ce formeazã un unghi obtuz deschis
mezial. Șanțurile sunt 3: mezio-central, centro-vestibular și disto-palatinal.
șanțul mezio-central unește foseta principalã mezialã cu foseta centralã. Are
direcþie mezio-distalã și separã lobul mezio-vestibular de cel mezio-palatinal.
Aanțul centro-vestibular începe în foseta centralã și se terminã în foseta de pe
faþa vestibularã. Are direcþie vestibulo-palatinalã și separã lobii mezio-
vestibular și disto-vestibular. șanțul disto-palatinal pornește din foseta distalã
și se terminã pierdut pe faþa palatinalã. Are un prim segment meziodistal ce
separã lobul disto-vestibular de lobul disto-palatinal dupã care face un unghi
de 90o cãpãtând o direcþie vestibulo-palatinalã (perpendicularã pe primul
segment) terminându-se pierdut (fãrã fosetã) pe faþa palatinalã deasupra
convexitãþii maxime. Acestal doilea segment separã lobul mezio-palatinal de
lobul disto-palatinal.

Fosetele sunt 3: douã principale (mezialã și distalã) și una secundarã

(centralã).

Crestele marginale sunt 2: una mezialã și una distală.

Raportul cu planul de ocluzie este realizat prin lobul mezio-palatinal. Lobii

activi sunt

lobii palatinali. Cel mai supus abraziunii este lobul mezio-palatinal.

Camera pulparã

Este voluminoasã, prezentând patru coarne corespunzãtoare celor patru lobi

ai suprafeþei ocluzaleși se continuã cu cele trei canale radiculare.

Rãdãcina

Primul molar superior are cea mai voluminoasã rãdãcinã și cea mai puternicã
implantare de pe arcada maxilarã. Are trei rãdãcini: douã vestibulareși una
palatinalã, în ordinea mãrimii fiind: palatinala, mezio-vestibulara ºi disto-
vestibulara.

Fiecare rãdãcinã are un singur canal radicular. Ordinea mãrimii canalelor

radiculare

corespunde ordinii mãrimii rãdãcinilor. Rãdãcina palatinalã este aplatizatã

vestibulo-palatinal; cele douã vestibulare sunt aplatizate mezio-distal.
Frecvent apexurile rãdãcinilor
vestibulare sunt înclinate spre distal iar apexul rãdãcinii palatinale spre
vestibular.

Separarea celor trei rãdãcini se face în imediata vecinãtate a coletului, la

nivelul apexurilor fiind divergenþa cea mai mare, cu cel mai mare perimetru
apical.

3.Morfologia functionala a molarilor secunzi superiori.

Molarii secunzi superiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele

maxilare şi sunt vecini cu primii molari superiori spre mezial şi cu molarii de
minte superiori spre distal.. Conform sistemului internaţional de notare
codurile lor sunt:
 1.7- pentru molarul secund superior drept
 2.7 – pentru molarul secund superior stâng

Aceşti molari erup pe arcada maxilară la vârsta de 12-13 ani iar rădăcina lor
va fi complet formată la vârsta de 14-16 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
 înălţimea coroanei: 7mm
 înălţimea rădăcinii : 12mm
 diametrul coronar M-D: 9 mm
 diametrul coronar V-P: 10,5-11,5mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (2 spre vestibular şi 2 spre palatinal).
Mai rar există varianta cu 3 lobi de dezvoltare repartizaţi 2 vestibular şi 1
palatinal.

Are aceleaşi trei rădăcini ca la primul molar superior, dar cu dimensiuni mai
reduse.

Coroana molarului secund superior are o formă asemănătoare cu cea a

primului molar dar este mult mai aplatizată în sens M-D decât acesta,
păstrându-şi , totuşi, pe secţiune forma romboidală. Coroana molarului secund
superior păstrează în general aceleaşi caracteristici cu cele ale ale coroanei
primului molar superior şi de aceea vom trece în revistă, în continuare, doar
acele caracteristici morfologice coronare care diferenţiază cei doi dinţi.

1. Are dimensiuni mai reduse în toate sensurile

2. Şanţurile interscuspidiene sunt mai superficiale
3. Uneori în locul fosetei distale (care este foarte redusă ca dimensiuni)
putem găsi un simplu şănţuleţ.
4. Faţa ocluzală are cuspizii DV şi DP mult mai mici. De multe ori cuspidul DP
este foarte redus dând senzaţia că este pe cale de dispariţie. Acest lucru
face ca jumătatea distală a feţei ocluzale să fie mult mai mică decât cea
mezială
5. Creasta oblică de smalţ este foarte redusă ca dimensiuni şi de multe ori chiar lipseşte.
6. Nu prezintă tuberculul lui Carabelli

Fata ocluzalã
Are acelasi numãr de cuspizi, santuri si fosete, ordinea mãrimii cuspizilor
rãmânând aceeasi ca la primul molar superior (mezio-palatinal, mezio-vestibular,
disto-vestibular si disto-palatinal). Ai aici lobii nu sunt compet separati de santurile
interlobare existând o punte de smalt (linia oblicã de smalt) ce leagã lobul mezio-
palatinal de lobul disto-vestibular.
Linia oblicã de smalt formeazã un unghi obtuz deschis cãtre fata mezialã si la
molaruldoi superior prezintã o întrerupere la nivelul zonei centrale a fetei ocluzale.
5. Semnele de diferentiere a molarilor doi superiori de
pe hemiarcada dreapta de cei de pe hemiarcada stinga.

Volumul coronar este mul mai redus decit al primului molar superior .
1. Creasta de smalt de pe fata lor ocluzala este mai redusa ,cel ami frecvent
lipseste.
2. Jumatatea meziala a coroanei este mult mai mare decit jumatetea distala.
3. Foseta distala este mai redusa.
4. Radacinile sunt mai convergente iar radacina palatinala este este vunita de
cea mezio-vestibulara printr-o lama vestibulara .