1. Sistemul Stomatognat. “Definiţie”.

Elemente componente a Sistemului

Stomatognat.

SS- este un ansamblu sau complex de tesuturi si organe cu structura variata, dar
care s-au armonizat morfologic si functional in vederea indeplinirii acelorasi
functii sub controlul sistemului nervos central(S.N.C.).

SS recunoaste urmatoarele componente:

- oasele maxilare
- ATM
- dintii cu tesuturile parodontului
- muschii mobilizatori ai mandibulei si muschii oro-faciali
- tegumentele regiunii si mucoasa cavitatii bucale
- glandele salivare
- limba
- vasele sanguine, limfatice
- nervii aferenti

2. Elementele componente a cavității bucale

Arcadele dentare subimpart cavitatea bucala in :
1. Cavitatea vestibulara sau vestibulul, cuprins intre arcadele dentare buze si
obraji
2. Cavitatea orla situata intre fata interna a arcadelor dentare si istmul
bucofaringian.

3. Mucoasa cavității bucale. Caracteristica

Cavitatea bucala este acoperita de mucoasa bucala, care este de tip
stratificat pavimentos si, in functie de zona pe care de extinde, se subimparte
in doua categorii: mucoasa mobila, cind tapeteaza partile moi ale cavitatii
bucale si mucoasa fixa la nivelul maxilarelor, unde acopera palatul si
procesele alveolare, prin aderenta directa la periost sau prin interpunerea
unui tesut submucos(la nivelul palatului).

4. Limba. Structura. Funcțiile.

5. Limba esteun organ mobil, muscular, situat in cavitatea orala care are rol in
deglutitie, masticatie, vorbire si ca organ de simt.
6. Limba este alcatuita din radacina, situata spre faringe si un corp, situat
in caviatea orala. Radacina limbii este fixata de osul hioid si de baza
 epiglotei. Exista trei ligamente care leaga baza limbii de epiglota, intre care
se afla adincituri numite valecule. Fata inferioara a corpului limbii este
legata de mucoasa planseului bucal prin friul limbii. Intre radacina limbii si
corp se gaseste santul terminal, anterior decare se afla papilele
caliciforme, dispuse sub forma literei V. Deoparte si de alta a fraului limbii
se afla caruncula sublinguala, in carese deschide canalul glandei
sublinguale si canalul glandei submandibulare. Pe fata posterioara a
radacinii limbii se afla amigdala linguala.

7. Glandele salivare. Caracteristica

Glandele salivare mari si mici se deschid si secreta saliva in cavitatea bucala.
Cele mai multe sunt glande mici intilnite in straturile submucoase si mucoase
ale epiteliului oral ce captuseste limba, palatul, obrajii si buzele.
Acestea se deschid in cavitatea orala direct sau prin intermediul unor
ducte.Glandele mari sunt rprezentate de:
1. Glandele parotide(glanda saliva tubuloacinoasa,secreta saliva de tip
seros,plasata in afara cavitatii orale,in loja paratidiana,este strabatuta de
artera carotida externa)
2. Glandele submandibulare (mai mici ca parotidele, secreta saliva de tip
seromucos)
3. Glandele sublinguale (cele mai mici dintre glandele salivare majore, secreta
saliva de tip mucos)

8. Funcțiile Sistemului Stomatognat

Deosebim urmatoarele functii:
1. mascticatia- cea mai importanta functie, influenteaza formarea intregului
SS
2. fonatia-cea mai recenta functie, e caracteristica cea mai esentiala a omului
3. fizionimia- manifestata de tegumentele fetei, care-i da posibilitatea sa-si
exprime distpozitia, dorinta etc si este un mijloc de comunicare intre oameni.
4. de automentinere – caracterisctica pentru orice organ/tesut
- autoconservare- asigura prevenirea afectiunilor ce pot provoca tulburari
functionale ale intregului SS.
- autostimulare- genereaza actiunea stimulilor de intretinere, consolidare si
perfectionare a componentelor SS
- autoreglare- mecanism biologic care declanseaza modificraile morfologice
conform functiei si invers

9. Morfologia funcţională a mandibulei.

Mandibula este un os median si nepereche, constituit dintr-un corp si doua
ramuri. Este singurul os mobil al scheletului facial, solidarizindu-se de craniu
prin intermediul articulatiei temporo-mandibulare.Corpul mandibulei are
forma de potcoava cu concavitatea posterioara si este subimpartit in baza
mandibulei, portiune ce constituie partea inferioara a corpului mandibular si
procesul alveolar, reprezentind partea superioara.

Fata anterioara a corpului mandibulei prezinta pe linia mediana simfiza

mentoniera, formatiune ce uneste cele doua jumatati din care se formeaza
mandibula. In regiunea inferioara a simfizei se afla protuberanta
mentoniera, pe care se insera o parte din fibrele muschiului platysma, iar
de o parte si de cealalta a protuberantei se afla cite un tubercul mental pe
care se insera o parte din fibrele muschiului coboritor al unghiului
gurii.Lateral de tuberculul mantal pleaca cite o linie oblica externa ce se
termina la nivelul ramurii ascendente. Pe aceasta linie se insera celelalte
fibre ale muschiului coboritor al unghiului gurii.

10.Traectoriile de forţă la mandibulă şi importanţa lor practică.

Tesutul osos reactioneaza fata de presiuni masticatorii prin structura si
orientarea unor traverse osoase in directia de trensmitere a presiunilor,
formind astfel de stilpi de rezistenta sau liniile de forta. La mandibula,
presiunile venite de la nivelul parodontiului se transmit prin doua cai: liniile
oblice interne si externe care se unesc pe marginea naterioar a ramurii
ascendentea mandibulei pina la apofiza coronoida, de unde prin puternicul
tendon al muschiului temporal se transmit la oasele craniului; a doua cale
este linia de forta bazilara care colecteaza si fortele de la nivelul gonionului,
apoi se imparte transmitind volumul cel mai mare de forte spre apofiza
coronoida, iar un volum mai redus spre ATM, manajind-o in acest fel de o
intensitate prea mare a fortelor.

11.Morfologia funcţională a maxilei.

Osul maxilar este un os pereche, voluminos, de forma neregulata situat in
stinga si dreapta liniei mediane, unindu-se intre ele prin sutura palatin
 formeaza maxilarul superior, totodata luind in parte la formarea scheletului
facial.Fiecare os maxilar este format dintr-un corp si patru apofize:
1. palatin
2. alveolar
3. zigomatic
4. frontal
participind la delimitarea cavitatii nazale ,bucale,a orbitei, a fosei
infratemporale si celei pterigo-palatine.
Corpul osului maxilar are forma unei piramide cu baza
orientata medial, spre cavitatea nazala, iar virful orientat lateral, spre osul
zigomatic. Pe linga baza piramidei, care mai poarta denumirea si de fata
mediala(nazala), maxila prezinta inca trei fete: anterioara(infraorbitala),
posterioara(infratemporala) si superioara(orbitala).

12.Stâlpii de rezistenţă verticali la maxilă şi importanţa lor practică.

Liniile de rezistenta verticale pot fi grupate in trei stilpi:
1. Stilpii anteriori sau nazo-frontali(care preiau fortele de la nivelul arcadei
frontale si urca vertical spre apofiza frontala)
2. Stilpii mijlocii zigomatici(preiau fortele de la nivelul premolarilor si primilor
molari,le conduc ascendent pe peretele anterior al sinusului si apoi se
imparte in doua cai: una merge spre arcada zigomatica iar cealalta urca
spre peretele extern al orbitei)
3. Stilpii posteriori sau pterigopalatini(care pleaca de la nivelul proceselor
alveolare alre molarilor doi si trei, se infreapta spre apofizele pterifoidiene
si apoi se disperseaza la baza craniului)

13.Stâlpii de rezistenţă orizontali la maxilă şi importanţa lor practică

1. stilpi anteriori sau nazo-frontali(sunt uniti in partea lor anteriora de travee
de rezistenta ce trec prin oasele proprii ale nasului)
2.stilpii anteriori si mijlocii(sunt intariti prin cite doua linii de forta in forma de
arc, cu concavitatea inerioara, care trec: una suborbitrar si alta supraorbitrar)
3.Izard descrie si linia orizontala subnazala a lui Dubecq

14.Morfilogia funcţională a palatului dur.

Palatul dur separa cavitatea orala de cea nazala si este reprentat de o placa
osoasa captusita superior si inferior de mucoase astfel:
- superior prezinta mucoasa respiratorie si formeaza planseul cavitatii nazale
- inferior prezinta mucoasa orala si formeaza in cea mai mare parte plafonul
cavitatii bucale.
Procesele palatine ale maxilei corespund celor ¾ anterioare ale palatului
dur, iar placile osoase orizontale ale palatului formeaza restul.

15.Morfologia funcţională a proceselor alveolare.

Procesul alveolar maxilar este format din tesut spongios si delimitat de o
compacta interna si una externa. Compacta externa este subtire si strabatuta
de numeroase orificii, fapt care permite anestezicelor depuse la acest nivel sa
difuzeze cu usurinta spre buchetul vasculonervos apical, permitind instalarea
unei bune anestezii locle pentru interventiile curente de chirurgia
stomatologica.
Dimensiunile procesului alveolar variaza si in raport cu cele doua dentatii:
temporara si permanenta, modifincindu-se dimensiunile atit in sens vertical
cit si in snes antero-posterior.
Proceusl alveolar creste in sens sagital odata cu eruptia dintilor
permanenti, exceptind zona premolarilor, ale carei dimensiuni se micsoreaza.

16.Vascularizația scheletului facial.

Vascularizatia arteriala a regiunii faciale este realizata de ramuri ale
arterei carotide externe desi exista si surse limitate de la o ramura a arterei
carotide interne.
In mod similar, dranajul venos este realizat in cea mai mare parte de vena
jugulara interna, desi unele anastomoze importante de la nivelul regiunii
faciale dreneaza pe o cale importanta din punctde vedere clinic spre un sinus
venos al membranei dura mater, sinusul cavernos.
Artera faciala este cea mai importanta sursa de vascularizatie a regiunii
faciale. O alta sursa vasculara a regiunii faciale este artera transversa a fetei.

17.Inervația scheletului facial.

In cadrul dezvolatrii , iecare nerv cranian este asociat cu fiecare arc
branhial. Pentru ca regiunea faciala este derivata in primul si al doilea arc
branhial, inervatia structurilor faciale invecinate variaza dupa cum urmeaza:
- nervul trigemen (V)- inerveaza structurile faciale derivate din primul arc
branhial
 - nervul facial(VII)- inerveaza structurile faciale derovate din al doilea arc
branhial

18.Muşchii Sistemului Stomatognat. Clasificare

Muschii sistemului stomatognat, dupa functiile lor de baza se sistematizeaza
in 2 grupe :
- muschii mobilizatori ai mandibulei
- muschii mimicii (orofaciali).

19.Muşchii ridicători ai mandibulei. Inserţia. Funcții

Muschii Ridicatori sunt:
a. muschii temporali: au insertii principale pe scuama oaselor temporale si pe
apofizele coronoide. Din punct de vedere functional, muschiul temporal se
imparte in trei fascicule:
- fasciculul anterior, cu directie aproape verticala, deplaseaza mandibula in sus;
- fasciculul mijlociu, are o inclinare oblica spre inapoi, realizeaza depla
sarea mandibulei in sus si inapoi;
- fasciculul posterior, are fibre cu pozitie orizontala, realizeaza retropulsia
mandibulei fiind astfel antagonist al pterigoidianului extern.
Muschiul temporal participa la:
- deplasarea mandibulei in sus si posterior;
- miscarile de lateralitate;
- retropulsia mandibulei, avand rol in miscarile rapide cu contact ocluzal si in
masticatia lejera.

b.Muschii maseteri se insera pe arcada zigomatica si fata externa a unghiului

goniac. Masa musculara a maseterului se diferentiaza in trei fascicule:

- fasciculul superficial al maseterului orientat in jos si posterior;

- fasciculul mijlociu al maseterului cu traiect vertical;

- fasciculul profund al maseterului cu traiect vertical.

Acest aranjament al fibrelor face ca muschiul maseter sa aiba cel mai bun
avantaj mecanic (eficienta mecanica) independent de gradul protruziei
mandibulei. Muschiul maseter realizeaza miscari puternice de ridicare,
propulsie si diductie a mandibulei.
 c. Muschiul pterigoidian intern are fibrele orientate oblic de sus in jos,
dinspre inainte spre inapoi si dinauntru catre inafara, realizand miscari de
ridicare, propulsie si diductie a mandibulei.

20.Muşchii coborâtori ai mandibulei. Inserţia. Funcții

Muschii coboritori sunt:

a. muschii coboratori propriu-zisi ai mandibulei ce cuprind:
- muschiul milohioidian care impreuna cu cel din partea opusa realizeaza o
adevarata diafragma ce formeaza planseul gurii, delimitand astfel un etaj
supramilohioidian si unul submilohioidian;
- muschiul geniohioidian se prezinta ca un muschi aplatizat de sus in jos;
-muschiul digastric, pantecele anterior.
Acesti muschi coboara mandibula dupa ce osul hioid a fost fixat de
muschii infrahioidieni (subhioidieni).
b. muschii coboratori indirecti ai mandibulei cuprind muschii care
stabilizeaza osul hioid si astfel participa indirect la coborarea mandibulei. Ei
sunt reprezentati de:
- muschiul digastric, pantecele posterior;
-muschiul stilohioidian, ridica osul hioid iar odata cu el si scheletul
laringelui, miscare deosebit de importanta pentru deglutitie;
- muschii subhioidieni: m. sternohioidian (conecteaza sternul, cartilajul
tiroid si osul hioid), m. omohioidian (se insera posterior pe omoplat), m.
sterno-
tiroidian, m. tirohioidian.
-Contractia acestor muschi coboara si stabilizeaza osul hioid, favorizand
actiunea de deschidere a gurii, a muschilor suprahioidieni.
Muschii hioidieni in raport cu actiunea lor se pot clasifica in:
-muschii suprahioidieni: digastric, stilohioidian, milohioidian, geniohioi-
dian, care sunt ridicatori ai hioidului cand se contracta simultan si au o
insertie
fixa pe mandibula. Contractia simultana a muschilor milohioidieni ridica plan-
seul bucal si secundar aplica limba pe bolta palatina, care apasa, ca un piston,
bolul alimentar spre faringe, deci acesti muschi participa direct la timpul
bucal
al deglutitiei. in cazul cand osul hioid este fixat de ceilalti muschi hioidieni,
con
tractia simultana a muschilor suprahioidieni (exceptie m. stilohioidian)
determina
coborarea mandibulei.
- muschii subhioidieni: sternocleidohioidian, sternotiroidian, tirohioidian,
omohioidian. Toti muschii subhioidieni sunt coboratori ai osului hioid, cand se
contracta simultan si au insertie fixa pe stern si clavicula. M. tirohioidieni
ridica
laringele, cand capatul hioidian este fixat pe m. suprahioidieni, avand astfel
rol
in timpul faringian al deglutitiei. Prin intermediul muschilor suprahioidieni,
muschii subhioidieni pot deveni coboratori ai mandibulei daca punctul fix al
insertiilor lor il constituie sternul si clavicula. Contractia bilaterala si simultana
a muschilor omohioidieni deplaseaza hioidul inapoi.

21.Muşchii propulsori ai mandibulei. Inserţia. Funcții

Muschii propulsori sunt alcatuiri din mare parte de muschii pterigoidian
extern care are 2 fasciculi :
- superior ce rezulta din pinctul fix de insertie pe aripa mare a osului sfenoid
si cel mobil pe portiunea anterioara a meniscului articular;
- inferior – se insera pe punctul fix de pe fata externa a aripii mari a apofizei
pterigoide avind insertia mobila pe foseta condilului articular.

22.Elementele componente ale ATM.

La formarea ATM iau parte elementele craniene (fosa mandibulara cu
tuberculul articular), elemente mandibulare (condilul mandibular) si
elemente comune(discul articular, capsula articulara si ligamentele)

23.Condilii articulari și fosa articulară. Caracteristica.

Are forma unui trunchi de con cu baza mare orientata superior si actioneaza
ca un pivot ai miscarilor mandibulare. Diametrul mare este de 18-21 mm.
Diametrul mic (antero-posterios) fiind de circa 10 mm. Axul lung condilian
este orientat medio-lateral, fiind aproximativ perpendicular pe planul
ramurii. Fata superioara a condilului este divizata de o creasta osoasa
transversala in doua versante, postero-superior si antero-superior.
 24.Tuberculul articular. Caracteristica. Formele tubercului articular.
Anterior de fosa mandibulara se situeaza tuberculul articular sau eminenta
glenoida, care se prezinta sub forma unei creste osoase alungite in sens
transversal, convexa in snes antero-posterior. Prezinta o panta posterioara,
lunga de aproximativ 9 mm si o muchie anterioara, care reprezinta limita
deplasarii anterioare a condilului mandibular.

25.Discul articular. Caracteristica.

Spatiul dintre suprafetele articulare osoase ale ATM este ocupat de discul
rticular, o formatiune fibro-cartilaginoasa cu forma de lentila biconcava.
Grosimea posterioara este mai mare (4-5 mm), iar cea anterioara este mai
mica(2-3mm). In portiunea centrala discul este subtiat. Cea mai importanta
cerinta functionala a discului articular este aceea de a-si modifica pozitia
forma in asa fel incit sa se adapteze volumului dintre suprafetele articulare in
orice faza a miscarilor mandibulare. Discul este oval sau patrulater. Fata
inferioara , corespunzatoare condilului, este concava atit in sens antero-
posterior cit si medio-lateral. Fata superioara , care corespunde fosei
mandibulare, este convexa in zona posterioara, in timp ce in zona anterioara
este convexa latero-medial si usor concava antero-posterior, pentru a se
conforma reliefului pantei tubercului articular.

26.Capsula ariculară și ligamentele articulare. Caracteristica.

Este o membrana de natura conjunctiva. Are forma conica, cu baza mare spre
baza craniului si virful la nivelul colului condilian. Este alcatuit din colagen alb si
este subtire. Capsula articulara in interior prezinta o membrana sinoviala si adera
circumferetial de discul articular contribuind astfel la delimitarea celor doua
compartimente articulare, supradiscal si infradiscal.

Insertia superioara:
 incepe de la nivelul marginii anterioare a condilului
temporalului,posterior in spatele cavitatii glenoide,anterior scizurii lui
Glasser si lateral pe tubercului si radacina laterala a zigomei,medial de spina
sfenoidului.
Insertia inferioara :
 pe colul condilului mandibulei,anterior imediat langa cartilajul
articular,posterior la 4-5 mm distanta.
 Suprafata interna:
 adera la menisc si imparte articulatia intr-o portiune suprameniscala si
submeniscala.Capsula este formata din fibre conjunctive dispuse
longitudinal,fibrele scurte se termina pe menisc,fibrele lungi se intind de la
temporal la condilul mandibulei.
 -pe fata anterioara a capsulei se insera fibre din m.pterigoidian lateral
 -pe fata posterioara se gasesc fibre ce pleaca de la scizura lui Glasser,adera
la fata posterioara a capsulei,de menisc,de colul mandibulei,formand fraul
meniscal posterior care are rolul de a limita miscarile de inaintare ale
condilului mandibulei si ale meniscului si de a le aduce inapoi

27.De ce depinde înălţimea tubercului articular.

Inaltimea tuberculului articular depinde de ocluzie, prezenta dintilor (ocluzia
nu permite ca condilul sa intre totalmnete in fosa, este prezent tuberculul
care articuleaza cu fata anterioara a condilului), lipsa dintilor (se deniveleaza
deoarece condilul se articuleaza mai mult cu fosa, in regiunea boltii,
provocind dureri, din cauza prezentei canalelor nervoase, vaselor sangvine.

28.Mişcările în ATM. Ce mişcări au loc în fiecare cameră a ATM

- persoane cu axele cai glenoidale spre transversale : miscari verticale (de
coborire si ridicare a mandibulei - tip tocator).
- persoane cu axele oblice (intratransv si sagital) => miscari in sens vertical si
transversal (tip intermediar de masticatie)
- persoane cu axele pronuntate convergente -> miscari laterale (tip frecator).

29.Modalități și sisteme de notare a dinților

Este necesar de cunoscut ca in practica clinica in procesul de tratament al
afectiulor dentare si cu scopul de a reduce descrierea fiecarui dinte sunt
utilizate formulelel dentare – o ilustrare grafica a dintilor in arcadele dentare
in ordinea succesiva de localizare, de la mediana fetei si lina sagitala, care
delimiteaza maxilarul superior si inferior.
Literele si cifrele scrise deasupra liniei orizontale se refera la dintii
superiori, iar cele scrise sub linie – la dintii inferiori.
 In anatomia comparata se obisnuieste folosirea formulei dentare de grup,
care indica numarul de dinti al fiecarui grup in ordinea localizarii in ambele
hemiarcade ale maxilei si ale mandibulei.
Formulele dentare utilizate in clinica folosesc:
a) pentru dinti permanenti –adnotarea cu cifre arabe
b) pentru dinti temporari – adnotarea cu cifre romane
Uneori stomatologii folosesc in activitatea sa practica fromule
alfanumerice de grup in care se obisnuieste cifrarea grupului dentar prin
prima litera a numelui latin. Din considerente practice este mai comoda
folosirea in locul acestei formule a unei alte formule dentare alanumerice –
celei desfasurate.
Mai exista si formula clinica americana veche, formula matematica –
veche europeana, formula franceza si formula dentara internationala

30.Numărul dinţilor în dentiţia temporară şi permanentă. Evoluţia.

31.Enumeraţi – 4 grupe de dinţi în dentaţia permanentă după funcţia lor

Deosebim urmatoarele grupe de dinti
1.Grupul de dinti frontali
2. Grupul de dinti laterali
3. Grupul de dinti premolari
4. Grupul de dinti molari

32.Ce numim coroană anatomică şi clinică a dintelui.

Coroana dentara este partea componenta ingrosata a dintelui, care proemina
din alveola maxilarului superior sau inferior, facindu-se vizibila in cavitatea
bucala; atunci cind mentionam ca aceasta parte a dintelui este acoperita de
smalt, coroana dentara este specificata drept anatomica.
Coroana clinica este portiune dintelui, care proemina deasupra gingiei.

33.Ce numim rădăcină anatomică şi clinică a dintelui

Radacina dentar este partea componenta a unui dinte, care este fixata
intraalveolar si in mod normal nu este vizibila in cavittea bucala.Cind
mentionam ca aceasta parte a dintelui este cuprinsa intre linia de colet si
apexul dentar si este acoperita de cement, radacina dentara este specificata
drept una anatomica.
Radcina clinica este portiunea invizibila a dintelui, implantata in alveola.
34.Grupul de dinţi incisivi. Caractere comune
Incisivii sint in numar de 8, cite 4 pe o arcada si 2 pe fiecare hemiarcada: un
incisiv central si un incisiv lateral.
In studiul morfologiei individuale se vor descrie dintii dintr-o hemiarcada:
dreapta superioara si inferioara.
Dintii temporari au o culoare alba, laptoasa, de unde si denumirea de dinti
de lapte. Au dimensiuni mai reduse, in concordanta cu dezvoltarea bazei
osoase a maxilarelor.

35.Semnele de diferenţiere a incisivilor superiori

Fata vestibulara este cea mai mare dintre cele patru fete, cu aspect de patru
later si cu diametrul cervico-incizal mai mare decit cel mezio-distal
Relieful fetei vestibulare
De la marginea incizala doua santuri care treptat se sterg pina la jumatatea
inaltimii coronare. Ele impart fata vestibulara in trei lobi inegali: distal, central
si mezial. Santurile si lobii se observ la dintii recent erupti. Cu timpul (virsta)
ei se sterg, datorita functiei acestor dinti de a inciza hrana si a unor aspecte
mecanice cum ar fi periajul dentar.
Fata vestibulara in cele doua sensuri: mezio-distal si cervico-incizal este
usor convexa. Convexitatea maxima fiind treimea cervicala a fetei

36.Semnele de diferenţiere a incisivilor inferiori

Fata vestibulara este alungita, are forma unui dreptunghi datorita diferentei
diametrului cervico-incizal (8mm) care este mai mare decit diametrul mezio-
distal (5.4mm). Este delimitata de linia coletului, cre are convexitatea
orientata spre radacina si de doua margini proximale, care divergent pleaca
dinspre colet spre marginea incizala unde devin verticale si paralele.
Marginea incizala este rectilinie, si formeaza cu marginile proximale doua
unghiuri bine exprimate, egale cu 90 grade.
Marginea proximale sunt de dimensiuni egale mrginea meziala este mai
mare decit cea distala.
Relieful fetei vestibulare este plan in2/3 incizale si convex in 1/3 cervicala.
In cele 2/3 incizale se observa doua santuri verticale ce impart suprafata
vestibulara in 3 lobi de marime egale. Santurile in timp dispar datorita actiunii
musculare labiale.
37.Semnele de diferenţiere a incisivilor superiori de cei inferiori
Cei inferiori au aspect de dreptunghi, cei superiori de patrulater.
Marginea incizala la cei inferior formeaza doua unghiuri de 90 grade.
La incisivul superior unghiul M-I =90 grade si cel D-I este mai rotungit.
Dimensiunile coronare difera , cel inferior fiind semnificativ mai mic decit cel
superior.
Relieful palatinal, cingulumul, crestele marginale sunt bine evidentiate la cei
superiori si sterse la cei inferiori.
Fetele proximale ale coroanei sunt convergente spre colet si palatinal la cei
superiori si paralele la cei inferiori
Raportul intre lungimea si latimea coroanei este mai aprope de 1/1 la cei
superiori si de 2/1 la cei inferiori.

38.Morfologia funcţională a caninilor superiori. Caracteristica.

Caninii fac parte din grupul de dinti frontali. Este al treilea dinte la numar de
la linia mediana, dupa incisivul lateral si cel central.Caninii sunt dinti
monocuspidati si uniradiculari. Ei au cea mai mare lungime si sunt mai
voluminosi decit dinttii vecini. Datorita pozitiei lor au un rol important la
resturarea morologica si functionala a arcadelor dentare. Coroana sa are
dorma pirmidala apropiata de ce a unui virf de lance. Raadacina este foarte
puternica si cea mai lunga dintre radacinile tuturor dintilor. Reliefful fetei
vestibulare este convex in ambele sensuri: mezio-distal si cervico- incizal.
Convexittea maxima este in 1/3 cervicala si 1/3 meziala.De la marginea libera
pleaca doua santuri divergente spre colet , usor curbe, ce delimiteaza 3 lobi:
central, fiind cel mai mare, distal bine reliefat si mezial care este cel mai mic.

39.Morfologia funcţională a caninilor inferiori. Caracteristica

Este cel mai voluminos dinte din grupul frontal mandibular. Este situat
uniform in cele doua hemiarcade, ocupind locul 3 de la linia mediana , dupa
incisivul lateral si cel central. Prezinta aceleasicaractere morfologice generale
ca si caninii superiori cu unele deosebiri mai putin sau mai mult accentuate.
Caninul inferior este mai mic, in dimensiuni, coroana este turtita in sens
mezio-distl si mai inalta, este mai putin flobuloasa si se aseamana cu o dalta.
Radacina sa este mai scurta comparativ cu al caninului superior si turtita
mezio-distal. Suprafata vestibulara are un aspect mai alungit si mai putin
convexa in ambele directii comprativ cu caninul superior. Ea este impartita de
cele 2 santuri in 3 lobi inegali care sunt slab pronuntati, abia
perceptibili:central, mezial si distal.

40.Semnele de diferenţiere a caninilor superiori

Semnul coronar si semnul radicular:
Inaltimea totala a dintelui=26.5 mm
Inaltimea coroanei =9.5 mm
Lungimea radacinei= 17 mm
Diametrul M-D al coroanei =7.6 mm
Diametrul M-D cervical =5.2 mm
Diametrul V-O= 8 mm

41.Semnele de diferenţiere a caninilor inferiori

Inaltimea totala a dintelui =25.6mm
Inaltimea coroanei = 10.3 mm
Lungimea radacinii =15.3 mm
Diametrul M-D coronar =6.9 mm
Diametrul M-D cervical = 5.2 mm
Diametrul V-O =7.9 mm

42.Semnele de diferenţiere a caninilor superiori de cei inferiori

43.Grupul premolar. Caractere morfologice comune premolarilor

superiori
Sint in numar de 8, revenind cite 2 pentru o hemiarcada: primul si al doilea
premolar. Premolarii superiori sint primii dinti din grupul dintilor laterali si au
morfologia mai complexa decit incisivii si caninii. Premolarii ocupa locul 4 si 5
din arcada.
Primul premolar superior este ceva mai voluminos decit al doilea, deci sint in
serie descendenta. Cuspizii primului premolar superior nu sint egali ca
marime, cuspidul palatinal fiind mai mic. Fata ocluzala este impartita in doua
parti inegale de santul intercuspidian. Premolarul doi superior prezinta doi
cuspizi egali, santul intercuspidian mezio-distal delimitind doua parti egale.
Premolarul bprim este biradicular, iar premolarul doi monoradicular.
44.Semnele de diferenţiere a premolarilor superiori de pe hemiarcada
dreaptă de cei de pe hemiarcada stîngă.

45.Caracteristica suprafeţelor ocluzale a premolarilor superiori

46.Caractere morfologice comune a premolarilor inferiori

1.Au un volum mai mare decit al dintilor frontali dar mai mic decit volumul
molarilor.
2. Prezinta o fata ocluzala si doi lobi; un sant mezio-distal interlobar, doua
fosete marginale proximale.
3. Sunt monoradiculari
4. Erup intre 9 si 11 ani
5. Se extrag mai greu decit dintii frontali dar mai usor decit molarii
6. Au rol fizionomic mai redus decit dintii frontali dar mai important decit
molarii
7. Radacinile vin in raport cu formatiuni anatomice importante.

47.Semnele de diferenţiere a premolarilor inferiori de pe hemiarcada

dreaptă de cei de pe hemiarcada stîngă

48.Semnele de diferenţiere a premolarilor superiori de cei inferiori

- Premolarii superiori sint in serie descendenta, in timp ce premolarii inferiori
sint in serie ascendenta.
- La premolarii superiori fata palatinala este mai oblica decit cea vestibulara
in timp ce la premolarii inferiori fata vestibulara prezinta o oblicitate mai
accentuata.
- Premolarii superiori au un sant intercuspidian mezio-distal in linie dreapta,
santul intercuspidian al premolarilor inferiori este curb cu concavitatea
orientata vestibular.
- Premolarii superiori sunt bicuspidati, in timp ce premolarii inferiori prezinta
aspecte variate: primul premolar seamana mai mult cu un dinte unicuspidat
iar premolarul 2 este bicuspid si adesea tricupidat
- Premolarii inferiori sint monoradiculari, iar premolarii superiori sint mono-
si biradiculari.
49.Caracteristica suprafeţeleor ocluzale a premolarilor inferiori
Fata ocluzala se inscrie intr-un cerc, cele patru margini ale acestei fete fiind
greu de delimitat ca intindere.
Morfologic este reprezentata de:
-doi cuspizi
-un sant intercuspidian
- doua fosete marginale
-doua creste marginale proximale
Cuspizii sunt dispusi unul vestibular si unul lingual, cel vestibular fiind mult
mai mare.
Disproportia dintre cei doi cuspizi este data de pozitia mai aproape de lingual
a santului intercuspidian si de faptul ca santul este curb avind concavitatea
orientat vestibulr. Santul intercuspidian este mic in directie mezio-distala.

50.Caractere morfologice comune molarilor superiori

Sint dintii cei mai puternici si mai voluminosi din arcada. Morfologia lor
complexa se datoreste rolului important pe care-l detin in functia
masticatorie. Sint bine implantati in maxilar prin radacini
multiple.Molarii sint in serie descendenta, adica descresc in colum de la
primul la al treilea. Ata lor ocluzala poate prezenta de la 3 la 5 cuspizi.

51.Semnele de diferenţiere a molarilor superiori de pe hemiarcada

dreaptă de cei de pe hemiarcada stîngă

52.Semnele de diferenţiere a molarilor superiori între ei

53.Caracteristica suprafeţei ocluzale a primului molar superior

Relieful fetei ocluzale este reprezentat de cuspizi, santuri, fosete si creste
marginale.
Cuspizii sunt patru. In ordinea marimii sunt mezio-paltinali, mezio- vestibular,
disto-vestibular si disto- pltinal. Deci mezio-palatinal este cel mai mare si
disto-palatinal cel mai mic.
Cuspidul mezio-palatinal si disto-vestibular sunt uniti printr-o creasta oblica
de smalt formeaza un unghi obtuz deschis mezial.
Santurile sunt 3: mezio-central, centro-vestibular si disto-palatinal.
Fosetele sunt 3: doua principale si una secundara. Crestele marginale sunt 2 :
una meziala si una distala.
Raportul cu planul de ocluzie este realizat prin lobul mezio-paltinal. Lobii
activi sunt lobii platinali. Cel mai supus abraziunii este lobul mezio-paltinal.

54.Caractere morfologice comune molarilor inferiori

55.Semnele de diferenţiere a molarilor inferiori de pe hemiarcada dreaptă

de cei de pe hemiarcada stîngă.

56. Semnele de diferenţiere a molarilor inferiori între ei.

57. Caracteristica suprafeţei ocluzale a primului molar inferior.

Fata ocluzala este delimitata de 4 margini, conturul ei putind fi comparat cu
un trapez, cu baza mare orientata vestibular. Marginea vestibulara este cea
mai mare, este formata din crestele sagitale ale celor 3 cuspizi vestibulari.
Marginea linguala este de dimensiuni mai mici si este formata de crestele
sagitale ale celor doi cuspizi linguali. Mrginile proximale sint formate din
creste de smalt marginale sint convexe si convergente spre lingual. Creasta
distala este mai convexa si mai convergenta decit cea meziala. Relieful fetei
ocluzale este datde 5 cuspizi, 4 santuri intercuspidiene, 5 fosete.

58.Enumerați și caracterizați etapele erupției dentare.

Etapele caracteristice ale eruptiei dentare:
-Etapa preeruptiva care cuprinde miscarile pe care dintele le
face din zona unde s-a format pana la atingerea mucoasei
bucale.
-Etapa prefunctionala ce cuprinde miscarile pe care le face
dintele in cavitatea bucala din momentul aparitiei primului
punct de sub mucoasa pana la atingerea planului de ocluzie si
intalnirea cu antagonistii.

-Etapa functionala care cuprinde perioada din momentul

intalnirii cu dintele antagonist si intrarea in functie.
1. In etapa preeruptiva, intaosoasa mugurele dentar incepe
miscarile predominant axiale, in momentul in care coroana
este complet mineralizata, iar formarea radacinii este doar
inceputa. La sfarsitul acestei perioade se va forma intre o
treime si maximum jumatate din lungimea totala a radacinii.
In cursul acestui proces este demonstrata rata de multiplicare
foarte rapida a celulelor pulpare de la baza germenului dentar,
avand drept consecinta o crestere rapida a volumului pulpei in
acest sector, si exercitarea unor presiuni permanente asupra
partii bazale a sacului folicular, denumit si ligamentul in
hamac. Procesele ce se desfasoara in cursul acestei etape au
incercat a fi explicate printr-o multitudine de teorii.In
concluzie, in timpul etapei preeruptive au loc urmatoarele
procese :

-deplasarea dentara intaosoasa poate fi apreciata drept o

consecinta a dezvoltarii rapide a celulelor pulpare

-directia deplasarii este asigurata de multiplicarea resturilor

epiteliale din jurul mugurilor dentari

-modificarile osului alveolar nu par a juca un rol, ele fiind in

general limitate si evidente, cel mult pe peretii laterali ai
alveolelor.

2. In etapa prefunctionala, elementul deteminant in

asigurarea deplasarii dintilor il reprezinta modificarile osului
alveolar, care sunt caracterizate prin cresteri importante pe
fundul alveolei, si mai reduse pe peretii laterali ai acesteia,
insotite de continuarea formarii radacinii. Miscarile dintilor in
eruptie sunt predominant axiale, iar directia deplasarii este
influentata de musculatura periorala si de limba.

3. Etapa functionala, este legata de atingerea planului de

ocluzie si de intrarea in functie a dintilor.Miscarile dintilor sunt
oprite de contactul acestora cu dintii antagonisti si cu cei
vecini dar si de terminarea formarii radacinii. Deplasarile sunt
limitate si sunt rezultatul restructurarii permanente a
rapoartelor dintre parghiile extraalveolare si cele
intraalveolare si al modificarilor ce au loc la nivelul punctelor
de contact.
59.Mecanismul de erupţie a dinţilor. Teoriile erupţiei dentare.

Mecanismul eruptiei nu este elucidat, existand o serie de teorii

care sustin rolul predominent al unor factori cum ar fi :

-formarea radacinii, care ar determina deplasarea coroanei

spre suprafata crestei alveolare;

-elongatia pulpara, consecutiva cresterii la nivelul extremitatii

ei bazale, nivel la care zona proliferativa pulpara este
separata de tesutul periapical prin epiteliul diafragmatic al
tecii Hertwig;

-ligamentul in hamac al lui Sicher, formatiune fibroasa de la

nivelul partii bazale a sacului folicular, care ar avea rol in
amortizarea presiunilor dezvoltate de cresterea volumului
pulpar, transformandu-le in forte de presiune a dintelui spre
suprafata;

-presiunile sanguine din vasele parodontale si din regiunea

pulpei radiculare ar fi alt factor stimulator al eruptiei;

-apozitia osoasa din zona apicala sau cresterea diferentiata a

dintilor si osului ar determina migrarea dentara.

Teoriile eruptiei dintilor:

1. Teoria radiculara.(conform acestei teorii cauza eruptiei

dintilor este cresterea, edificarea si dezvoltarea radacinilor
acestora)

2.Teoria pulpara (se bazeaza pe faptul, ca tesutul de la virful

papilei dentare capata in urma defirentierii celulelor, un volum
mult mai mare comparativ cu cel intial)

3. Teoria tractiunii periodontiului

4.Teoria alveolara(conform acestei teorii dintele este expulzat

din alveola de catre maduva osoasa)

60.Erupția dinților temporari. Apariţia primordiilor, debutul

mineralizării și definitivarea coroanelor dinţilor temporari.
 61.Termenii de erupție a dinţilor temporari.
- 6 - 12 luni : incisivii centrali inferiori, centralii superiori, lateralii
superiori, lateralii inferiori ;
- 12 - 18 luni : primii molari temporari ;
- 18 - 24 luni : caninii ;
- 24 - 30 luni : ultimii molari temporari.

62.Termenii de edificare și resorbţie a rădăcinilor dinţilor temporari.

63.Tipurile de resorbţie a rădăcinilor.

Localizarea portiunilor initiale de resorbtie a radacinilor dintilor de lapte
depinde amplasarea nidatiilor predecesorilor sai permanenti: la
incisiviisi caninii temporari ea debuteaza in regiunea apicala dinspre
oral la molarii temporari –pe suprafata interradiculara.
Procesul de resorbtie a radacinilor dintilor de lapte incepe cu mult mai
inainte de eruptia dintilor permanenti corespunzatori si decurge foarte
lent.

Perioadele de resorbtie sunt succedate de perioade de rapaus in

activitatea osteoclstelor, care se caracterizeaza prin aparitia
cementoblastelor si depunerea de cement sau de tesut osteoid pe
suprafata dentinei distruse.

64.Erupția dinților permanenți. Apariţia primordiilor, debutul

mineralizării și definitivarea coroanelor dinţilor permanenți.
65.Termenii de erupție a dinţilor permanenți.
1. La 6 ani, atat la mandibula, cat si la maxilar, erupe molarul 1, numit
si molarul de 6 ani; acesta erupe in spatele dintilor de lapte si nu
inlocuieste niciun dinte, de aceea multi parinti nu sunt constienti de
prezenta lui, considerandu-l dinte de lapte si neacordandu-i atentia
cuvenita la periaj;
2. La maxilarul superior ordinea de inlocuire a dintilor de lapte este
urmatoarea: incisiv central (la 7 ani), incisiv lateral (la 8 ani), premolar
1 (la 9 ani), premolar 2 (la 10 ani), canin (la 11-13 ani). Tocmai din
motivul ca erupe ultimul, caninul deseori isi gaseste locul ocupat, asa
incat el este cel mai frecvent situat in afara arcadei, necesitand pentru
aliniere aparat dentar fix sau mobil;
3. La mandibula ordinea de inlocuire a dintilor de lapte esteurmatoarea:
incisiv central (la 7 ani), incisiv lateral (la 8 ani), canin (la 9 ani),
premolar 1 (la 10 ani), premolar 2 (la 11 ani);
4. La 12 ani erupe la ambele maxilare molarul 2, numit si molar de 12
ani;
5. Dupa 18 ani erupe molarul de minte, insa acesta trebuie urmarit
radiologic inca de la 16 ani, deoarece poate incepe sa faca presiuni
asupra celorlalti dinti care desi pana atunci erau perfecti, vor incepe sa
se inghesuie. La cei care au purtat aparat dentar, eruptia molarului de
minte poate produce recidiva, reinghesuind dintii.

66.Termenii de formare a rădăcinilor dinţilor permanenţi.

67.Arcada dentară, alveolară, bazală. Definiţie.

Arcada dentara-este o arcada imaginara care trece suprafetele incisivale
ale dintilor frontali si virfurile cuspizilor dintilor laterali.
Arcada alveolara- linia conventional trasata pe virful apofizelor
alveolare.
Arcada bazala- linia conventional trasata pe virfurile radacinilor.

68.Elementele ce asigură unitatea morfofuncţională a arcadelor dentare

Unitatea de sistem a arcadelor dentare este asigurata de:
- apofiza alveolara
- suprafetele de contact
- de parodont(ligamentele interdentare)

69.Formele arcadelor dentare superioare şi inferioare în condiţii

fiziologice
\Arcada dentara superioara are o forma semieliptica,iar la
mandibula-hiperbolica.
Datorita acestui fenomen arcada dentara superioara o
acopera pe cea inferioara in asa mod ca cuspizii
vestibulari ai dintilor laterali superiori sa-i acopere pe cei
inferiori omogeni,iar cei lingual ai arcadei dentare
inferioare sa-i acopere pe omogeni arcadei superioare.

70.Raportul dintre arcadele dentare, alveolare şi bazale la maxilă şi

mandibulă
Intre dimensiunile arcadelor dentare,alveolare,bazale e o
legitate care reiese din particularitatile de structura ale
maxilarelor.La maxilla arcada dentara este mai mare decit cea
alveolara,iar cea alveolara mai mare decit cea bazala. In
cazul mandibulei avem un raport invers arcada dentara este cea
mai mica.

71.Implantarea dinţilor în arcada dentară superioară

La maxila dintii sunt implantati in asa mod ca coroanele sunt
inclinate spre vestibular ,iar radacinile spre oral.
72.Implantarea dinţilor în arcada dentară inferioară
La mandibula coroanele dintilor au o inclinatie orala iar
radacinile vestibulara.

73.Parodont. Definiţie. Componemtele parodontului. Caracteristica.

Parodontul reprezinta totaliztatea de tesuturi ce asigura fixarea si sustinerea
dintelui pe maxilare.
Componentele parodontului:
Parodontiul marginal superficial:
Gingia este alcatuita din:
- marginea gingivala libera: portiunea coronara a gingiei, care cuprinde
dintele ca o manseta, care nu este fixata de dinte. SE proiecteaza pe acesta la
nivelul coletului anatomic, vestibular si oral formind santul gingival.
-papila interdentara : ocupa spatiul interdentar sub punctul de contact
-gi ngia fixa: intinde de la nivelul marginii gingivale libere pina la jonctiunea
muco-gingivala.
-santul gingival : delimitat de suprafata dintelui si marginea gingivala. Are o
adincime in medie de 1.8 mm.
Parodontiul marginal profund:
-cementul radicular: este un tesut conjunctiv mineralizat care acopera
radacina dintilor pina la coroana dentara.
60-65% acopera smaltul
30% la limita cu smaltul
5-10% exista o portiune de dentina dezgolita
Grosimea stratului de cement creste spre zona apicala si zona furcatiilor.
-desmodontiu : este format din totalitatea structurilor ce ocupa spatiul
dento-alveolar(spatiul desmodontal)
-os alveolar: reprezinta orelungirea apofizelor osoase in care sunt fixati dintii

74.Spaţiului periodontal. Care este lățimea lui.

Desmodontiul este cuprins intre radacina dintelui si peretii alveolari. Acest
spatiu dentoalveolar cuprinde un complex de tesut conjunctiv.
Latimea spatiului periodontal la marginea alveolara -0.25-0.27
Latimea la nivelul hipomoclionului (marcheaaza centrul de rotatie al
dintelui)-0.08-0.14mm
 Latimea la nivelul apexului-0.16-0.19
Largimea spatiului periodontal este diferita in conformitate cu segmentele
radacinii. La 1/3 colet =0.17-0.19mm
In zona apicala -0.16-0.19 mm este situata lamijlocul radacinei

75.Fibrele periodontale. Caracteristica.

-fibre transversale (oblice) – sunt formate din fibre colagene Sharpey ce
fixeaza si suspenda dintele in alveola si amortizeaza fortele de presiune.
Sunt inserate in peretele alveolei si cementul radicular, cu orientarea
dinspre alveola spre cement. -fibre circulare- In zona coletului mai exista
un grup de fibre orientate orizontal ce leaga dintele de alveola, de gingie
(ligamentele dentogingivale) si de dintii vecini (ligamente dentodentare
sau transseptale) ce trec peste marginile alveolei si se insera pe cementul
din zona coletului dintilor vecini. Astfel se formeaza ligamentul circular ce
uneste dintii din arcada in lant. Sau in raport cu localizarea sunt: -fibrele
crestei alveolare- se afla sub epiteliul jonctional, orientate de la creasta
alveolara spre cementul radicular -fibrele orizontale- orientate de la
creasta alveolara spre cementul radicular -fibre oblice- incep de la osul
alveolar si se insera in cement mai apical decit pe os -fibre apicale- sun
orientate radial,oblic, sau vertical de la radacina in osul alveolar -fibre
interradiculare- sunt prezente doar in dinti pluriradiculari, orientate de la
suprafata radacinii perpendicular pe creasta interradiculara

76.Funcţiile parodontului. Caracteristica.

- de amortizare si suport - se neutralizeaza presiunea ce actioneaza asupra
dintelui pe peretii alveolari. Fasciculele oblice impiedica infundarea dintilor
in alveole. Lichidul interstitial si reteaua de vasele sangvine si limfatice ale
periodontiului,gasindu-se intr-un spatiu inchis ,creaza conditii
asemanatoare cu presul hydraulic si exercita o presiune uniforma pe toti
peretii spatiului alveodentar,indifirent de directia presiunii. Dintele e bine
fixat si nu se poate deplasa. Se formeaza o articulatie de tipul gomfozei.
- de reglarea a presiunii masticatorii
- trofica- altenarea presiunii masticatorii stimuleaza procesele trofice.
Vasele si nervii asigura nutritia cementului si a compactei interne a osului
alveolar
 -plastica- reactia compensatorie e o insusire plastica. In timpul vietii
cementoblastele formeaza cementul, si in stari patologice apare
hipercementoza, si e nevoie de reparare permanenta.
-senzoriala- terminatiile nervoase receptoare tactile sau de presiune
formeaza reflexul parodontomuscular. El regleaza presiunea asupra
dintilor in timpul masticatiei.
-de protectie- periodontiul protejeaza tesutul periodontal de factorii nocivi

77.Explicaţi funcţia de amortizare a parodontului

Se neutralizeaza presiunea ce actioneaza asupra dintelui pe peretii
alveolari. Fasciculele oblice impiedica infundarea dintilor in alveole.
Lichidul interstitial si reteaua de vasele sangvine si limfatice ale
periodontiului,gasindu-se intr-un spatiu inchis ,creaza conditii
asemanatoare cu presul hydraulic si exercita o presiune uniforma pe toti
peretii spatiului alveodentar,indifirent de directia presiunii. Dintele e bine
fixat si nu se poate deplasa. Se formeaza o articulatie de tipul gomfozei.

78.Ocluzia centrică. Relaţia centrică. Definiţie. Caracteristica.

Relatia centrica este un raport mandibulo-cranian atunci cind mandibula se
instaleaza fata de maxila in asa fel ca condilii articulari ai mandibulei ocupa
in fosele articulare o pozitie de retruzie nefortata fata de baza pantei
tuberculului articular, indiferent de prezenta sau absentei totala a dintilor.
Relatia centrica are o deosebita importanta practica in protetica
dentara, servind la determinarea pozitiei de ocluzie centrica in restaurarile
protetice ale arcadelor dentare.
Daca relatia centrica se refera numai la raportul dintre mandibula si
maxila, indiferent de starea arcadelor dentare atunci pozitia de ocluzie
centrica este o pozitie de contact multiplu interdentar maxim dintre
arcadele dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maxima.
Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplaseaza din pozitia de
rekatie centrica anterior, miscind in aceasta directie condilii articulari cu
0.1-1.5 mm pozitionindu-I la bazapantei tuberculilor articulari.
Pentru ocluzia centrica sunt caracteristice patru semne:
-dentar
-articular
-muscular
 -faringoglandular

79.Semnele ocluziei centrice pentru rapoartele fiziologice dintre arcadele

dentare
1. Arcada dentara superioara este mai mare si o acopera pe cea inferioara.
2. Linia mediana a fetei se gaseste intr-un plan cu linia interincisiva a
incisivilor centrali superiori si inferiori.
3. Primul molar superior contacteazaa cu primul si al doilea molar inferior
in asa mod ca pe primul il acopera cu 2/3, pe al doilea cu ½ iar cuspidul
meziovestibularr este situat in fisura dintre cuspizii mezio-vestibulari si
centro-vestibulari al primului molar inferior.
4. Fiecare dinte contacteaza cu doi dinti antagonisti, afara de incisivi
centrali inferiori si primii molari superiori, care contacteaza numai cu un
dinte antagonist.

80.Relaţie de postură mandibulară. Spaţiu se crează între arcadele

dentare în stare de postură a mandibulei.
In stare de repaus, datorita unei relaxari muscular echilibrate si sub
influenta gravitatii, mandibula se deplaseaza in jos oprindu-se la o anumita
distant fata de maxilla.
Aceasta relaxare muscular este considerate drept o relaxare relative,
deoarece muschii isi pastreaza tonusul functional necesar pentru
mentinerea mandibulei in aceasta pozitie. Aceasta pozitionare a
mandibulei a fost apreciata ca pozitia de repaus fiziologic relativ sau de
postura mandibulara.
In asa relatii mandibulocraniana si intre arcadele dentare exista un spatiu
de inocluzie numit spatial de inocluzie fiziologie care este individual si
variaza de la 1-6 mm, iar in mediu este de 2-3 mm.

81.Planul de ocluzie. Importanţa practică.

Pentru studiul dintilor si a arcadelor dentare sunt necesare puncte, linii si
planuri de referinta:
-planurile:sagital, frontal, orizontal
-punctul condilian si incisive
-planul lui Camper , planul de orientare ocluzala si planul de ocluzie
 Daca trasam o linie conventional care ar uni cuspizii vestibulari ai
primilor premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai ultimilor molari,
obtinem un plan, care in zona frontal trece pe marginea incisive a
incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de ocluzie. Deci
daca aria ocluzala este un plan real, apoi planul de ocluzie este un plan
imaginar.
Planurile de orietare dupa Izard:
1. Medio-sagital
2.elipsoidal
3.De masticatie
Planuri de orientare spatiale:
1.medio-sagital
2.orizontal
3.frontal
Planuri orizontale de orientare:
1.Planulu de la Frankfurt
2. Planul lui Camper
3.Planul de orientare ocluzala

82.Curbele de ocluzie. Importanţa practică.

Studiul amplasarii dintilor in arcadele dentare, usor ne convingem ca
suprafetele lor ocluzale nu se gasesc la acelasi nivel nici in plan orizontal,
nici in plan sagital. Aceasta se lmureste prin aceea ca coroanele dintilor
inferiori in zonele laterale in plan orizontal sunt inclinati oral, iar a celor
superiori vestibular, pe cind in plan sagital coroanele dintilor inferiori sunt
situati in convergenta, iar antagonistii lor se gasesc intr-o pozitionare de
divergenta.
Rolul curbelor de ocluzie se manifeste la crearea arcadelor dentare
artificial, deoarece in asa mod miscarile mandibulare de propilsie si
laterlitate intre arcadele dentare se patreaza contactul interdentar cel
putin in trei puncte, ce asigura o fixare stabile protezelor mobile.

83.Rapoarte între arcadele dentare fiziologice (Tipuri de ocluzii

fiziologice)
 Sunt acele rapoarte de ocluzie dintre arcadele dentare care asigura la
maximum realizarea functiilor principale ale sistemului stomatognat si
aspectul fizionomic
Din ele fac parte:
-ocluzia ortognata
-dreapta(cap la cap)
-ocluzia biprognata(protruzie fiziologica bimaxilara)
-ocluzia opistognata(retruzie fiziologica bimaxilara

84.Rapoarte între arcadele dentare patologice (Tipuri de ocluzii

patologice)
Raportul ocluzal dintre arcadele dentare care manifesta dereglari de functii
ale sistemului stomatognat si fizionomice duce la instalarea ocluziilor
patologice. Din ele fac parte:
-prognatia (ocluzia distala)
-pregenia (ocluzia meziala sau inversa)
-ocluzia adinca
-ocluzia deschisa
-ocluzia incrucisata

85.Biomecanica mandibulară. Direcţiile mişcărilor mandibulare.

Caracteristica.
Biomecanica este stiinta ce studiaza miscarile omului si a animalelor din
punct de vedere al legilor mecanice. Studierea miscarilor mandibulei in
conditii de norma ne da posibilitatea sa acumulam cunostinte privind
caracterul acestor miscari in dependent de directive.

Miscarile mandibulei se incep in ocluzia centrica au loc in trei directii conform

celor trei planuri: vertical, sagital, transversal si in 10 sensuri:
1.coborire si revenire
2.propulsie si revenire
3.retruzie si revenire
4.miscare laterala spre dreapta si revenire
5.miscare laterala spre stinga si revenire.

86.Mişcările mandibule în ATM. Diagrama Posselt.

 1.miscari care incep si revin in pozitia de ocluzie centrica, caracteristice
pentru fazele actului de masticatie.
2. miscari care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic relativ(postura),
caracteristice pentru alte functii
Miscarile mandibulei in plan vertical corespund gradului de deschidere si
inchidere a cavitatii bucale.Rolul principal la realizarea acestor miscari
revine muschilor coboritori.Gradulde deplasare in acesta directive va fi
variat:de la min.care se caracterizeaza prin aparitia unui spatiu de inocluzie
dintre arcadele dentare la pronuntarea consoanei “S” si pina la valoarea
max.egala cu 5 cm si mai mult.Cinematica mandibulei in acest sens se
poate urmari dupa diagram lui Posselt,care oglindeste dinamica
mandibulei nu numai in sens vertical,dar si in sens vertical. La
deschiderea,In etajul superior al ATM au loc miscari de propulsive,iar in cel
inferior-de sarniera.La revenire au loc miscari inverse si mandibula poate
reveni pe eceeasi traiectorie sau pe traiectoria ”h”.

87.Structura smalţului. Prismele adamantinei şi substanţa interprismatică

Smaltul dentar este cel mai dur tesut al organismului uman, un tesut
mineralizat, rezistent la uzura, de culoare alba sau galbuie, care acopera
din afara coroana anatomica a dintelui si-i atribuie duritate.
Maturatia smaltului consta in mineralizarea definitiva a prismelor
smaltiene. Pe parcursul primei faze de dezvoltare a smaltului fiecare
adamantoblast se transforma in urma unor modificari complexe intr-o
prisma adamantina. Acest proces debuteaza prin alungirea portiunilor
apicale ale adamentoblastelor, orientate spre dentina, si formarea la
capetele sale a unor expansiuni protoplasmatice scurte –prelungirile lui
Tomes. Anume aceste prelungiri si formeaza prismele adamantine. In
protoplasma adamantoblastelor apar granule de secreti speciala, care se
deplaseaza in fibra Tomes, ele impregneaza cu substanta sa prismele
adamantine in curs de formare. Concomitent cu aceasta din contul
transformarii ectoplasmei adamantoblastelor apare substanta
interprismatica aglutinala a smaltului. Ea acopera prelungirile lui Tomes, si
se contopeste cu membrana preformativa.

88.Structura moleculară a adamantinei.

 De origine epitelială, înalt mineralizat, tapetează dintele la exterior la
nivelul coroanei, se formează în cursul dezvoltării dintelui prin
amelogeneză de către ameloblaste. Odată cu formarea smalţului matur
ameloblastele mor, smalţul devine singurul din organism ţesut acelular
total. Grad înalt de mineralizare – 96-98%, restul – 2-4% material organic şi
apă. Structural- din prisme sau bastonaşele smalţului. Prismaunitatea
morfofuncţională a smalţului, arhitectonica sa depinde de asamblarea şi
orientarea cristalelor minerale de hidroxiapatită într-un model particular
asamblat.

89.Fracţiunea minerală și organică a adamantinei.

Smaltul consta din substante anorganice (96%-97%).Printre sarurile
minerale in smalt, cea mai mare cantitate o detine fosfatul de calciu(pina la
90%), mai putin carbontul de calciu(circa 4%), fluorura de calciu si fosfatul
de magneziu. In cantitati cu mult mai mici, frecvent sub forma de
microaditive in smalt sunt prezente pina la 20 de microelemente,
principale fiind fluorul, staniul, fierul, zincul, siliciul, etc. Sarurile minerale
din grosimea smaltului sunt repartizate neuniform: la supraata smaltului
concentratia lor este mai inalta, in sensul jonctiunii amelo-dentinre ea
treptat scade, si corespunzator in straturile mai profunde ale smaltului
sporeste continutul de substante organice.Substantele din smalt au
aspectul unor cristale de apatita, care se formeaza de citeva tipuri:
hidroxiapatita, carbonatapatita, clorapatita, fluorapatita, carbonatul de
calciu, carbonatul de mgneziu.

90.Funcţiile adamantinei.
Rolul fiziologic al epiteliului admantin redus este de a separa supraata
smltului de tesut conjunctiv pina cind dintele erupe in gura. Un alt rol al
acestui epiteliu este de a provoca atrofia tesutului conjunctiv ce separa de
mucoasa bucala, pe masura ce dintele erupe, pina cind cele doua epitelii
cel oral si cel adamantinn ajung sa se uneasca.

91.Structura morfologică a dentinei

Dentina este un tesut conjunctiv dur, mineralizat, care formeaza masa
principala a dintelui (85%), si determina forma lui. Dentina este frecvent
tratata drept un tesut osos specializat. In partea coronara ea este acoperita
 de smalt, iar in cea radiculara de cement. Este tesut primar, care se
dezvolta mai devreme decit smaltul si cementul. Impreuna cu predentina,
dentina formeaza peretii camerei pulpare. Grosimea stratului de dentina
variza fiind mai mare la nivelul marginilor incizale si a supraetelor ocluzale
ale dintilor, micsorindu-se treptat spre radicular, iar in regiunea apexului
atingind grosimea minunata. Dentina dintilor permanenti are o culoare alb-
galbuie si partial mai transparent. Dispune o duritate considerabila, desi
mai redusa fata de smalt, precum si de o elasticitate oarecare;este mai
rezistenta, mai dura decit osul si cementul. Dentina matura contine 70% de
substante anorganice, 20% de substante organice si 10% apa.
Componentele morfologice ale dentinei sunt substanta fundamentala si
tubulii dentinari, cre strbt grosimea dentinei, si numarul carora variaza de
la 30.000 la 75.000 pe mm2 si contine niste fibre colagene mineralizate si o
substanta liniata amorfa, constituita din mucoproteine.

92.Compoziţia chimică a dentinei.

Principalii compusi anorganici ai dentinei sunt la fel ca si la smalt,
hidroxiapaptita si in cantitati neinsemnate fluorura de calciu, carbonat de
calciu, carbonat de mangneziu si carbonat de sodiu. Cristalele de
hidroxiapatita constau din mii de unitati cu formula Ca10(PO4)6(OH)2.
Aceste cristale au forma unor ace si sunt considerabil mai mici decit
cristalele similare ale smaltului. De obicei grosimea lor este egala cu 3-5
nm, iar lungimea lor ajunge la 20 nm si mai mult.

93.Tubulii dentari
Reprezinta niste tuburi cu diamentrul de la 1 la 4 mkm, care transverseaza
radial dentina dispre pulpa spre smalt sau spre cement, In directia spre
afara tubulii dentinari se ingusteaza conic.
Mai aproape de smalt ei prezinta ramificatii ,,in V’’ iar in regiunea apexului
radicular astfel de raminificatii sunt absente. Pe linga acesta, tubulii
dentinari din regiunea coroanei sunt dublu curbati ,,in S ‘’ iar in regiunea
radacinii sunt aproape drepti. Densitatea de amplasare a lor e mai mare in
coroana, decit in radcina. Suprafata interna a tubulilor dentinari este
acoperita de un film organic, hipomineralizat fin din glicozaminoglicane.

94.Dentina primară, secundară, terţiară.

 Dentina primară este înainte şi în timpul erupţiei active a dintelui. Prin
depunerea ei se conturează camera pulpară.
Dentina secundară este formată din momentul în care dezvoltarea
rădăcinii este completă. Deşi dentina secundară este considerată de tip
fiziologic, apărând numai ca răspuns la stimuli funcţionali (dieta, etc.) ea a
fost identificată şi la dinţii neerupţi (molarii 3).
Dentina terţiară - numai în teritoriile afectate fiind produsă de celule din
zonele care au fost afectate direct.

95.Structura morfologică a cementului.

Cementul este o varietate de ţesut conjunctiv dur, mineralizat, localizat la
nivel radicular cu dispunere în straturi concentrice în jurul dentinei. Prin
intermediul său este posibilă ancorarea fibrelor ligamentului parodontal,
care ataşază dintele de structurile adiacente. Cementul aparţine aceleiaşi
familii de ţesuturi conjunctive specializate, dure, specifice dintelui.
Structural este foarte apropiat de os, prin prezenţa celulelor proprii
(cementoblaste şi cementocite) localizate în lacune (cementoplaste) şi a
depunerii stratificate, exprimate prin apariţia liniilor de creştere, nu
conţine canale Hawers şi este complet avascular şi neinervat. Originea în
cea mai mare parte mezenchimală. Originea în cea mai mare parte
mezenchimală. Pentru anumite teritorii ale cementului se certifică şi o
origine epitelială. Este localizat de la nivel cervical la cel apical, acoperind
rădăcina. Grosimea sa creşte de la nivelul joncţiunii amelocementare către
apex.

96.Compoziţia chimică a cementului.

Cementul este constituit din două componente: una organică (50-55%) şi
una anorganică (45-50%). Componenta organică este reprezentată de
colagen tip I şi glicozoaminoglicani similari cu cei din celelalte varietăţi de
ţesut conjunctiv specifice dintelui. Componenta anorganică are la bază
aceiaşi structură chimică de fosfat tricalcic, organizat în cristale de
hidroxiapatită cu particularităţi proprii
97.Noţiune de cement acelular şi celular.
Cementul acelular se ormeaza primul in procesul de dezvoltare, deaceea se
numeste si primar. El acopera cea mai mare parte din radacinna si coletul
dintelui. Cementul acelular este amplasat pe suprafataradacinilor dentare
 sub forma de strat relativ fin avind grosimea minima in regiunea jonctiunii
smalt-cement, si maxima la apexul radicular.Cementul acelular nu contine
celule, ci doar multiple fibrile de colagen uniform mineralizate.
Cementul celular acopera treimea apicala a radacinii si regiunea bifurcatiei
radacinilor dintilor multiradiculari. Se localizeaza deasupra cementului
acelular, dar uneori intra in contact direct cu dentina.Grosimea stratului de
cement celular are o marja larga de variatie (100-150mkm), si este maxima
la molari. Cementul celular consta din celule si substanta intercelulara.

98.Structura pulpei dentare

Ca structura morfologica pulpa este reprezentata de un tesut conjunctiv
lax, care contine masiv celule, substanta intercelulara, vase sangvine, vase
limfatice, si fibre nervoase. Particularitatea ei consta in faptul ca pe linga
elemente celulare, pulpa prezinta o cantitate importanta de substanta
fundamentala gelatinoasa.

99.Fibrele și Celulele pulpare.

Componenţa fibrilară. Fibrele caracteristice sunt cele de colagen tip I şi
III. La nivel vascular sunt prezente şi fibre elastice. Raportul dintre colagen I
şi III este de 55% - 45% şi rămâne constant de la începutul dezvoltării
dintelui până la maturitate, datorită sintezei colagen I de odontoblaste şi
nu de fibroblastele pulpare.

Odontoblastul cu origine în crestele neurale, responsabil de elaborarea dentinei

prin sinteza şi depunerea matricei organice dentinare şi biomineralizarea acesteia.
Celula ectomezenchimală nediferenciată este elementul din care se formează
odontoblastele şi fibroblastele. Reprezintă celula de rezervă pentru ţesutul
conjunctiv al pulpei dentare în condiţii fiziologice şi reparative. Este localizată în
zona bogat celulară şi în cea centrală a pulpei, în vecinătatea vaselor sangvine. Are
formă poliedrică, nucleu mare, elongat sau oval, palid, localizat central şi o
citoplazmă abundentă cu numeroase prelungiri. Numărul acestor celule scade cu
vârsta, reducând regenerarea pulpei dentare.
Fibroblastul şi fibrocitul – element celular cel mai bine reprezentat numeric în
pulpa dentară. Este localizat în tot ansamblul pulpei dentare, în special în zona
periferică a pulpei coronare, unde constitue populaţia principală a zonei bogat
celulare. Rolul său este producerea de colagen şi a substanţei fundamentale,
contribuind la sinteza matricei pulpare. Poate interveni şi în degradarea matricei
pulpare prin secreţia anumitor enzime. Echilibrul dintre sinteză şi degradare
conduce la menţinerea unei matrici pulpare adecvate.
Celula Hohl localizată în zona bogat celulară. Se pare că este o formă intermediară
între odontoblast şi fibroblast, implicată în elaborarea colagenului şi a substanţei
fundamentale a pulpei, având şi activitate enzimatică. Poate participa la elaborarea
dentinei reactive- reparative.
Macrofagul localizat în special în miezul pulpei, implicat în procesele de apărare şi
eliminarea celulelor moarte.
Celula dendritică aparţine categoriei celulelor prezentatoare de antigene, cu
funcţie de preluare, procesare şi prezentarea antigenelor limfocitelor T. Sunt
localizate în relaţie cu odontoblastele şi în relaţii strânse cu elementele vasculare şi
nervii. Numărul lor creşte în condiţii patologice ca: necroza pulpară, caria dentară,
granuloame periapicale, împreună cu macrofagele reprezintă 8% din populaţia
celulară pulpară, raportul fiind de 4:1.
Limfocitul. La nivel pulpar se remarcă prezenţa limfocitului T, cele de tip B
lipsesc.
Alte celule prezente în pulpă pot fi: mastocite polimorfonucleate, plasmocite
migrate aici, celule endoteliale, Schwann, pericite etc.

100. Irigaţia sangvină a pulpei.

Vascularizarea pulpei dentare foarte bine reprezentată, condiţionând
vitalitatea întregului complex dentinopulpar, este asigurată prin una-două
artere (pulpară şi periodontală), ramuri din artera dentară pătrund în pulpa
dentară prin foramenul apical, acompaniate de fascicule nervoase
simpatice şi sensoriale.
Arteriolele emit ramificaţii laterale în regiunea coronară şi radiculară, ce se
orientează spre periferie, formând o reţea capilară extinsă (plex capilar), cu
capilare de tip continuu şi fenestrat, localizate preponderent sub stratul de
odontoblaste, ajungând în strânsă comunicare cu dentina. Sub stratul de
odontoblaste sunt anastomozele arteriovenoase. De la nivelul plexului
capilar circulaţia sangvină de întoarcere continuă în venule, ce confluiază în
vene, părăsesc pulpa dentară prin foramenul apical.

101. Inervaţia pulpei.

In orificiul apical al radacinii dentare patrund impreuna cu vasele sanguine
fascicule groase de fibre nervoase, care contin de la citeva sute pina la
citeva mii de fibre mielinice si amelienice, si au o dubla origine: senzitiva si
vegetativa.
 In componenta fasciculului nervos gasim fibre senzitive mielinice si
amielinice, apartinind ramurilor maxilara si mandibulara ale nervului
trigemen care intra prin orificiul apical al radacinii.

102. Funcţiile pulpei.

7. Functia trofica a pulpei
Troficitatea dentinei este aasigurata prin retele bogate, bine dezvoltate, de
vase saangvine si limfatice, precum si prin substanta fundamentala. Prin
itermediul acestora se realizeaza aportul de substante nutritive si apa catre
elementele celulare ale tesutului pulpar, dar si evacuarea produselor
metabolice.
8. Functia de protectie sau de bariera
Este constatata in caz de actiune a factorilor patogeni in pulpa, cind se
activeaza celulele sistemului reticuloendotelial. Histiocitele se transforma
in caz de procese patologice pulpare, in macrofagocite mobile si executa
functia de fagocitoza. La fel si plasmocitele ale pulpei dentare se manifeste
protectiv, elaborind anticorpi. Granulocitele neutrofile asigura functia de
fagocitoza si digestie intracelulara. Fibroblastele participa la formarea
capsulei fibroase din jurul unui focar ptologic, produs in pulpa.
9. Functia plastica
Participa la formarea dentinei, in cursul procesului de dentinogeneza.
Aceasta functie este asigurata nemijlocit de elementele celulare inalt
diferentiate ale pulpei-odontoblastele. Functia plastica a pulpei se
manifesta cel mai activ si evident inn perioada de formare a dintelui si
continua dupa eruptia lui. Pe parcursul vietii odontoblastele isi pastreaza
capacitatea de a forma dentina si dupa maturizarea dintelui, prin sinteza si
mineralizarea dentinei

103. Numiţi etapele de dezvoltare a dinţilor și modul de iniţiere şi

evoluţie a lamei dentare.
Procesul de dezvoltare a dintelui include :
• Formarea coroanei
• Formarea rădăcinii şi în paralel structurarea ţesuturilor de suport care
realizează ancorarea dintelui la nivel de mandibulă.
Procesul de dezvoltare a dintelui include următoarele etape şi stadii :
 • 1. iniţierea – stadiul de mugure
• 2. proliferarea – stadiul de capişon
• 3. histo şi morfodiferenţierea – stadiul de clopot
• 4. apoziţia – finalizarea stadiului de clopot, formarea coroanei.
Lamina dentară prezintă zone în regiunea viitoarelor procese alveolare
sub forma unor conglomerate epiteliale orientate în interior, ce poartă
denumirea de mugure dentar. Fiecare mugur dentar este separat de
celulele ectomezenchimale subiacente printr-o membrană bazală.

104. Din care lama dentară se dezvoltă primordiile dinţilor

permanenţi. Componentele primordiului dentar.
În săptămîna a 6-8 de dezvoltare intrauterină la locul corespunzător
poziţiei viitorilor dinţi de lapte se formează 20 muguri dentari. În
perioadele ulterioare vor apărea şi cei 32 de muguri dentari pentru dinţii
permanenţi.
În ariile de dezvoltare a mugurilor dentari apar zone cu multe capilare şi
terminaţiuni nervoase.
Mugurii dentari pentru dentiţia permanentă au aceiaşi origine ca şi cei
pentru dentiţia deciduală - banda epitelială primară.
Mugurii dentari ai incisivilor, caninilor şi premolarilor permanenţi se
formează în urma proliferării laminei dentare, într-un loc comun cu mugurii
dentari deciduali.
Deoarece molarii permanenţi nu au corespondenţi deciduali mugurii lor
dentari nu iau naştere după acelaşi model. Când maxilarele sunt suficient
de dezvoltate, lamina dentară se continuă posterior, sub epiteliul de
tapetare a mucoasei orale, adâncindu-se în ectomezenchimul subiacent.
Această expansiune posterioară duce la formarea mugurilor dentari pentru
molarul 1,2 şi 3.

105. Apariţia şi dezvoltarea dinţilor temporari. Apariţia şi dezvoltarea

dinţilor permanenţi.
Dintii se dezvolta din ectoderm si mezoderm. La finele saptaminii a 6-a de
sarcina epiteliul gurii embrionare, de origine ectodermica, prolifereaza
activ in zonele celor doua viitoare arcade dentare si patrunde in tesutul
mezodermal subiacent, formind cite o lama dentra primara. Aceste
ingrosari, cite una pentru fiecare mxilar , se desfac intr-o lama vestibulara
 dispusa extern careva forma ulterior gingia si vestibululbucal si o lama
dentara, care va continua sa se adindeasca in mezenchimul viitorelor
maxilare, lama din care se formeaza mugurii dentari.
In saptamina a 10-a apr pe rind din lama dentalis primara cei 10 muguri
ai dintilor temporari, incepind cu incisivii si caninii, in total 20 de muguri
pentru ambele maxilare , corespunzind celor 20 de dinti temporari.Tot din
lama dentara primara se dezvolta si mugurii molarilor permanenti,
incepind cu primul molar, in luna a IV –a intrauterina, continuind cu al
doilea molar permanent in primul an dupa nastere si cu mugurele
molaruluide minte intre 3 si 5 ani.

106. Diferenţierea celulelor organului adamantin.

In organul adamantin, initial constituit din tesuturi nediferentiate,
celulele epiteliale incep a se separa in straturi aparte. In urma unor
procese metabolice complexe intre celulele partii centrale a organului
adamantin incepe a se acumula un fluid ce contine substante proteice si
glicozoaminoglicani, care in urma cresterii presiunii in acesta, separa si
distanteaza celulele una de alta.Celulele partii centrale a organului
adamantin capata o forma stelata sau forma celulelor tesutului reticular, si
se numesc pulpa organului adamantin. Celulele organului adamantin , care
se afla in vecinatatea suprafetii papilei dentare formeaza un strat de celule
adamantine interne. Aceste celule sunt de forma cilindrica inalta care se
vor diferentia in adamantoblaste sau ameloblaste si sunt celule care
formeaza adamantina. In zona dereflexie a organului adamantin celulele
adamantine interne trec in cele externe, care sunt amplasate pe suprafata
organului adamantin si au o forma cuboida.

107. Diferenţierea celulelor papilei mezenchimale.

Diferentierea celulelor papilei dentare are loc aproape concomitent cu
dezvoltarea organului adamantin. In papila dentara concresc vase sangvine
si primele fibre nervoase. Din celulele mezenchimale ale papilei dentare la
limita trecerii catre celulele stratului intern al organului adamantin se
dezvolta citeva straturi de celule inghesuite cu o protoplasma bazofila –
odontoblaste. Aceste strat este separat de stratul de
adamantoblaste,aflate in proces de formare, printr-o membrana bazala
 fina. Se considera ca diferentierea acestor celule stimuleaza contactul lor
cu membrana bazala a organului adamantin.

108. Structura histologică a organului adamantin.

Amelogeneza-formarea smaltului
Amelogeneza este un process de secretie celulara ce se
termina inaintea eruptiei dintelui in cavitatea orala. Procesul incepe
in stadiul de clopot, cind mugurele dentar e format din 4
straturi.Amelogeneza decurge in 3 faze:
-diferentierea celuleor secretorii ale precursorilor matriciali
- formarea matricei organice a adamantinei si mineralizarea ei
- maturizarea adamantinei
Diferentierea ameloblastilor incepe la nivelul celulelor epiteliului
adamantin intern alorganului smaltului. Prin actiunea inductoare a
papilei mezenchimale are loc multiplicarea celulelor epiteliale si in
acelasi timp isi modifica si morfologia.In acest stadiu celulele se
numesc preameloblasti. Preameloblastii epiteliului adamantin intern
determina diferentierea fibroblastilor papilei mezenchimale in
odontoblasti ce vor secreta matricea predentinara.
Prezenta predentinei conditioneaza diferentierea ameloblastilor
deoarececapacitatea ameloblastilor de a sintetiza
proteine precursoare ale matricei organice a smaltului nu are
loc decit in prezenta predentinei.Trcerea din stadiu de preameloblast
in acel de ameloblast functional e marcata de:
oprirea mitozelor
alungirea celulelor
dezvoltarea extremitatilor apicale.
Ameloblastul are un corp celular alungit. Nucleul e situate bazal.
Organitele sunt numeroase si bine dezvoltate. Polul apical al celulei
care in stadiul de preameloblast prezinta numeroasemicrovilozitati
se dezvolta sub forma unei expansiuni piramidale ce vor forma
prelungirea Tomes.Polul bazal prin intermediul desmozomilor se
leaga de celulele stratului intermediar.Ameloblastii sunt legati intre
ei prin bare terminale, la niVelul polului bazal si prin desmozomi
asociati cu bare terminale intre corpul celular si prelungirea Tomes.
Precursorii matricei organice a smaltului sunt sintetizati de catre
ameloblasti. Produsul desecretie a ameloblastilor e un gel complet
heterogen, la niVelul caruia se disting:
-amelogenine
 -enameline
-fosfoproteine
Materialul sintetizat e eliminate prin polul apical in apropiere cu
dentina in curs demineralizare. E format din structure fibrilare sau
cristaline, deci e un material aprismatic.Odata cu depunerea
smaltului aprismatic polul apical ala ameloblastului imbraca un
aspect detriunghi si la acest nivel se schiteaza viitoarea prelungire
Tomes.

109. Structura histologică a papilei mezenchimale.

Pulpa contine celule mezenchimale nediferentiate, rezultate din celulele

papilei dentare primitive.Aceste celule multipotente au capacitatea de
diferentiere in majoritatea tipurilor de celule mature.Aceste celule se
concentreaza sub stratul de odontoblaste, in zona bogat celulara.Aceste
celule produc putin colagen, fiind astfel evident ca ele nu sunt
fibroblaste.Exista legaturi citoplasmatice intre odontoblaste si aceste
celule mezenchimale subiacente.Prin astfel de conexiuni, in timpul lezarii
sau a mortii odontoblastelor, se trimit semnale la aceste celule mai putin
diferentiate;Aceste semnale le pot determina sa se divida si sa se
diferentieze in odontoblaste sau in celule asemanatoare cu
odontoblastele, dupa necesitateDe asemenea, importante sunt si celulele
mezenchimale dispersate in toata pulpa, de obicei in juxtapozitie fata de
vasele sanguine.Acestea pastreaza capacitatea, stimulate, sa se divida si sa
se diferentieze in alte tipuri celulare mature ca de exemplu, mastocitele si
odontoclastele (cu rol in resorbtie) ce apar in prezenta
inflamatiei.Importante sunt si acele celule care se diferentiaza pentru a
forma tesutul calcificat care se dezvolta sub calota pulpara sau in cursul
pulpotomiei cand hidroxidul de calciu este plasat in contact direct cu
pulpa.Aceste celule unice sunt observate frecvent de-a lungul tesutului
calcificat in formare, la baza tubulilor implicati in leziunile carioase,
restaurari, atritie sau abraziune.Acest tesut calcificat nu este o dentina
adevarata, celulele care il produc nefiind odontoblaste adevarate.Oricum,
ca si odontoblastele, aceste celule isi au originea in celulele mezenchimale
nediferentiate.
110. Numiţi din care componente ale primordiului dentar se dezvoltă
adamantina, dentina, pulpa şi cementul.

111. Care sunt celulele stratului epitelial intern a organului adamantin

şi funcţia lor.
Celule cilindrice inalte, numite ameloblaste sau adamantoblaste, celule
formtoare ale smaltului. Deasupra ameloblastelor se afla un strat
intermediar de celule cubice asezate in 3 rinduri, bogate in fosfataze, cu rol
special in procesul de mineralizare. Aceste celule lipsesc in zonele bogate
unde nu se produce smalt, respectiv in zona viitoarei radacini.

112. Rolul tecii epeteliale Hertwig. Gubernaculul dentis. Rolul lui.

Teaca epitelială Hertwig apare ca o proliferare în ţesutul mezenchimal
subiacent a zonei dată de unirea epiteliilor adamantine interne şi externe
din organul smalţului, constituindu-se sub forma unui manşon epitelial
subţire ce are capacitatea de a induce apariţia ţesuturilor dentare dure ce
vor forma rădăcina. Când rădăcina şi-a atins lungimea definitivă, teaca
Hertwig se dezintegrează iar elementele epiteliale rămase formează nişte
insule izolate, numite resturile epiteliale Mallassez. Scop. Această lucrare
îşi propune să scoată în evidenţă cele mai importante proprietăţi
morfologice şi evolutive ale tecii Hertwig precum şi modul în care este
implicată direct în formarea rădăcinii pe baza unor date mai mult sau mai
puţin recente culese din literatura de specialitate. Împreună, toate studiile
analizate sugerează că în timpul formării radiculare, teaca Hertwig se
comportă ca o barieră care stabileşte forma radiculară şi mediază
cementogeneza dar nu secretă cementul în sine

113. Din câte straturi este construit organul adamantin.

Stratul mijlociu, cel mai extins, al smaltului este caracteristica prezenta
prismelor.
Stratul cel mai intern, deasupra jonctiunii amelo-dentinare prismele
lipsesc, deoarece in procesul dezvoltarii smaltului initial ameloblastii inca
nu au prelungirile Tomes.
 Stratulcel mai extern, deasemenea nu contine prisme, deoarece in
momentul formarii smaltului final ameloblstii deja pierd prelungirile
Tomes.

114. Modificările din organul dentar care precedează procesul de

histogineză.

115. Stadiul de apoziţie şi calcifiere a dentinei și adamantinei.

116. Numiţi etapele de histogeneză a ţesuturilor dentare dure.

Activitatea vitala a tesuturilor dure dentare incepe cu dezvoltarea lor. In
procesul de formare a smaltului se modifica structura lui si componenta
chimica. Primele etape de mineralizare se prodeuc concomitent cu formarea
matricei proteice. In smaltul matur substantele organice se affla sub for a de
retea fibrilara submicroscopica, care se foloseste pentru construirea cristalelor.
Dupa finalizarea formarii tesutului si calcifierea acestuia, care se produce inca
inainte de eruptia dintelui, smaltul pierde capacitatea de a creste.Diferite
hipoplazii adamantine, aparute in perioada de formare a smaltului, nu se
modifica pe parcursul intregii vieti.

117. Cum se formează prismele smalţiare.

Unitatea structurala a smaltului este reprezentata de prisma
smaltului. Prisma in forma de cilindru, este organizata intr-un
dispozitiv de cristale de hidroxiapatita, orientate cu axul longitudinal
paralel cu axul longitudinal al prismei. Regiunea interprismatica este
zona din jurul prismei cu rol de cimentare a prismelor. 1meloblastele
, prin prelungirele Tomes, suntresponsabile de formarea prismelor. O
prisma este formata doar de un ameloblast, dar o
regiuneinterprismatica este formata - de 8 ameloblaste vecine. La
directie de dispunere generala prismele sunt orientate in directie
ocluzala , iar regiunile interprismatice corespondente catre
regiunelecervicale ale coroanei.In plan longitudinal si in sectiune
longitudinala prismele au traiect continuude la jonctiunea
amelodentinara la suprafata externa a coroanei. In plan trensversal
prismeleformeaza siruri dispuse circumferentiar,de jur imprejurul
axului longitudinal al dintelui. Prismele oscileaza in directie
 orizontala la stinga si la dreapta si in directia verticala in sus si si in
jos

118. Cum se formează tubulii dentari.

Tubii dentinali - ei reprezinta unitatea morfofunctionala a
dentinei, se formeza in urma patrunderii odontoblastelor in dentina.
Canaliculele incep in pulpa linga suprafata interna adentinei si
divizindu-se in forma de evantai, se termina pe suprafata ei externa.
In prelungiriledentinoblastelor a fost descoperita acetilcolinesteraza,
care joaca un rol in transmitereaimpulsului nervos. In canalicule se
afla limfa care joaca rol de nutritie. In interiorul tubului afost
identificata o componenta organica care contine molecule de
protioglicani, tenascina,albumina, transferina. 1pare astfel un
hidrogel, daca acest hidrogel este degradat
enzimaticconductibilitatea poate creste de citeva ori. Un alt element
existent in interiorul tubilordentinali este colagenul tipB si tipC, si
fibre nervoase. O acumularea de colagen duce ladisparitia precoce a
prelungirilor odontoblastice.

119. Ce prezintă fibrele Tomes ale odontoblaştilor.

Prelungiri protoplasmatice ale celulei odontoblastice (din pulpa dentara)
canaliculele dentinare, fiind inconjurate de o membrana celulara. In
interior contin un bogat filament protoplasmatic, granulatii ribozomiale si,
exceptional, mitocondrii. Ele ocupă centru canaliculului dentinar și are rol
important în hipersensibilitatea dentară și în durerea dentară în general.
Ruperea acestor fibre în timpul prepărării cavităților pentru tratamentul
cariei dentare îi indică medicului când a depășit stratul de smalț, deoarece
pacientul resimte durere.

120. Ce prezintă prelungirile Tomes ale ameloblaştilor.

121. Cum se formează joncţiunea smalţ-dentină.

Jonctiunea smalt-dentina este realizata din intrepatrunderea
cristalitilor mari de smalt cu cristalitii mici de dentina, dispozitie
gratie careia se realizeaza o unire puternica intre cele doua tesuturi
dure
 122. Histogeneza cementului dentar. Inversia polarităţii
ameloblaştilor. Importanţa.
Cementul este constituit din punct de vedere morfologicdin doua
componenete: cementul acelular (fibrilar) si cementul celular. Din punct
de vedere cronologic, cementul acelular se depune primul, din sacul
dentar, prin apozitie, fund denumit frecvent si cement primar; cementul
celularse formeaza ulterior,fund denumit si cement secundar.Cementul
acelular, fibrilar sau primar acopera dentina radiculara pe intreaga
suprafata. El prezinta pe sectiune numeroase striatiuni perpendiculare pe
suprafata externa, care corespund traiectelor de insertie ale fibrelor
periodontale. Lipsit de celule, cementul fibrilardispune de un sistem de
canalicule fine,radiare, care asigura desfasurarea proceselor
metabolice.Substanta organica este alcatuita din filamente colagene
reunite intr-un reticul fin, cu ochiuri de marimi variate, cuprinzand
cristale minerale de volume diferite.Substanta organica a cementului
fibrilar este mai densa la periferie decat la centru; ea\ are o dispozitie
stratificata caracteristica acestui tip de cement.Cementul celular sau
secundar se gaseste la periferia cementului acelular fund localizat
predominant in zona apicala a radacinii si la nivelul bifurcatiei sau
trifurcatiei radiculare.Cementul celular contine numeroase spatii lacunare
orientate paralel cu suprafata (cementoplaste), spatii in care isi au sediul
celule specializtae in formarea matricei organice a cementului. Aceste
celule denumite cementoblaste se gasesc in diverse faze evolutive.
Importanta:
- inchiderea si protectia din aara a canaliculelor dentinare
- face parte din aparatul de fixare al dintelui in alveola- paradontiul
de sustinere
- asigura adaptarea functionala la modificarile determinate de
miscarile ocluzale ale dintelui
- asigura regenerarea in fracturile orizontale ale radacinilor dentare
prin depunerea lui in regiunea apexului radicular
- asigura compensarea, prin depunere apozitionala, pierderii lungimii
totale a dintelui, rezultata ca urmre a procesului de uzare ocluzala
- asigura permiterea, prin depunere apozitionala a eruptiei verticale
si migrarii meziale
- asigura izolarea prin depunere la nivelul foramenului apical, a
pulpei dentare afectate
- asigura reglarea in asociere cu procesele alveolare, a lungimii
ligamentului paradontal