Sunteți pe pagina 1din 6

Elaborare metodica nr.

12
Tema: Eruptia dentara. Termenii de formare, mineralizarea si eruptia dintilor temporary si permanenti.
1) Eruptia dentara. Definitie. Generalitati
Erupţia dentară este procesul fiziologic, îndelungat, complex, dictat genetic care aparţine odontogenezei şi care este
strâns corelat cu creşterea şi dezvoltarea restului structurilor craniofaciale. Erupţia dentară reprezintă procesul prin
care un dinte se deplasează din locul germinativ iniţial (poziţia sa de formare intraosoasă din grosimea oaselor
maxilare) până la atingerea planului de ocluzie şi intrarea în funcţie.

2) Enumerate si caracterizati etapele eruptiei dentare.


Erupţia dentară se desfăşoara în trei etape caracteristice în funcţie de mişcările eruptive:
- Etapa preeruptivă care cuprinde mişcările pe care dintele le face din zona unde s-a format până la atingerea
mucoasei bucale.
În etapa preeruptivă, intraosoasă, mugurele dentar începe mişcările predominant axiale, de mică amplitudine, în
momentul în care coroana este complet mineralizată, iar formarea rădăcinii este doar începută. La sfărşitul acestei
perioade se va forma între o treime şi maximum jumătate din lungimea totală a rădăcinii. În cursul acestui proces
este demonstrată rata de multiplicare foarte rapidă a celulelor pulpare de la baza germenului dentar, având drept
consecinţă o creştere rapidă a volumului pulpei în acest sector, şi exercitarea unor presiuni permanente asupra
părtii bazale a sacului folicular, denumit şi ligamentul în hamac. Procesele ce se desfăşoară în cursul acestei etape
au încercat a fi explicate printr-o multitudine de teorii. În concluzie, în timpul etapei preeruptive au loc următoarele
procese: - deplasarea dentară intraosoasă poate fi apreciată drept o consecinţă a dezvoltării rapide a celulelor
pulpare - direcţia deplasării este asiguată de multiplicarea resturilor epiteliale din jurul mugurilor dentari -
modificările osului alveolar nu par a juca nici un rol, ele fiind în general limitate şi evidente, cel mult pe pereţii
laterali ai alveolelor.

- Etapa eruptivă (prefuncţională)care cuprinde mişcările pe care le face dintele în cavitatea bucală din momentul
apariţiei primului punct de sub mucoasă până la atingerea planului de ocluzie şi întâlnirea cu anatgoniştii.
Etapa eruptivă (prefuncţională), este etapa care durează cel mai mult. Elementul determinant în asigurărea
deplasării dinţilor îl reprezintă modificările osului alveolar, care sunt caracterizate prin creşteri importante pe fundul
alveolei, şi mai reduse pe pereţii laterali ai acesteia, insoţite de continuarea formării rădăcinii. Mişcările dinţilor în
erupţie sunt predominant axiale au amplitudinea cea mai mare, iar direcţia deplasării este influenţată de
musculatura periorală şi de limbă.

- Etapa posteruptivă (funcţională).care cuprinde perioada din momentul intâlnirii cu dintele antagonist şi intrarea în
funcţie.
Etapa posteruptivă (funcţională), este reprezentată de mişcările parcurse de dinte de când atinge planul de ocluzie,
întră în funcţie şi până când îşi încetează existenţa pe arcadă Mişcările dinţilor sunt oprite de contactul acestora cu
dinţii antagonşti şi cu cei vecini dar şi de terminarea formării rădăcinii. Mişcările sunt de obicei reprezentate de
mezializări, mai puţin distalizări, extruzii, egresiuni. Deplasările sunt limitate şi sunt rezultătul restructurării
permanente a rapoartelor dintre pârghiile extra-alveolare şi cele intra-alveolare şi al modificărilor ce au loc la nivelul
punctelor de contact. Culoarul osos parcurs de dinte în procesul erupţiei este cunosut sub numele de “ iter dentis”,
descris prima oara de Hunter. Este cunoscut faptul că “ gubernaculum dentis” este o formaţiune conjunctivo-
epitelială care înlocuieşte pedunculul epitelial care leagă mugurele de epiteliul bucal. Activitatea acestei formaţiuni
duce la tunelizarea osului, şi astfel se formează “ iter dentis”. Rolul jucat de “ iter dentis” în erupţie, este de a
determina remanierile osoase din pereţii care delimiteaza gubernaculum în etapele finale ale erupţiei
intraalveolare.
3) Mecanismul de eruptie a dintilor. Teoriile eruptiei dentare.
TEORII CARE EXPLICĂ MIŞCĂRILE ERUPTIVE DENTARE:
a) Teoria ligamentară:
Conform acestei teorii, motorul erupţiei dentare este reprezentat de tracţiunea exercitată de ligamentele
periodontale asupra dintelui. Ea explică cel mai bine mecanismul erupţiei dentare.
Ligamentele alveolare sunt alcătuite din celule (fibroblaşti, care pot remodela fibrele de colagen) şi fibre de
colagen. Fibroblastele au următoarele proprietăţi legate de erupţia dentară: - capacitate contractilă, de migrare
şi de prindere între ele şi de fibrele de colagen, - pot sintetiza şi degrada colagenul care nu mai este necesar.
Formarea rădăcinii determină mişcări în fluidul sacului folicular, iar aceste mişcări vor orienta oblic
fibroblastele. Pentru a se păstra poziţia oblică este necesară capacitatea fibroblaştilor de a sintetiza colagen
(pentru susţinerea poziţiei dentare) şi de a degrada colagenul care NU se află într-o poziţie dorită. În aceste
scopuri este necesar aportul vitaminei C. Fibrele de colagen sunt orientate oblic (pe toată perioada formării
rădăcinii) având 2 inserţii : una pe mobilă pe cement şi alta fixă pe osul alveolar. Forţa contractilă declanşată de
lanţul de fibroblaste se transmite fibrelor de colagen astfel încât întregul ansamblu are tendinţă de scurtare.
Inserţia osoasă fiind fixă, tot ansamblul se va scurta şi va tracţiona dintele spre mucoasa orală. Concluzie Pentru
dinţii cu o perioadă limitată de creştere, aşa cum se întâlneşte la om, ligamentul periodontal are un rol esenţial
în erupţie dar nu unul exclusiv.

b) Teoria creşterii radiculare:


Postulează că formarea rădăcinii ar degaja forţa necesară împingerii dintelui spre cavitatea orală prin
intermediul unei formaţiuni situate la baza alveolei denumită ligament in hamac. LH Formarea unei porţiuni de
rădăcină ar exercita presiuni pe ligamentul în hamac care are inserţie fixă de o parte şi de alta a criptei osoase şi
care ar transforma această presiune într-o mişcare de împingere a dintelui spre cavitatea orală. Concluzie Dat
fiind faptul că microscopul electronic s-a dovedit că ligamentul în hamac nu există, formarea rădăcinii este mai
degrabă o consecinţă a erupţiei dentare decât cauza acesteia.

c) Teoria presiunii vasculare:


Postulează că vasele ce există la baza rădăcinii declanşează prin mecanism hemodinamic o forţă mai mare decât
cele de deasupra germenelui ceea ce ar putea avea un rol minor în mişcarea eruptivă. Concluzie : Vasele
sanguine locale nu sunt în mod obligatoriu necesare pentru desfăşurarea erupţiei dentare.

d) Teoria presiunii exercitate de creşterea pulpei:


Multiplicarea celulelor pulpare ar putea dezvolta o forţă care să imprime dintelui o mişcare eruptivă însă de
mică amplitudine. Concluzie : Creşterea pulpară nu este un fenomen care să explice fenomenul erupţiei
dentare.

e) Teoria creşterii osoase:


Formarea osului apical prin resorbţie şi apoziţie a fost implicată în iniţierea erupţiei dentare. Roluri: foliculul
dentar, derivatele (ligamentul periodontal, cementul radicular, osul alveolar ale erupţiei) şi organul smalţului
(epiteliul redus al smalţului). Concluzii: Formare osoasă nu este suficientă pentru ca erupţia dentară să se
producă..

f) Teoria dirijării extraosoase a erupţiei de către musculatura orală este valabilă şi în prezent dar ea un
poate explica decât parţial erupţia dentară. În funcţie de tonicitatea sa musculatura orală ar influenţa erupţia
extraosoasă a dinţilor stabilindu-le poziţia finală pe arcadă.
g) Teoria foliculară atribuie un rol în erupţia dentară foliculului dentar care este capabil să producă citokine
şi factori de creştere care sunt responsabili nu numai de resorbţia radiculară a dinţilor temporari, de resorbţia
osului alveolar ci şi de inducerea la baza foliculului de os alveolar care ar influenţa erupţia dentară.

4) Eruptia dintilor temporari. Aparitia primordiilor, debutul mineralizarii si definitivarea coroanelor dintilor
temporari.
Maxilar
dintele Eruptia (luni) Aparitia Debutul Definitivarea
primordiilor mineralizarii coroanei
(saptamini) (luni) (luni)
Incisivi centrali 7,5 6 3-4 4
Incisivi laterali 8 6 4,5 5
Canini 16-20 7 5,25 9
Molarii primi 12-16 8-9 5 6
Molarii secunzi 20-30 10 6 10-12

Mandibula
dintele Erupria(luni) Aparitia Debutul Definitivarea
primordiilor mineralizarii coroanei
(saptamini) (luni) (luni)
Incisivi centrali 6,5 6 4,5 4
Incisivi laterali 7 6 4,5 4,25
Canini 16-20 7 5 9
Molarii primi 12-16 8-9 5 6
Molarii secunzi 20-30 10 6 10-12

5) Termenii de eruptie a dintilor temporari.


Erupţia dintilor temporari se desfăşoară în 3 etape separate între ele de o pauză de câteva luni:
1. Etapa I
- Incisivul central inferior la 6 luni
- Incisivul central superior la 10 luni
- Incisivul lateral superior la 11 luni
- Incisivul lateral inferior la 12-13 luni
PAUZĂ
2. Etapa II : Molarii primi si Caninii
- Molarii primi inferiori la 1 an şi 4 luni (16 luni)
- Molarii primi supeiori la scurt timp după primul
- Canini infeiori la 1 an şi 7 luni (19 luni)
- Canini superiori la câteva săptămâni
PAUZĂ

3. Etapa III : Molarii secunzi


- Molarii secunzi inferiori la 2 ani şi 3 luni (27 luni)
- Molarii secunzi superiori la 2 ani şi 4-6 luni (28-30 luni).
Maxilar
Dinte Eruptia (luni)
Incisivi centrali 7.5
Incisivi laterali 8
Canini 16-20
Molarii primi 12-16
Molarii secunzi 20-30

Mandibula
Dinte Eruptia (luni)
Incisivi centrali 6.5
Incisivi laterali 7
Canini 16-20
Molarii primi 12-16
Molarii secunzi 20-30

6) Termenii de edificare si resorbtie a radacinilor dintilor temporari.

Maxilar/Mandibula
Dinte Edificarea (ani) Inceputul resorbtiei Resorbtia completa
Incisivi centrali 1.5-2 5 6-7
Incisivi laterali 1.5-2 5 7-8
Canini 2.5-3 7 9-12
Molari primi 2.5 7 9-11
Molari secunzi 3 8 9-12

 resorbția radiculară apare la copii atunci când dentiția temporară începe să fie
schimbată cu cea permanentă. Atunci când dentiția permanentă începe să erupă, noii
dinți îi “dizolvă” prin presiune pe cei temporari, făcându-și astfel loc pe arcadă. Este un
proces firesc și nepatologic.
 resorbția radiculară poate apărea și la dinții permanenți. În această situație, un dinte
permanent lezează alt dinte, adiacent lui, prin presiune. Principala cauză a acestui
fenomen este așezarea necorespunzătoare a dinților pe arcadă (dinți strâmbi) sau a
înghesuirii dentare. Dacă nu se intervine la timp, resorbția radiculară a unui dinte
permanent duce la pierderea acestuia.
7) Tipurile de resorbtie a radacinilor
Resorbţia radiculară este un răspuns fiziologic normal în cazul dinţilor deciduali, rezultând în exfolierea dinţilor
temporari şi înlocuirea cu dentiţia permanentă. La dentiţia permanentă, procesul de resorbţie radiculară prezintă un
substrat patologic. Tipurile de resorbţie radiculară a dinţilor permanenţi pot fi clasificate, în mare, în resorbţii
interne şi externe.
Forma internă îşi are originea în pulpa dentară, în timp ce resorbţia externă debutează la nivelul ligamentului
parodontal (periodontal ligament, PDL). Resorbţia internă este relativ rară şi apare ca rezultat al traumei sau al
inflamaţiei pulpare induse de carie.
Resorbţia radiculară externă prezintă cauze variate, incluzând:

-stări infecţioase/inflamatorii;
-leziuni traumatice;
-stimulare prin presiune/mecanică;
-stări neoplazice;
-tulburări sistemice;
-idiopatice.1,2

8) Eruptia dintilor permanenti. Aparitia primordiilor, debutul mineralizarii si definitivarea coroanelor dintilor
permanenti.

Maxilar
Dinte Eruptia (ani) Aparitia Debutul Definitivarea coroanei
primordiilor mineralizarii (ani)
1 7-8 Luna 5 intrauterina 3-4 luni 4-5
2 8-9 Luna 8 intrauterina 10 luni 4-5
3 11-12 Luna 8 intrauterina 4-5 luni 6-7
4 10-11 Luna 8 intrauterina 1.5-1.75 ani 5-6
5 10-12 2 ani 2-2.5 ani 6-7
6 6-7 3ani La nastere 2.5-3
7 12-13 3ani 2.5-3 ani 7-8
8 17-21 5ani 7-9 ani 12-16

Mandibula
Dinte Eruptia (ani) Aparitia Debutul Definitivarea
primordiilor mineralizarii coroanei
(ani)
1 7-8 Luna 5 intrauterina Luna 6 postanatala 2-3
2 8-9 Luna 8 intrauterina Luna 9 postanatala 4-5
3 11-12 Luna 8 intrauterina Luna 6postnatala 4-5
4 10-11 Luna 8 intrauterina 2.5 ani 6-7
5 10-12 2 ani 3.5ani 5-6
6 6-7 3 ani Luna 9 postanatala 6-7
7 12-13 3ani 3.5 ani 7-8
8 17-21 5ani 8-10ani variaza

9) Termenii de eruptie a dintilor permanenti


dinte Eruptia (ani)
1 6-8
2 8-9
3 10-11
4 9-10
5 11-12
6 6
7 11-13
8 variaza
10) Termenii de formare a radacinilor dintilor permanenti.
dinte Formarea radacinii (ani)
1 10
2 10
3 13
4 12
5 12
6 10
7 15
8 nelimitata

S-ar putea să vă placă și