E 1

L 0
8
IA S
1
R
E R
T E U
A N T
M R
IU
IO Z A
B E JI
D A
A Z
U
B
NOTIUNEA DE ADEZIUNE

Adeziunea a imbunatatit retentia si stabilitatea restaurarilor dentare si a permis

reducerea suprafetelor si a cantitatilor de tesut dentar indepartat,necesar
obtinerii retentiei cavitatilor prin metoda clasica. Adeziunea este fenomenul care
se manifesta prin faptul ca pentru a separa 2 corpuri de structura chimica
diferita care au ajuns in contact nemijlocit trebuie sa se exercite forte
perpendicular pe suprafata de contact.Fenomenul de adeziune este produs de
fortele de atractie ce exercita intre particule de la suprafata celor 2 corpuri
ASPECTELE SPECIFICE PRIVIND ADEZIUNI LA STRUCURI DENTARE DURE

Mecanisme fizice ale adeziunii

Aspectele fizice se bazeaza pe atractia exercitata intre cele 2 corpuri aflate in
contact,datorita fortelor aparute intre moleculele de la suprafata acestora
Tipurile de forte de atractie:
Forte intermoleculare
Forte electrostatice
Forte specific
Adeziunea fizica este realizata prin fenomene mecanice intre segmentele care se
unesc.La randul sau,aceasta poate fi:
Mecanica
Micro-mecanica
Mecanisme chimice privind adeziunea
Din punct de vedere chimic,adeziunea –unirea a 2 corpuri din acelasi material sau din
material diferite cu ajutorul unui adeziv.
Principala diferenta dintre adeziunea chimica si fizica consta in formarea unor legaturi
chimice prin aparitia unor grupari la nivelul ambelor suprafete:
1.Intramoleculare de valenta primara-puternice
2.Intermoleculare de valenta secundara-slabe
ADEZIUNEA LA SMALT
Smaltul este singurul tesut calcificat de origine epiteliala, rezultat prin mineralizarea
matricei organice, sintetizata si secretata de catre ameloblasti.Este cel mai dur
tesut din organism, fiind puternic mineralizat, acoperind coroana anatomica a
dintelui si terminandu-se la colet.Grosimea sa variaza in functie de dinte (2,6
mm la molari, 2-3 mm la premolari si2mm la incisivi), dar difera si la acelasi
dinte, fiind mai gros pe fata ocluzala Are o culoare alb-gri-sidefie, ce variaza in
functie de individ, dinte, zona coronara,grosimea smaltului, grad de
transparenta, compozitie chimica, stare patologica.
Aspectele specifice privind adeziune la smalt: structura cristalina; energie de
suprafata semnificativa; variatii de structura legate de tipul dentitiei (temporare
sau permanente), de zona topografica; cea mai mare duritate din organism (8
dupa scara Mohs)
ADEZIUNE LA SMALT: CARACTERISTICILE SMALTULUI GRAVAT DEPEND DE:

Tipul de acid folosit pentru demineralizare (fosforic, maleic, citric, clorhidric, EDTA)
Concentratia acidului (35-37%)
Timpul de actiune a acidului pe suprafata smaltului (15 secunde)
Starea fizica a acidului (gel, solutie)
Mecanismul de cuplare a compozitelor cu suprafata smaltului

Independent de tipul compozitului utilizat pentru realizarea cuplári materialului compozit cu smaltul este
necesar de efectuat gravajul (conditionarea) acid prealabil- a suprafetii smaltului. Se face prin aplicarea
pe suprafața bizotată a smalțului cu un lichid sau gel, baza cărora o constituie soluția de 35-37 % de
acid fosforic.
Timpul gravajului, in functie de rezistenta acidá a smaltului, este de 15-60 de secunde. După aceasta,
preparatul de gravare este spalat cu un jet de apă in decursul a 15-60 secunde. Apoi, smaltul este
minutios uscat cu aerul. Smaltul corect gravat dupa uscare pierde luciul, şi devine alb-cretos. Dacă nu s-
a realizat un asemenea aspect al smaltului, gravajul trebuie repetat
ADEZIUNEA CATRE DENTINA
Dentina este un tesut conjunctiv dur, mineralizat, care formează masa principală a
dintelui ( 85 % ) , și determina forma lui. Dentina este frecvent tratată drept un
tesut osos specializat. In partea coronară ea este acoperită de smalt, iar in cea
radiculară de cement. Este tesutul primar, care se dezvoltă mai devreme decat
smalțul şi cementul. Impreună cu predentina, dentina formeaza peretii camerei
pulpare. Grosimea stratului de dentină variază, fiind mai mare la nivelul
marginilor incizale si a suprafetelor ocluzale ale dintilor, micşorandu-se treptat
radicular, iar in regiunea apexului atingând grosimea minimă. Dentina dintilor
permanenti are o culoare alb-galbuie (la cei temporari ea este cu mult mai deschisă
la culoare ) și parțial ( cu 30-50 % ) mai transparent . Dispune de o duritate
considerabilă, deşi mai redusă față de smalt (de 4-5 ori mai moale decât smaltul),
precum şi de o elasticitate oarecare; este mai rezistentă, mai dură decât osul şi
cementul. Dentina matură contine 70 % de substante anorganice (principala
componentă - hidroxiapatita), 20 % de substante organice și 10 % apă
Aspectele specifice privind adeziune la dentina: structura non cristalina, tubulara; energie
de suprafata mica; caracteristici diferite in functie de tipul dentitiei si de profunzimea la
care este situata; duritatea este mai mica ca cea a smaltulu, mai apropiata de cea a osului
(5 dupa scara Mohs).
Adeziunea la dentina:
Gravajul total al smaltului si dentine cu acid fosforic concentrat si aplicarea de monomeri
hidrofili-hidrofobi, pentru obtinera adeziunii prin strat hybrid;
Gravajul total al smaltului si dentine cu acid fosforic concentrat, deproteinizarea cu
hipoclorit de sodiu in diferite concentratii si aplicarea de monomeri hidrofili si hidrofobi,
pentru realizarea adeziunii prin contact sau prin “hibridizare inversata”;
Conditionare, activarea si demineralizarea dentine cu adezivi autogravati, care contin acizi
slabi in concentratie scazutasi monomerii acizi care fac posibila adeziunea la dentina
printr-o reactive de tip acid-baza, cu formarea de saruri insolubile cu cristale de
hidroxiapatina.
Smear-layer se formeaza la prepararea unei cavitati, obturind canaliculele dentare total sau
partial, diminuand permeabilitatea dentinara, umiditatea superficiala si realizand un
strat important pentru procesul de adeziune.
Factori de care depinde fenomenul de adeziune:
Factori privind suprafetele implicate in interfata adeziva: contact intim intre cele 2
suprafete; spalarea si uscarea suprafetelor; energia de suprafata; potentialul de a forma
legaturi chimice; caracterul rugos sau neted al suprafetei.
Factori privind materialul de restaurare: usurinta prepararii, manipularii si aplicarii
effective; utilizarea unei tehnici adezive fiabile; compactibilitatea cu adezivul utilizat.
Factori legati de natura adezivului: tensiunea superficiala; umectabilitatea; unghiul de
contact; posibilitatea de a forma diferite tipuri de legatura; stabilitatea dimensionala;
rezistenta mecanica si chimica; biocompatibilitatea.
Factori legati de manopere si modul de utilizare: cunoasterea particularitatilor sistemului
adeziv utilizat; aparatura s acorespunda din punct de vedere tehniccerintelor legate de
aplicarea sistemului adeziv.
CLASIFICAREA SISTEMELOR ADEZIVE
Clasificarea după modul de acţiune (corelat cu abordarea terapeutică a DDR): in 7 generatii.
Clasificare după pH:
Moi: pH=+-2 (Mac-Bond II, Unifil Bond),
Tari: pH≤1 (AdPer Prompt L.Pop, AdheseSE)
Clasificarea după forma de prezentare şi tehnica de lucru:
Sisteme adezive de tip I Sunt sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat, urmat de spălare şi
uscare după demineralizarea acidă), în 3 etape de lucru.
Sisteme adezive de tip II Sunt sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat, urmat de spălare şi
uscare după demineralizarea acidă), în 2 etape de lucru.
Sisteme adezive de tip III Sunt sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care este înlocuit cu
acţiunea unui primer acid – autogravant, fără spălare şi uscare după demineralizarea acidă), în 2 etape
de lucru.
Sisteme adezive de tip IV Sunt sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care este înlocuit cu
acţiunea unui primer acid – autogravant, fără spălare şi uscare după demineralizarea acidă), într-o
singură etapă de lucru
Dupa numărul etapelor de aplicare:
Adezivi “în trei timpi” cu gravaj acid separat
Adezivi “în doi timpi” cu gravaj acid separat
Adezivi “în doi timpi” autogravanţi
Adezivi “într-un timp” autogravanţi
Dupa material care necesita restaurare: pentru dentina si smalt.
In stomatologie sunt distinctive doua tipuri de adeziune.
Macanica-din contul materialul adeziune micromecanica; structura dintelui;
Chimica – Din contul formarii unei legaturi chimice a materialului cu adeziunea si smaltului.
In functie de generatii- sunt sapte generatii;
Acid- in functie de decalcifiere si patrundere
GENERATIA 3 SI 4 PRODUCERA GRAVARII
Gen 3
A introdus sistemele bi-componente
primer/adeziv.
Sistemele adezive erau compuse din: gravant,
primer, adeziv.
Agentul de gravare: din acidul maleic sau acid
fosforic (concentratie redusa).
Primerul – un monomer bifunctional intr-un
solvent volatil.
Adezivul – rasina care poate contine
componente ale primerului (HEMA).
Avantaje: adeziune la dentina de 8-15Mpa;
scaderea sensibilitatii post operatorii;
Dezavantaje: gravarea dentinei a indepartat
stratul de rumegus dentinar, retentia scade
dupa 3 ani.
Ex.: Scotchbond 2 (3M ESPE); Gluma
(Heraeus Kulzer); A.R.T. Bond (Coltene)
Gen 4
Primerul si adezivul sunt aplicati pe dentina
demineralizata formand stratul hybrid.
Hibridizare – inlocuirea amestecului de
hidroxiapatina si apa din dentina de
suprafata cu material rasinic.
Gravajil total consta in aplicarea acidului
fosforic cu concentratie diferita 37-40%
timp de 15-60 secunde. Demineralizantul
se spala, dentina se usuca, apoi se aplica
primerul si adezivul.
Avantaje: adeziunea la dentina 17-25 Mpa;
adeziune la smalt, la dentina “umeda”,
metal, ceramica;
Dezavantaje: multiple sticlute; 3 etape.
Ex.: Scotchbond MP (3M ESPE), All Bond 2
(Bisco), Optibond FL (Kerr).
GENERATIA 5 SI 6
Gen 5
Reprezinta preparate ligande
monocomponente in care primerul si agentul
bonding sunt reunite intr-o singura etapa.
Sunt 2 directii:
Gravarea cu acid fosforic (primul timp), apoi
aplicarea primerului combinat cu adezivul
(al doilea timp);
Combinarea gravantului cu primer (primer
autogravat – primul timp), urmata de
aplicarea adezivului (al doilea timp).
Avantaje: adeziune la dentina 20-25 Mpa;
reducerea timpului de lucru; adeziune la
smalt, dentina umeda, metal, ceramica;
necesita suprafete umede; sensibilitatea
postoperatorie se reduce considerabil.
Ex.: Prime&Bond NT (Dentsply); Optibond
Solo, Optibond Solo Plus (Kerr)
Gen 6
Este caracterizata de eliminarea acidului
fosforic,ca etapa separata de aplicare. Acidul
fosforic a fost inlocuit cu un primer acid si
sistemele denumite adezivi – “autogravanti”;
Sunt de 2 tipuri
Prima component lichida – primer acid
(autogravant), a doua componenta lichida –
adezivul; sunt aplicatre separate pe suprafetele
dentare. (Ex.: Clearfil SE (Kurary Dental))
Doua sticlute separate sau monodoze, prima
contine primer autogravant, a doua – adeziv;
sunt initial amestecate, apoi aplicate pe
suprafata dentara. (Ex.: Xeno III Adper
(Dentsply))
Avantaje: adeziune la dentina 17-22 Mpa; nu
necesita gravare.
Dezavantaje: incidenta mare a fracturilor la
suprafata cu smaktul; adeziunea la smaltul
nedemineralizat este scazuta