Amprentarea campului protetic

edentat tot. materiale si tehnici

de amprentare

Student: Brinza Cristian

Profesor: Fachira Andrei
Grupa : S1702
 Argumentati scopul amprentarii preliminare
Definiţie: amprenta preliminară reprezintă imaginea negativă a câmpului protetic edentat total în
condiţiile modelării nefuncţionale marginale ale amprentei de către medic.
Scopul amprentarii preliminare este obtinerea unui model de lucru , pe care se va confectiona lingura
individuala. Prin urmare calitatea confectionarii lingurii individuale depinde de calitatea amprentei
preliminare. Concomitent amprenta preliminara permite determinarea profunzimii plicelor trecatoare ale
mucoasei, starea generala a campului protetic pozitia si directia insertiilor musculare si ligamentare care
ulterior urmeaza sa fie eliberate .pentru a atingerea acestor obiective este necesar sa acordam maximum
de atentie alegerii lingurii amprentare standard, materialului si tehnicii de amprentare.
- copierea cu maximum de exactitate a suprafeţei zonei de sprijin;
- reproducerea cât mai precisă a poziţiei funcţionale a'formaţiunilor mobile de la periferia câmpului
protetic (pentru delimiritarea cât mai funcţională a viitoare poitamprente);
Obiectivele amprentării preliminare.
1. Obiectivele biomecanice.
a). asigurarea condiţiilor pentru adeziune,succiune, ocolirea formaţiunilor mobile de la periferia
câmpului protetic, tonicitatea musculară.
b). stabilitatea protezei totale se asigură parţial prin înregistrarea zonelor anatomice retentive şi verticale
ale câmpului protetic, stabilitatea depinzând şi de calitatea materialului de amprentare.
c). asigurarea sprijinului protezei se realizează aproape în totalitate pentru că amprenta preliminară
reproduce cât mai complet suprafaţa câmpului protetic, iar prin materialele de amprentă de consistenţă
mai fluidă nu se deformează câmpul protetic
• Fazele clinice de realizare a amprentei preliminare
sunt următoarele:
• 1. Pregătirea amprentării.
• 2. Alegerea port-amprentei.
• 3. Alegerea materialului pentru amprentare
preliminară.
• 4. Alegerea tehnicii de amprentă preliminară.
• 5. Verificarea amprentei preliminare.
• 6. Proiectarea lingurii individuale.
• 7. Stabilirea indicaţiilor necesare
confecţionării lingurii individuale.
 Ce materiale pot fi utilizate la amprenta
preliminare
• O seri de autori clasifică materialele de amprentă. Astfel, Pogiolli clasifică după
consistenţa materialului de la sfârşitul fazei de amprentare în materiale:
• - rigide: gipsul, polimeti-metacrilatul, Mucoseal.
• - semirigide: termoplastice (tip Stents, Kerr), bucoplastice (tip Adheseal, Dentiplast),
ceruri, pasta ZOE.
• - elastice: hidrocoloizii reversibili şi ireversibili, elastomerii de sinteză.
• Prof. Dr. Ene clasifică materialele de amprentă după gradul de vâscozitate obţinut în starea
lor plastică:
• - vâscozitate redusă: gipsul, pasta ZOE, alginatele şi anumiţi elastomeri de sinteză fluizi.
• - vâscozitate medie: materialele buco-plastice, elastomerii de sinteză cu consistenţă
mijlocie.
• - vâscozitate crescută: mase termoplastice tip Stents, Kerr, elastomeri de sinteză cu
consistenţă crescută.
• - vâscozitate lent progresivă.
• Astăzi se folosesc pe scară largă materialele de amprentă care rămân elastice după faza
de amprentare: hidrocoloizii sau hidrocoloidele reversibili şi ireversibili şi elastomerii de
sinteză (polisulfidele, siliconii şi poliesterii).
 Cum se face distantierea lingurilor standard
de la campul protetic
• Maxila:: lingura se introduce în cavitatea bucală. Marginea posterioară a lingurii e plasată în fundul
șanțului pterigo-maxilar, în timp ce marginea anterioară este ținută la distanță de creasta edentată.
Apoi bolnavul apropie mandibula pînă la poziția gurii ușor deschise iar marginea anterioră a lingurii va
fi ridicată pe CP până la fundul de sac vestibular.în timpul acestei mișcări, creasta edentată frontală
trebuie să se plaseze pe mijlocul jgheabului fără ca lingura să sufere deplasări antero-posterioare
Dacă lingura este prea îngustă, ea va veni în contact cu creasta alveolară şi marginea ei va apărea prin
materialul de amprentă (se poate lărgi cu ajutorul cleştelui crampon). Dacă este prea scurtă, se poate
lungi cu benzi de ceară ,sau, mai bine^ cu stenjsjai^ejTj lipit de lingură.
Dacă lingura este prea mare, ea devine foarte neplăcută pentru pacient, provocând dureri, senzaţie de
vomă şi nu permite o am- prentare corectă (părţile moi ale cavităţii bucale pătrund în interiorul lingurii).
• Mandibula:se acordă atenție cuprinderii tuberculului piriform. Interesul este să punem în tensiune
ligamentul pterigo-mandibular, astfel că marginea posterioară va fi plasată imediat în apropierea
inserției ligamentului. Se va apasa și zona frontală, urmărindu-se ca marginea externă a acesteia să se
plaseze în fundul de sac vestibular.

Din păcate, faptul că de multe ori lingura standard şi câmpul protetic nu corespund determină luarea
unei amprente preliminare imprecise.
Pentru corectarea acestui Iucm se cere confecţionarea unei linguri preliminare în laborator, din placă de
bază sau acrilat .
 Inscrieti tehnica amprentarii preliminare cu
gips, material termoplastic si elastic
• Mod de prezentare: după clasificarea Ansi / Ada Nr.25 există:
• - ipsos, gipsul normal-model plaster.
• - gips dur pentru model.
• - gips extradur.

• înainte de luarea amprentei, trebuie să ne asigurăm colaborarea pacientului,

• Capul va fi sprijinit pe tetieră în poziţie aproape verticală, iar toracele va fi protejat cu o baveta sau mai bine cu un
şorţ din cauciuc sau mai nou, din material
se va explica pacientului că va trebui să respire liniştit pe naş, că gustul materialului de amprentă va fi uşor sărat şi
că spre sfârşitul amprentării va apărea o senzaţie neobişnuită de căldură. Amprenta, atât cea maxilară cât şi cea
mandibulară, provoacă o hipersali- vaţie. Pentru a împiedica scurgerea salivei pe gât şi torace se foloseşte o tăviţă
renală aplicată sub bărbie. în ea se pot recolta şi fragmentele de gips desprinse de pe lingură.
Portamprenta (lingura standard) este preferabil să fie din metal şi neperforată
Se recomandă distanţarea lingurii cu pene de ceară moale plasate perpendicular pe creste, două în regiunile
laterale şi una frontală (mai ales la lingurile mandibulare) sau o pastilă de ceară în dreptul mijlocului palatului (la
lingura maxilară) plastic.
Prepararea:
se pune în bolul de cauciuc sau de material plastic o cantitate de aproximativ 50-60 cc de apă clocotită colorată cu
albastru de metilen sau eozină şi în care este dizolvat acceleratorul (de obicei NaCl 2,5-3%). Bolul se clatină sau se
vibrează pe maza vibratoare pentru ca gipsul să se disperseze uniform şi pentru a se evacua bulele de aer.
 Amprentarea maxilarului superior
Se notează cu un creion chimic limita posterioară a câmpului protetic
(zona Ah). Evidenţierea ei se face de obicei cu ajutorul manevrei Valsalva.
• După prepararea materialului, medicul va aplica repede gipsul cu
spatula pe bolta palatină şi latero- tuberozitar pe ambele părţi. Gipsul
va fi introdus apoi, cu ajutorul asistentei. în acest timp, medicul va avea
grijă să vibreze permanent lingura pentru a elimina eventualele bule de
aer existente în amestec.Aplicarea lingurii pe câmpul protetic se va face
dinspre posterior către anterior. Marginea posterioară a lingurii se va
poziţiona retrotuberozitar la nivelul zonei Ah şi apoi lingura va fi
împinsă şi în regiunea anterioară ca să cuprindă şi creasta frontală.se
realizează centrarea lingurii, astfel încât mânerul ei să corespundă cu
frenul buzei superioare. Centrarea este de altfel dirijată şi de existenţa
penelor de ceară plasate în lingură.Capul pacientului va trebui înclinat
uşor în jos, pentru a evita alunecarea gipsului spre faringe. în
eventualitatea că există fragmente în exces, acestea vor fi îndepărtate
 Amprentarea mandibulei
• După prepararea gipsului şi umplerea lingurii, se introduce
gips cu ajutorul spatulei în spaţiile linguale laterale ,apoi se
aplică şi lingura pe câmpul protetic. Introducerea lingurii în
cavitatea bucală este însoţită de ridicarea limbii spre cerul
gurii, pentru a se evita plasarea lingurii pe limbă. Apoi se
cere pacientului să modeleze funcţional marginea linguală
a amprentei, mişcând limba dintr-un obraz în altul şi
mimând umezirea buzei inferioare.După întărirea gipsului
şi după scoaterea amprentei din cavitatea bucală, pot
rămâne unele fragmente sublingual (dacă zona respectivă
este retentivă). Aceste fragmente se scot cu ajutorul
pensei, se spală şi se pun în tăviţa renală în vederea
reconstituirii amprentei.
 Termoplastice

• Foloseşte aproximativ două plăci la maxilar şi una la mandibula Acestea se introduc într-o
pungă de tifon şi apoi în apă caldă la temperatura de 60-70°C. Când stents-ul a devenit
plastic, se scoate din pungă, se malaxează în mână şi se aplică în lingura metalică aleasă în
prealabil (după Swenson, marginile lingurii standard nu trebuie să ajungă în fundul de sac).
Se introduce în cavitatea bucală şi se apasă puternic pe câmpul protedc pentru ca stents-ul
din lingură să pătrundă în fundurile de sac. Apoi, prin tracţiuni energice pe modio- lus şi
masaje circulare pe obraji, se modelează marginile vestibuläre ale amprentei. în zona Iinguală
la amprenta mandibulară se

• recomandă pacientului să efectueze modelări energice cu linba.

• După răcirea amprentei, scoaterea din cavitatea bucală şi examinarea ei, se poate relua
modelarea marginală prin încălzirea stents-ului de la margini cu ajutorul flăcării unei lămpi
liliputane (Hanau) sau cu ajutorul flăcării de la o lampă cu spirt dirijată de o pară de aer.
• în final, prin încălziri şi modelări funcţionale succesive şi supraadăugări, se poate obţine o
amprentă foarte exactă, cu închidere marginală şi succiune.
• Amprenta este foarte laborioasă, cerând mult timp şi multă răbdare.
 Elastice
• Materialele elastice îşi păstrează elasticitatea şi după priză. Din această cauză sunt
folosite pentru amprentarea câmpurilor protetice retentive.
• Hidrocoloizii sau hidrocoloidele reversibile şi ireversibile; elastomerii de sinteză:
Polisulfide, Silicani şi Polieteri.

• în cazul amprentării maxilarului superior, modelarea marginii vestibuläre cere mimarea

râsului („rictusul clovnului1*) pentru zona anterioară până Ia comisuri, apoi umflarea
obrajilor şi balansarea mandibulei la stânga şi la dreapta - pentru zonele Eisen- ring. ^
• în cazul amprentării maxilarului inferior, se recomandă acelaşi „rictus al clovnului“
pentru modelarea marginii vestibuläre anterioare până la comisuri şt apoi umflarea
obrajilor pentru zonele lui Fish. Pentru modelarea marginii linguale a amprentei, limba
va trebui să facă următoarele mişcări:
• - va fi trasă puternic înainte (modelarea zonelor linguale posterioare);
• - se va plasa vârful limbii alternative într-un obraz şi în altul (modelarea marginilor din
dreptul liniilor milohioidiene);
• - se va împinge puternic cu limba pe porţiunea linguală anterioară a amprentei
(modelarea în zonele sublinguale).
 Ce criterii au fost puse la baza amprentarii functionale
Amprenta functionala reprezinta ultima reproducere negativa a
campului protetic luata cu lingura individuala si un material de
amprenta care sa permita inregistrarea tuturor elementelor
campului protetic in conditiile modelarii functionale marginale.
In urma amprentarii functionale se obtine modelul functional,
final, pe care se va confectiona proteza mobila finita.
• Supapa de inchidere marginala a protezei totale o constitue
conditie de baza care care asigura fixarea corecta a protezei.
Pentru aceasta este nevoie ca amprenta sa permita
confectionarea unei proteze cu margini care vor fi in contact
permanent cu mucoasa din zona plicei trecatoare, evitandu-se
astfel patrunderea aerului atmosferic sub baza protezei. Deci
amprenta functionala trebuie sa redea intocmai starea
functionala a mucoasei mobile din zona campului protetic.
 Varietati de amprentare functionala dupa
inaltimea marginii
• Dupa inaltarea marginilor deosebim amprente functionale
cu marginea in zona mucoasei cu mobilitatea pasiva(zona
neutra),care in literatura se mai numeste amprenta
functionale propriuzis si amprente functionale la care
marginea depaseste zona neutra cu 1-2 mm, fiind
cunoscute ca amprente functionale de scciune. Pentru
crearea supapei de inchidere marginala a protezei avem
nevoie de o amprentare functionala de suciune, pe cand
cea functionala propriuzis nu ne va asigura inchiderea
marginala perfecta a protezei in timpul functiei si este
indicata in de confectionare a protezelor partiale
mobilizabile in anumite situatii clinice
 Varietati de amprentare functionale dupa
modul de formare a marginii amprentarii
• Dupa metoda de formare amarginilor
amprentei deosebim: am prenta functionala la
care marginea sant formate prin miscari
pasive ale mucoasei; amprenta functionala la
care marginile sant formate ca rezultat al
miscarlor active ale mucoasei in timpul
masticatiei si a altor functii ale sis. Stomot.;
amprenta cu formarea mixta a marginilor
 Varietati de amprentare functionale dupa
gradul de compresie campului protetic
• Dupa gradul de compresie a mucoasei
campului protetic amprentele functionale se
impart in:
• amprente cu compresia campului protetic (sub
presiunea manuala a medicului, sub presiunea
masticatoare si dozata);
• decompresiv
• diferential
Din ce materiale pot fi confectionate lingurile
individuale
• sunt confectionate in conditii clinice din
materiale termoplastice sau in conditii de
laborator din acrilate auto si
termopolimerizabile, adaptate prin slefuire la
dimensiunea campului protetic individual.
 Tehnica confectionarii lingurii individuale
dupa vasilenco
• Este utilizata ceara pentru modelarea machetei protezelor mobilizabile (ceara de baza).
• Tehnica realizarii lingurii individuale depinde de:maxilarul la care se confectioneaza prezenta
(edentatie partiala) sau lipsa dintilor (edentatie totala)
• La maxila:
• Adaptarea placii din ceara incepe din mijlocul boltii palatine trecand treptat pe centrul apofizei
alveolare si pe versantul vestibular al ei.
• La mandibula:
• Adaptarea se face simultan, atat pe versantul lingual, cat si pe cel vestibular al apofizei alveolare
sau poate fi inceputa de pe versantul lingual al campului protetic, trecand treptat pe cel vestibular.
• In timpul modelarii placa de ceara poate fi de mai multe ori incalzita in caz de pierdere a plasticitatii
ei. Este necesar de-a nu admite subtierea placii ce poate conduce la micsorarea rezistentei lingurii
individuale.
• Dupa adaptarea finala, sunt inlaturate prin taiere portiunile placii care depasesc limitele trasate pe
model, iar marginile se rotunjesc adaptand-o astfel din nou la model. Astfel este confectionata baza
lingurii individuale. La fel din ceara se confectioneaza manerul (din ceara ramasa de la baza lingurii
individuale). Apoi manerul se lipeste de baza lingurii individuale, corespunzator varfului apofizei
alveolare pe linia mediosagitala. Manerul poate fi confectionat si din sarma.
•  
 Particularitatile confectionarii lingurii
individuale dupa vasilenco
• Z. Vasilenko, reiesind din dificultatile metodei de confectionare a lingurii
individuale dupa I.C.T.O a propus urmatoarea modificare. In timpul
confectionarii marginile linguriilor se termina la nivelul mucoasei pasiv
mobile si deci nu este necesar de a le modela dupa limitele viitoarei
proteze, deoarece ele vor fi corectate de materialul ampretar. Pentru a
obtine imprimarea corecta a campului protetic in zona liniei A Z.
Vasilenko recomanda de a lungi lingura cu 0,5 cm, iar pentru o
repozitionare uniforma a presiunii pe campul pretetic lingura la maxila se
perforeaza la mijloc, ca prin cele 1-2 gauri formate sa iasa surplusurile
materialului amprentar. Lingura la maxila se consolideaza din partea
exterioara cu un strat subtire de gips , iar la mandibula cu obandoleta din
material amprentar termoplastic. De mentionat ca lingurile individuale
din ceara din cauza dezavantajelor(se deformeaza, nu permite obtinea
amprentei de compresie) actualemente se foloste rar. Cele mai frecvent
se utilizate sunt lingurile confectionate din materiale rigide.
Proba herbst pentru maxilarul superior
1. Deschiderea maximala a gurii(daca lingura se
deplaseaza atunci marginea se reduce incepind cu
sectorul zonei plicilor pterigomandibulare pina la
locul unde va fi situat primul molar)
2. Sugerea obrajilor(daca lingura se deplaseaza,atunci
marginea se scurteaza bilateral in zonele plicelor
gingivobucale)
3. Miscarea buzelor anterior ca la fluerare(daca lingura
se misca,este necesar de a scurta marginea ei in
zona anterioara)
Probele herbst pentru maxilarul inferior

①Actul de deglutitie si deschiderea gurii maximal.

②Pacientul este rugat sa plaseze virful limbii spre
buzele superioara si inferioara.
③Virful limbii se aseaza pe suprafata interna a
obrajilor,gura fiind intredeschisa.
④Virful limbii se orienteaza spre buza superioara
si virful nasului.
⑤Miscari active a muschilor mimici.
Indicatii la utilizarea amprentarii compresive
si decompresive
Amprentele decompresive sint indicate in
cazurile cind mucoasa reprezinta o rezilienta
mica, indeosebi cind torusul palatin este bine
exprimat.
Amprentele compresive sint indicate la
prezenta unei mucoase cu rezilienta marita.
 Conceptia amprentarii functionale a scolii de
Protetica Dentara Bucuresti

In primul rând, câteva principii trebuie respectate indiferent de situaţia

clinică prezentată de pacient. Acestea sunt:
• 1. Efectuarea unui examen clinic foarte atent pentru a se putea evidenţia
atât elementele favorabile, cât şi cele nefavorabile ale câmpului protetic
pentru menţinerea, stabilitatea şi sprijinul protezelor.
• 2. Obţinerea menţinerii protezei totale ca obiectiv principal, în special prin
folosirea succiunii.
• 3. Alegerea materialului de amprentare se va face în concordanţă cu
calităţile substratului mucos.
• 4. Rezultatul amprentării este condiţionat în primul rând de modelul de
confecţionare şi de adaptare a lingurii individuale.