CAPITOLUL 3

AMPRENTA PRELIMINARĂ A CÂMPULUI PROTETIC EDENTAT TOTAL ȘI

MODELUL PRELIMINAR

Amprenta reprezintă copia negativă a câmpului protetic după care tehnicianul dentar
realizează modelul, iar amprentarea reprezintă faza clinică prin care se înregistrează ţesuturile
pe care proteza se va sprijini şi cu care marginile acesteia vor veni în contact.
Scopul amprentării îl reprezintă reproducerea cât mai exactă a detaliilor câmpului protetic,
de aceea amprentarea se desfăşoară în două etape clinice: amprentarea preliminară şi
amprentarea finală.

3.1. AMPRENTA PRELIMINARĂ

Reprezintă copia negativă a câmpului protetic, obţinută cu o portamprentă standard, un

material de amprentare şi utilizând pentru modelarea marginală mişcări efectuate de medic, de
pacient sau combinate.
Scopul final al amprentării preliminare îl constituie obţinerea modelului preliminar pe care
se va realiza o portamprentă individuală – lingura individuală.

Amprenta preliminară presupune următoarele etape:

- alegerea momentului amprentării
- alegerea şi verificarea lingurii standard
- alegerea materialului de amprentă
- tehnica de amprentare
- proiectarea lingurii individuale

În proteza totală se folosesc linguri standard sau port-amprente standard de diferite

dimensiuni și forme. Lingurile standard utilizate pentru amprentarea câmpului protetic edentat
total se deosebesc de cele folosite pentru amprentarea arcadelor dentate sau parțial edentate prin
faptul că prezintă un lăcaș rotunjit sub formă de jgheab ce corespunde crestei edentate.
Există linguri standard pentru maxilar, pentru mandibulă sau linguri care pot înregistra
deodată ambele maxilare în ocluzie.

Lingurile standard pot fi confecționate din metal sau material plastic și pot prezenta orificii
pentru retenționarea materialului de amprentă.
Alegerea lingurii standard este dictată de relieful osos, de forma și înălțimea crestei
edentate.
În alegerea materialului de amprentare se iau în considerare mai mulţi factori: gradul de
retentivitate al câmpului protetic, calitatea substratului mucos, prezența unor elemente
morfologice speciale.
În amprentarea preliminară se folosesc cu precădere hidrocoloizii ireversibili (alginatele),
dar mai pot fi utilizate și elastomeri de sinteză, materiale bucoplastice sau, când există
posibilitatea amprentării cu vechile proteze, se pot utiliza materiale cu vâscozitate lent
progresivă.

Amprenta preliminară cu alginat

Schematic timpii amprentei preliminare sunt următorii:

1. Amprentarea mandibulei
Se alege lingura standard adaptată dimensional câmpului protetic. Materialul de amprentă
este depus în lingură și repartizat uniform pe toată suprafața.
După introducerea lingurii în cavitatea orală, printr-o mișcare de rotație și îndepărtare a
comisurii, urmează centrarea lingurii pe câmpul protetic. Urmează mişcările de modelare
marginală ale amprentei, efectuate de pacient, la indicaţia medicului:
- limba se duce spre nas
- limba se plasează într-un obraz şi apoi în celălalt
- mişcarea de protracţie maximă a limbii
Concomitent, medicul va realiza rotaţii ale nodulului comisural prin prinderea acestuia între
police şi index şi masaje cu tendinţă verticală pe obraji şi buze la nivelul fundurilor de sac.
După priza alginatului, amprenta se va menţine încă un minut pe câmpul protetic pentru a
căpăta suficientă rezistenţă.
Amprenta se va spăla sub jet de apă şi se va verifica corectitudinea ei.

Fig.13 Amprenta preliminară mandibulară

cu alginat (6)

2. Amprentarea maxilarului
Mișcările pentru modelarea marginală a amprentei sunt diferite de cele efectuate de pacient
la amprentarea mandibulei:
- balansarea mandibulei dreapta-stânga
- mimarea fluieratului
- manevra Valsalva
Concomitent, medicul efectuează rotaţii ale nodulului comisural prin prinderea acestuia
între police şi index şi masaje cu tendinţă verticală la nivelul obrajilor şi buzelor. Amprenta se
va menţine pe câmpul protetic încă un minut, de la priza alginatului, pentru ca materialul să
capete rezistenţă.
Se spală amprenta sub jet de apă şi apoi se verifică.

3.2.VERIFICARE AMPRENTEI PRELIMINARE

 Verificarea amprentei preliminare se face imediat după spălare. Se pot constata următoarele
deficienţe:
- amprenta nu redă toată zona de sprijin a câmpului protetic: lingura standard fiind prea
scurtă sau materialul insuficient
- amprentarea asimetrică a câmpului protetic: lingura nu a fost corect centrată pe câmpul
protetic sau nu corespunde cu forma câmpului protetic
- bule de aer: alginat insuficient amestecat sau cantitate prea mică de material (dacă
dimensiunea lor este mică se completează cu ceară)
- aspect granulat al amprentei: nu s-a amestecat suficient materialul de amprentă, raportul
pulbere-apă a fost incorect, apa a fost prea caldă
- lingura este vizibilă prin materialul de amprentă, fie pentru că lingura nu a fost
corespunzătoare, fie s-a exercitat o presiune prea mare pe lingură, în timpul amprentării
- desprinderea materialului de amprentă din lingură datorată retenţiei insuficiente a
materialului de amprentă
- prinderea ţesuturilor moi în interiorul amprentei datorată unei linguri prea mari sau nu
s-au îndepărtat buzele, obrajii sau limba
- marginile subţiri ale amprentei care nu cuprind zona de sprijin vor fi secţionate cu un
bisturiu.
Toate aceste neajunsuri impun reluarea fazei de amprentare.
Verificarea amprentei preliminare este o etapă foarte importantă, deoarece orice
inexactitate a amprentei va fi transmisă în fazele următoare, iar amprenta preliminară cât mai
exactă presupune mai puţine manevre pentru adaptarea lingurii individuale.
Deficiențe în amprentarea preliminară maxilară
Următoarele erori impun repetarea fazei de amprentare preliminară maxilară:
- înregistrarea insuficientă a palatului: materialul de amprentă a fost insuficient, a făcut
priză prea repede sau presiunea medicului asupra lingurii standard a fost prea redusă
- deficiențe în regiunea retrozigomatică: la amprentare cavitatea orală a fost deschisă
exagerat, procesul coronoid a avansat împiedicând pătrunderea materialului în fundul de sac
- deficiențe în vestibulul labial: buza nu a fost ridicată înainte de inserarea lingurii sau gura
deschisă exagerat cu buza superioară destinsă ceea ce împiedică pătrunderea materialului de
amprentă până în fundul de sac
Deficiențe în amprentarea preliminară mandibulară
Următoarele erori impun repetarea fazei de amprentare preliminară mandibulară:
- exces de material în zona linguală care limitează mișcările limbii având ca efect
amprentarea incorectă a zonei linguale a câmpului protetic
- extindere insuficientă a materialului de amprentă în zona linguală, deoarece:
• lingura standard aleasă a fost prea scurtă
• pacientul nu a ridicat limba la inserarea lingurii
• materialul de amprentare a fost insuficient
- extinderea insuficientă în vestibulul bucal, în cazul deschiderii exagerate a gurii cu
destinderea buzei inferioare.
După verificarea amprentei, se trasează limitele lingurii individuale , se dezinfectează
și apoi se trimite în laborator pentru a fi turnat modelul preliminar.

3.3.TRASAREA LIMITELOR LINGURII INDIVIDUALE

 Trasarea limitelor lingurii individuale se realizează obligatoriu de către medicul dentist, fie
pe amprenta preliminară, fie pe modelul preliminar.
Scopul acestei manopere este de a vizualiza corect limitele câmpului protetic pe modelul
preliminar, în vederea realizării unei linguri individuale care să necesite cât mai puţine manevre
pentru adaptare.
Trasarea limitelor câmpului protetic se face cu un creion chimic. Pe modelul preliminar
acest lucru este uşor de făcut, deoarece modelul reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic,
dar este necesară o şedinţă în plus pentru pacient, pentru a putea confrunta elementele câmpului
protetic prezente pe model cu cele din cavitatea orală.
Pentru a se evita această şedinţă în plus, trasarea limitelor lingurii individuale, se realizează, de
obicei, pe amprenta preliminară şi sunt două modalităţi prin care se poate realiza acest lucru:
1. Trasarea limitelor lingurii individuale se face din aproape în aproape, comparând
detaliile înregistrate de amprenta preliminară cu cele de pe câmpul protetic, scopul fiind
precizarea zonei de mucoasă pasiv-mobilă.
Această metodă este greoaie din următoarele motive:
- orice relief pozitiv pe câmpul protetic apare transpus în negativ pe amprentă
- amprenta mandibulară este ţinută răsturnată în mână, iar detaliile de pe dreapta câmpului
protetic se găsesc pe stânga în amprentă

2. SCHREINEMAKERS a stabilit o modalitate simplă de trasare a limitelor lingurii

individuale, cu rezultate foarte bune în majoritatea cazurilor.
Trasarea limitelor lingurii individuale la maxilar.
Se marchează poziţia foveelor palatine, apoi se trasează înapoia lor, o linie curbă cu
convexitatea posterioară, limita distală a câmpului protetic; tot cu linii curbe, cu convexitatea
posterioară, se trasează şanţurile retrotuberozitare, aşa cum au fost amprentate.
Pentru zona vestibulară, limita lingurii individuale se trasează la 1 mm în interiorul
convexităţii maxime a marginii amprentei, cu ocolirea frenurilor şi bridelor şi a crestei
zigomato-alveolare.

Trasarea limitelor lingurii individuale la mandibulă.

Se trasează linia mediană a câmpului protetic, luând ca reper frenul lingual; apoi se trasează
zona linguală centrală 1,5 cm de o parte şi de alta a liniei mediene pe convexitatea maximă a
amprentei. Din punctele terminale ale zonei linguale centrale se duc perpendiculare pe muchia
crestei, apoi din aceste puncte se trasează muchia crestei edentate până la tuberculul piriform.
De la punctele terminale ale zonei linguale centrale se duc linii paralele cu mijlocul crestei
edentate corespunzătoare liniilor oblice interne, respectiv limitelor linguale ale câmpului
protetic.
Aceste linii traversează tuberculul piriform la limita dintre cele 2/3 inferioare cu 1/3
superioară şi apoi se curbează către vestibular.
Limita vestibulară a câmpului protetic edentat total mandibular se consideră la 1 mm în
interiorul convexităţii maxime a amprentei.
 Fig.16 Trasarea limitelor lingurii
individuale la mandibulă

Amprentele vor fi dezinfectate cu hipoclorit de sodiu 1% sau glutaraldehidă 2%.

Amprenta poate fi introdusă în soluţie sau suprafaţa acesteia va fi pulverizată şi apoi amprenta
va fi introdusă într-o pungă de plastic, ermetic închisă. Timpul de acţiune al soluţiilor
dezinfectante este de 10 minute, după care amprenta va fi din nou spălată cu apă şi trimisă în
laborator, însoţită de recomandările referitoare la realizarea lingurii individuale.
Dacă pentru amprentare s-au utilizat materiale bucoplastice, acestea trebuiesc livrate în
apă rece, eventual cu cuburi de gheaţă, spre a se evita o posibilă deformare a reliefului
amprentat.
Amprentele vor fi însoțite de instrucțiuni privind confecționarea lingurii individuale:
- materialul din care se va confecționa
- realizarea sa în contact direct cu modelul sau la distanță.
De regulă, se admite că amprenta a fost controlată de către medic şi găsită ca acceptabilă
pentru confecţionarea portamprentei individuale. Cu toate acestea tehnicianul este obligat să
efectueze controlul amprentei, iar dacă găseşte că unele zone nu au fost satisfăcător amprentate,
să-şi formuleze părerea faţă de medic.
Turnarea se face între 8 şi 30 minute pentru amprenta preliminară cu alginate. Dacă
modelul nu poate fi turnat până în 30 minute, amprenta va fi ţinută într-o atmosferă saturată cu
vapori de apă (învelită într-o compresă cu apă) spre a se evita deshidratarea alginatului şi
deformarea amprentei.

3.4. MODELUL PRELIMINAR

Modelul este copia fidelă pozitivă a reliefului câmpului protetic. Scopul confecționării
modelului preliminar este reproducerea pozitivă a câmpului protetic edentat total în vederea
realizării lingurii individuale utilizată pentru amprenta finală.
Materialul utilizat pentru confecționarea modelului preliminar este, de regulă, gips dur
sau de clasa a III-a (alfa-semihidratat), pentru că acest tip de material rigid îndeplinește
condițiile necesare activității de precizie în laborator și are de cele mai multe ori proprietăți
fizico-chimice și mecanice compatibile cu materialul amprentei preliminare.
Tehnica de obţinere a modelului preliminar
Pentru obţinerea modelului preliminar sunt necesare:
 – pregătirea amprentei preliminare,
– prepararea pastei de gips,
– turnarea modelului preliminar,
– detaşarea modelului de amprenta preliminară (demularea) şi
– fasonarea modelului preliminar (soclarea).
➢ Pregătirea amprentei preliminare presupune examinarea calității și integrității
amprentei preliminare. Dacă există zone reduse cu lipsă de substanță, în arii de sprijin
neesențiale, acestea se pot reconstitui prin picurare de ceară. Când apar deficiențe mai mari este
necesară reluarea amprentei.
Înainte de turnarea pastei de gips în amprentă, aceasta trebuie să se izoleze fapt ce permite
separarea facilă a amprentei de pe model fără modificarea sau deteriorarea acesteia.
➢ Confecționarea modelului preliminar are loc prin turnarea în amprentă a unei paste de
gips de consistență smântânoasă, amprenta fiind plasată pe o masă vibratoare. Scopul vibrării
este de a favoriza curgerea și a dirija pătrunderea acesteia în toate părțile declive și, în plus, de
a obține un model compact, fără lipsă de substanță, deci fără bule de aer.

Inițial se va acoperi toată suprafața mucozală a amprentei cu un strat uniform de gips și

se așteaptă priza acestuia. Ulterior se prepară o altă cantitate de gips peste care, cât este în stare
plastică, se așează amprenta cu gipsul turnat mai înainte orientat în jos.
Pe parcursul prizei gipsului de model în amprentele cu materiale bucoplastice,
producându-se reacţia exotermă (gipsul se încălzeşte), se recomandă cufundarea complexului
amprentă-model în apă rece, spre a se evita plastifierea materialului bucoplastic de amprentare
şi infiltrarea modelului cu material de amprentă.
➢ Demularea este procedeul de separare a amprentei de model. Amprenta se poate detașa
de pe model la 30-60 minute după turnarea lui, deci după priza completă a gipsului. Procedeul
de demulare se execută cu cea mai mare precauție pentru a nu deteriora modelul, fapt ce poate
duce la repatarea amprentării.
Detaşarea modelului de amprentă (demularea) este diferită în raport cu materialul de
amprentare.
a) În cazul alginatelor modelul se obţine prin tracţionarea de mânerului portamprentei
metalice, modelul obţinându-se uşor şi fără complicaţii.
b) În cazul amprentelor din mase termoplastice este preferabilă cufundarea complexului
amprentă-model timp de zece minute în apă (70-80º C) pentru plastifierea materialului
termoplastic urmată de tracţionarea asupra mânerului portamprentei. În cazul în care modelul
nu a fost saturat în apă, există pericolul ca masa termoplastică încălzită să se lipească de model,
furnizându-ne un model nu prea exact.

➢ Soclul se poate fasona manual sau mecanic cu ajutorul soclatorului. Soclul modelului
are 15- 20 mm înălțime și conturul marginal are formă trapezoidală la mandibulă şi pentagonală
la maxilar.
Anterior confecţionării portamprentei individuale tehnicianul trasează pe model conturul
periferiei câmpului protetic care va reprezenta limitele lingurii individuale.

Erori și deficiențe ale modelului preliminar:

- deformarea modelului - apare în cazul demulării precoce a modelului sau în cazul turnării
modelului și a soclului deodată, cu răsturnarea defectuoasă a ansamblului amprentă-lingură
standard.
- suprafața modelului prezintă goluri - pot apare în cazul malaxării manuale a gipsului, prezența
în amprentă de salivă sau apă, sau prin vibrare insuficientă la turnare.
- suprafața modelului moale, cretoasă - se datorează prezenței apei sau salivei în amprentă,
consistență necorespunzătoare a gipsului, nerespectarea proporției pulbere/apă în prepararea
gipsului.
- plusuri pe suprafața modelului - apar în cazul lipsei de substanță la nivelul amprentei.