33.

Ampretarea câmpului protetic edentat total: obiective, faze de ampretare preliminară şi

finală, manevre A

Definitie:
Amprenta este copia negativa a campului protetic inregistrat cu ajutorul materialelor de
amprenta.

Scop:
Inregistrarea tesuturilor de suport care iau contact cu proteza.
Diagnostic.
Primara -> model preliminar, lingura individuala.
Functionala -> model functional, de lucru, pe care se lucreaza proteza finita.

Obiective:
1. Conservarea structurilor restante
2. Retentia
3. Stabilitate
4. Sprijinsau suport
5. Estetic
6. Fonatorii

● Metoda de amprentare muco-dinamica

● Cel putin 2 etape
● Bazata pe examen clinic
● Urmareste atingerea obiectivelor protezarii - mentinere/succiune
● Ca importanta in amprentare: lingura / material / tehnica

Etape: amprenta preliminara - adaptarea lingurii individuale - amprenta finala

Amprenta preliminara
- Necesara pt realizarea modelului de studiu si diagnostic
- Ambele maxilare in aceasi sedinta
- In lingura standard cu alginat
Etape:
1. Pacientul pozitionat cu capul drept in tetiera

2. Alegerea lingurii standard

- Sa acopere CP antero-post si transv

- Spatiul intre lingura si CP = 3-5 mm
- Mg lingurii aproape de linia de reflexie a mucoasei

- La Maxilar : sa acopere Tuberozitatile, Linia AH, Creasta frontala in sens

sagital si cuprinde crestele in sens transversal

- La Md : acopera Tb Piriform si creasta frontala in sens Antero-post si

cuprinde crestele in sens transversal.

3. Trasarea liniei AH in cav buc.

4. Se prepara alginatul si se aplica in lingura

5. Se aplica lingura in cavitatea bucala la maxilar introducandu se din partea dreapta

indepartand comisura.

○ Se aplica lingura pe campul protetic a.i. Sa cuprinda limita distala si creasta frontala
○ Se centreaza lingura a.i. Rascoirea mediana pt fren a lingurii sa fie plasata pe linia
mediana
○ Se tine amprenta cu o singura mana, fara presiune, iar cu cealalta se fac miscari de
modelaj

- Deschiderea mare a gurii - pt zona distala

- Balansarea mandib stg - dr - pt sp Eisenring
- Masaje rotatorii pe obraz - pt z. Vestibulara lat
- Tractiuni si rotatii pe modiolus - pt Z. Vestibulara lat.
- Buzei suppeste lingura - pt z. Vestibulara frontala
 6. Aplicarea lingurii in cav buc la Md

○ Se aseaza lingura pe CP
○ Se centreaza
○ Muchia crestei sa cuprinda mijlocul jgheabului lingurii
○ Miscari de modelaj

■ Deschiderea mare a gurii - pt Tb Piriform

■ Masaje rotatorii pe obraz
■ Tractiuni si rotatii pe modiolus
■ Buza inf peste lingura
■ Limba dintr un obraz intr altul
■ Umezirea rosului buzei
■ Vf limbii spre nas
- pt punga Fish
- pt punga Fish
- pt Z. Vestib Frontala
- pt Z. Linguala Lat
- pt Z. Linguala Centrala
- pt Frenul Lingual

7. Se asteapta priza alginatului

8. Amprenta se scoate prin tractiune in ax sau cu ajutorul spray ului de aer intre mg
amprentei si mucoasa

9. Se spala amprenta cu apa rece si se verifica

10. Se traseaza pe amprenta limitele viitoarei linguri individuale

Amprentarea functionala

Materialul se alege in functie de calitatea mucoasei:

- Daca mucoasa care acopera zona de sprijin = dura, aderenta => mat consistenta medie /
crescuta
= deformabila => consist mai fluida

In practica curenta - elastomer de sinteza de consistenta medie in lingura individuala

 ➔ Desch max si moderata a gurii - z Maseterina a Tb piriform + punga Fish
➔ Umezire buze - z Ling Post
➔ Vf limbii dintr un obraz in altul - z Ling Lat + Gl Sublinguale
➔ Vf limbii spre nas - fren lingual - z linguala centrala
➔ Fluierat - z Vestib Frontala
➔ Deglutitie - nisa linguala din dreptul Tb Piriform

6. Se asteapta priza materialului

7. Indepartarea amprentei si controlul acesteia

Materiale de amprenta utilizate, amprentarea dupa Schreinemakers, conceptia scolii romanesti

Materiale de amprenta

Scopul esential al amprentãrii este realizarea unei proteze cu o baza cat mai extinsa, in limitele
functionalitatii formațiunilor de la periferia câmpului.
Primul obiectiv al unei amprente a câmpului protetic edentat total este realizarea unei baze protetice
care va fi stabila, retentiva, confortabila, estetica si care va respecta tesuturile restante.
Pentru a realiza cu succes amprentarea câmpului protetic edentat total este nevoie de cel putin doua
etape ale amprentarii: amprenta preliminara si amprenta finala.
Amprenta preliminara are drept scop realizarea modelului preliminar si a portamprentei individuale.
Amprenta finala este necesara obtinerii modelului final, pe care se va realiza proteza.

- Obiectivul de bazã al amprentarii

preliminare este înregistrarea zonei de sprijin. Al doilea obiectiv este acela de a obtine un model
preliminar pe care se va confectiona lingura individuală.
Se recomanda utilizarea unor linguri (portamprente) rigide, de forme si dimensi-uni adecvate,
modificate dacã este cazul pentru a se adapta designului zonei de sprijin.
Trebuie evitate lingurile prea mari, pentru a reduce disconfortul pacientului si a evita incorporarea
pliurilor de tesut in acest stadiu. Lingurile standard subextinse vor crea tehnicianului probleme la
confectionarea lingurilor individuale pe un model

In amprentarea preliminara se folosesc urmatoarele materiale

HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI
Alginatele se prezintã sub forma de pulbere cu un puternic caracter hidrofil, care se amesteca cu apa,
rezultând un lichid vascos ce se aplica in portamprentã. Transformarea in gel (reactia de prizã) este
rezultatul unei reactii chimice. Ulterior, materialul nu mai poate fi readus in stare de solutie. Gelificarea
are loc in cursul contactului cu tesuturile. Tipul I de alginate sunt cu gelificare rapida, iar tipul II cu
gelificare normală.
Avantajele amprentarii cu alginat
Simplitatea echipamentului necesar, pretul de cost scăzut, usurinta in manipula-re, confortul
pacientului, timpul de prizã scurt si reproducerea cu acuratete a zone-lor retentive.
Dezavantajele: detaliile nu sunt fidel inregistrate, alginatele se deterioreaza rapid la temperaturi
ridicate, sunt supuse procesului de sinereza (prin pierderea apei), pot afecta duritatea de suprafatã a
gipsului. Pentru a contracara acest incon-venient, amprentele se pot imersa într-o solutie de sulfat de
potasiu 2% timp de 15 minute (tot mai rar in conditiile materialelor moderne).

GIPSUL
Gipsul de Paris, utilizat in trecut in amprentarea câmpurilor protetice edentate total, si-a pierdut astãzi
din popularitate.
Gipsul ramâne materialul care deformeazã cel mai putin suprafata câmpului protetic, reproducând-o cu
maxim de fidelitate. Se indica la amprentarea câmpurilor protetice moi, cu reliefuri anatomice bine
reprezenta-te, dar neretentive. In amprentarea prelimi-narã gipsul se foloseste in tehnica de spã-lare, in
asociere cu un material de amprenta termoplastic.
Avantajele utilizării gipsului sunt: distorsionarea minima a tesuturilor, redarea cu acuratete a detalilor,
absorbia secretiilor palatinale in timpul prizei, manevrare rapida, proprietatea de a curge.
Dezavantajele sunt: posibilitatea de a curge spre palatul moale (dacã e utilizat intr-o lingura ce nu
permite gipsului sã se extindă in zonele marginale), este casant, nepermitând reinserarea in cavitatea
bu-calã pentru a verifica amprenta. Saliva poate spala materialul si poate distorsio-na suprafata prin
deshidratarea tesuturilor.

MATERIALE TERMOPLASTICE (COMPOUND-URI, STENTS)

Exist douo tipuri de materiale termo-plastice, pentru portamprenta, sub formã de placi si pentru
modelare marginalã, sub formã de batoane. Specificatia ADA considerã necesar un procent de curgere
de 6% in timpul amprentării pentru materialul de modelare marginalã si de 2% pentru cel pentru
portamprentã.
Dupā Skinner si Phillips „fluajul sau curgerea maselor termoplastice poate fi un avantaj sau o sursa de
eroare. Dupã ce s-a ramolit si in timp ce materialul este presat asupra tesuturilor, acesta trebuie sã
prezinte o capacitate crescutã de fluaj, pentru a putea inregistra detaliile câmpului
protetic. Dupã ce s-a răcit, chiar si cea mai mica deformare ulterioara trebuie sã fie complet elastica,
pentru ca amprenta sã se poata dezinsera fara sã se deformeze. De fapt materialele temoplastice nu
prezintã aceasta proprietate de deformare elasticã.
Pentru a evita distorsiunile turnarea modelului sã se execute cel târziu dupã o orã.
Materialul trebuie ramolit prin căldura uscata. Când se foloseste flacăra (procedeu considerat incorect
de unii practicieni), este nevoie de multa precautie pentru a nu supraîncalzi materialul, ceea ce ar duce
la modificări ale proprietätilor prin pierderea unor constituenti importanti.
Existã câteva dezavantaje ale acestor materiale: dupã o încălzire prelungitã, ele devin casante si exista
posibilitatea ca in timpul manipularii materialului sã se incorporeze o cantitate de apã, ceea ce ar de-
termina cresterea capacitätii de curgere.
Avantajele sunt: posibilitatea de a face corecturi ale suprafetei (prin ramolire si reaplicare in cavitatea
bucală), cofrarea este usoara, iar batoanele de material ter-moplastic sunt usor de manevrat si vor
reproduce cu acuratete marginile.

In amprentarea finalã, de la caz la caz se foloses următoarele materiale:

pastele ZOE;
elastomerii de sintezã;
materiale cu vâscozitate lent pro-gresivă;
ceruri bucoplastice.

A. Pasta de zinc oxid eugenol.

Compozitia de baza este reprezentatã de oxid de zinc si eugenol, la care se adaugã agenti de plastifiere,
material de umplutura si alti aditivi pentru a modifica anumite proprietăti.
Pastele ZOE se indică:
- in edentatia totalã pentru finisarea amprentelor luate cu materiale termoplastice (tehnica de spălare)
si ca material unic in amprenta finalã in linguri individuale bine adaptate;
in toate tehnicile de amprentare mucostatică;
amprente pentru rebazări ale protezelor totale;
pentru stabilizarea bazelor sabloanelor in etapa de înregistrare a relatilor intermaxilare.
Avantajele utilizarii acestor materiale sunt reprezentate de fluiditate (ce permite înregistrarea cu
acuratete a detaliilor), dis-torsionare minimã a tesuturilor (prin faptul că in momentul aplicării unei
presiuni minime curg), rapiditate in manipulare, usurinta in turnare/cofrare/demularea amprentei si
stabilitate dimensionalã dupã priză.
Se utilizeaza ca material de spalare in combinatie cu alte materiale.
Dezavantajele pastelor pe bazã de ZOEsunt: timpul de prizã ce, depinde de temperatura si umiditate si
nu poate fi corect controlat de un practician fãrã experientă; nu absorb secretile din palat (iar dacã
acestea sunt abundente, pot apare că acestea sunt abundente, pot apare distorsiuni ale amprentei).
Sunt greu de manevrat, amprenta se poate deforma când se indepărteazã de la nivelul retentivitătilor
câmpului.

B. Elastomeri de sintezã
Existã trei categorii de materiale din aceasta clasã: polisulfurile, siliconii si polieterii.
Siliconii se clasifica in functie de reactia chimica de polimerizare in siliconi cu re-actie de de condensare,
respectiv de aditie.
Siliconii cu reactie de condensare de consistentã chitoasã se indică la amprentarea preliminara sau la
modelarea marginala a portamprentei individuale. Cei cu vâscozitate crescuta se indică la adaptarea
lingurii individuale, cei cu vâscozitate medie la amprentarea finalã a câmpurilor normale, iar cei cu
vâscozitate redusã la amprentarea finalã a câmpurilor „moi" sau in amprente de spalare.
Aceste materiale reproduc cu acuratete tesuturile dure, prezentând stabilitate dimensionala timp de o
orã, neafectând duritatea de suprafata a gipsului si find usor de manevrat. Prezintã culoare, miros si gust
placut.
Un dezavantaj este reprezentat de faptul cã portamprenta trebuie mentinuta fix timp de 8 - 12 minute
pânã la priza finalã. Dacã mixarea nu este corecta, amprenta se va distorsiona. In cazul când nu se
păstrează un raport adecvat baza-catalizator, proprietatile mecanice se pot modifica. Amprenta trebuie
turnatã dupã cel târziu o orã de la indepărtarea din cavitate.

Siliconii cu reactie de aditie prezintã aceleasi indicatii ca si cei cu reactie de condensare, dar au
proprietati mai avantajoase (precizie, stabilitate dimensionalã).
Polisulfurile, pe lângã mirosul neplacut, prezintã si dezavantajul unei manipulări mai dificile.
Ca avantaje putem enumera: timpul de lucru mai îndelungat, ce permite modelarea marginala,
stabilitatea dimensională si precizie in redarea detaliilor.
Consistenta medie si cea fluida se utilizeaza in edentatia totala la amprenta finala in tehnica
Schreinemakers. La mandibula se aplica in lingura individuala Permlastic „regular" si apoi „light bodied",
iar la maxilar doar Permlastic light bodied".

Materiale cu vâscozitate lent progresivă

Aceste materiale se indica drept mijloc de conditionare tisulara a tesuturilor câmpului protetic, atunci
când mucoasa este dezinserata si mobila spre muchia crestei, asociatã cu micsorarea adâncimii
fundurilor de sac sau când mucoasa este lezata prin traumatisme sau infectii. O alta indicatie este
„conditionarea" câmpului pro-tetic edentat total in vederea adaptării cu o protezã imediata sau
captusirea temporara a protezelor instabile si netolerate de pacient. Unii autori le indica pentru
amprentarea in vederea rebazarii protezelor totale.
Dintre cele mai cunoscute produse amin-tim: Coe Comfort (Coe), Fitt (Kerr), Visco-Gel (De Trey), Hidro
Cast (Kay See Dental), Ivoseal. D.
Materiale bucoplastice sunt livrate in tuburi sau recipiente.

Amprentarea finalä, indiferent de tehnică trebuie sa respecte anumite principii generale.

Echipamentul necesar amprentärii finale se compune din:
baie de apã cu vas de cearã atasat;
flacar (spirtierã, bec Bunsen);
creion pentru marcaje pe mucoase;
placã de sticlã;
portamprent individuala;
batoane de Kerr (material termo-plastic) verde si gri, pentru modelarea marginală;
cutit pentru reducerea marginilor;
ogindã, spatulă;
apã rece (cu gheată);
pastă ZOE;

Metoda Schreinemakers
Sta la baza celor mai potrivite portamprente individuale
Amprenta individuală este luata în linguri standard create de autor si cunoscute sub denumirea de "Clan
Tray"
Caracteristic la lingurile mandibulare de acest tip, fata de alte linguri standard este intinderea marginii
linguale până la linia milohioidiană.
Amprenta preliminara foloseste ca materiale de amprentare alginatele.
Precizarea marginilor lingurii individuale se face desenând pe amprenta preliminara urmatoarele:
Marginea vestibulara se traseaza cu 1 mm mai scurtã decât a rezultat din amprenta preliminara;
Marginea distala la maxilar va corespunde cu linia Ah;
Delimitarea marginii linguale a lingurii individuale mandibulare începe din zona centrală;
Din punctele cele mai distale ale acestei zone linguale centrale se traseaza o linie paralela cu muchia
crestei reprodusa pe amprentã
Autorul recomandã îngrosarea lingurii in zona linguala centrala.
Lingurile individuale maxilare si mandibulare vor fi prevazute cu valuri de ocluzie din cara.
Pentru amprentarea finalã este necesara in prealabil determinarea unei dimensiuni verticale de ocluzie
corecte, iar pacientul va find instruit sã închidã în RC.
Amprenta definitiva se ia mai întai la mandibulã. In lingura inferiora se introduce Permplastic regular si
apoi se aplica pe câmpul protetic. Imediat se aplica in cavitatea bucala si lingura superioara, fãra
material de amprentã.
Pacientul va închide usor pe valurile de ocluzie.
Se va deschide gura si se vor face câteva miscari de protractie maxima a limbii, timp in care lingura va fi
mentinuta pe câmpul protetic de catre medic.
Dupã priza materialului, lingura inferiora este scoasa din cavitatea bucala, se retuseazã suprafata de
suprapresiune si se aplica pe întreaga suprafata Permplastic light bodied.
Se reintroduce în cavitate bucala si se repet toate miscarile functionale descrise anterior.
Amprenta pentru maxilarul superior se ia cu Permplastic light bodied astfel: după amprentarea
definitiva a câmpului protetic mandibular aceasta se reaplica in cavitatea bucala apoi se aplica si lingura
maxilara cu materialul amintit.
Pacientul va strânge moderat pe valurile de ocluzie si va tuguia buzele.
Dupã priza materialului se va controla amprenta si eventual se va adauga Permplastic light bodied
pentru o noua amprentare functionalã.