FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

UNIVERSITATEA’’DUNAREA DE JOS’’,GALATI

AMPRENTA CAMPULUI PROTETIC

EDENTAT TOTAL

COORDONATOR:AS.UNIV.STATESCU SONIA
STUDENT:CONSTATIN RAMONA,AN V,GRUPA I
DEFINITIE, PRINCIPII GENERALE

Prin amprentare se intelege modalitatea practica de inregistrare plastica a campului

protetic edentat total.
Amprenta este copia negativa a campului protetic inregistrat cu ajutorul materialelor de
amprenta..
In edentatia totala, in conceptia actuala, amprentarea trebuie sa fie realizata de cel putin 2
ori.
Amprentarea campului protetic edentat total decurge in 2 faze distincte si anume:
- amprentarea preliminara
- amprentarea finala (functionala).

Amprenta preliminara are ca scop final realizarea unei portamprente individuale care va fi
mai bine adaptata pe campul protetic decat portamprenta universala.

Amprenta finala sau amprenta functionala are ca scop realizarea modelului functional pe
care se va confectiona proteza totala.

Uneori se iau 3 amprente – cand exista un camp protetic dificil, iar amprenta preliminara
nu s-a realizat corespunzator. In acest caz, se reia procedeul – se ia portamprenta individuala
cu lingura individuala si nu cu lingura universala.

AMPRENTAREA PRELIMINARA
Definitie:
- amprenta preliminara este copia 919h76j negativa a campului protetic inregistrat intr-o
portamprenta standard, cu miscari efectuate de medic si pacient, care reproduce cu fidelitate
elementele din zona de sprijin si contureaza cu aproximatie marginile acestuia.

Scopul amprentei preliminare este realizarea modelului preliminar si confectionarea

portamprentei individuale.

Tipurile de amprenta pentru edentatul total

Clasificarea amprentelor se face in functie de etapa clinica de realizare a tratamentului

protetic, de tehnica de amprentare si obiectivul imediat sau final urmarit de medic.

1. Amprenta anatomica sau de orientare, are drept scop obtinerea unui model anatomic sau
documentar cu rol didactic de arhivare a unor cazuri deosebite, rol medico-legal, rol de orientare
a diagnosticului si a ului de tratament.

2. Amprenta preliminara are drept scop obtinerea modelului preliminar pentru realizarea in
laborator a lingurii individuale. Numarul amprentelor preliminare difera de la una la mai multe in
functie de obiectivele atinse de amprenta. Daca ea nu a reusit sa rezolve decat in mica masura
sprijinul, problemele legate de mentinere si stabilitate, amprenta preliminara se repeta. Pentru
aceasta este nevoie de o noua port-amprenta, de data aceasta realizata dupa un model preliminar
individual, denumita lingura individualizata, cu ajutorul careia se realizeaza amprenta preliminara
pentru obtinerea modelului preliminar si a lingurii individuale.

3. Amprenta functionala sau finala are drept scop obtinerea tuturor obiectivelor cerute pentru
amprentarea campului protetic la edentatul total si obtinerea modelului functional sau final care
reda in totalitate forma si intinderea campului protetic si este folosit pentru confectionarea protezei
totale finite. Ea se realizeaza cu lingura individuala, sau port-amprenta individuala.

ETAPELE (TIMPII) AMPRENTARII PRELIMINARE

Ene L. imparte faza amprentarii preliminare in urmatoarele etape (timpi):

1. Pregatirea pacientului

2. Alegerea si verificarea portamprentei (lingurii universale sau lingurii

standard)

3. Alegerea materialului de amprenta

4. Folosirea unei tehnici anumite de amprentare

5. Indicatii pentru laborator in vederea confectionarii lingurii individuale

1. Pregatirea pacientului

Luarea amprentei se va face pe un camp protetic sanatos. Amprentarea este conditionata

de vindecarea plagilor postextractionale, a plagilor rezultate din mici interventii chirurgicale sau
a eventualelor inflamatii.

2. Alegerea si verificarea portamprentei

- amprenta preliminara se ia cu ajutorul unei portamprente numita lingura universala sau

lingura standard.
- lingurile universale sunt prefabricate, existente in seturi de marimi si forme diferite.
- sunt realizate din metal, material plastic sau mixte metalo-plastice.
- sunt pline sau perforate, asigurand sistemul de retentie pentru materialul de amprenta.
- daca sunt pline, retentia va fi asigurata prin indiguirea marginilor cu benzi adezive tip
leucoplast.

- lingurile metalice prezinta avantajul de a putea fi refolosite;

 - lingurile din mase plastice sunt confectionate din diferite materiale, cum ar fi rasini
acrilice, polistiren, materiale compozite, rasini policarbonate. Si acestea prezinta marimi si forme
diferite. Prezinta avantajul de a putea fi retusate marginal prin slefuire, pentru o cat mai buna
adaptare la campul protetic respectiv.

Nu se recomanda aceasta practica intrucat se apreciaza ca niciodata o lingura

universala nu poate inlocui o lingura individuala. Lingurile din mase plastice nu se pot steriliza.

Alegerea si verificarea lingurii universale va trebui sa tina seama de marimea zonei de

sprijin, de latimea arcadei si lungimea crestelor edentate.
- principala conditie a unei linguri universale este de a cuprinde in totalitate suprafata de
sprijin a campului protetic.
- marimea lingurii:
La maxilar sa se extinda vestibular pana la zona de mucoasa pasiv mobila iar posterior sa
ajunga pana la santul pterigo-maxilar si sa depaseasca linia de reflexie a valului palatin cu 1-2
mm.
La mandibula trebuie sa cuprinda creasta edentata, extinzandu-se vestibular pana la
mucoasa pasiv mobila, lingual pana la linia oblica interna iar posterior sa cuprinda neaparat zona
tuberculului piriform, pana la insertia ligamentului pterigomandibular.

- latimea lingurii sa fie in concordanta cu latimea maxilarului. Pentru aceasta, creasta

edentata trebuie sa se plaseze in mijlocul jgheabului, iar intre peretii lingurii si zona de sprijin
trebuie sa existe un spatiu de 4-5 mm. Acest spatiu este necesar pentru a asigura grosime suficienta
materialului de amprenta.

- marginile externe trebuie sa se situeze in fundurile de sac vestibulare;

- daca totul este bine -> lingura buna.

- lungimea lingurii sa fie in concordanta cu lungimea arcadei,

La maxilar marginea posterioara a lingurii va ajunge pana la santul pterigo-maxilar si valul
palatin, in timp ce marginea anterioara se va insinua in fundul de sac vestibular, la o distanta de
4-5 mm fata de versantul vestibular al crestei.
La mandibula lungimea va fi cuprinsa intre insertia ligamentului pterigo-mandibular si
acelasi reper frontal ca si la maxilar.
In alegerea lingurii trebuie sa acordam deosebita importanta verificarii acestor parametri.
Pentru aceasta, sub aspect practic se procedeaza in modul urmator:
- se ia lingura maxilara si se introduce in cavitatea bucala;
- marginea posterioara a lingurii este plasata in fundul santului pterigo-maxilar (sant
retrotuberozi-tar), in timp ce marginea anterioara este tinuta la distanta de creasta edentata. Apoi
bolnavul apropie mandibula pana la pozitia gurii usor deschisa iar marginea anterioara a lingurii
va fi ridicata pe campul protetic pana la fundul de sac vestibular. In timpul acestei miscari creasta
edentata frontala trebuie sa se plaseze in mijlocul jgheabului, fara ca lingura sa sufere deplasari
dinapoi-inainte.
 La mandibula, vom acorda importanta cuprinderii tuberculului piriform. Interesul este sa
punem in tensiune ligamentului pterigo-mandibular. Marginea posterioara va fi imediat in
apropierea insertiei ligamentului.
Se va apasa si in zona frontala si se va urmari marginea externa a acesteia sa se plaseze in
fundul de sac vestibular.
Daca aceasta vine prea in fata inseamna ca este prea lunga.
- latimea: plasam mijlocul jgheabului pe mijlcul crestei edentate si urmarim daca marginea
laterala se plaseaza in fundurile de sac.
- daca se plaseaza pe versantul vestibular este prea scurta;
- daca se plaseaza pe obraji, este prea luga.
- o lingura nepotrivita: prelungiri ale lingurii, amprenta cu stent transformata in
portamprenta, confectionarea unei linguri individuale in vederea unei noi amprente preliminare
sau amprenta cu protezele vechi, daca acestea au baza corespunzatoare (sa cuprinda toata suprafata
de sprijin).

3. Alegerea materialului de amprenta

- alginatul este materialul de electie pentru amprenta preliminara;

- daca nu putem realiza o turnare a modelului in timp util (10-30 minute), se poate folosi
gipsul sau stentul. Nu se recomanda materiale elastice (elastomerii de sinteza apartin pastelor
siliconate deoarece pretul de cost este prea mare); daca se ia totusi amprenta vom folosi chiturile,
nu materialele de amprenta propriu-zise care prezinta consistenta mare, medie, fluida.

4. Tehnica amprentarii preliminare

Tehnica amprentarii preliminare cu alginat

- pregatirea pacientului:

- aranjarea in scaunul stomatologic;

- explicarea pacientului in legatura cu anumite atitudini pe care trebuie sa le aiba in sensul

unor miscari: supt, respiratie pe nas, etc;

- inainte de luarea amprentei, este obligatorie toaleta campului protetic cu jet de apa sau chiar
prin stergere cu tampon de tifon, pentru indepartarea salivei vascoase (o saliva aderenta da
amprente imprecise).

- dupa alegerea lingurii standard, aceasta va fi facuta retentiva, in cazul in care nu este prevazuta
cu sisteme proprii de retentie. Astfel, marginea lingurii (metalice) va fi tapetata cu o banda de
leucoplast, dupa care va fi bine uscata.
- alginatul se pregateste de consistenta vascoasa si nu fluida. Este foarte importanta spatularea
energica si corecta, tot timpul contra peretilor bolului, pana dispare orice urma din conglomerat si
pasta devine omogena. Aceasta manopera nu va depasi timpul de 1 minut.
- aplicarea pastei in lingura uscata se va face in cantitate optima si anume, cu usoara depasire a
marginilor lingurii. Apoi suprafata materialului se va uda cu apa si se va netezi cu degetele,
dupa care lingura se va introduce in gura.
- in anumite situatii clinice, in care apreciem ca alginatul din lingura nu se poate insinua in toate
zonele campului protetic (palat inalt, creste retentive, hernierea glandei sublinguale, etc), vom opri
o cantitate de alginat si o vom aplica in zona/zonele respective, cu ajutorul unei spatule.

- urmeaza centrarea lingurii pe suprafata de sprijin si apoi infundarea pana ce alginatul ajunge
complet in fundul de sac vestibular. Manerul lingurii va fi fixat pe linia mediana!

- infundarea lingurii se poate face prin presiuni alternative in dreapta si apoi in stanga,
exercitandu-se concomitent usoare tractiuni spre exterior ale obrazului, de partea in care are loc
infundarea lingurii. Scopul acestor miscari este de a se elimina aerul din santul vestibular, precum
si de la nivelul palatului.

- dupa infundarea completa a lingurii, incep miscarile de modelaj pentru vestibul, pentru zona
posterioara (la maxilar – mimarea fluieratului, stangerea buzelor, tractiuni ale comisurilor inainte
si in joc, tractiuni ale buzei superioare direct in jos – pentru frenul buzei superioare – masaje
rotatorii pe obraz; nu se recomanda deschiderea larga a gurii pentru ca apofiza coronoida intra in
spatiu si va cobora lingura -> amprenta incorecta) si zona linguala (la mandibula).

- odata terminata functionalizarea, amprenta va fi mentinuta pe camp cu degetele

operatorului, fara a se exercita nici un fel de presiune. Amprenta va fi mentinuta pe camp pana la
priza materialului (5 minute), plus 2 minute pana la gelificarea completa.

Tehnica presupune dozarea exacta a cantitatii de alginat. O cantitate prea mare poate
compromite reusita amprentarii prin refluarea excesului spre faringe, cu toate consecintele sale.

- se mai poate utiliza tehnica de infundare a lingurii incepand cu zona posterioara si

terminand cu regiunea frontala.

- infundarea lingurii in regiunea frontala va fi asociata intotdeauna cu indepartarea si

tractionarea buzei inainte, pentru a permite eliminarea aerului acumulat in aceasta zona si
patrunderea materialului pana in fundul de sac vestibular. Totodata, surplusul de material va reflua
prin culoarul vestibular spre regiunea frontala. Aceasta tehnica prezinta riscul aparitiei bulelor de
aer pe palat sau incompleta amprentare a fundului de sac vestibular frontal, in cazul unui practician
mai putin experimentat.

- indepartarea amprentei se face printr-o singura miscare in sens vertical, fara basculare
antero-posterioara sau tentative de rotatie a manerului pentru a preveni modificarile dimensionale.
Pentru a usura desprinderea, mai intai se vor departa obrajii si buza, apoi se vor face tractiuni prin
aplicarea degetelor pe marginea amprentei, in regiunea premolara, cat si pe maner.
 - controlul amprentei urmareste:

- in primul rand redarea integritatii zonei de sprijin, fara minusuri sau deficiente ale
centrarii.
- marginile amprentei trebuie sa fie de grosime uniforma si nedesprinse de lingura
si foarte important sa schiteze modelajul functional.
- in cazul in care marginile amprentei sunt prea groase si nemodelate sau sunt prea
subtiri si nu ajung pana in fundul de sac vestibular, se repeta amprenta.
- se repeta si cand exista portiuni ale lingurii neacoperite cu material, bule sau goluri
de aer care ar duce la imperfectiunea modelului.
- acelasi lucru se face si in defectiuni de centrare, care imbraca diferite aspete: o
parte a marginii e prea groasa si nemodelata functional, in timp ce pe partea opusa, marginea
se prezinta prea subtire; pe o parte s-a exercitat o presiune mai mare decat pe cealalta;
manerul lingurii nu coincide cu linia mediana a maxilarului; in regiunea frontala marginea
amprentei e mult prea groasa si muchia crestei nu se gaseste in mijlocul jgheabului.
Amprenta cu alginat nu permite corecturi prin adaugarea unui nou strat de alginat;
ea se va lua din nou.
- amprenta corespunzatoare va fi spalata cu apa curenta, dupa care se va trasa cu
creionul chimic conturul de mucoasa pasiv mobila.
- se trimite la laborator acoperita cu un servet umed, dupa care va fi turnata in interval de
10 minute.
- inaintea turnarii se recomanda cufundarea amprentei intr-o solutie de sulfat de
potasiu 2% pentru cateva minute cu scopul de a contracara efectul inhibitor al fosfatului
trisodic restant din alginat asupra prizei gipsului. Se obtine in felul acesta un model cu o
suprafata neteda si dura.
- amanarea turnarii si mentinerea in apa a amprentei un timp indelungat produce
modificari volumetrice importante.

Indicatii pentru laborator in vederea confectionarii lingurii individuale

Dupa indepartarea amprentei preliminare din cavitatea bucala se ridica problema

evidentierii limitelor marginale ale campului protetic, care urmeaza sa marcheze limitele
(lungimea) lingurii individuale. Aceste limite, asa dupa cum se stie, urmeaza sa se extinda pana la
zona de mucoasa pasiv mobila. Practicienii incepatori confunda deseori aceasta zona de mucoasa
pasiv mobila cu adancimea fundului de sac vestibular. in realitate, mucoasa pasiv mobila se gaseste
la 1 -2 mm distanta de fundul de sac vestibular.

In cazul unei bune functionalizari a amprentei preliminare si a unui tehnician experimentat,

trasarea pe amprenta a zonei de mucoasa pasiv mobila nu este obligatorie: ea se poate trasa direct
pe modelul preliminar.

Conditia pentru adoptarea acestei conduite este realizarea unei amprente preliminare foarte
bine functionalizata, pentru a se putea pune cu usurinta in evidenta jocul formatiunilor mobile de
la periferia campului protetic. in felul acesta, pe modelul preliminar tehnicianul dentar
experimentat se va putea orienta cu usurinta, trasand in laborator limitele suprafetei de sprijin,
economisind in felul acesta timpul petrecut in cabinet. Deseori lingurile individuale realizate in
acest fel nu mai au nevoie de retusari.

Prof. Ene (Bucuresti) recomanda in orice imprejurare delimitarea conturului marginal pe

amprenta preliminara. Ea se face cu ajutorul unui creion chimic astfel:

La maxilar se ocolesc cu cate o linie tuberozitatile, se insemneaza pozitia foveelor palatine

si se unesc cele trei repere printr-un traseu arcuit, caracteristic, sub forma de acolada.

La nivelul santului vestibular se depisteaza din aproape in aproape, limita dintre mucoasa
fixa si cea mobila, care se transpune printr-o linie continua pe amprenta, ocolind frenurile laterale
si frenul buzei superioare.

La mandibula, traseul de delimitare trebuie sa includa tuberculii piriformi pana la insertia

ligamentului pterigo-mandibular, vestibular vom avea ca reper mucoasa pasiv mobila iar lingual
insertia seului (frontal) si linia oblica interna (lateral).

Dupa trasarea limitelor, amprenta se trimite la laborator impreuna cu fisa, pe care mai
notam indicatiile ce le consideram necesare, in cazul in care nu exista un sistem de lucru deja
prestabilit. Se poate nota materialul din care se vor confectiona lingurile individuale, pozitia
manerului lingurii si a butonilor de presiune, realizarea lor la distanta de model sau in contact,
folieri pe model in anumite zone, gravare la zona Ah sau lingual central etc.

Din cabinetul stomalotogic se primeste amprenta preliminara realizata in alginat cu ajutorul

lingurilor universale. Aceasta se spala, se dezinfecteaza si se toarna modelul preliminar.

Materiale necesare:

 bol de cauciuc;

 ghips obisnuit;

 spatula de ghips;

 masuta vibratoare;

 soclator.

Ghipsul de consistenta smantanoasa se toarna strat cu strat prin depunere in

portiunile inalte ale amprentei, bolta palatina, respectiv portiunea cea mai distala a crestelor in
cazul amprentei mandibulare. In timpul turnarii amprente se vibreaza manual sau pe masuta
vibratorie pentru ca ghipsul sa patrunda in toate detaliile, evitandu-se formarea bulelor de aer.
 Dupa ce amprenta a fost acoperita cu ghips, plusul de material ramas se depune pe
o foaie de hartie sau pe o placuta de sticla sub forma unei gramajoare peste care se aplica amprenta
presand ghipsul pentru a rezulta un soclu de 1,5 cm inaltime. Amprenta va fi paralela cu masa de
lucru. Pe masura ce ghipsul face priza, plusul ce depaseste amprenta se indeparteaza cu spatula.
La modelul inferior, soclul cupride si zona corespunzatoare seului bucal pentru a avea rezistenta
in timpul demularii si a operatiunilor ce vor urma.

Demularea amprentei se face prin tractiune, elasticitatea alginatului permitand

separarea. Se face la 30-60 minute de la turnare. In caz contrar, alginatul pierde apa din compozitie,
o absoarbe pe cea din model, iar modelul rezultat are o rezistenta scazuta, cu suprafata rugoasa,
caracteristica.

Soclul se fasoneaza cu spatula sau la soclator, rezultand forma caracteristica de

pentagon la maxilar si de trapez la mandibula.

Daca pe amprenta preliminara sau trasat cu creionul chimic limitele campului o

protetic, acestea se imprima pe model. Daca nu au fost trasate se ceare medicului sa faca acest
lucru pe modelul preliminar. Un tehnician experimentat, cu ochiul format, poate trasa singur aceste
limite pana la care se va intinde lingura individuala.