Ortodontie II

Curs 2

Profilaxia anomaliilor dento-maxilare

Profilaxia anomaliilor dentomaxilare este un ansamblu de măsuri luate pentru

menţinerea stării de sănătate la nivelul tuturor componentelor ADM (prevenirea instalării
stării de boala la nivelul ADM: dinţi, baze osoase, muscultură, ATM) şi combaterea tuturor
factorilor care ar putea avea o influenţă negativă asupra creşterii şi dezvoltării ADM.
Pentru ca profilaxia să fie eficientă este necesară munca în echipă: stomatolog,
pediatru, pedodont, ortodont, protetician, chirurg;
De asemenea pentru ca efectele perturbatoare asupra sănătăţii ADM să fie minime,
mijloacele de profilaxie trebuie instituite cât mai rapid;

În funcţie de perioada şi de vârsta căreia i se adresează avem:

1) profilaxie prenanatală
2) profilaxie postnatală:
a) profilaxie preeruptivă
b) profilaxie posteruptivă
c) în dentaţia temporară
d) în dentaţia mixtă
e) în dentaţia permanentă

1) Profilaxia prenatală - se adreseaza femeii gravide;

Ne interesează terenul ereditar, dacă există anomalii şi mai ales cele cu determinism
genetic (culoarea dinţilor, forma dinţilor, mărimea dinţilor);
Profilaxia prenatală cuprinde şi sfatul genetic. La gravidă este necesară o alimentaţie
sănătoasă calitativ şi cantitativ, cu toate principiile alimentare. De asemenea este necesară
evitarea noxelor, iradierii, bolilor infecto-contagioase, consumul de tutun, alcool, droguri,
travaliului prelungit, aplicărilor de forceps şi a tracţiunilor anormale în timpul naşterii care pot
duce la dezechilibre musculare sau afectarea centrilor de creştere.
Se poate începe profilaxia cu fluor încă din luna a noua de sarcină pentru menţinerea
stării de sănătate a dinţilor. Încă de la naştere, pot fi diagnosticate anumite anomalii cu
caracter ereditar precum ocluzia adâncă acoperită (ocluzia în capac de cutie).

1
2) Profilaxie postnatală
a) Profilaxia preeruptivă (0-6luni) constă în alimentaţie naturală până la 6 luni, suptul la sân
asigurand toate principiile de care are nevoie nounăscutul, în forma cea mai asimilabilă de
către acesta şi realizand prima mezializare fiziologică a mandibulei prin stimularea unei
miogimnastici a mandibulei (propulsia ritmică a mandibulei).
Acolo unde nu este posibilă alimentaţia naturală, ci este necesară cea mixtă sau
artificială se utilizează tetine speciale (ortodontice): tetina Muller, tetina Nuk, care reproduc
forma mamelonului (faţa superioară este convexă pentru a se adapta bolţii palatine şi faţa
inferioară este plată pentru limba, are un orificiu mic de scurgere a laptelui pe faţă superioară,
ca să asigure primul stadiul al digestiei (amestecarea laptelui cu saliva), gâtul tetinei este
aplatizat şi nu necesită o contracţie transversală excesivă a orbicularilor. Durata unei mese
trebuie să fie de maximum15-20 minute.

Fig. 1.1. Tetine NUK

Fig 1.2. Alimentația artificială cu tetină ortodontică

Igiena bucală se face prin badijonarea crestelor adentate cu comprese sterile îmbibate
în ceai de muşeţel sau acid boric 3%.

2
b) Perioada posteruptivă cuprinde urmatoarele componente:
 Igiena orală
 Profilaxie alimentară
 Profilaxie funcţională
 Menţinerea stării de sănătate odontală si refacerea morfo-funcţională a ADM
 Igiena cavităţii orale:
- la început este făcută de mamă
- între 3-6 ani igiena se face de către copil obligatoriu supravegheat de către mama
- dupa varsta de 6 ani copilul ar trebui sa realizeze un periaj corect; instructajul de
periajul trebuie făcut de către medicul stomatolog şi verificarea periodică a calităţii
periajului dentar prin indicele de placă bacteriană, sau de către mamă cu ajutorul
apelor de gură cu revelator de placă ce pot fi folosite zilnic;

 Profilaxia alimentară presupune o alimentaţie corespunzătoare calitativ si cantitativ,

cu principii alimentare în proporţie adecvată, alimentaţie carioprofilactică prin curba pH-ului,
orarul meselor şi a hidraţilor de carbon;
- preferinta pentru alimente de consistentă mai dură (fructe şi legume proaspete) care
favorizează abrazia fiziologică (atriţia) determină libertatea mişcărilor mandibulare, cu
avansarea mandibulei, stimulând a doua mezializare fiziologică a mandibulei şi mezializarea
planului postlacteal, necesare pentru obţinerea unor rapoartele neutrale la nivel molar;
- Molarul prim inferior se poate mezializa prin:
- puseu de crestere osoasă
- folosirea tremei primatelor
- folosirea lee-way space-ului

 Profilaxia functională are drept obiective:

- asigurarea desfăşurării corecte a funcţiilor ADM şi corectarea disfuncţiilor
(reeducare functională)
- combaterea parafuncţiilor şi obiceiurilor vicioase
- combaterea posturilor anormale ale extremităţii cefalice şi ale corpului
Toate aceste disfuncții şi parafuncții produc dezechilibre ale musculaturii ADM la nivelul
culoarului dentar (chinga linguo-labio-jugală) care influenţează direcţia de creștere a
proceselor dento-alveolare și a bazelor osoase;

3
  Definim funcția ca pe o activitate cu scop de adaptare de la mediu și de supraviețuire
a unui organism viu;
 În acest context o disfuncţie este o funcție deviată exercitată în mod greşit (ex:
deglutitia atipică);
 O parafuncţie este o funcție care se desfășoară în paralel cu o funcţie normală şi care
nu este un act necesar vieții (ex: obiceiuri de supt steril, respirație orală habituală);
 Un obicei vicios este o activitate conștientă/subconștientă care perturbă culoarul
dentar (succiunea degetului, propulsia limbii, deglutiția infantilă, roaderea unghiilor,
muşcarea buzei, aspirarea buzei);
 Un tic oral este o activitate involuntară care constă într-o contracţie atipică, fără o
motivaţie aparentă (tic de propulsie a mandibulei);

Sugerea degetului (succiunea policelui) – nu este considerat nociv pană la 2 ani pentru
că fătul are mişcări de sugere a degetului chiar si în viaţa intrauterină;

Fig.1.3. Imagine intrauterină de succiune a policelui

Dacă este decondiţionat pană la 3 ani, modificările produse se remit spontan atât timp
cat obiceiul vicios primar nu este înlocuit de un obicei vicios secundar (interpunerea limbii,
aspirare de buză);
Dacă persistă dupa vârsta de 3-4ani produce modificări de tipul:
- proalveolodenţie superioară (protruzia de supt a degetului – protruzii cu treme
însotite de overjet mare)
- retruzii inferioare
- retrognaţie mandibulară (dacă se sprijină pumnul pe menton)
- ocluzii deschise
4
Gravitatea acestor modificări depinde de:
1. intensitatea obiceiului vicios
2. durata practicării
3. extinderea în timp (numai seara sau şi peste zi)
4. vârsta copilului (momentul în care se găseste evoluţia ADM)
5. poziţia si tehnica adoptată
Dacă se instalează după 4-5 ani, acest obicei vicios se poate datora modificării stării psihice a
copilului cauzată de frustrarea dată de apariţia unui frate sau intrarea în colectivitate;

Etape de decondiţionare:
1. Mijloacele de convingere sunt voluntare , presupun susţinere din partea părinţilor şi
este necesară şi o motivaţie puternică din partea subiectului.Copilul îşi poate aplica pe
deget leucoplast pentru a-şi reaminti că nu trebuie să îl introducă în gură;
2. Mijloacele de constrângere sunt reprezentate de elemente restrictive –cotiere,mănuşi
oarbe

Fig. 1.4. Mijloc de constrângere împotriva succiunii policelui

3. Aparatele ortodontice de inhibiţie sunt reprezentate de:

- aparatele ortodontice restrictive(de inhibiţie) propriu-zise, gutieră cu ţepi, arc lingual

sudat la 4 coroane turnate pe molarii temporari cu pinteni ascuţiţi – nu corectează
anomalia ci împiedică efectuarea obiceiului vicios.

5
 Fig .1.5. Scut lingual fix cu țepi

- aparatele funcţionale: scut vestibular, placuţă vestibulară totală (scut lingual); care
pot corecta şi anomalia

Fig.1.6. Ataşamente cu ţepi pt arcada superioară

Respiraţia orală (parafuncţie)

Această parafuncţie are o etiologie complexă şi se împarte în două categorii: respiraţie
orală de cauză obiectivă, reprezentată de obstacole în pasajul aerian nazal (vegetaţii adenoide,
rinite cronice, malformaţii congenitale, deviaţii de sept) şi o respiraţie orală habituală, fără
obstacol anatomic, atunci când se asociază cu obiceiuri nocive sau cu o scurtare primară sau
dobandită a buzei superioare.
Considerată ca un factor central în generarea anomaliilor dentomaxilare, aceasta poate
produce modificări grave la nivelul culoarului dentar cu incompetenţa componentei externe a
chingii linguo-labio-jugale (buzele si obrajii), cu creşterea tonusului muşchilor buccinatori
care îngustează maxilarul. Limba are o poziţie joasă pe planşeu ceea ce are ca efect privarea
maxilarului superior de contracţiile ritmice ale acesteia şi îngustarea consecutivă a palatului.
Combaterea respiraţiei orale vizează eliberarea pasajului aerian, atunci când există un
obstacol ( colaborare cu ORL-istul) dar presupune întotdeauna şi o etapă de reeducare
funcţională.
6
 Reeducarea respiraţiei nazale se face prin asocierea exerciţiilor de miogimnastică
respiratorie (în aer liber, curat, cu spatele drept, la perete se face un inspir profund nazal cu
ridicarea cutiei toracice urmat de un expir profund pe gură care sa fie însotit de coborârea
cutiei toracice; mai multe serii pe zi de 20 asemenea exercitţi; se poate efectua timp de 2-
3minute de mai multe ori pe zi) cu terapia ortodontică, utilizănd aparate funcţionale,scut
labial,aparate miofuncţionale de tipul T4K si activatoare.

Fig.1.7. Aparate miofuncționale

Avantajele respiraţiei nazale corecte:

- oxigenarea adecvată a organismului
- asigurarea unei creşteri şi dezvoltări armonioase la nivelul ADM
- atenţie crescută
Respiratorii orali prezintă frecvent şi alte obiceiuri vicioase: deglutiţie atipică, posturi
anormale ale limbii, tulburări de fonaţie;

Deglutitia atipică (disfuncţie)

Deglutiţia de tip adult presupune închiderea celor 3 cercuri reprezentate de buze,
arcade dentare şi limbă.
Deglutiţia atipică apare atunci când deglutiţia infantilă persistă peste vârsta de 3ani
datorită imaturităţii musculare la nivelul ADM şi interpunerii limbii între arcade;
Prin presiunile anormale ale limbii în timpul deglutiţiei apar diverse anomalii dento-
maxilare (proalveolodenţii superioare, inferioare sau biproalveolodenţii, ocluzie deschisă,
tulburări ale mimicii) iar la adult poate să ducă la parodontopatii marginale profunde cu
mobilitate dentară. Interpunerea limbii între arcade produce modificări ale culoarului dentar
ce sunt în funcţie de poziţia dominantă şi de tonicitatea muşchilor ce se opun presiunii.
Deglutiţia cu presiune pe incisivii superiori şi cu o tonicitate normală a musculaturii
periorale duce la vestibularizarea incisivilor superiori.

7
 Deglutiţia cu presiune pe frontalii superiori şi inferiori, precum şi o musculatură
periorală hipotonă, produce ocluzie deschisă frontală.
Deglutiţia atipică în cazul unui muschi mentonier hiperton şi a unui orbicular superior
hipoton duce la ocluzie deschisă frontal şi lateral(Glăvan). Este necesară decondiţionarea ei si
reeducarea unei deglutiţii corecte;

Etapele de decondiţionare a degluţiei atipice presupun:

- informarea copilului despre modul incorect de deglutiţie şi constientizarea lui asupra
acestui mod incorect;
- învăţarea în mod conştient a unei deglutiţii corecte, practic se învaţă deglutiţia salivei,
a hranei lichide si apoi a fragmentelor de hrană solidă; 25 de înghiţituri cu aplicarea
limbii pe palat, imediat înapoia incisivilor, în oglindă, zilnic;
- transferul noului mod de deglutiţie de la nivel conştient la nivel subconştient pentru ca
acesta să se transforme în reflex necondiţionat;
- întărirea reflexului prin repetiţie presupune transformarea lui în automatism;
- Există aparate ortodontice care împiedică deglutiţia atipică dar nu o şi inhibă (aparate
de tipul scutului lingual sub forma unui grilaj din sârma sau a unei prelungiri acrilice
solidarizate la inele cimentate);

Scut lingual fix

Fig.1.8. Scut lingual fix

Tulburările de fonaţie pot fi cauza dar si efectul anomaliilor dento-maxilare:
- există pacienţi cu tulburări de fonaţie (dislalii), dar fără anomalii dento-maxilare;
- există pacienţi cu anomalii grave, dar care articulează corect sunetele;
- gravitatea modificărilor prezente la nivelul ADM este concordantă cu gravitatea
modificărilor de fonaţie (pacieţi cu ocluzie deschisă sau cu despicături labio-maxilo-
palatine);

8
 - presiunile exercitate de limbă în fonaţie nu sunt atât de puternice ca si cele deâin
timpul deglutiţiei şi au şi o durată mai scurtă, deci consecinţele asupra creşterii si
dezvoltării ADM sunt mai mici decât cele ale unei deglutiţii atipice;

Reeducarea fonaţiei implică participarea obligatorie a logopedului (colaborare ortodont-

logoped):
 ortodontul tratează anomaliile prezente la nivelul ADM
 logopedul tratează tulburarea de fonaţie prezentă (dislalalie :greutate în pronunţarea
cuvintelor; balbism: bâlbâială; sigmatism: dificultate în pronuntatrea siflantelor; rinolalie:
tulburarea a vocii datorată modificării sonorităţii cavităţii nazale); la început se învaţă
pronunţarea corectă a fonemei vicioase separat, apoi a fonemei inclusă în silabe şi apoi în
cuvinte;

Postura vicioasă a limbii unii autori susţin că posturile vicioase ale limbii sunt mai
nocive decât o deglutiţie atipică
 limba în poziţie protractată de cauză endogenă sau dobânditâ (faringite, amigdalite
cronice) determină ocluzie deschisă (sindrom lingual protruziv anterior)
 limba în poziţie joasă şi anterioară determină prognatism mandibular
 limba în poziţie joasă şi posterioară determină retrognaţie mandibulară
Se corecteaza prin exercitii de miogimnastică pentru musculatura limbii, dar şi cu ajutorul
unor aparate de inhibiţie, atunci când postura protractată a limbii se menţine şi după
rezolvarea afecţiunii nazo-faringiene (aparate prevăzute cu scut lingual, aparate
biofuncţionale,monobloc, Balters);

Aspirarea/interpunerea buzei inferioare apar în asociere cu over-bite sau over-jet

excesiv; în anomalia de clasa II/1. Parafuncţia este gravă şi tratamentul trebuie realizat în
paralel cu repoziţionarea corectă a incisivilor şi corectarea relaţiilor de distalizare. Această
parafuncţie se corecteaza prin exercitii de miogimnastică şi aparate de inhibiţie (plăcuţa
vestibulară partială care să o poarte tot timpul, lip-bumper);

9
 Fig. 1.9 . Lip - bumper

Fig. 1.10. Diverse aparate cu pelote acrilice

Onicofagia (roaderea unghiilor) apare după vârsta de 3-4ani, având drept cauză o
tulburare de anxietate la copii sau o tulburare de adaptare a personalitătii (copii introvertiţi,
extrovertiţi).
Se tratează prin mijloace de convingere şi de constrângere (gutiere, aparate de
inhibiţie, lacuri de unghii speciale cu gust neplăcut);

Mimica trebuie să fie activă pentru creşterea şi dezvoltarea ADM întrucat are un rol
important în profilaxia anomaliilor dento-maxilare.

10
 Ticuri de tipul muşcării buzei superioare şi inferioare, a obrazului, ticul de imbufnare
prin propulsia mandibulei poate determina prognatism mandibular funcţional.
Tratamentul trebuie instaurat rapid pentru a reduce consecinţele asupra aparatului
dentomaxilar, se aplică aparate de inhibiţie (tracţiune occipito-mentonieră pentru ticul de
îmbufnare).

Posturi vicioase ale capului de tipul dormitului cu capul în hiperflexie,

hiperextensie, menţinerea capului sau mentonului pe pumn, sunt nocive în perioada de
creştere şi dezvoltare a aparatului dentomaxilar. Pentru înlăturarea lor se recomandă
modificarea pernei şi implicarea părinţilor;

Posturi vicioase ale corpului (cifoza, scolioza, lordoza) – foarte multe se asociază cu
anomalii ale aparatului dento-maxilar aceste modificări ale coloanei vertebrale se studiaza în
cadrul posturologiei.
Tratamentul presupune un examen chineziografic prealabil și se corectează prin
miogimnastică, kinetoterapie, fizioterapie.

Sugerea suzetei – mai puţin nocivă decat succiunea degetului;

Obiceiul nu este nociv pană la 3-4ani atunci când suzetele au forme ortodontice şi sunt
realizate din cauciuc moale.
Dacă este confecţionată dintr-un cauciuc moale se reduce riscul de instalare a
anomaliilor dento-maxilare. Avantajul faţă de succiunea policelui este că acest obicei vicios
poate fi deconditionat mai repede.

Bruxismul este un obicei vicios care constă într-o contracţie neuromusculară a

muschilor masticatori (mobilizatori ai mandibulei) în afara masticaţiei sau deglutiţiei de
intensitate si durată variabilă, cu caracter nocturn, care depăşeste posibilitatea controlului
proprioceptiv si care produce astfel daune elementelor ADM (abrazie; mobilitate dentară;
afectare musculara; afectarea ATM);

Etiologie:

- factori locali: contacte premature (interferenţe ocluzale) prin obturatii incorecte,

migrări dentare, malpoziţii dentare;

11
 - factori sistemici: paraziţi intestinali, nutriţie deficitară, alergii, disfuncţii endocrine

- factori psihologici: stress, tulburări de personalitate

Tratamentul constă în depistarea şi înlăturarea factorului cauzal local, adaptarea ocluzală a

obturaţiilor, corectarea malpoziţiilor, şlefuiri selective.
Este necesară şi colaborarea cu medicul de medicină generală pentru alte investigaţii
suplimentare.
Până la eliminarea stresului se pot aplica gutiere din silicon care previn abrazia şi
mobilitatea dentară şi asigură relaxarea musculară si relaxarea ATM.

Fig 1.11. Gutieră confecţionată în laborator

Fig. 1.12 .Gutieră prefabricată

Menţinerea stării de sănătate odontală şi refacerea morfo-funcţională a ADM

(profilaxia cariei dentare) care să cuprindă toate măsurile şi mijloacele de asigurare a stării
de sănătate odontală şi refacerea morfofuncţională a integrităţii ADM. În cadrul acestor
măsuri interceptive un rol foate important îl are zona de sprijin.

12
 Rolul zonei de sprijin:
- menţinător de spaţiu pentru că diametrele meziodistale ale dinţilor temporari sunt mai
mari decât cele ale dinţilor definitivi şi există un lee-way space necesar pentru a se
realiza rapoarte neutrale la nivelul molarilor sau poate fi folosit de incisivii
permanenţi erupţi cu o usoară înghesuire
- menţin dimensiunea verticală de ocluzie în perioada de înlocuire a incisivilor
- are rol masticator în perioada de înlocuire a zonei frontale
- centri de creştere pentru oasele maxilare – prin ligamentele lor alveolodentare
Rolul incisivilor temporari:
- incizia alimentelor
- fizionomie
- împiedică interpunerea limbii în zona frontală

Profilaxia cariei dentare: se asigură printr-o dispensarizare corectă a pacientului (la 3

luni în dentaţia temporară; la 6luni în dentaţia mixtă), igiena orală şi alimentară, fluorizare,
sigilarea sanţurilor şi fosetelor.Refacerea morfofuncţională a unor distrucţii coronare masive
asigură menţinerea punctelor de contact interproximal, a stopurilor ocluzale prin obturaţii,
coroane de înveliş, inlay-uri.În situaţii de pierdere precoce a incisivilor se aplică meţinătoare
de spaţiu mobile de tipul plăcuţelor palatinale sau proteza infantilă.

Fig. 1.13. Coroane de inveliş

Factori care influenţează decizia de aplicare a protezei infantile:
1. vârsta dentară
2. valoarea funcţională a dintelui temporar
3. valoarea profilactică a dintelui temporar
4. numărul dinţilor pierduţi şi topografia breşelor
5. eficienţa masticatorie a pacientului
6. prezenţa mugurelui succesional

13
 7. calitatea mugurelui succesional şi posibilităti de evoluţie în erupţie a acestuia
8. relaţiile de ocluzie
9. valoarea lee-way space-ului
10. lungimea arcadei alveolare (Spaţiu existent pe arcadă)
11. previziuni de creştere (VTO, comparaţie între vârsta dentară şi vârsta osoasă)

Menţinătoarele de spaţiu
Menținătoarele de spațiu sunt elemente pasive care, după modul de confecționare, pot să
fie de două tipuri:
- de sine stătătoare, acestea fiind, la rândul lor, de două tipuri:
a) fixe - fixate la un capăt
- fixate la ambele capete
b) mobile (proteze infantile)

- confecţionate în cadrul unor aparate ortodontice, putând fi de două categorii:

a) unice – simple prelungiri ale bazei plăcii
b) multiple – modelate fizionomic cu dinţi anatomorfi, utilizate mai ales în cazul
edentaţiei frontale.

Fig .1. 14.Placuţa palatinală, aparat contenţie, menţinător de spaţiu

Caracteristici generale:
- au rolul de a menţine spaţiul în plan sagital, dar frecvent şi în plan vertical.
- în zona laterală ele pot să fie sub forma unei prelungiri acrilice a plăcii bază la
nivelul crestei alveolare care să cuprindă întreaga breşă.
- menţin spaţiul, atât sagital (mezio-distal), cât şi vertical şi se aplică pe arcadă când
există mai multe breşe sau breşe extinse.

14
 - pot să menţină spaţiul rezultat din piederea precoce a dinţilor temporari dar şi spațiul
pentru un dinte permanent care a fost extras sau în situaţii de agenezii, până la încheierea
procesului de creştere.
- dacă lipsesc dinţi frontali, acestea se confecţionează utilizând dinţi artificiali.

a) Menţinătoarele de spaţiu fixe pot fi:

- fixate la ambele capete
- fixate la un singur capăt – semifixe

Indicație: - în edentațiile unidentare, menţin spaţiul în sens mezio-distal (nu şi vertical).

Alcătuire:
- menținătorul de spațiu constă dintr-un inel ortodontic (coroană pe dinţii temporari, capsă)
din sârmă de 0,10 mm la care se sudează o ansă dublă ce se prelungeşte până la nivelul
dintelui opus, ce mărgineşte edentaţia, unde:
- se poate sprijini supraecuatorial direct pe dinte (menţinător semi-fix) sau
- se poate suda la un alt inel ortodontic, cimentat pe dintele respectiv
(menţinător fix la ambele capete);
- de obicei, se utilizează când se pierde precoce molarul doi temporar: inelul se cimentează pe
molarul de 6 ani, ansa se prelungeşte până la nivelul molarului prim temporar sau
premolarului prim;
- ansa are formă de U (în cazul menținatorului semi-fix) şi se sprijină supraecuatorial pe
dintele care mărgineşte mezial breşa;
- menținătoarele de spațiu semi-fixe prezintă avantajul că nu inhibă procesele de creştere ale
oaselor maxilare.
Avantaje: nu necesită colaborarea pacientului.
Dezavantaje:
- igienă îngreunată;
- retenţionează resturi alimentare;
- se pot deforma uşor  necesită reconfecţionarea menţinătorului.

15
 Fig.1.15. Menţinătoare de spaţiu fixe

b) Menţinătoare de spaţiu mobile

Alcătuire:
Menținătoarele de spațiu mobile sunt confecționate sub forma unor plăci acrilice
palatinale sau linguale, asemănătoare protezelor acrilice parțiale, motiv pentru care se mai
numesc și proteze infantile.
- se ancorează cu croșete de diferite tipuri, în funcție de aspectul arcadei dentare a
pacientului, cel mai utilizat element de agregare al acestor menținătoare de spațiu fiind
croșetul cervico-alveolar;
- în zonele edentate se prelungește acrilatul plăcii bază peste creasta alveolară,
asemănător șeii protezei acrilice, cu deosebirea că extinderea acrilatului se limitează la
muchia crestei, lăsând liber rebordul alveolar vestibular, pentru a nu frâna creșterea în
grosime a peocesului alveolar;
- de asemenea, în zonele edentate ale arcadelor, peste șaua plăcii bază se așează un val
de acrilat de dimensiunea spațiului edentat, astfel încât, în plan sagital să se extindă între
fețele aproximale ale dinților limitrofi breșei, în plan vertical să stabilească contact uniform cu
dinții antagoniști, iar în plan transversal să aibă o grosime similară dinților pe care îi
înlocuiește;
- în locul valului de acrilat se pot utiliza dinți artificiali, mai ales în zonele vizibile ale
arcadelor, ceea ce crește complianța pacientului la tratament;
- se recomandă gravarea pe modelul de ghips a fețelor aproximale ale dinților care
mărginesc breșa, astfel încât menținătorul de spațiu să se introducă cu o oarecare fricțiune;
- pot fi confecționate și sub forma unor proteze Kemeny cu un intermediar masiv
ancorat cu croşete cervico-alveolare pe dinţii vecini spaţiului edentat.

16
Indicații: - menţinerea spaţiului în breșe unidentare sau în breșe extinse
- breșe multiple pe arcadă.
Avantaje:
- se pot aplica în breşe extinse;
- menţin spaţiul în toate cele trei planuri spaţiale;
- nu interferează cu procesele de creştere ale maxilarelor;
- asigură refacerea funcțiilor aparatului dento/maxilar.

Dezavantaje: purtarea lor depinde de colaborarea pacientului.

În cazul pierderii precoce a tuturor celor patru incisivi superiori se poate utiliza un
menținător de spațiu fix, constând dintr-o tijă metalică rigidă, încurbată după forma arcadei în
zona frontală. Bara se fixează la extremități prin colare pe fețele palatinale ale celor doi canini
limitrofi și pe curbura acesteia se fixează cei patru incisivi artificiali. Dezavantajul constă în
rezistența redusă și în faptul că inhibă creșterea procesului alveolar în zona frontală, astfel
încât necesită refacerea periodică.

Fig. 1.16. Proteză infantilă

Pentru zona frontală, în caz de pierdere precoce a dinţilor temporari:

- Menţinător de spaţiu fix cu inele cimentate pe caninii temporari, între inele este sudată o
bară rigidă, poziţionată uşor palatinal, care respectă curbura arcadei alveolare în zona
frontală pe care se fixeaza dinţii artificiali;
- Menţinător de spaţiu mobil prevăzut în zona frontală cu dinţi artificiali.

17
 Fig.1.17. Menţinător de spaţiu fix pentru zona frontala

Fig.1.18. Menţinător de spaţiu care dirijează erupţia molarului definitv(horseshoe)

18